3,576 matches
-
viața, viața mea, dar și a atâtora, ar conține și un sens. Și nu unul, ci mai multe, așa cum, În cazul meu, este evident că „sensul” atâtor decenii de luptă și frământări sociale și intime de când am devenit matur și lucid a fost acela de a așterne pe hârtie, la modul compact, afabulațiile mele numite romane și de a le tipări, aproape indiferent de starea vremii sociale și de arbitrariul oamenilor și instituțiilor lor. Acela de a ajunge scriitor! Iar după ce
(Memorii IV). In: Sensul vietii. by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
decât „o altă treaptă”! O treaptă pentru curajoși, pentru cei care se aruncă În „acel gol În care Îngerii ne vor sprijini și purta!”, cum o spun unele texte poetice și liturgice. Bucuria vieții, de a fi și de fi lucid de aceasta; ceea ce se Întâmplă nu atât - sau nu numai! - În momentele unei izbânzi, ale unei vești mari și bune, ale unui acord cu lumea, ale unei recunoașteri plenare, ale unui diagnostic pozitiv după nopți albe etc. etc., ci În
(Memorii IV). In: Sensul vietii. by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
știut adesea și În istorie să se bucure de ceea ce Îi oferă existența, cea familială, dar uneori chiar și cea socială, cea publică. Noi am putea adăuga la aceasta că vitalitatea extraordinară a Românului - rod al unei târzii intrări decisive, lucide, În istoria continentului, dar și al atâtor etnii care s-au Îmbinat În sângele său! - l-au ajutat să-și păstreze cultul strămoșilor, limba, credința - și chiar și credința În viață! -, ca și tradiția. Iar Unirea Principatelor și apoi Marea
(Memorii IV). In: Sensul vietii. by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
Voi Încerca să aflu eu Însumi, scriind, așa cum am „aflat” și În alte dăți, preocupat fiind de teme la fel de „ambițioase”, de „rezistente” la prima analiză.Ă „Uimirea”, cum o spuneam, „planează” asupra acestor pagini de parcă aș fi fost o pasăre lucidă, o cucuvaie instalată În „colțul unei camere” sau, cum se speculează În unele texte de sorginte americană În legătură cu „traiectul” unui spirit care, Înainte de a părăsi total corpul de carne În care a viețuit decenii, planează deasupra lui și a micii
(Memorii IV). In: Sensul vietii. by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
de răutate. Chiar dacă În ultimii ani ai vieții s-a stabilit la Berlin — preferând confortul cam anost al capitalei germane prea pitorescului și fantezistului București —, el nu poate fi desprins de mediul pe care l-a zugrăvit, privindu-l și lucid, din afară, dar și cu Înțelegere, din interior. În felul lui, Caragiale ilustra teza maioresciană a „formelor fără fond“. Românii se jucau de-a modernitatea, pe care nu aveau intenția să o aplice În formele ei rigide apusene. Privită cu
România ţară de frontieră a Europei - ediţia a IV-a by Lucian Boia () [Corola-publishinghouse/Memoirs/587_a_1291]
-
lui. - De ce s-a oprit? continuam să întreb. Miller îmi răspunse calm. - Pentru că știe că suntem aici. Asta făcea parte din regia lui. Încerca să inspire stăpânire de sine, încredere că e în control, dar exista în mine o fracțiune lucidă care privea dincolo de teamă și știa că ceea ce rezida în casă avea să ne înfrângă pe toți în final. (Tresărire: Tu ai rezidat în casa asta, Bret.) - Pentru că știe că suntem aici, murmură din nou Miller. Miller se întoarse spre
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2048_a_3373]
-
și faptul că s-a întâmplat să fie în Rusia a răspuns cum nu se poate mai bine așteptărilor noastre. Îi luăm un interviu lui Richard Wagner la barul de la parter. Ca de fiecare dată, Richard are o perspectivă foarte lucidă asupra realităților din țările pe care le-am traversat până acum... Rusia i s-a părut, dincolo de spoiala veselă, de suprafață, teritoriul cel mai devastat. Ne spune, mie și lui Vasile, că șansa Moldovei este desprinderea totală sau măcar îndepărtarea
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
Cele două seturi de valori sunt inseparabile într-un spațiu postcolonial, cum este Belarus sau Moldova. Nu toți occidentalii înțeleg asta și cad în plasa „baubaului naționalist” din Est. Dar un confrate estic, precum Verner, care se vrea un spirit lucid, nu are nici o scuză să persiste în asemenea penibile confuzii. VITALIE CIOBANU: Plecarea din Minsk, foarte organizată, toată lumea a coborât cu bagajele, am impresia, mult înaintea orei fixate - atât de mare e nerăbdarea de a ne ști evaporați de aici
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
cheie ale regimului! -, măritată cu Segall, căpitan de miliție la prefectură. Erau două generații distincte: bătrânii, molcomi ovrei din Dărăbani, mărunți comercianți, și tinerii, instrumentele tipice ale stalinismului, mutați abrupt în București din „lipsă de cadre”. „Tinerii” erau atât de lucizi de impostura și puterea lor, încât la moartea tătucului Stalin, la începutul lui martie ’53, le-am auzit pe cele două fete-femei Ostfeld plângând și rupându-și părul cu hohote înalte, dincolo de ușa de sticlă ce ne despărțea și îngustul
(Memorii II). In: Sensul vietii by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]
-
ațintindu-și privirea și atenția asupra țigării sale ce ardea liniștit sau privind undeva, într-un colț al camerei unde i se arătau, probabil, viziuni particulare la care avea un singular acces - noi suntem perdanții de la început, trebuie să fim lucizi de asta. În orice caz, comuniștii, care au toate pârghiile în mână și predică o ură neîmpăcată față de „clasele burgheze”, nu ne vor lăsa pe noi să ocupăm locurile principale de poeți sau romancieri, ci, după cum o și declară, vor
(Memorii II). In: Sensul vietii by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]
-
diverse promoții din care rețin, pentru această pagină, doar doi, extrem de dotații sculptori Victor Roman și George Apostu. În acei ani, înainte de debut și imediat după, până prin ’64-’65, când „grupul” nostru „funcționa” într-adevăr ca o celulă compactă, tensionată, lucidă de sine, de animozitatea mediului specific și de utopia țelurilor noastre estetice, Nichita, încă de pe atunci valoarea cea mai „frapantă”, conștiința estetică cea mai formată și mai ambițioasă, părea „a se ascunde” în spatele „autorității” celor doi prieteni: Matei și Grigore
(Memorii II). In: Sensul vietii by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]
-
au parte puțini! Nu știu, dar... așa pare! Poate, mai știi, noi cei care „ne-am închinat opera”, cei cărora li s-a „dăruit timp”, acel timp specific, inconfundabil al creației proprii și unice, eram, atunci, la „începuturi”, mai puțin lucizi de uriașa îndrăzneală de a nu ne măsura nu numai cu „zeii literaturii” naționale și universale, dar și cu „amorful”, cu anomia, iar un tânăr precum Grigore „cel-de-atunci” (ca și alți genialoizi, aruncați în cuptoarele creațieiă a fost „mai bărbat
(Memorii II). In: Sensul vietii by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]
-
-tip vrea să însemne acea „reacție”, „reflex individual” al cuiva care nu seamănă în nici un caz cu al altuia sau cu al altora, ci, el, acel „reflex”, „reacție” devine „tipică” doar în rarul caz când cel care o trăiește devine lucid de aceasta: de faptul că „ea”, această reacție, reflex de comportament sau de gândire e caracteristic, specific în cel mai înalt grad propriei individualități. Și de această calitate a „specificității”, a „individualității”, respectivul ins devine conștient nu numai dacă această
(Memorii II). In: Sensul vietii by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]
-
crudă și ale cărei „soluții” nu sunt la îndemâna oricui, decât, poate, prin „diversiune” filozofică sau bisericească, dogmatică. Dacă există cu adevărat „soluții” la această întrebare oedipiană! De oriunde venim, cu toții vom voi, la un moment sau altul al existenței noastre lucide, să intrăm în acea „Tebă a spiritului” și cu necesitate vom fi opriți, întâmpinați de acel Animal hibrid, cu cap și tors de femeie, ce ne va pune întrebarea: de ce, Domnule sau Doamnă, bărbat, femeie, tânăr sau ins obosit de
(Memorii II). In: Sensul vietii by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]
-
de solidaritate cu proza mea, cu romanele mele ce, în acei ani, se izbeau de greutăți insurmontabile ca să vadă lumina tiparului. Preda, unul dintre cei mai importanți prozatori de după război, artizan al unei „noi fețe” a țăranului român, una caustică, lucidă, arătând un individualism născut din ironie și singurătate, din „neînțelegere a istoriei”, Preda, cu care am fost prieten un timp și „aliat” în luptele noastre din conducerea U. Scriitorilor, însuși Preda m-a părăsit, conducea meritoriu Editura Cartea Românească, pentru
(Memorii II). In: Sensul vietii by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]
-
prin vocea Europei libere, se indigna de abuzurile „culturnicilor” români din țară -, sărac, izgonit din România, nu face confuzie gravă între regimul politic și oamenii săi și capacitatea unor scriitori de a prelua suflul genial al antecesorilor lor dintre războaie, lucid fiind că un popor vital, însetat de cultură și creație, nu poate fi înăbușit de niște marionete penibile, oricâtă forță fizică sau diplomatică ar concentra în mâinile lor! Nu a făcut greșeala de a „absolutiza răul” și în asta Țepeneag
(Memorii II). In: Sensul vietii by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]
-
Refuzând să debutez cu o carte de povestiri, cum a făcut toată „lumea bună” în proza română, de la Negruzzi și Sadoveanu la Bănulescu și Preda - unul din primele semne de „insolență, de megalomanie” ale lui Breban, nu-i așa?! -, eram lucid că trebuia să propun „formulă nouă”, o formulă „a mea”, cea în care spiritul, habitudinile, reflexele mele de gândire, ca și cele culturale, iubirea față de un Stendhal, Proust sau Dostoievski - să se poată exprima într-o formă vie, echilibrată, organică
(Memorii II). In: Sensul vietii by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]
-
făcea carieră”, numeroase și multe exemplare, de eroii lor, „ambițioșii” Lucien de Rubempré, Rastignac sau Julien Sorel până la un Dolgoruki (din Adolescentulă sau Raskolnikov. Sufeream împreună cu ei până la cote neverosimile de „domnișoară” și, culmea ridicolului în lectură al unui ins lucid, versat cât de cât în lumea complicată și vastă a romanului - la relectură, imaginam, „speram” pentru eroii mei ce se „poticneau” un alt deznodământ, fericit. Sufeream asistându-i în „gafele” lor sociale, deși înțelegeam și acceptam morala socială sau religioasă
(Memorii II). In: Sensul vietii by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]
-
prima albie a creației, a „ambiției” mele, fascinate încă de „temele prozei locale”, tradiționale, cum am spus. (Să nu se înțeleagă că arunc într-un fel sau altul discreditul asupra înaintașilor mei în proza română. Sosiți târziu într-o cultură lucidă, cultă, într-o țară târziu unificată, ei au contribuit, uneori eroic - vezi cazul Rebreanu, ce a scăpat cu puțin de plutonul de execuție maghiar, evadând de sub escortă din comenduirea austriaco-maghiară în Bucureștii anilor 1916! -, au contribuit, nu puțin, la unificarea
(Memorii II). In: Sensul vietii by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]
-
civic decât noi, în Ungaria și Cehoslovacia, țări ce au fost primite înaintea nostră în comunitatea europeană, nu s-a întâmplat la fel? Au trebuit să treacă, probabil, cincisprezece ani ca spiritele să se liniștească cât de cât, să devenim lucizi că încă nu avem o clasă politică profesionistă și organic constituită, că flagelurile economice și morale antebelice vor bântui din nou, cu furie, într-o Românie aflată nu în tranziție, ci în criză, criza ce urmează unei mari surpări politice
(Memorii II). In: Sensul vietii by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]
-
blazon, o istorie ce trebuie, ca un bun costum de haine, să li se potrivească „pe măsură”... La urma-urmei, stăm cu fața spre o jumătate de secol, și noi, generațiile care ne-am trăit cea mai mare parte a existenței lucide sub un regim de teroare, am... trăit, totuși! A trebuit „să trăim”, să rezistăm, în pușcăriile politice sau „afară”, în aerul dens și otrăvit al unei false și criminale „utopii” importate de la dușmanul de veacuri al României, de la ruși! Și
(Memorii II). In: Sensul vietii by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]
-
cu o sabie de lemn în pereți și în pernele de mătase, ruinând candelabre și speriind micile animale ale casei!... „Martor și complice”, iată o sintagmă care, pentru mine, trebuie să semnifice, printre altele, esența prieteniei! Martor - adică o ființă lucidă, „prezentă”, în sensul unei susținute „atenții existențiale”, intensă, neobosită, capabilă, apoi, să „redea”, să relateze, să confeseze sau chiar să mărturisească cele văzute din „atât de marea apropiere de fenomenul extrem de viu, insuportabil de viu, adeseori, al realului!”. „Cred Doamne
(Memorii II). In: Sensul vietii by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]
-
ideologică și obscurantistă o întețește, o amplifică, dar și pentru că - și poate în primul rând! - noi am trezit „speranța”, nu numai într-o artă și literatură adevărată, dar Speranța tout court, acea dimensiune fundamentală, esențială, fără de care nici un organism viu, lucid, nu poate trăi. Speranța într-o normalitate „cât de cât”, chiar și într-un regim pe care, fatalmente, lumea civilizată îl accepta ca atare, speranța că generațiile viitoare, tinerii și copiii nu vor mai trebui să se hrănească cu false
(Memorii II). In: Sensul vietii by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]
-
ca și stupizeniile colorate ale unora, módele - noile mode, americane, de astă dată, ce se suprapun peste cele mai vechi, franțuzești -, conștienți fiind de faptul că literatura și arta, fiind expresii de vârf ale socialului, nu pot trăi în afara modei. Lucizi fiind că forme ale modei, unele dintre ele, anunță viitoarea, marea artă, în timp ce altele, vai, cele mai numeroase și nu rareori cele mai insistente, cele mai insolente, nu sunt decât forme ale tropismelor sociale, ale sterilității și veleitarismului; când nu
(Memorii II). In: Sensul vietii by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]
-
Cehoslovacia și Polonia, își avea „capul” la Roma!Ă, a țăranului fruntaș, după destabilizarea și înfricarea elitei intelectuale și artistice, urma această ultimă „etapă”, se pare: resemnarea pe scară largă, în fapt o „orientalizare”, o „asiatizare” a cetățeanului european, dinamic, lucid de propriul său eu, conștient și mândru de propria sa individualitate, încrezător în acel destin pe care și-l făurește singur sau cu cei asemănători lui, desfidând fatalismul gregar, narcotic. Ultima dată, de altfel, când m-am întors pentru două-trei
(Memorii II). In: Sensul vietii by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]