6,186 matches
-
război mondial, fiind apreciat de Perpessicius, de pildă, ca „una din întâile lui izbânzi”. SCRIERI: Simfonia morții, București, 1920; Nebunia lumii, București, 1924. Repere bibliografice: [George Cornea], U, 1925, 269, 270, ADV, 1925, 12 864; Al. Bogdan, Cărți despre război, LUT, 1925, 932; Perpessicius, Opere, II, 30-33; George Baiculescu, George Cornea, „Nebunia lumii”, ALA, 1925, 219; Tudor Teodorescu-Braniște, „Nebunia lumii” de George Cornea, „Aurora”, 1925, 1007; Tudor Teodorescu-Braniște, G. Cornea, „Aurora”, 1925, 1215; Gala Galaction, Opere alese, II, București, 1961, 277-281
CORNEA-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286420_a_287749]
-
Același proces transformă apa în mâl, iar ploile sfarmă casa fragilă a cuplului. Regnurile se metamorfozează, obiecte pașnice, precum foarfeca frizerului, pot deveni ghilotine agresive, iar bărbații se întâlnesc la chefuri spre a-și pomeni prietenii morți, închinând pahare de lut, umplute greu cu pământul funebru. Bun cunoscător al liricii ebraice, ca traducător de poezie el dă în Sunete ebraice (1975) echivalențe în românește din poezia clasică a lui Bialik, Alterman, Rahel și Lea Goldverg. Antologia La marginea cerului (1981) este
COSTIN-5. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286446_a_287775]
-
o lună. În funcție de stadiul de dezvoltare, substanțele ingerate diferă. În general, sugarii și copiii mici mănâncă vopsea, păr, textile, gips și ață. Copii mai mari consumă, de obicei, excremente de animale, nisip, insecte, pietricele sau frunze. Adulții sau adolescenții mănâncă lut sau pământ (APA, 2000). Având în vedere că, în unele culturi, ingerarea de substanțe necomestibile este permisă, diagnosticul de pica trebuie pus după ce s-a exclus posibilitatea ca acest comportament să fie legate de o anumită practică culturală. Această tulburare
Psihopatologia copilului. Fundamente by Linda Wilmshurst () [Corola-publishinghouse/Science/2347_a_3672]
-
sora mea, Durere..., totul este ca lirica să închidă în sine zvâcnetul unui suflet. Nevrozele lui își acomodează o ambianță cutreierată de un „duh de jale”. „Alcoolizat”, în cârciuma îmbâcsită de fum de țigară, trăindu-și sfâșierile „între vis și lut”, abulicul cunoaște stări de dedublare, ruminând păreri de rău pentru „seninul” de odinioară. În atmosfera lâncedă, care împinge la sinucidere sau poate exaspera până la „delir”, „ritmuri funebre” însoțesc pulsațiile dezordonate ale unui suflet agonizant. „Joc de hypnoze și magie”, doar
BASSARABEANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285669_a_286998]
-
FRZ, 1934, 8; AL. Iacobescu, Dar altă ediție?, „Jurnalul”, 1934, 25; Eugen Constant, „Apărarea are cuvântul” de Petre Bellu, „Meridian”, 1934, caiet 6; Ghiță Popescu, Petre Bellu, „Cazul doamnei Predescu”, RVM, 1935, 18-20; Adrian Verea, Teatrul Majestic: „Apărarea are cuvântul”, LUT, 1936, 4281; Geo Bogza, Petre Bellu a scris despre pești, prostituate și hoți de buzunare, iar acum lasă condeiul pentru a intra în rândurile lor, „Tempo”, 1936, 1012; N. Crevedia, Izu Abermanii și Petre Belii scrisului, PRV, 1936, 542; Virgil
BELLU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285693_a_287022]
-
posibile: fuga din propriul timp („De cați în urmă, / stâlp te faci, de sare / Trecutul arde, / fugi, hai fugi mai tare”) ori împăcarea cu gândul că viitorul nu poate aduce mai mult decât a fost („Cad frunză moartă, galbenă pe lut / cântându-mi viitorul din trecut”). Poet al contrastelor, B. conjură și amenință pe rând, oferă, unul după altul, spectacolul comedianului și pe cel al tragedianului în fața puterilor implacabile. Înfruntarea cu timpul este pentru el mai mult decât drama firească a
BENIUC. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285699_a_287028]
-
II-lea (secolul VIII î.Hr.) le-a tezaurizat într-o b. dezvoltată un veac mai târziu de Assurbanipal, cel mai cultivat dintre regii asirieni. Toată cultura vremii a pus Assurbanipal să fie copiată pe zecile de mii de tăblițe de lut ale b. de la Ninive, aflate astăzi la British Museum din Londra. Pe malul Eufratului, la Nippur, în jurul templului, au fost dezgropate părți ale marii b. și ale arhivelor, formate din tăblițe sumeriene și caldeo-asiriene, închise inițial în cutii de lemn
BIBLIOTECA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285733_a_287062]
-
Cluj, 1934; Al. Papiu-Ilarian în fața problemelor românești contemporane, Alba-Iulia, 1939; Originile, dezvoltarea și desăvârșirea limbii române literare, București, 1970; Amintiri și portrete, Timișoara, 1975. Antologii: Antologia scriitorilor români de la 1821 încoace, I-IV, Arad, 1917-1918. Repere bibliografice: Ion Pas, Cărțile, LUT, 1926, 1494; Predescu, Encicl., 46; Ilea, Mărturisirile, 143-150; Lucian Blaga, Hronicul și cântecul vârstelor, București, 1965, 172-175, 207-208; Gh. Catană, Ion Clopoțel la 80 de ani, RL, 1972, 49; Mircea Popa, „Amintiri și portrete”, TR, 1974, 39; Ilie Purcaru, Ion
CLOPOŢEL. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286301_a_287630]
-
practic și mai puternic decât vidul, după cum ilustrează Lao Zi cu claritate în Tao te king: Punem treizeci de spițe la un loc și spunem că avem o roată; Dar utilitatea roții depinde de spațiul unde nu este nimic. Frământăm lutul pentru a face un vas; Dar utilitatea vasului depinde de spațiul unde nu este nimic. Spargem pereții pentru uși și ferestre, ca să facem o casă; Dar utilitatea casei depinde de spațiile unde nu este nimic. Astfel, la fel cum profităm
Qi Gong. Manual de inițiere by Daniel Reid () [Corola-publishinghouse/Science/2142_a_3467]
-
găleată mică de aramă. În întunericul odăii luminate doar de flacăra scăzută a unei așchii de lemn aprinse, picăturile calde aduceau cu rășina de pin. Îi gâdilau nespus de plăcut trupul, pe care Charlotte îl freca cu un bulgăre de lut albastru. Săpunul nu mai era decât o vagă amintire. - Ai slăbit mult, a spus Albertine foarte încet și vocea i s-a frânt. Charlotte a râs încetișor. Și, ridicându-și capul cu părul ud, a văzut lacrimi de aceeași culoare
[Corola-publishinghouse/Science/2364_a_3689]
-
și viril. Cu îndârjire, fug de oraș, de societate, de confort, se contopesc cu pădurea și, adesea, acolo își sfârșesc zilele ca vânători sau ca vagabonzi. Pașka aducea în clasă miros de pește, de zăpadă și, în timpul moinei, miros de lut. Înota în noroi zile întregi pe malul Volgăi. Și, dacă venea la școală, o făcea ca să n-o necăjească pe mama lui. Întotdeauna în întârziere, fără să ia în seamă ocheadele disprețuitoare ale viitorilor adulți, traversa clasa și se strecura
[Corola-publishinghouse/Science/2364_a_3689]
-
și Pașka, cu picioarele goale și cu trupul acoperit doar de un pulover lung pe care i-l împrumutasem cât să-și usuce hainele, dănțuia pe o scândură linsă de flăcări. Cu degetele lui înroșite, zdrelite, frământa un bulgăre de lut, cu care învelea peștele înainte de a-l pune pe jăratic... În jurul nostru se întindea pustietatea albă a Volgăi iarna, sălciile cu crengile lor subțiri alcătuind un hățiș străveziu de-a lungul malului și, înecată în zăpadă, o barcă pe jumătate
[Corola-publishinghouse/Science/2364_a_3689]
-
în sat. Și a strigat: „Cel care se atinge de puștiul acesta o să aibă de-a face cu mine!” Iar ofițerul a trebuit să-i dea drumul... Pașka și-a aplecat obrazul și a început să scoată peștele învelit în lut, răscolind jăraticul cu o creangă. În tăcere, sfărâmam crusta de pământ ars, care se desprindea o dată cu solzii, și mâncam carnea fragedă, presărând-o cu sare grunjoasă. Tăceam și când ne-am întors, la căderea nopții, în oraș. Eram încă sub
[Corola-publishinghouse/Science/2364_a_3689]
-
tânărului răzvrătit, decât de propriul lui înec, evitat în ultima clipă, cu o oră mai înainte! Înainte de a ne despărți, la o răspântie din mahalaua în care locuia, Pașka mi-a întins partea mea de pește: câteva carapace lungi de lut. Apoi, cu un ton ursuz, ocolindu-mi privirea, a întrebat: - Și poemul despre cei împușcați unde poate fi găsit? - Am să ți-l aduc mâine, la școală, trebuie să-l am acasă, copiat... Am spus asta pe nerăsuflate, stăpânindu-mi
[Corola-publishinghouse/Science/2364_a_3689]
-
întorc pe Muntele de bucurie... Deodată, prietenul meu m-a tras cu putere de mânecă, ca să mă facă să mă așez și, șoptind nervos, a anunțat: - Așteaptă! Sosesc! Atunci am auzit un zgomot de pași. Mai întâi, plescăitul tocurilor pe lutul ud de pe mal, apoi un ciocănit metalic deasupra noastră, pe puntea șalupei... Și, deja din măruntaiele ei au ajuns la noi niște voci înăbușite. Pașka s-a ridicat cât era de lung și s-a ghemuit lângă marginea șalupei. Abia
[Corola-publishinghouse/Science/2364_a_3689]
-
din cap, examinându-și mâinile. Am văzut-o zgâriindu-și o unghie cu alta ca să-și dea jos stratul de ojă... Pașii lor au răsunat în sens invers de data aceasta: țăcănitul tocurilor pe punte, răpăitul de pe scândurile pasarelei, plescăitul lutului moale. Fără să mă privească, Pașka a încălecat pe marginea bărcii noastre și a sărit pe un ponton pe jumătate scufundat în apă, apoi pe un debarcader. L-am urmat în salturi moi, ca o marionetă de cârpă. Ajuns pe
[Corola-publishinghouse/Science/2364_a_3689]
-
amare ale stepei, de răcoarea crângului de sălcii. Iar prezența ei conferea o uimitoare armonie acelei întinderi pustii. Charlotte era acolo și, în monotonia câmpiei arse de căldură, se înfiripa o consonanță insesizabilă: foșnetul melodios al curentului, mirosul aspru al lutului umed și cel aromat al ierburilor uscate, jocul umbrei și al luminii sub crengi. O clipă unică, inimitabilă, în șirul uniform al zilelor, al anilor, al vremurilor... O clipă care se oprise pe loc... Descopeream frumusețea Charlottei. Și, aproape în
[Corola-publishinghouse/Science/2364_a_3689]
-
Arderea lor arată la noaptea ce-i admiră Că ziua e aproape... Și palizii poeți Profeți-s, plini de vise, ai albei dimineți. Profete al luminei! În noaptea-ți te salut Și vărs geniu de aur în corpul tău de lut, În buclele-ți eu strecor dulci lauri de argint, Cu raza zilei albe cu geniu-ți aprind. (Mureșanu a-ngenuncheat uimit. Ea-i lasă să cadă pe frunte cununa de lauri, îi zâmbește și dispare în sus răpită de-un nor
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
inima mea - un ocean cu valuri nenumărate, creierii mei - un paladiu tămâiat de-nțelepciune, și cu toate [astea] ființa mea singură e un tron fără rege, un templu fără zeu. Sufletele oamenilor sunt ființe de îngeri înamorate în forme de lut; tu, care ești îngerul corpului meu, răspunde: De ce nu-s mulțumit de ce zbor pe aripele tale ca un cântec fără înțeles? Înțeles! Destin!... Prin acest gigantic labirint de lumi, unde voi găsi în acest mare vis ce se numește
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
ce scânteie Și locuit de-o dulce și palidă femeie Ce râde și veghează ca umbra d-înger sunt Și se înmoaie *-n vălu-i ca luna-n nor de-argint. 7 2254 Nainte de-a-ți așterne-n mormântul cel de lut Voi să domnească-n tine un înger surd și mut, Surd ca o nebunie și mut ca leul care Flămând ochii-i închide când în pustiuri moare. 8 2276 - Îmi pare bine, Măria Ta, că, nu-ți place! - Cum ***? - Credeam
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
blonde... Căci am pluti-mpreună Pin norii cei lunateci, pin stelele ce sună, Și ne-am dori cum raza dorește-o altă rază Și una-n brațul altei lumină fac frumoasă. Dar nu se poate încă... căci corpul meu de lut, Un sclav greoi și rece, e sclav - dar e astut. Mă ține-n pieptul bolnav, în temnița lui tare, Când sufletul meu liber vrea să-l arunce-n mare, Dar el să scape-odată. MAG[UL] L-atîta ai ajuns... Să te
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
am putut-o da pe față, Dar, cum tu ai apucat-o, mă scutește de prefață. [MĂTUȘA] Un secret? însă secretul eu de mult l-am priceput. [ANA] Cum? Ai observat? [MĂTUȘA] Da, doară nu mă crezi că sunt de lut. Deci te rog fii-așa de bună nu lăsa să mai aștept... Și să văd de nu pătrunse taina ochiu-mi înțelept. Așadar, fără prefață, spune iute? [ANA] Mă mărit. [MĂTUȘA] Te măriți, mă rog, cu cine, draga mea? [ANA] Ai
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
es. Dispoziția primordială a unui element este latentă până-n momentul în care e provocată o reacțiune. În acest moment însă una și aceeași împrejurare produce un efect cu totul deosebit. În fața aceluiași foc apa se face abur, fierul se topește, lutul se pietrifică. Această dispoziție primordială în rău sau în bine se manifestă în accentul etic. El deschide misteriile adevărate a vieței omenești, adâncimile caracterului și este creația cea mai însemnată pe terenul artei reprezentărei. La lovirea aceluiași ciocan aurul va
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
sau în bine se manifestă în accentul etic. El deschide misteriile adevărate a vieței omenești, adâncimile caracterului și este creația cea mai însemnată pe terenul artei reprezentărei. La lovirea aceluiași ciocan aurul va răsuna cu timbrul său senin și original, lutul, fierul și celelalte cu a lor. În șirul dezvoltărilor noastre am avut adesea ocazia de-a observa că cu cât mai multe momente ale artei noastre sânt implicate în viața internă a unui caracter cu-atît mai puțin ele pot fi
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
nu avem nimic ce ne-ar putea înmulți noțiunea noastră și ne-ar putea îndreptăți la un asemenea județ apriori și lărgit prin sine însuși. Cum că lumina soarelui care cade asupra cerei o topește totodată, pe când aceeași lumină învîrtoșază lutul, acestea nu ni le poate ghici nici o minte numai din noțiunile ce le-am fost avut despre acele lucruri, și mai puțin le poate conclude după {EminescuOpXIV 432} {EminescuOpXIV 433} legi; numai experiența ne poate învăța o asemenea lege. Acestora
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]