5,957 matches
-
pe băieții de la Poliția Financiară să-și facă griji de asta. Legea spunea că trebuia să marcheze consumația și să-i dea chitanță; dacă pleca din bar fără ea, amândoi erau pasibili de amenzi de până la sute de mii de lire. Băieții de la Finanțe așteptau deseori În fața barurilor, magazinelor și restaurantelor, uitându-se prin geamuri la cum se desfășura afacerea, apoi opreau clienții care ieșeau și le cereau să le arate chitanțele. Dar Veneția era un oraș mic și toți oamenii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2078_a_3403]
-
cunoșteau, așa că nu ar fi fost niciodată oprit, numai dacă nu aduceau polițiști din afara orașului și nu organizau ceea ce presa se obișnuise să numească „operațiunea blitz“, Împânzind tot centrul comercial al orașului și, Într-o singură zi, Încasând milioane de lire prin amenzi. Și dacă-l opreau? Le va arăta legitimația și le va spune că se oprise să folosească toaleta. Din aceleași taxe i se plătea salariul; asta era adevărat. Dar asta nu mai avea importanță pentru el și nici
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2078_a_3403]
-
Paola, Îmi pare rău. Credeam că l-am plătit, și-apoi am uitat de asta. Mi-am cerut iertare de la el. Ea așeză paharul jos și dădu ficatului un ghiont iute. — Paola, era vorba de doar două sute de mii de lire. Asta n-o să-l trimită pe vărul tău Mario la căminul săracilor. — De ce-i spui mereu „vărul meu Mario“? Brunetti fu cât pe ce să spună: „Fiindcă e vărul tău și-l cheamă Mario“, dar, În schimb, Își așeză paharul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2078_a_3403]
-
din spatele tejghelei o cafea, apoi, știind că nu avea nici o șansă să ia prânzul, ceru o brioșă. Arăta ca o prăjitură, avea aspectul unei prăjituri, dar la gust era ca o bucată de carton. Puse bancnote de trei mii de lire pe tejghea. Femeia se uită la ele, ridică ochii la el, le luă, apoi puse pe tejghea aceleași monede pe care el le găsise În buzunarele victimei. Preț de-o clipă, Brunetti se Întrebă dacă femeia nu Încerca să-i
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2078_a_3403]
-
cu coatele dacă pungile mai erau la locul lor. Trebuia deseori să aibă de-a face cu drogurile În profesia sa, dar știa destule cât să-și dea seama că avea asupra lui cel puțin câteva sute de milioane de lire În fiecare buzunar: un apartament nou Într-unul și-n celălalt o pensionare Înainte de termen. Ideea era puțin atractivă pentru el. Ar fi dat cu bucurie la schimb ambele pungi ca să afle cine le pusese acolo unde le găsise. Chiar dacă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2078_a_3403]
-
care, ca de obicei, Îl spuse În timp ce deschidea cu preocupare punga pentru a scoate la iveală jetoanele de cazinou care umpleau Întotdeauna punguțele. Brunetti observă aceeași combinație din fiecare an și știu că totalul ar fi două sute de mii de lire pentru fiecare femeie, destul să le distragă atenția În vreme ce doctorul Pastore petrecea o oră sau două jucând black-jack și de obicei câștigând mult mai mult decât oferise pentru distracția doamnelor. Cei trei bărbați se ridicară de la masă, ținură scaunele femeilor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2078_a_3403]
-
și-l sărută pe buze. Vino, zise ea, ridicându-se În picioare și Întinzând mâna să-l tragă sus. Hai să pierdem banii ăștia și-apoi să plecăm acasă. Avea cinci jetoane În mână, fiecare valorând cincizeci de mii de lire, ceea ce Însemna că până atunci câștigase. Îi dădu două lui, păstrându-le pe celelalte. Înapoi În sala principală de joc, trebuia să aștepte câteva minute Înainte să se poată strecura lângă masa de ruletă și, odată ajunși, el așteptă două
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2078_a_3403]
-
pentru el. Paola le puse pe ale ei pe negru. Rotire, privire, așteptare și, cum știa că se va Întâmpla, bila se strecură la locul ei de drept În numărul 28 și el câștigă mai bine de trei milioane de lire. Salariul aproape pe-o lună, o vacanță pentru ei la vară, un computer pentru Chiara. Privi cum grebla crupierului alunecă spre el, Împingând jetoanele cuvenite pe postav până ce se opriră În fața sa. Le ridică În căușul palmelor, Îi zâmbi Paolei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2078_a_3403]
-
erau toate veritabile și că dispăruseră toate În timpul jafului. Copii ale actelor de autenticitate se aflau pe masa lui de lucru, chiar În vreme ce vorbeau. Valoarea actuală a celor trei tablouri? Păi, erau asigurate pentru un total de cinci miliarde de lire, dar adevărata lor valoare de piață actuală crescuse probabil În ultimul an, odată cu ridicarea prețurilor impresioniștilor. Nu, nu se mai Înregistrase până atunci un jaf. Fuseseră luate și câteva bijuterii, dar nu erau ceva de valoare În comparație cu tablourile: câteva sute
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2078_a_3403]
-
valoare de piață actuală crescuse probabil În ultimul an, odată cu ridicarea prețurilor impresioniștilor. Nu, nu se mai Înregistrase până atunci un jaf. Fuseseră luate și câteva bijuterii, dar nu erau ceva de valoare În comparație cu tablourile: câteva sute de milioane de lire. A, cât de delicată era lumea În care câteva sute de milioane de lire erau văzute ca o nimica toată! Pe când termină de vorbit cu agentul, Rossi se Întoarse de la spital și-i spuse că signor Viscardi fusese foarte surprins
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2078_a_3403]
-
nu se mai Înregistrase până atunci un jaf. Fuseseră luate și câteva bijuterii, dar nu erau ceva de valoare În comparație cu tablourile: câteva sute de milioane de lire. A, cât de delicată era lumea În care câteva sute de milioane de lire erau văzute ca o nimica toată! Pe când termină de vorbit cu agentul, Rossi se Întoarse de la spital și-i spuse că signor Viscardi fusese foarte surprins să vadă fotografia lui Ruffolo. Își stăpânise Însă repede emoția și spusese că fotografia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2078_a_3403]
-
Și apoi râse. Dar era altcineva, nu cel pe care-l căutam noi. Familia fetei ăleia nu ne sunase deloc, nu raportase dispariția. Erau dispuși să plătească răscumpărarea, numai că am ajuns acolo Înainte să aibă ocazia să plătească o liră. — Ce s-a Întâmplat cu celălalt? Cel pe care-l căutați? — L-au ucis. L-am găsit la o săptămână după ce am găsit fata. Îi tăiaseră gâtul. Mirosul ne-a dus la el. Și păsările. De ce au făcut-o? — Probabil
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2078_a_3403]
-
Sau poate că toate țările care nu sunt America aparțin Lumii a Treia. Ambrogiani bâigui ceva În barbă. Înaintea lor, traficul Încetinea la ghișeele de intrare pe autostradă. Brunetti Își scoase portmoneul și-i dădu lui Ambrogiani trei mii de lire, puse restul la loc și vârî portmoneul Înapoi În buzunar. La a treia ieșire, Ambrogiani trase la dreapta și intră În traficul haotic de sâmbătă după-amiaza. Se târâră spre gara Mestre, luptându-se cu agresivitatea mașinilor de tot felul. Ambrogiani
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2078_a_3403]
-
fără a mai spune altceva, și Brunetti traversă drumul spre gară În vreme ce Ambrogiani demară. Pe când ajunse acasă, Îl dureau picioarele din pricina pantofilor noi pe care i-i cumpărase Ambrogiani de la un magazin de pe autostradă. O sută șaizeci de mii de lire și-i răneau picioarele! De-ndată ce intră pe ușă, Îi aruncă din picioare, apoi se duse către baie, dându-și jos hainele din mers, aruncându-le nepăsător În urma sa. Stătu la duș vreme Îndelungată, săpunindu-se de mai multe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2078_a_3403]
-
dacă sunt pregătit pentru asta, zise Brunetti. Suntem pe cale să ne pierdem anarhistul cu maniere grosolane? — Așa cred, Guido. Jacheta pe care a spus că o vrea este În vitrină la Duca d’Aosta și costă patru sute de mii de lire. — Ei bine, spune-i că Marx nu și-a făcut niciodată cumpărăturile de la Duca D’Aosta. Să se ducă la Benetto alături de restul proletariatului. Patru sute de mii de lire; câștigase aproape de zece ori mai mult la Casinò. Într-o familie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2078_a_3403]
-
vitrină la Duca d’Aosta și costă patru sute de mii de lire. — Ei bine, spune-i că Marx nu și-a făcut niciodată cumpărăturile de la Duca D’Aosta. Să se ducă la Benetto alături de restul proletariatului. Patru sute de mii de lire; câștigase aproape de zece ori mai mult la Casinò. Într-o familie de patru, procentul de drept al lui Raffi? Nu, nu pentru o jachetă. Asta trebuia să fie, asta era prima spărtură În gheață, Începutul sfârșitului adolescenței. Și odată terminată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2078_a_3403]
-
jachetă, așa Încât singurele buzunare erau cele de la blugi. În buzunarul de la spate avea un portmoneu. Conținea lucrurile obișnuite: cartea de identitate (Ruffolo avea doar douăzeci și șase de ani), permisul de conducere (nefiind venețian, avea unul), douăzeci de mii de lire și gama obișnuită de carduri din plastic și bucăți de hârtie mâzgălite cu numere de telefon. Se va uita la ele mai târziu. Purta un ceas de mână, dar nu avea mărunțiș În buzunare. Brunetti Îi strecură portmoneul Înapoi În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2078_a_3403]
-
pare rău, dar trebuie s-o fi trecut cu vederea. Lumina era foarte slabă acolo azi-noapte. Începea să nu aibă nici un sens. Nu fusese nici o bijuteriei În portmoneul lui Ruffolo, numai dacă nu vânduse piesele pentru douăzeci de mii de lire bucata. — Americanii trimit astăzi pe cineva aici să arunce o privire, dar nu cred că e vreo Îndoială. E trecut numele lui Foster pe el, iar Rossi mi-a spus că fotografia Îi seamănă. — Pașaportul lui? Zâmbetul lui Patta era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2078_a_3403]
-
cap și să mizeze pe orice ca să-l convingă pe avocatul ăla tânăr, grăsuț și cam îngâmfat că fostul birou care nu fusese încă reamenajat era casa de vis pe care să vrea să cheltuiască un milion și jumătate de lire sterline. Să știi că, de fapt, nu-ți poți permite să nu-l cumperi, îl presase Hugo, gândindu-se la comisionul dublu pe care vânzătorul i-l promisese dacă reușea să-i pună în cârcă „rahatul ăsta vreunui cretin care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]
-
ajuns la o distanță sigură, Hugo a ridicat un pumn în aer în semn de triumf. Ce alt agent imobiliar din Londra - ba chiar din întreaga lume - era în stare să încheie un contract de un milion și jumătate de lire sterline datorită unui copiator dărâmat din anii ’70? Hugo își dorea ca Amanda să nu fi fost încă în New York. Abia aștepta să-i povestească. Sigur că putea s-o sune. Dar nu era același lucru. Avea nevoie s-o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]
-
clipire lascivă. De teamă, lui Hugo i s-a strâns stomacul. S-a ridicat de la masă, și-a terminat cafeaua și s-a scotocit prin buzunare după mărunțiș. — Îmm, sigur, a zis el punând pe masă o bancnotă de cinci lire. Dar acum te rog să mă scuzi. Chiar trebuie să plec la serviciu. Capitolul 13tc "Capitolul 13" —Al, e greșit s-o consideri o sarcină obligatorie, a spus Jake întorcându-i cel mai sclipitor, șarmant și convingător zâmbet al lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]
-
imprimat cu baloane pastel. Dragul meu Theo, a citit Hugo nevenindu-i să creadă, acesta este un mic cadou pentru tine! Scorbura ta Ascunsă! Sper că-ți place. Brooklyn, băiatul soților Beckham, are una exact la fel - costă 8000 de lire și e făcută din lemn adevărat, nu din plastic din acela urât! Se pare că e lemn de Sequoia scandinav! Pun pariu că nici unul dintre prietenii tăi nu are așa ceva! Nu se găsește decât la Harrods. Pune-l pe tati
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]
-
Theo nu doarme niciodată, a spus Amanda pe un ton autoritar. Acum doarme, i-a replicat Hugo triumfător. —Ei, nu contează, i-a sărit muștarul Amandei. Toții copiii de vedete au un tavan din ăsta. Costă douăzeci de mii de lire. Nu crezi că e minunat? —Douăzeci de mii? De la celălalt capăt al firului s-a auzit un hohot de râs. — Doar nu-ți închipui că eu îl plătesc, nu? O femeie în poziția mea? Nici nu se pune problema, dragule
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]
-
marionetă, Hugo s-a uitat disperat în sus, către cerul întunecat, și s-a întrebat dacă viața lui nu e cumva măcar cu o idee mai prețioasă decât un pumn de nailon reflectorizant care probabil costa mai puțin de cinci lire. Barajul se apropia. Hugo, care intrase de-acum în panică, a simțit sub picioare o forță colosală care-l împingea înainte. Era o forță pe care loviturile lui disperate din picioare nu o impresionau deloc. Ramurile căzute în râu treceau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]
-
Lui Hugo chiar că nu-i păsa. Faptul că nu-și putea permite o astfel de cheltuială nu-l deranja absolut deloc. De când trecuse razant pe lângă moarte, se decisese să trăiască clipa mai din plin. Ce însemnau câteva sute de lire dacă ele o bucurau pe femeia pe care o iubea? Și care, lucru mult mai important, recunoscuse că și ea îl iubea pe el. Hugo spera că nu-și închipuise episodul ăsta. Luând în considerare starea în care fusese, îi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]