3,986 matches
-
interbelică grupată în jurul Școlii lui Nae Ionescu era o elită intelectuală organică, la modul ei deplin, mărturisitoare a Adevărului christic, coliturghisitoare în interiorul Ecclesiei, atașată structural tradiției patristice, o elită creștină care nu a abdicat de la misiunea ei esențială: reconectarea cu luciditate, realism și profunzime la Predanie, ca unica măsură de dezvoltare firească a unei culturi rodnice. Dacă ne raportăm la elitele intelectuale românești din perioada postcomunistă, se poate remarca cu ușurință diferența specifică în raport cu elita interbelică creștină: creștinismului contemplativ, mistic, liturgic
Biserica și elitele intelectuale interbelice by Constantin Mihai [Corola-publishinghouse/Science/84936_a_85721]
-
nu numai în termeni generali, ci și în termeni concreți - oare este raportul dintre tabloul literar și realitatea socială. Este acest tablou intenționat realist ? Sau este, în anumite privințe, satiră, caricatură sau idealizare romantică ? 145 Într-un studiu de o luciditate admirabilă intitulat Aristocracy and the Middle Classes in Germany (Aristocrația și burghezia în Germania) Kohn-Bramstedt ne atrage atenția cu drept cuvânt : Numai o persoană care cunoaște structura unei societăți din alte izvoare decât cele pur literare poate spune dacă, și
[Corola-publishinghouse/Science/85058_a_85845]
-
printr-un întreg complex de cauze istorice. Doar că o adevărată mitologie europeană, și ea, într-un sens, foarte specific națională, trebuie în cele din urmă demistificată. Timpul nebulozităților a apus. Realitatea, extrem de dură, a epocii actuale, trebuie privită cu luciditate. Numai în felul acesta ne vom integra efectiv Europei, cândva, dar în mod real și fără iluzii. Să transformăm deci Europa dintr un mit într-o realitate locală, pozitivă. Trebuie aruncată peste bord această formă fără fond, vagă, literară sau
Pentru Europa: integrarea României: aspecte ideologice şi culturale by ADRIAN MARINO () [Corola-publishinghouse/Science/872_a_1583]
-
nici calitatea, nici stadiul său de dezvoltare. Mă simțeam însă pe deplin integrat, înscris definitiv și firesc evoluției sale, în cadrul căreia încercam, în felul meu, să particip și chiar să aduc o contribuție oarecare. Realitate sau simplă iluzie ? Sentimentalism sau luciditate? Era vorba de o reacție repet mereu structurală, pur organică, spontană și, în ultimă analiză, irațională. puteam pleca de mai multe ori, evada definitiv din izolare, din condiția de ostatec, de locuitor al unui gheto ideologic și politic. și totuși
Pentru Europa: integrarea României: aspecte ideologice şi culturale by ADRIAN MARINO () [Corola-publishinghouse/Science/872_a_1583]
-
și pericolele lor, și multe altele, îi vor transforma în mod salutar psihologia. Este, de altfel, în ordinea firească a lucrurilor. Acesta ar fi fundalul, substratul social al europenizării noastre virtuale. Deocamdată, ea se lovește pentru a privi cu maximă luciditate și în adâncime realitățile imediate de lipsa societății civile. Este, de fapt, o noțiune cheie în întreg acest proces de recuperare și integrare europeană. Ea constă, în esență, dintr-un ansamblu de instituții, principii și, mai ales, de deprinderi sociale
Pentru Europa: integrarea României: aspecte ideologice şi culturale by ADRIAN MARINO () [Corola-publishinghouse/Science/872_a_1583]
-
parte că aceste texte au fost scrise într-o altă epocă și într-un context foarte diferit. Dar a le reactualiza azi cu o imensă venerație, a vorbi extatic de Sfântul petre țuțea, înseamnă a suspenda orice spirit critic, orice luciditate istorică, orice simț al realităților actuale internaționale, din Vest dar și din Est (ca și cum Elțîn, între altele, n-ar fi câștigat și un referendum pro-reformă europeană). A fi nu numai ne-europeni, dar pur și simplu naiv-fanatici antieuropeni. Ne oprim
Pentru Europa: integrarea României: aspecte ideologice şi culturale by ADRIAN MARINO () [Corola-publishinghouse/Science/872_a_1583]
-
a descoperirii Europei de către Luminile românești ar fi incompletă fără menționarea și a unui complex spiritual nu mai puțin caracteristic. Format în aceeași perioadă, el este consecința sa directă: un foarte insistent complex de inferioritate și superioritate, de iluzionare și luciditate, infatuare propagandistică și conștiință a participării europene efective. Obsesia de a ne face cunoscuți, recunoscuți, consacrați, elogiați de Europa are această origine și ea trădează, mai presus de orice, o aspirație organică, spontană, un sentiment elementar, înnăscut, de coexistență și
Pentru Europa: integrarea României: aspecte ideologice şi culturale by ADRIAN MARINO () [Corola-publishinghouse/Science/872_a_1583]
-
lumea liberă, Adrian Marino Gînduri despre Nae Ionescu, Dan Ciachir Imaginar cultural și social. Interferențe, Horia Lazăr Incertitudinile prezentului, Gustave Le Bon Jurnal în căutarea lui Dumnezeu, Arșavir Acterian Lecția uitată a educației: întâlnirea Micului Prinț cu vulpea, Emil Stan Luciditate și nostalgie, Dan Ciachir Luminătorii timpului, Liviu Pendefunda Mărturisiri din exil, Pavel Chihaia Moartea care mă apasă, Katherine Mansfield Modernitate și tradiție în Est, Tănase Sârbu Noi și ceilalți, Tzvetan Todorov Noi și postcomunismul, Sorin Bocancea O țară ideală, Iosif
Mit, magie și manipulare politică by Nicu Gavriluță () [Corola-publishinghouse/Science/84969_a_85754]
-
unor acte antisociale bazate pe violență. Nu de multe ori, infractorii ce au comis abdominabile acte de violență, Încearcă să se apere În fața organelor juridice prin faptul că au fost “sub influența alcoolului”; consumat În cantități mari, alcoolul reduce mult luciditatea și realismul perceptiv, cuntribuind la accentuarea agresivității, atât prin potențarea ei directă, cât și prin neluarea În considerare a caracteristicilor agresorilor și a neplăcerilor provocate propriei persoane și celor apropiați (P. Iluâ ă. Drogurile pot, de asemenea, să afecteze comportamentul
Prevenirea conduitei agresive la preadolescenţi şi adolescenţi by Mihaela Munteanu; Anica Nechifor () [Corola-publishinghouse/Science/91538_a_92391]
-
romane, Geo Vasile • Fals jurnal de căpșunar, Mirel Bănică • Gînduri despre Nae Ionescu, Dan Ciachir • Incertitudinile prezentului, Gustave Le Bon • Însem(i)nările magistrului din Cajvana, Luca Pițu • Jurnal (1931 1937), Petru Comarnescu • Jurnal în căutarea lui Dumnezeu, Arșavir Acterian • Luciditate și nostalgie, Dan Ciachir • Mărturisiri din exil, Pavel Chihaia • Moartea care mă apasă, Katherine Mansfield • Monolog pe mai multe voci, Ion Deaconescu • Noi și ceilalți, Tzvetan Todorov • O.K. Pentru America!, Gheorghe Stan • Picătura de cucută, Paul Eugen Banciu • Privilegiați
Bucovina: adevăruri trecute sub tăcere by Huţu Cătălin () [Corola-publishinghouse/Science/902_a_2410]
-
unui stat care știa să se bată pentru el însuși, iar nu pentru interesele altora, ori sub imperiul unor calcule improprii. Decisivă pentru a se fi ales calea rezistenței era trăinicia internă a statului român , funcționalitatea lui ca organism sănătos, luciditatea liderilor politici în asumarea riscurilor și capacitatea de a întrevedea, deopotrivă, succesul ori dezastrul. Sub aspectele politic și social, sub raportul pregătirii militare, al echilibrului și solidității naționale, pe planul raporturilor interetnice ori al stabilității instituționale, etc. S-a manifestat
PROBLEMA TRANSILVANIEI by CONSTANTIN FOCŞA () [Corola-publishinghouse/Science/91543_a_92846]
-
nevoie de aportul ambelor state, inițial, Hitler, considerându-se stăpân pe situație, a refuzat să adopte o poziție tranșantă, rezolvarea acestei probleme fiind amânată pentru sfârșitul războiului. Totuși, în primăvara lui 1944, sub povara înfrângerilor suferite, într-un moment de luciditate, Hitler a fost nevoit să admită faptul că soluționarea diferendului nu mai depindea de Germania, ci de puterea care urma să-și exercite influența în centrul și sud-estul Europei în locul Reich-ului, respectiv U.R.S.S.. Astfel, la 6 aprilie 1944, referindu
PROBLEMA TRANSILVANIEI by CONSTANTIN FOCŞA () [Corola-publishinghouse/Science/91543_a_92846]
-
există cuvânt mai exact. A începe să gândești înseamnă a începe să fii ros pe dinăuntru. Societatea nu are mare amestec în acest început. Viermele se află în însăși inima omului. Acolo trebuie căutat. Acest joc mortal, care duce de la luciditatea în fața existenței la evaziunea în afara lumii, trebuie urmărit și înțeles. O sinucidere are multe cauze și, în general, cele mai aparente nu sunt și cele mai eficace, foarte puțini oameni se sinucid (ipoteza nu e totuși exclusă) fiindcă așa au
[Corola-publishinghouse/Science/85119_a_85906]
-
ne face să ne simțim dintr-o dată atât de singuri. Dar n-a venit încă timpul. Un singur lucru doar: această opacitate și această înstrăinare a lumii e absurdul 3. Și oamenii secretă inumanul. Dacă privim, în anumite momente de luciditate, aspectul mecanic al gesturilor lor, pantomima lor lipsită de sens, tot ceea ce-i înconjoară ne pare stupid. Un om vorbește la telefon după un perete de sticlă; nu-l auzim, dar îi vedem mimica de neînțeles: ne întrebăm pentru ce
[Corola-publishinghouse/Science/85119_a_85906]
-
printr-o imagine. Înțeleg atunci că ați ajuns la poezie: nu o voi cunoaște niciodată. Nici n-am avut timpul să mă indignez că v-ați și schimbat teoria. Astfel, știința de la care trebuia să aflu totul sfârșește în ipoteză, luciditatea eșuează în metaforă, incertitudinea se preschimbă în operă de artă. La ce mi-au folosit atâtea strădanii? Linia blândă a acestor coline și mâna serii pe această inimă zbuciumată mă învață mult mai mult. M-am întors acolo de unde plecasem
[Corola-publishinghouse/Science/85119_a_85906]
-
cinic, Jurnalul seducătorului. Refuză consolările, morala, principiile confortabile. Nu vrea să astâmpere durerea pricinuită de ghimpele pe care și-l simte înfipt în inimă. Dimpotrivă, o ațâță și, cuprins de bucuria deznădăjduită a răstignitului fericit că e răstignit, construiește din luciditate, refuz, comedie, o categorie a demoniacului. Acest chip blând și totodată schimonosit, aceste piruete urmate de un strigăt țâșnit din adâncul sufletului întruchipează însuși spiritul absurdului în luptă cu o realitate care-l depășește. Iar aventura spirituală ce-l duce
[Corola-publishinghouse/Science/85119_a_85906]
-
o eternitate incomprehensibilă și totodată satisfăcătoare. Dacă absurdul există, el nu poate exista decât într-un univers al omului. Din clipa în care noțiunea de absurd se transformă într-o trambulină pentru eternitate, ea nu mai are nici un raport cu luciditatea umană. Absurdul nu mai este acea evidență pe care omul o constată fără să consimtă la ea. Lupta este eludată. Omul asimilează absurdul și, în această comuniune, îi nimicește acel caracter esențial care este opoziție, sfâșiere și divorț. Saltul acesta
[Corola-publishinghouse/Science/85119_a_85906]
-
oameni trăind același număr de ani, lumea le oferă întotdeauna aceeași sumă de experiențe. Important este să fim conștienți de acest lucru. A-ți simți deplin viața, revolta, libertatea, înseamnă a trăi cât mai mult cu putință. Acolo unde domnește luciditatea, scara valorilor devine inutilă. Să fim și mai simpliști încă. Să spunem că singurul obstacol, singurul eșec constă în moartea prematură. Universul sugerat aici nu trăiește decât prin opoziție cu această constantă excepție pe care o reprezintă moartea. De aceea
[Corola-publishinghouse/Science/85119_a_85906]
-
excepție pe care o reprezintă moartea. De aceea nici o profunzime, nici o emoție, nici o pasiune și nici un sacrificiu n-ar putea face ca în ochii omului absurd (chiar dacă el ar dori asta) o viață conștientă de patruzeci de ani și o luciditate manifestată timp de șaizeci de ani să fie deopotrivă . Nebunia și moartea sunt iremediabilele sale. Omul nu înțelege. Absurdul și surplusul de viață pe care el îl comportă nu depind, așadar, de voința omului, ci de contrariul acesteia, adică de
[Corola-publishinghouse/Science/85119_a_85906]
-
folosească de experiența sa trecută spre a-și întemeia pe ea actele sale viitoare. Timpul va trăi din timp și viața va sluji vieții. În acest domeniu mărginit și totodată atât de bogat al posibilului, totul în el însuși, în afară de luciditate, îi pare imprevizibil. Ce regulă s-ar putea oare naște din această ordine irațională? Singurul adevăr care-i poate părea instructiv nu-i un adevăr categoric; el prinde viață și se desfășoară în oameni. La capătul raționamentului său, spiritul absurd
[Corola-publishinghouse/Science/85119_a_85906]
-
său; revendicarea săracului nu-i decât un pretext. Dar nu pot înțelege spiritul decât în actul său istoric și aici ne întâlnim. Totuși, să nu credeți că mă complac în el: în fața contradicției esențiale, susțin omeneasca mea contradicție. Îmi așez luciditatea în mijlocul a ceea ce o neagă. Preamăresc omul în fața a ceea ce-l zdrobește și libertatea, revolta și pasiunea mea se întâlnesc în această încordare, clarviziune și repetiție nemăsurată. Da, omul este propriul său scop. Și el își este singurul scop. Dacă
[Corola-publishinghouse/Science/85119_a_85906]
-
voluntar al creației. Am arătat în altă parte că voința omenească nu are alt scop decât acela de a menține conștiința trează. Dar lucrul nu-i cu putință fără disciplină. Creația este cea mai eficace școală a răbdării și a lucidității. Este, de asemenea, mărturia zguduitoare a singurei demnități a omului: revolta tenace împotriva condiției sale, perseverența într-un efort pe care-l consideră steril. Ea cere un efort cotidian, stăpânire de sine, aprecierea exactă a limitelor adevărului, măsură și forță
[Corola-publishinghouse/Science/85119_a_85906]
-
individuală a unui suflet pornit în căutarea grației, a unui om care cere lucrurilor acestei lumi regeasca lor taină și femeilor semnele zeului ce doarme în ele. Metamorfoza, la rândul ei, figurează fără îndoială oribilele imagini ale unei etici a lucidității, dar e totodată și produsul acelei nemărginite uimiri pe care o încearcă omul când simte cum se transformă fără efort într-un animal. În această ambiguitate fundamentală stă tot secretul lui Kafka. Această perpetuă pendulare între firesc și extraordinar, individual
[Corola-publishinghouse/Science/85119_a_85906]
-
speranță care, o dată cu creștinismul primitiv și cu bunavestire, a ridicat întreaga lume veche. Dar cum să nu văd în acest salt care caracterizează orice gândire existențialistă, în această încăpățânare de a străbate la nesfârșit o divinitate fără suprafață, semnul unei lucidități care se abandonează pe sine? Se susține că nu-i decât un orgoliu care abdică spre a se mântui. Această renunțare ar fi, mi se spune, fecundă. Dar o situație nu o schimbă întru nimic pe cealaltă. În ochii mei
[Corola-publishinghouse/Science/85119_a_85906]
-
pe sine? Se susține că nu-i decât un orgoliu care abdică spre a se mântui. Această renunțare ar fi, mi se spune, fecundă. Dar o situație nu o schimbă întru nimic pe cealaltă. În ochii mei, valoarea morală a lucidității nu va fi micșorată numai pentru că mi se spune că e, ca orice orgoliu, sterilă. Căci orice adevăr, prin însăși definiția lui, e steril. Toate evidențele sunt sterile. Într-o lume în care totul e dat și nimic nu-i
[Corola-publishinghouse/Science/85119_a_85906]