5,376 matches
-
spuse bancherul Înseninat și se hotărî pe dată să guste ceva din minunile care se lăfăiau pe masă, spre deplina mulțumire a hangiului. Așa se face că a doua zi, Încă Înainte de prânz, consi lierul negustorilor din Zürich sosi la mânăstire odihnit, sănă tos și plin de energie. Bineînțeles, fu Întâmpinat ca un prieten vechi și, așa cum se cuvenea unui oaspete de soi, fu dus Într-o chilie În care un novice Îl aștepta cu un lighean de argint, cu un
Mostenirea by Lidia Staniloae () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1352_a_2739]
-
de aproape de puterile lumii acesteia, chiar În mijlocul lor, știi mai bine decât noi... Urs nu-și revenea din uimire. Cum, fiul lui era amestecat În conspirații politice? Fără să zică un cuvânt se lăsă condus de părintele Urban În biblioteca mânăstirii, unde erau primiți oaspeții aleși. Duhovnicul ședea Într-un jilț, numărându-și cu nerăbdare mătăniile de chihlimbar, după moda grecească, aduse de un preot ce Întovărășise cruciații În expediția lor nefericită. În dreptul ferestrei, În picioare, un bărbat slab și Înalt
Mostenirea by Lidia Staniloae () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1352_a_2739]
-
arăți mă onorează și sunt mândru de ele. Asta e cea mai mare răsplată! Un zgomot surd, aidoma unei păduri pe timp de furtună, Îi tăie vorba. Starețul se apropie neliniștit de fereastră, privind prin geamul Îngust. Curtea, galeriile, ferestrele mânăstirii erau pline de călugări care priveau uluiți spectacolul neobișnuit ce li se Înfățișa: pustnicul de sus, din Lenzkirch, călare pe un măgar scund, trecea printre ei, fără a Întoarce capul nici În stânga, nici În dreapta. Cu bărbia proptită În piept, cu
Mostenirea by Lidia Staniloae () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1352_a_2739]
-
unde părintele stareț se grăbi să-l Întâmpine cu onoruri, ca și cum ar fi fost cel puțin episcop. Starețul se Întreba cum de-a putut bătrânul să găsească drumul printre mulțimea de clădiri, foișoare și scări, deși nu fusese niciodată la mânăstire. Sihastrul se Înclină În tăcere și se pregăti să-l urmeze, fără nici o sfială sau mirare, și privi drept Înainte, ca și cum vederea impunătoarei mânăstiri i-ar fi fost cunoscută dintotdeauna. — N-am timp de vorbit, vreau Înainte de toate să văd
Mostenirea by Lidia Staniloae () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1352_a_2739]
-
bătrânul să găsească drumul printre mulțimea de clădiri, foișoare și scări, deși nu fusese niciodată la mânăstire. Sihastrul se Înclină În tăcere și se pregăti să-l urmeze, fără nici o sfială sau mirare, și privi drept Înainte, ca și cum vederea impunătoarei mânăstiri i-ar fi fost cunoscută dintotdeauna. — N-am timp de vorbit, vreau Înainte de toate să văd rănitul. — Îndată, preacuvioase, răspunse starețul și toți priviră mirați. Niciodată nu se purtase părintele Urban ca un novice oarecare. Îndată, numai o scurtă convorbire
Mostenirea by Lidia Staniloae () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1352_a_2739]
-
Împace cu noi tocmai acum? și de ce tocmai la Molsheim? El și mădularele familiei Staufen! Niciodată nu ne-au dorit decât pieirea. Au făcut tot ce-au putut ca să ne distrugă. Dar Dumnezeu și Sfântul Apostol Petru, la a cărui mânăstire se fac zi și noapte rugăciuni pentru stirpea noastră, nu i-au ajutat. și toți nobilii de dincolo de Rin! Cei care ne sunt devotați nu sunt mai numeroși decât degetele unei mâi ni. Ne pizmuiesc pentru puterea și bogăția noastră
Mostenirea by Lidia Staniloae () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1352_a_2739]
-
Își spuse, „cei doi nu sunt de față și, până când Îi vom avea aici, vom găsi o modalitate să-i potolim furia. În fond e un suflet nobil și apoi Își iubește prea mult fiica ca s-o trimită la mânăstire...“ Dar ducele Bertold plecase cu noaptea În cap la vânătoare, i se spuse. Nu-l așteptau decât către seară, când ceruse să-i fie aduși ministerialii care urmau să sosească la castel. „Poate că-i mai bine așa“, gândi Conrad
Mostenirea by Lidia Staniloae () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1352_a_2739]
-
fată În castel, dar mai mult n-a putut afla. — Era Bertha, slujitoarea domniței, spuse Conrad Încruntat. Bestiile, nu mi-am Închipuit că vor merge atât de departe! și Adalbrecht, vasalul nostru! Fratele meu i-a dăruit toată valea, până la mânăstirea Sfântul Trudpert. Deci la el o ascunde Eglord pe nepoata mea? și el e un trădător! Oh, va plăti scump ticălosul de pe Stouff! Ca și ceilalți trădători care fac tagma cavalerilor de rușine! — Stăpâne, cuteză iarăși cerșetorul, am mai aflat
Mostenirea by Lidia Staniloae () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1352_a_2739]
-
cu ură pe părintele meu, ca pe un tiran fără conștiință și l-am blestemat de nenumărate ori În răceala chiliei unde mă constrânsese să trăiesc. Dar fiindcă nu aveam Încotro, ca să-mi Îndulcesc amărăciunea, m-am adâncit În manuscrisele mânăstirii și, după ani grei de răzvrătire, am Început să pricep că viața are și alte chipuri decât cele pe care le cunoșteam eu. Mi-am făcut deci novi ciatul și, curând după aceea, monseniorul Manasse, care avea strânse legături cu
Mostenirea by Lidia Staniloae () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1352_a_2739]
-
și, după ani grei de răzvrătire, am Început să pricep că viața are și alte chipuri decât cele pe care le cunoșteam eu. Mi-am făcut deci novi ciatul și, curând după aceea, monseniorul Manasse, care avea strânse legături cu mânăstirea noastră, m-a luat la sine, având tre buință de un secretar. Avea nevoie de un om de Încredere și nu uitase prietenia care-l legase În tinerețe de părintele meu. În această calitate am participat la conciliul de care
Mostenirea by Lidia Staniloae () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1352_a_2739]
-
lămurit situația În care se afla. Mi-a dat dreptate și, deși o durea inima că se desparte de fiul ei, a Înțeles că altă ieșire nu avea. Monseniorul Manasse a trimis-o În taină și cu mare grabă la mânăstirea Sfântu l Maximin, departe În sud. El i-a dat de veste și lui Raymond Berenger, contele catalan de Provence, punând-o sub protecția lui. Catalanul nu-l prea avea la inimă pe rege, ca toți provensalii, care se temeau
Mostenirea by Lidia Staniloae () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1352_a_2739]
-
dăduse poruncă să se tragă fără Întrerupere clopotul cel mare și, Împreună cu eremitul, așteptau pe părintele Bernhard pentru a hotărî amănuntele Înmormântării. Meșterii zidari Începuseră deja să pregătească În biserică gropnița. Vestea se răspândise ca flăcările unui incendiu În toată mânăstirea și călugării se strânseră Îngroziți În biblioteca cea mare. Ducele fusese foarte iubit, un stăpân bun și generos, care copleșise mânăstirea cu daruri și privilegii. Mai mult, chiar În acele timpuri când viața unui om nu avea Însemnătate, asasinarea mișelească
Mostenirea by Lidia Staniloae () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1352_a_2739]
-
Înmormântării. Meșterii zidari Începuseră deja să pregătească În biserică gropnița. Vestea se răspândise ca flăcările unui incendiu În toată mânăstirea și călugării se strânseră Îngroziți În biblioteca cea mare. Ducele fusese foarte iubit, un stăpân bun și generos, care copleșise mânăstirea cu daruri și privilegii. Mai mult, chiar În acele timpuri când viața unui om nu avea Însemnătate, asasinarea mișelească a unui cap Încoronat era o crimă Îngrozitoare, care Îi cutremura pe supuși. Între timp, sosi un al doilea curier. Părintele
Mostenirea by Lidia Staniloae () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1352_a_2739]
-
sat, după preot: — Să mi-l aduci de unde știi. Îmi trebuie negreșit o față bisericească, acum, pe dată. Legat fedeleș, cu căluș la gură, nu vreau să știu cum. Fără popă să nu te Întorci. Adu-mi măcar unul de la mânăstire, dacă În sat nu găsești. Mai repede, dacă nu vrei să te legeni sus, În cuiul de-acolo! Poate că mai am timp, Își spuse. Conrad mai are de lucru la Molsheim, așa că mai Întârzie acolo. Lupta nu se terminase
Mostenirea by Lidia Staniloae () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1352_a_2739]
-
În turn și Adalbrecht văzu cu ochii lui că Eglord nu mințise. Ceea ce avea Înaintea ochilor depășea cele mai rele așteptări ale sale. Departe, spre orizont, se vedeau norișori de praf ridicați de călăreți care Înaintau cu repeziciune. și dinspre mânăstirea Sfântul Trudpert și din spre Sulzburg, dinspre apus și dinspre răsărit, din toate păr țile se apropia puzderie de țărani, cu coasele sclipind amenințător În soare. — Câinii blestemați, nici măcar nu se mai ascund! Atât de siguri sunt de victorie! Le
Mostenirea by Lidia Staniloae () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1352_a_2739]
-
rușinea... Eglord, Încetează! Trebuie să-ți spun ceva foarte important... ascultă! Există o ieșire care ne poate scoate de aici. Eglord se opri, iar cavalerul de pe Stouff continuă În șoaptă: — E un tunel subteran lung care iese În apropiere de mânăstirea Sfântul Trudpert. E așa de bine ascuns, că nu știe nimeni de el. Bunica mea Mathilde l-a construit. Îi era tot timpul frică să nu trebuiască să fugă vreodată de la castel, așa că a poruncit să se sape tunelul, iar
Mostenirea by Lidia Staniloae () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1352_a_2739]
-
Oamenii o să lupte mai de parte, o să țină piept atacului. Câteva ore tot o să-i ia lui Conrad să intre În cetate. și atunci va găsi colivia goală, pă sările vor fi zburat... O să fim deja departe, luăm cai de la mânăstire, superiorul mi-e prieten. Până prinde de veste bles tematul de Zähringer, am ajuns de mult la Curtea im pe rială. Împăratul o să se prefacă În fața tuturor că ne judecă pentru ceea ce am săvârșit și În taină o să fie bucuros
Mostenirea by Lidia Staniloae () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1352_a_2739]
-
ai dreptate, nu aveți mult timp. Trebuie să vă grăbiți. Am să vă spun pe scurt despre ce-i vorba și, dacă porunciți, voi povesti altă dată toate amănuntele. Într-adevăr, timpul e puțin... Stăpâne, eu sunt fratele Ulrich de la mânăstirea Sfântul Trudpert, de aici din preajmă, un călugăr simplu și fără școală. Când am aflat ce se petrece aici, am fugit din mânăstire, pentru că starețul meu nu mi-ar fi dat voie să vin. Deci vă spun totul fără Încuviințarea
Mostenirea by Lidia Staniloae () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1352_a_2739]
-
voi povesti altă dată toate amănuntele. Într-adevăr, timpul e puțin... Stăpâne, eu sunt fratele Ulrich de la mânăstirea Sfântul Trudpert, de aici din preajmă, un călugăr simplu și fără școală. Când am aflat ce se petrece aici, am fugit din mânăstire, pentru că starețul meu nu mi-ar fi dat voie să vin. Deci vă spun totul fără Încuviințarea lui. El nu vrea să aibă nimic de-a face, pentru că e prietenul blestematului de Adlabrecht, de acolo de sus din fortăreața diavolului
Mostenirea by Lidia Staniloae () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1352_a_2739]
-
asta În timp ce șerbii ei mureau de foame... Am auzit și eu despre povestea asta, spuse Conrad nerăbdător. Povestește mai departe.. — Da, pe dată. Mathilde a poruncit să se sape un tunel foarte lung pe sub pământ, de la castel până În apropiere de mânăstirea noastră. Blestemata de muiere se temea ca nu cumva Într-o zi să se răscoale cei obidiți și s-o omoare. Deci a poruncit slujitorilor să sape tunelul și apoi le-a pus câte un ban de argint În mână
Mostenirea by Lidia Staniloae () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1352_a_2739]
-
caznelor... A crescut cum a putut și mai târziu s-a Însurat și m-am născut eu. Ce să vă mai spun? Încă de mic, am dorit să-mi pun viața În slujba Domnului. M-am dus la călugărie și mânăstirea m-a primit așa sărac cum eram, fiindcă are nevoie și de unii care să facă muncile mai grele, pentru așa ceva eram destul de bun. Tocmai Îmi terminasem noviciatul când, Într-o zi, m-a căutat un cerșetor bătrân și neputincios
Mostenirea by Lidia Staniloae () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1352_a_2739]
-
unii care să facă muncile mai grele, pentru așa ceva eram destul de bun. Tocmai Îmi terminasem noviciatul când, Într-o zi, m-a căutat un cerșetor bătrân și neputincios. Era bunicul meu. Voia să-mi povestească totul. Aflase că eram la mânăstire și a venit Înainte de a-și da sfârșitul. Mi-a cerut să păstrez deocamdată taina, ca să nu-mi primejduiesc viața. Dar cândva, așa a spus, va trebui să iasă și această nelegiuire la iveală și atunci să vorbesc. Căci Dumnezeu
Mostenirea by Lidia Staniloae () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1352_a_2739]
-
trebuie scăpat din vedere că cei doi ticăloși l-ar putea folosi. Frate Ulrich, du-te cu oamenii mei și arată-le ce trebuie să vadă. Apoi așteaptă În tabăra mea până se isprăvește totul, nu te Întoarce Încă la mânăstire. Pentru fapta cuvioșiei tale nu meriți mustrare de la stareț, ci răsplată de la stăpânul vostru. Nu-ți fie teamă. N-am să uit că am și eu unele de făcut În mânăstirea voastră. Fratele Ulrich se Înclină cu smerenie. — Mărite Domn
Mostenirea by Lidia Staniloae () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1352_a_2739]
-
până se isprăvește totul, nu te Întoarce Încă la mânăstire. Pentru fapta cuvioșiei tale nu meriți mustrare de la stareț, ci răsplată de la stăpânul vostru. Nu-ți fie teamă. N-am să uit că am și eu unele de făcut În mânăstirea voastră. Fratele Ulrich se Înclină cu smerenie. — Mărite Domn, Îi eram dator bunicului meu și mi-am plătit datoria. Dumnezeu să vă aibă În pază și să vă ajute să Împliniți cele de cuviință. Prea multă vreme a stat umbra
Mostenirea by Lidia Staniloae () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1352_a_2739]
-
Îl Întovărășeau pe fratele Ulrich. Nu pot să stau aici și să aștept fără să fac nimic, nădăjduind că totul o să fie bine! spuse el. Ceata porni În galop. Trecură În goană prin poienile de pe malul pârâului Neumagen. Când turlele mânăstirii Sfântul Trudpert Începură să se vadă În zare, monahul Își struni calul și o coti spre stânga, Într-o vâlcea lăturalnică, Îngustă și Întunecoasă. Tufișurile erau din ce În ce mai Încâlcite. Pământul fiind foarte vălurit, oamenii nu puteau intra cu coasa În acele
Mostenirea by Lidia Staniloae () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1352_a_2739]