4,609 matches
-
și pescărușii își aveau sălașul. Câte un ochi de apă adunat pe câte o piatră mai mare ascundea câte un crab... și reflecta nuanțele cerului. La un moment dat, am constatat că mai trecusem prin același loc, ceva din peisajul luminat misterios de razele arămii care luceau pe nisipul ud mi s-a părut familiar. M-am oprit, privind în jur. Pescărușii zburau pe deasupra stâncilor și a valurilor, fără să-mi spună dacă mai trecusem pe-acolo sau nu. În fața și
Arborele Universal by Chrys Romeo () [Corola-publishinghouse/Imaginative/327_a_575]
-
trupul său de înaintași. Eul lui era atras de acea lume îngropată „nu, nu îngropată, ci închisă asemenea unei semințe în pământ, asemenea unor monede de aur în casa de fier“. Pe foile de papyrus, pe pergamentul scârțâitor, cele mai luminate minți ale trecutului continuau să funcționeze, nemuritoare, în timp ce creierul fizic devenea cenușă. Iar lui, care, la o vârstă fragedă, își văzuse tatăl murind și se gândea neliniștit, lipsit de speranțe, la mama și la frații săi, însușirea acelor cuvinte mărețe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
plănuia Weir? Un singur lucru. Decise să încerce ceva ce nu mai făcuse de ani de zile. Rhyme însuși porni pe teren. Cercetarea începu de la scena sângeroasă a evadării din Centrul de Detenție și fu purtat apoi pe coridoare întortocheate, luminate fluorescent în culoarea algelor verzi. Prin colțuri izbite de nenumărate ori de cărucioarele cu provizii și de paleți. Prin debarale și încăperi de încălzire. Toate în încercarea de a călca pe urmele, și mai ales de a ghici gândurile, lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2103_a_3428]
-
nu aveam habar despre ce vorbește și a mă înfățișa din nou sub imaginea-clișeu a unui judecător („Ia spune-mi, avocat învățat, ce anume este acest CUPUG?“). —Poftim? —L-am luat de la QVC. —Aha! Nu că aș fi fost mai luminat, desigur, dar am clătinat scurt din cap în semn de aprobare. În mod clar, a lua un inel „de la QVC“ era un lucru pozitiv - în orice caz, nu era ceva de care să îi fie rușine -, astfel că o apreciere
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2259_a_3584]
-
încet și se uită la Gilles. Rămân. — S-a făcut. Gilles deschise ușa unei caravane Haddad și așteptă ca Adriana să urce. O puștoaică pe care ea n-o recunoscu stătea cuminte pe unul din cele patru scaune, cu spatele la oglinda luminată, în timp ce o stilistă se lupta cu o perie rotundă să-i aranjeze părul des și ondulat. Celelalte scaune păreau că fuseseră ocupate până de curând, căci erau aruncate pe ele perii Mason Pearson, uscătoare de păr ionic T3 și tot
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2011_a_3336]
-
somn, dar când își aminti că Izzie e însărcinată, simți că i se face gol în stomac. Își luă celularul și ultimul număr din revista Elle, coborâ cu liftul până la parter și ieși prin celălalt capăt al holului spre piscina luminată discret și frumos amenajată. În afară de doi tipi de vreo douăzeci și ceva de ani care beau bere și jucau table la o masă mai încolo, locul era minunat de pustiu, așa că Emmy își suflecă pantalonii pescărești și se așeză lângă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2011_a_3336]
-
acele momente fericite. Cum ar putea să n-o facă? Pe vremea aceea nu avea o slujbă prestigioasă, un apartament pe care îl întreținea singură și, bineînțeles, nu avea un logodnic îndrăgostit nebunește de ea. Leigh se plimbă prin sufrageria luminată natural și, când deschise ușa glisantă din sticlă, îi apăru în fața ochilor cel mai primitor spațiu exterior pe care îl văzuse vreodată. Curtea din spate era mai degrabă o oază în mijlocul pădurii. Stejari și arțari uriași ca niște turnuri împrejmuiau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2011_a_3336]
-
Degeaba bat unii câmpii despre vulcanul Kracatoa și alți vulcani. Îți Închipui sosirea anului 2000. E ca și cum ai străpunge o emisferă subțire ca un balon de săpun. Dincolo de emisferă este anul 2000. Trecutul rămâne undeva În urmă, cu orașele lui luminate, cu toată istoria. Dincolo, În față, nu sunt decât stele, Întuneric și locuri metalice unde știi că va trebui construit ceva. Totul plutind undeva peste lumi și ceruri. Tu ești teribil de fericit. Te vezi pe tine departe, În trecut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2020_a_3345]
-
duce deștele murdare În dreptul gâtului, În semn de tăiere. Ce-ai făcut? Te Întrebi urcând dealul spre cimitir. Ce-ai făcut? Și bulgării de pământ sună peste podul de scânduri care acoperă sicriul, și pleacă bunica ta de pe lume În loc luminat, În loc cu verdeață, de unde a dispărut toată durerea, suspinarea și Întristarea... Tu ce-ai făcut? Te Întrebi toată ziua, când neamurile Își bagă mâinile În tocana de vițel a pomanei și privești fotografia unei mări albastre tăiată din Paris Match
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2020_a_3345]
-
un telefon, a plecat și a murit.” Peste gard, dincolo de calea ferată, coșurile fabricii Neferal scuipă plumb peste Împrejurimi. Din pieptul tatălui tău a crescut un prun. Te gândești cu oroare la rădăcinile lui. Și-i așază pre dânșii În loc luminat, În loc de odihnă, de unde a fugit toată durerea, Întristarea și suspinarea și unde cercetarea feții Tale veselește pre toți cei din veac sfinții Tăi...” Atât auzi din rugăciunea de pomenire, ești Învăluit de griji, fabrica scoate În continuare fum, după-amiază ai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2020_a_3345]
-
clădire de dimensiuni modeste, dreptunghiulară și destul de joasă, înconjurată de o platformă de ciment. Unul din spitalele de mare, care pe timpul iernii rămân aproape total nefolosite. În parcare se aflau câteva mașini și o ambulanță. Servicul de urgențe era pustiu, luminat doar de un bec de serviciu. O duceam în brațe pe Italia, care își pierduse unul din pantofii de culoarea vinului. Am aruncat o privire în spatele oblonului unei uși, am împins-o: alte uși, altă tăcere. — Nu e nimeni? A
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2069_a_3394]
-
fi uitat acolo o umbră. Nu era altceva decât întunericul sângelui oprit, primele semne ale unei degradări care se făcea simțită. Instinctiv, mi-am privit brațele, să văd dacă pielea mea nu se pătase de aceleași umbre. Dar corpul meu luminat de zori era neatins. Când s-a întors, bărbatul de la pompele funebre își ținea ochelarii pe creștetul capului. În lumina rece, cămașa albă strălucea sub reverul negru al hainei. Nu era singur, adusese cu el un băiat. Au pus sicriul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2069_a_3394]
-
pentru aglomerația din trafic și opririle lungi, în timp ce pasagerii urcau și coborau, căutându-se prin buzunare după mărunțiș. Dacă aveam de gând să merg repede, preferam metroul aerian. Îmi plăceau viteza și intruziunile secrete în viețile celorlalți. Stăteam în vagoanele luminate gălbui și vedeam prin ferestrele din Harlem locuințele pline de copii, apartamentele din Tudor City, unde femeile stăteau lângă aragaz în timp ce bărbații citeau ziarul de seară, și casele de cărămidă din Brooklyn, unde familii întregi își vedeau de viețile lor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2025_a_3350]
-
Întâi obrazul, apoi tot capul În cămașa de noapte a Yaelei. Își reveni imediat și fugi să-și caute paltonul. Cercetă fiecare cameră cu atenția unui somnambul, dar nu-l găsi nici pe Ted, nici paltonul, cu toate că verificase fiecare loc luminat. În cele din urmă se așeză pe un taburet din bucătărie și căută din ochi cuțitele cărora nu le găsise locul Înainte. Ted Tobias se ivi din Întuneric cu o riglă de calcul În mână și spuse Încet, accentuând fiecare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1984_a_3309]
-
fel de luciditate nocturnă că În viitor avea să aibă de dat socoteală pentru tot ce se petrecea acum În Ierusalim. Expresia răsuflată „viață de noapte“ Își pierdu brusc banalitatea. Se detașă În mintea lui Fima de cafenele pline, străzi luminate, teatre, piețe, cabarete. Viața de noapte căpătă brusc un alt sens, o formă tăioasă și rece, care nu accepta nici joacă, nici frivolitate. Expresia aramaică antică sitra deitkasia, partea ascunsă sau acoperită, străbătu trupul lui Fima precum nota unică a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1984_a_3309]
-
sigur dacă nu cumva stabilise să se Întâlnească cu Annette Tadmor. Era oare posibil ca din zăpăceală să le fi invitat pe amândouă? Nu găsi prin buzunare nici o fisă de telefon. Continuă deci să meargă cu pași mari pe străzile luminate doar pe alocuri de câte un felinar galben, Învăluit În ceața deasă, amintindu-și de mama sa și gândindu-se că și ei Îi plăcea frigul și ura zilele de vară. Apoi se Întrebă ce-o fi făcând În clipa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1984_a_3309]
-
mică va revărsa peste amândoi un cerc maroniu-roșcat, de strălucire domestică. Fima se cutremură În Întuneric, căci În afara durerii și a dorului de Yael, imaginile acestea Îi treziră o senzație ciudată de dor de el Însuși: de parcă una din ferestrele luminate ascundea Îndărătul ei un alt Fima, real, nu gras, nu pisălog, nu cu un Început de chelie, nu cu indispensabili lungi și Îngălbeniți, un Fima harnic și corect, care trăia cumpătat, fără rușine și fără minciuni. Un Fima liniștit și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1984_a_3309]
-
este direcția istoriei? Sau dimpotrivă, va Încerca să-l convingă pe prim-ministru să se Înfășoare și el În palton și să i se alăture la o plimbare nocturnă și la o discuție de suflet Îndelungată pe străzile Întunecate, pustii, luminate ici și colo de câte un felinar ud, Învăluit În ceață și Întuneric? Ierusalimul e un oraș auster și ascetic pe timp de iarnă. Dar nimic nu e Încă pierdut, domnul meu. De o sută de ani continuă aici prologul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1984_a_3309]
-
ea. De fapt, nu e chiar o legendă. —Dar ce e? Realitate? — Sigur că nu. Nici legendă, nici realitate? —Un mit. E altceva decât legenda. E mai mult un nucleu. Unde era Atlantida asta, cu aproximație? Dimi Învârti puțin globul luminat și puse cu delicatețe palma albă pe oceanul care strălucea din adâncurile becului electric Între Africa și America de Sud, iar degetele copilului erau și ele iluminate de o aureolă fantomatică: —Pe-aici. Dar n-are importanță. E mai mult În minte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1984_a_3309]
-
și lascivitate mătăsoasă care o făceau neobișnuit de atrăgătoare, fapt pentru care i se treceau cu vederea spleen-urile tot mai frecvente. Ea era Berthe, cea mai prețioasă figurină a lui Onkel Rodolph, care în chip miraculos devenise, în bucătăria luminată a giorno unde se aflau aparatele de lux americane, ca frigiderul, mixerul, storcătoare de tot felul, o mașină de spălat vase non plus ultra de la General Electric, o bucătăreasă nemaipomenită. Acolo apăruseră sub îndrumarea ei „scoicile umplute cu creier“, un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2294_a_3619]
-
unde urmau să fie susținute conferințe pe teme legate de preistorie, ședeam în sala întunecată, lăsându-mă în voia unui sentiment de apartenență, animat de dorința de a afla cât mai mult despre diferitele probleme ale cercetării. La pupitrul intens luminat stătea directorul Muzeului Național. Urma să ne vorbească despre ultimele rezultate ale cercetărilor întreprinse în domeniul așezărilor dispuse la țărm - și anume, că locuințele lacustre construite pe stâlpi nu ar fi existat niciodată ca niște case deasupra apelor. Dar a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2294_a_3619]
-
când se întorcea obosit din călătorie cu servieta lui, se așeza în fotoliul de piele de la ferestrele orientate spre sud, fără să mai arunce vreo privire către acel peisaj care se întuneca treptat; camera de zi era acum exilul lui, luminată călduț de lampă, dar și de focul din cămin, unde revenea seară de seară dintr-o lume exterioară ostilă, era tăcut și cărând cu el o nesfârșită oboseală. Vara punea trandafiri în vaze, culegea un buchet de lupini și de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2294_a_3619]
-
confuz - ceva mai devreme În ziua aceea s-a crezut la Cork. — De ce Cork? se Întreabă dna James cu glas tare. N-a fost acolo decât o singură dată În viață, acum mulți ani. Theodora o conduce În dormitorul slab luminat, rămânând respectuoasă În urmă, lângă ușă. Poți să ne lași singuri, domnișoară Bosanquet, spune dna James pe un ton care aduce mai degrabă a ordin decât a invitație. Henry stă Întins pe spate, cu cuvertura trasă până sub bărbie și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
asemenea umilință. Spera, fără speranță, că Henry va ajunge prea târziu pentru a lua parte la ea.] Pătrunse În teatru pe la intrarea actorilor, făcând un semn cu capul portarului și, cunoscând de-acum geografia, Își găsi drumul pe coridoarele slab luminate, mirosind vag a gaz și a canalizare, care duceau către zona culiselor. Ajunsese la mustață. Apropiindu-se, auzi vocea lui Marion Terry rostind penultima replică: „A fost un vis, dar visul s-a sfârșit!“. Ajunse În dreptul unui grup de actori
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
și-ar fi putut afla sfârșitul înainte să înceapă. În plus, eu nu eram înarmat. Carabinele din rasteluri ne erau împărțite la început numai dimineața, la exerciții și trageri în ținte rotunde sau în camarazi din carton. Oricât de slab luminată ar fi imaginea mea și a activității mele cotidiene din perioada de muncă voluntară și oricât de șterse ar fi contururile ei acum, când mi-o evoc, împărțirea armelor e dureros de exactă și durează până astăzi. Zi de zi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]