4,922 matches
-
Popova, Etnologul între șarpe și balaur. Eseuri de mitologie balcanică, București, 1997 (în colaborare cu Ana Mihăilescu); Charles Mauron, De la metaforele obsedante la mitul personal, îngr. în colaborare cu Raluca Lupu, Cluj-Napoca, 2001. Repere bibliografice: Ioana Em. Petrescu, Eminescu și lirica românească de azi, TR, 1990, 24; Mircea Mihăieș, Eminescologia în bluejeans, O, 1990, 24; Ion Simuț, Citatul - semn de criză, RL, 1990, 31; Alex. Ștefănescu, Farmecul discret al erudiției, RL, 1990, 33; Ion Buzera, Dincolo de citat, R, 1990, 9; Gabriela
BOT. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285826_a_287155]
-
și „imaginație”, drept cel dintâi act spiritual al umanității; însușire imanentă a sufletului omenesc, actul poetic reprezintă creația și armonia însăși. În duhul lui Victor Hugo, susține că arta trebuie să exprime deopotrivă și urâtul, și sublimul. Când pledează pentru lirica de idei, se află pe poziții raționaliste. Nu tot astfel, însă, atunci când descoperă că poezia, care înseamnă taină, mister, credință, își întinde antenele spre infinit. Cu mult înainte de Radu Ionescu și de Titu Maiorescu, el dă o definiție a frumosului
BOLLIAC. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285808_a_287137]
-
tot mai incitat de tematica națională, slujind, cu multă energie combativă, cauza Unirii. Influențat în versificație de ritmul poeziei populare, dar mai ales de metrica poeziei franceze, nu e, însă, lipsit de inventivitate, el contribuind la îmbogățirea formelor strofice din lirica vremii. A evoluat de la poezia de meditație intimă, influențată de Young, Byron și Lamartine, către meditația socială, creștin umanitară (în poezii ca Epistolă D.K.A.K., Cântec oltenesc, Clăcașul ș.a.). A scris și câteva tragedii, care nu s-au păstrat
BOLLIAC. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285808_a_287137]
-
și 1986, a fost cercetător științific la Institutul de Limbă și Literatură al Academiei de Științe a Republicii Moldova. A fost și secretar al Uniunii Scriitorilor de la Chișinău (1986-1987). B. s-a dedicat, mai întâi, activității de critic literar, scriind despre lirica basarabeană postbelică: Poezia meditativă moldovenească (1977), Poemul moldovenesc contemporan (1981). Studiul pe specii a fost completat cu studiul înrâuririlor folclorice (Poezia și folclorul: puncte de joncțiune, 1987) sau al unor circumstanțe istorice determinate (Prezenți în front, 1985). Autoarea plătește un
BOTEZATU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285838_a_287167]
-
studiul înrâuririlor folclorice (Poezia și folclorul: puncte de joncțiune, 1987) sau al unor circumstanțe istorice determinate (Prezenți în front, 1985). Autoarea plătește un anume tribut temelor oficiale bolșevice (Patosul patriotic și internaționalist al poeziei, 1979). A publicat studii monografice despre lirica lui G. Meniuc (1980) și Pavel Boțu (1987), în tentativa de a descifra coordonate stilistice și individualități poetice. SCRIERI: Poezia meditativă moldovenească, Chișinău, 1977; Teoria și metodica compunerii, Chișinău, 1978; Patosul patriotic și internaționalist al poeziei, Chișinău, 1979; Cheile artei
BOTEZATU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285838_a_287167]
-
gestul cucernic al închinăciunii. Alternând lacrima promptă cu zâmbetul inocent, mai și căzând pe gânduri, în cogitații de album, stihuitoarea se simte fericită în cadrul rustic, în vreme ce față de orașul păcătos ea face alergii sămănătoriste. O notă de asprime se percepe în lirica de inspirație socială, unde frazarea amintește de O. Goga și G. Coșbuc. Cele mai izbutite rămân, cu licărul lor de umor, narațiunile în versuri. A tradus, trădându-i prin facilitate, din Goethe, Lamartine, N. Lenau, L. Beckstein, Em. Geibel, Th.
BOTIS-CIOBANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285839_a_287168]
-
comentează evenimente din viața literară și artistică a unor orașe, îndeosebi din Transilvania. La rubrica „Plastică” pot fi întâlniți printre semnatari Eugen Jebeleanu și Ion Vlasiu. Deși puține, traducerile nu lipsesc din revistă. Astfel, sunt de reținut câteva tălmăciri din lirica lui Goethe, Stefan George, Max Moltke, Arturo Graf, Kibédi Sándor, Daniel Tothpál. De menționat că numărul 4-5 din 1932 e dedicat în întregime omagierii lui Cincinat Pavelescu, la împlinirea vârstei de 60 de ani, iar ultimul număr, 21-22 din 1935
BRASOVUL LITERAR SI ARTISTIC. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285865_a_287194]
-
în Arhiva Institutului de Etnografie și Folclor din București. Lucrarea este un excelent instrument de lucru, accesibil și specialistului străin. Autoarea a mai publicat câteva antologii de ghicitori, proverbe și zicători, însă importantă este lucrarea sa, rămasă deocamdată în manuscris, Lirica de dor și dragoste. Păsări, animale, flori, elaborată în cadrul proiectului Colecția națională de folclor. În Israel, B. scrie și publică proză, cartea sa, Răsunete din Caucaz și alte povestiri (2001), evocând destinele a cinci femei pe fundalul unor antagonisme interreligioase
BRATULESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285871_a_287200]
-
Marea Unire, ai cărei scriitori tratează criza morală (I. Agârbiceanu), revelația identității naționale (Eugen Goga) sau dramele rurale (Octavian Prie). Criteriul etic însoțește discret judecata estetică și în aprecierea unor opere de Cezar Petrescu, Panait Istrati sau Ionel Teodoreanu. Din lirica românească modernă, comentatorul este receptiv la sentimentul religios din psalmii lui T. Arghezi și din poeziile lui Nichifor Crainic, la „românismul primitiv” al lui N. Crevedia sau la morbiditatea lui Demostene Botez; are în vedere o sinteză a lui George
BRATES. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285866_a_287195]
-
spontan și fecund, și lui Pavel Dan, unde inedite detalii memorialistice și de istorie literară completează traseele analitice în universul operei. În versuri ce cultivă prozodia clasică - multe adunate postum în volumul Cântece de pe coline (1974) - B. rămâne la temele liricii ardelene: nostalgia satului mitic („satul cu minuni”), dezrădăcinarea, o anume încrâncenare rurală cu sugestii folclorice. Se adaugă trecerea ineluctabilă a timpului, regresia în vegetal, cu accente panteiste, regăsite și în climatul sentimental-erotic, tonalitatea grav-meditativă, supusă universului de „semne” al unei
BRATES. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285866_a_287195]
-
apoi a fost internat la ospiciul Pantelimon, unde a și murit. Mai puțin talentat decât contemporanii Gr. Alexandrescu și V. Alecsandri, B. poetul este mai caracteristic pentru vremea sa. Încă nedesprinsă total din matca poeziei mai vechi, anacreontică și preromantică, lirica lui oferă imaginea fidelă a începuturilor romantismului românesc și a formelor lui în anii revoluției, când literatura era înțeleasă ca un instrument al luptei politice. Chiar dacă o compunere elegiacă și meditativă l-a impus, chiar dacă în primul său volum un
BOLINTINEANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285807_a_287136]
-
un registru minor, sentimental. Temperamentul poetului era cel al unui senzual, atras de forme și sonuri, și spiritul auster al meditației i-a rămas străin. Doar înstrăinarea (exilul) dă autenticitate discursului elegiac și creează un personaj și o obsesie a liricii lui B.: pribeagul. Popularitate i-a adus, însă, legenda istorică. Orientându-se, în poezie, spre izvorul vieții naționale, el răspundea programului „Daciei literare”. Construite pe antiteza romantică trecut-prezent, legendele urmăreau să trezească patriotismul contemporanilor. Deși creațiile sale au impus în
BOLINTINEANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285807_a_287136]
-
înhămată la dorința de a căuta miez în nuci uscate” etc.), însă unele ipoteze, expuse mai nuanțat, se dovedesc fertile și valabile. Totuși, mai pertinente sunt articolele lui B. despre contemporani. Cartea cu poeți (1935) dă un tablou cuprinzător al liricii interbelice, de la marii poeți la Camil Baltazar și Demostene Botez și la tinerii Horia Stamatu, Geo Bogza și Eugen Jebeleanu. Criticul caută trăsătura caracteristică și integratoare a operei: „sentimentul acut al prezenței tainei” la Lucian Blaga, „straniul sentiment al identității
BOZ. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285847_a_287176]
-
Neamul românesc”, „Luceafărul”, „Societatea de mâine”, „Hyperion”, „Națiunea română”, „Românul”. O anume facilitate se observă în traducerile la care B. se încumetă, ceea ce nu înseamnă că încercările lui nu vădesc acuratețe și uneori chiar eleganță. S-a simțit atras de lirica franceză - Charles Baudelaire, Ed. Haraucourt, Henri de Régnier, Sully Prudhomme, Fr. Coppée, Arvers, Albert Samain (poezia Toamnă, în asociere cu I. C. Popescu-Polyclet); preferințele lui se îndreaptă spre José-Maria de Hérédia, pe care intenționa să-l transpună în întregime în românește
BRABORESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285849_a_287178]
-
Viața românească” ș.a. Volumul Cu mai puține cuvinte, publicat în 1996, reunește versuri scrise între 1970 și 1990. Influențat într-o oarecare măsură de autorii săi preferați, Walt Whitman și Carl Sandburg, Artur Lundkvist și Giuseppe Ungaretti, B. cultivă o lirică modernă unde se pot recunoaște tehnicile poeziei americane, dar și o manieră des întâlnită în poezia românească a anilor ’80, inserția în vers a unor nume, locuri, personaje, opere celebre etc. Scrisul său înregistrează și o poezie de notație, selectând
BREZIANU-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285882_a_287211]
-
reviste de stânga ori de avangardă debutând, probabil, la „Herald” (1933), cu o traducere din rusește. Continuă apoi să publice versuri și proză la „Adevărul literar și artistic”, „Cuvântul liber”, „Făclia” și „Societatea de mâine”, semnând fie Bâcov, fie Bucov. Lirica este a unui insurgent gălăgios, care anunță „apusul Parnasului” și respinge poezia „burgheză” (în care include și „hârdăul eminescian”), cultivând programatic o tematică ostentativ proletară. Modelul era poezia sovietică a vremii, cu deosebire cea a lui Vladimir Maiakovski, din care
BUCOV. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285894_a_287223]
-
modelele apusene și vizibil înclinată (în ciuda exagerărilor „puriste”, nu puține) către întrebuințarea unui veșmânt lingvistic accesibil, „democratic”. Existau, firește, genuri și specii predilecte, agreate, la fel cum erau altele - textele dramatice, de pildă - care nu stârneau nici un fel de curiozitate. Lirica religioasă are în Nicephoros Vlemmides, în Nicephoros Callist Xanthopoulos, în Markos Evghenikos ori în împăratul Theodor II Laskaris, toți stihuitori într-o limbă ce disprețuiește, încă, idiomul vorbit, reprezentanți de marcă. În poezia laică, convenționalismul domină elogiile compuse de un
BIZANTINISM. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285753_a_287082]
-
prefacerea resurselor unei medievalități ce nu mai convenea. Pe aceste temeiuri, veacul următor va dura propria sa activitate. Inițiativele românești din secolul al XV-lea, presărate în cadrul acelui curent unidirecțional al achiziției literare, depășesc cu mult media unor producții obișnuite. Lirica, spre exemplu, a debutat de-a dreptul spectaculos. Pripealele monahului Filotei de la Cozia (fostul logofăt Filos al lui Mircea cel Bătrân), spre a însoți psalmii „aleși” ai bizantinului Nicephoros Vlemmides, au avut un deosebit succes, atestat de răspândire (vor ajunge
BIZANTINISM. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285753_a_287082]
-
al doilea volum al Muzei someșene, cu subtitlul Doine, hore și satire poporale române din jurul Năsăudului, nesistematizat și lipsit de numele informatorilor și localităților de proveniență, vădind și unele „aranjamente” ale lui B., contribuie totuși la mai buna cunoaștere a liricii populare năsăudene, fiind totodată un remarcabil document al folcloristicii transilvănene de la sfârșitul secolului al XIX-lea. Culegeri: Muza someșană. Poezii poporale române din jurul Năsăudului, vol. I: Balade, Gherla, 1892, vol. II: Doine, hore și satire poporale române din jurul Năsăudului, Arad
BUGNARIU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285918_a_287247]
-
național”. În decembrie 1936, în urma unor disensiuni între T. Nencev și Dragomir Petrescu, conducerea redacției este preluată de poetul și criticul literar Iacob Slavov. Sunt inaugurate rubrici noi: „Folclor din Bugeac”, susținută de L. Căzăceanu, M. Lungianu și Gh. Bârlea, „Lirica bucovineană”. În octombrie 1938, I. Slavov demisionează, în continuare pe frontispiciul apărând doar numele directorului. Deși colaborează aceiași autori, profilul revistei se schimbă în mod vădit spre sfârșitul perioadei bolgrădene. Rubrica „Răzoare străjerești” suprimă consecvent spațiul rezervat literaturii, B. devenind
BUGEACUL. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285917_a_287246]
-
ciclului, pe lângă nucleul familial, o constituie chemarea vetrei natale, satul Zăpadia reprezentând pentru toți un centrum, ale cărui figuri emblematice sunt, pe lângă Octavian tatăl, bunicii Artimon și Mărie, întruchipări ale tradiției și înțelepciunii ancestrale. Meritele tetralogiei stau în evocarea (sobru lirică) a acestei tradiții, cu filosofia ei de viață, cu modul particular, prins pe viu, al rostirii. Este aspectul prin care B. se înscrie în paradigma prozei ardelene - I. Slavici, L. Rebreanu, mai ales I. Agârbiceanu și Pavel Dan, modele declarate
BRAD. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285850_a_287179]
-
ale poeziei patriotice: țara, „cariatide brazii”, plaiul, fluierul. În Anotimpul corăbiilor, încrederea în Partid („Orice zidesc cu tâmpla și împlinesc cu dorul / Întemeind în lucruri un anotimp ales / Numai prin tine-și află deplinul înțeles” - Partid) se alătură, într-o lirică hibridă, inegală, ecourilor blagiene abia disimulate („Stau și ascult roata sevei / Și semințele încă plesnind”). În alte volume, Nopțile de zburător (1977) sau Ce oră bate în Univers? (1983), poetul caută perfecțiunea formală, paralel cu o anume adâncire a temelor
BALAHUR. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285565_a_286894]
-
Tipărituri (până în 1977), redactor la „Revista română” pentru străinătate (1978), deputat de Gorj în Parlament (din 1992) și redactor-șef al organului de presă „Socialismul” (din 1991). Debutează cu versuri în „Luceafărul” (1960) și în volum cu Topos Atopos (1969). Lirica lui B. e, într-o măsură, de factură livrescă și intenționează recuperarea imagistică a protoistoriei, rescriind mituri sau preluând teme folclorice, dar și motive și figuri consacrate, pe care le prezintă în cheie uneori tezist-ideologică. Tot de factură livrescă, dar
BALAEŢ. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285564_a_286893]
-
și încoronării de la Alba Iulia (din 1922). Semnată în asociere cu A. Pop-Marțian, culegerea Miresme de departe (1927) va reuni, într-o apropiere inspirată, primele cicluri de traduceri, notabile, la noi, după Elena Văcărescu și Anna Brâncoveanu de Noailles. În lirica poetului, rețin estompele, surdina. Timbrul discret elegiac îl definea în Prour pentru porți uitate (1934). Din simbolismul începutului de veac, revine parcul, rustică devălmășie, în care crinii se învecinează cu sulfina și răsurile, loc salutat cu o ludică reverență, refugiu
BALCESTI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285582_a_286911]
-
B. la primul Congres al Scriitorilor din România (1956), în care autorul își amendează și chiar reneagă propria producție proletcultistă din anii ‘50 și denunță amestecul nociv al dogmatismului ideologic în poezie prin obiecțiile aduse prezenței excesive a „realismului în lirică”. În 1959, B. se mută la București, unde devine unul dintre principalii animatori ai vieții literare din capitală. În 1962 inițiază, în „Contemporanul”, ciclul de eseuri Meridiane, care va apărea timp de trei ani și unde sunt comentate aspectele esențiale
BACONSKY. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285529_a_286858]