3,495 matches
-
nevoile zilnice. De fapt, nu mai există nici un fel de "Lume", ci doar niște fragmente ale unui univers sfărâmat, o masă amorfă alcătuită dintr-un număr infinit de "locuri" mai mult sau mai puțin "neutre", în care omul se mișcă, mânat de obligațiile unei existențe integrate într-o societate industrială. Și totuși, în această experiență a spațiului profan continuă să intervină valori care amintesc mai mult sau mai puțin de lipsa de omogenitate care caracterizează experiența religioasă a spațiului. Mai există
Sacrul și profanul, Salazar by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295581_a_296910]
-
și după ce am Înotat prin troiene mai mari, am ajuns la drumul ce ducea În sat. Între timp soarele apusese. Întunericul se lăsă ciudat de repede. Fratele meu declară că Îi e frig și a obosit, dar eu l-am mânat mai departe și În cele din urmă l-am convins să călărească câinele (singurul membru al formației care Încă se mai distra). Am mers mai mult de două verste, luna răspândea o lumină fantastică și fratele meu, complet amuțit, Începuse
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2082_a_3407]
-
elegantă, În stilul tenue-de-ville-pour-filettes autumnal și parizian. A luat de la guvernanta ei, strecurându-l În mâna fratelui meu, un cadou de adio, o cutie cu migdale În zahăr care - eram sigur - Îmi era destinată În exclusivitate; și imediat a plecat, mânându-și cercul cu bețișorul printre lumini și umbre, de jur Împrejurul fântânii Înecate În frunze moarte, lângă care stăteam. În amintirea mea, imaginea frunzelor se Împletește cu imaginea pantofilor și a mănușilor ei și Îmi amintesc că mai era un detaliu din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2082_a_3407]
-
scoțându-i minunat În evidență trăsăturile delicate - bolta părului cenușiu (Încărunțise la douăzeci și ceva de ani), arcuirea pură a frunții, ochii albaștri și blânzi, grațioasa linie a cefei. Când Îl Îndemnam pe birjarul ca o păpușă de cârpă să mâne mai iute, el se apleca doar Într-o parte cu o mișcare semicirculară specială a brațului, ca pentru a face calul să creadă că va scoate imediat biciușca pe care o ținea În carâmbul cizmei de pâslă de pe piciorul drept
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2082_a_3407]
-
de acum, cu aceeași aplicațiune cu care odinioară ridicam în slavă activistul de partid și făceam mătănii luptei de clasă. Probabil așa am fost croiți, la marea croială a neamurilor, să cântăm slavă întruna celor care ne domină și ne mână, cu capul veșnic plecat, cu ochii țintiți (supremă demnitate națională!) nu spre țărâna spre care suntem țintuiți, ci spre buzunarul stăpânului, iscodind cum să-l golim cât mai repede. Tulbure și straniu sentiment. Mă simt acum vinovat pentru această neștiință
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
echipajul se arăta prin urmare nerăbdător să-l găsească pe fugar și să-l oblige să-și trădeze ascunzătoarea, după care toți aveau să fie putred de bogați pentru totdeauna. Cu toate acestea, căpitanul Lazemby, pe care cu adevărat Îl mîna doar sincera dorință de a face dreptate și care nu dădea crezare poveștilor cu pirați și comori, ajunse la convingerea că nu mai putea rămîne ancorat În fața unei stînci golașe dintr-un arhipelag pierdut În Pacific și În cea de-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
ne dă chica-n gunoi. 179 Frunză verde mintă creață, Duminică dimineață La Darabani în ceea parte, Ne plâng mamele de moarte. - Plînge-mă, mamă, cu dor, Că ți-am fost de ajutor De scos boii din ocol Și i-am mânat la ogor. Ogorul L-am brăzdat, Straie negre - am îmbrăcat, Nici negre, nici mohorâte, După cum îmi sunt urâte. Frunzuliță de - alămîe, La Ieși la mitropolie Este - un piseraș de scrie. Toată ziua scrie cărți, Noaptea le pune peceți, Le trimite
Opere 06 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295584_a_296913]
-
vini 215 {EminescuOpVI 216} P-a seară i le-aș croi Și pe Sâmbătă sara I le-aș da badei gata. 184 Maică, măiculița mea, Eu cunoscui vremea mea Din luzie, din pruncie, Din a mea copilărie, Că n-oi mâna oi la stână, Nici n-oi muri moarte bună, Ci-oi muri în cătănie În bătae la Frănție. Dar popă cine mi-o fi? Horniștii și tamburii. În loc de colac de grâu Fi-mi-a sânge până-n brâu, Sânge de-a
Opere 06 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295584_a_296913]
-
o auzea, Inima i se rupea 229 {EminescuOpVI 230} Și la dânsa alerga Și în brațe o lua, Paloșul el și-l scotea, Pe smeu bucăți îl tăia Și pe dânsa o lua Și foarte bine că trăia. 209 Mă mână mama la muncă Eu mersei la stavă-n luncă Ș-alesei mânzul mai mare Și mă suii pe spinare Și eșii în drum de țară; Și mă făcui voinicel Mânai caii în Ardel Și pîn-într-unul i-am dat Bani frumoși
Opere 06 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295584_a_296913]
-
dânsa o lua Și foarte bine că trăia. 209 Mă mână mama la muncă Eu mersei la stavă-n luncă Ș-alesei mânzul mai mare Și mă suii pe spinare Și eșii în drum de țară; Și mă făcui voinicel Mânai caii în Ardel Și pîn-într-unul i-am dat Bani frumoși am căpătat [ ] moara lumii [ ] moara * șubii * Și nici de un bai n-am dat- Iată-mă că-s om spălat. 210 Pe drumul Simandului Paște calul Iancului, Calul paște și
Opere 06 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295584_a_296913]
-
poalele nucului, Ș-așa-mi cântă de frumos De cădeau frunzele jos; Iar mai jos la rădăcină Cântă cuca cea bătrână, Ș-așa-mi cântă de cu foc De stau apele pe loc. 226 Dede-mi mama o vărguță Să mân vacile-n ciurduță; Eu ciurduța n-o aflai Ce - aflai o pană de rai, Și penuța ce-am aflatu De loc se crepă în patru; Aflai alta pliscoiată Ș-o pusei la gură-ndată. Începui tare-a striga, Nime nu
Opere 06 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295584_a_296913]
-
su pat, Câte pene sunt în pat Toate cad la el pe cap. 255 Bărbatu mi mut și surd - Eu mă rog lui Dumnezeu S-asurzească și mai rău Să n-audă ce zic eu. 247 {EminescuOpVI 248} 256 Mă mână mama la moară Mă-ntîlnii cu o fecioară, Mă țipai să o sărut Ea mă puse la pământ. 257 Zise mama cătră mine, Să nu dau gura la nime, Dar cum dracul poate face Să nu dau la cine-mi place
Opere 06 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295584_a_296913]
-
biriș Mihaie! 262 Lupule nu mă mânca Până ce-a eși luna Să dau mâna cu nana. 263 Până fusei pecurariu Mă strigară că-s tîlhariu, Dacă mă lăsai de oi Mă strigară că-s curvoi. 248 {EminescuOpVI 249} 256 Mă mână mama la moară Mă-ntîlnii cu o fecioară, Mă țipai să o sărut Ea mă puse la pământ. 257 Zise mama cătră mine, Să nu dau gura la nime, Dar cum dracul poate face Să nu dau la cine-mi place
Opere 06 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295584_a_296913]
-
Ca să facă seceri mari 299 {EminescuOpVI 300} Pentru oameni de cei mari, Și să facă seceri mici Pentru copilași voinici. Și se duse-n sat, Și-a adus 12 iepe Toate sirepe, De par le legară Și cu biciul le mânară, Picerele treerau, Cu coadele vânturau Și cu urechile-n saci băgau. Carele le-ncărcară Și la moară le porniră. Iară hoața cea de moară Când văzu atâta cară Încărcate cu povară, Puse coada pe spinare Ș-apucă pe iaz la
Opere 06 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295584_a_296913]
-
era să iee lumea-n cap - când deodată vede răsărind din fundul mării cei șapte cai, mușcați de-o mulțime de raci. Mi-ai făcut un bine - zise un glas - ți L-am făcut și eu". Era împăratul racilor. El mână caii-n spre casă, și vede iar o priveliște ca-n ziua trecută. Însă în cursul zilei roaba babii s-apropiă de el și-i zise încet strîngăndu-l de mînă: "Eu știu, că tu ești Făt-Frumos. Să nu mai mănânci din
Opere 06 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295584_a_296913]
-
făcute cu somnoroasă... Ți-oi face eu altfel de bucate. Fata într-ascuns îi făcu merinde, și-nspre sară când era să plece cu caii, își simți ca prin minune capul treaz. 324 {EminescuOpVI 325} Spre miezul nopții se-ntoarse acasă, mână caii în grajd, îi încuiă și intră în odaie. Pe vatra cuptorului, în cenușă mai licurea cîți-va cărbuni. Baba sta întinsă pe laiță și înțepenită ca moartă. El gândi c-a murit ș-o scutură. Ea era ca trunchiul și
Opere 06 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295584_a_296913]
-
o ieu eu. - Dragu mamei, tu un băiet așa sărac să iei pe Fata - mpăratului? Ce mai vorbești nebunii? - Dacă eu vreau așa. Du-te, mamă, staroste. - Da cum, dragul mamei, să intru eu acolo? - Du-te, mamă. El o mâna. - Cum să mă duc eu cu mâna goală? - Mamă, ia vezi merele și perele cele n-o putrezit? Du-i-le acelea. - Bine zici, dragul mamei. Se ia baba și se-mbracă cu peștiman, pune - un ștergar frumos în cap
Opere 06 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295584_a_296913]
-
de la masă să-i cază. 273Ca cel ce-l iubește soacra sa, îl așteaptă cu masa. 274Ca un idol, ce gură are, dar nu grăiește, ochi are dar nu vede, urechi are dar n-aude, nări are dar nu mirosă, mâni are dar nu pipăe, picere are, dar nu îmblă. 275Ca oaea ce și te îmbracă, și te hrănește. 276Ca oul gogoneț. 277Ca oul roș la paști. 278Ca oul, până nu se clocește pui nu scoate. 279Ca oul ce nu poate
Opere 06 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295584_a_296913]
-
de toate Căci lui numai i se poate De grijile-nvederate, Ce mă pedepsesc rău foarte, 466 {EminescuOpVI 467} Să-mi iau sfârșit în străinătate Cum soartea va să mă poarte. No. 77 Vecinic se-nșală cine gândește Că ziua de astăzi mâni o găsește. Ceasul ce trece nu se întoarce Se taie firul, nu se mai toarce. Ce e în mână nu e minciună, E vorbă proastă, dar foarte bună. Unii în visuri nădăjduește, Ce au în mână pierd neghiobește. Eu pentru
Opere 06 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295584_a_296913]
-
noutate, știam că așa merg lucrurile în lume, dar întotdeauna cei drepți sunt cei care plătesc pentru păcătoși. Cu toate aceste precauții, atât legate de formă cât și de conținut, curând deveni evident că interesul pentru lectura ziarelor scăzuse mult. Mânate de nerăbdarea ușor de înțeles de a împușca și vâna în toate direcțiile, au existat ziare care au crezut că puteau să lupte contra absenței cumpărătorilor presărându-și paginile cu trupuri dezbrăcate în noi grădini ale deliciilor, fie feminine, fie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1963_a_3288]
-
pliuri, nici cusături, și mai ales fără vânt, perfectă pentru a arunca hârtii din aer și a le vedea coborând după aceea dansând dansul elfilor, până ce aveau să fie culese de cei care treceau pe străzi sau ieșiseră după ele mânați de curiozitatea de a ști ce vești sau ordine le soseau din înalturi. În timpul acestor trei zile, textul purtat din mână-n mână se istovi în călătorii dus-întors între palatul prezidențial și ministerul de interne, uneori mai bogat în argumente
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1963_a_3288]
-
republicii, că sunt la dispoziția excelenței voastre sau a entității care va fi însărcinată să procedeze la o investigație din toate punctele de vedere necesară, pentru a amplifica, dezvolta și completa informațiile conținute în această scrisoare. Jur că nu mă mână nici un fel de animozitate împotriva persoanei în cauză, însă această patrie, care are în excelența voastră pe cel mai demn reprezentant, se află mai presus de orice, aceasta este legea mea, singura pe care o recunosc, cu seninătatea celui care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1963_a_3288]
-
ce trebuie să știu, adică, ce pune la cale nemernicul ăla de comisar. Strada e mai plină de lume decât de obicei. Sunt mici grupuri în fața clădirii unde locuiește soția medicului, sunt oameni care locuiesc în acest cartier și care, mânați de o bârfă, în unele cazuri inocentă, dar de rău augur în altele, au venit, cu ziarul în mână, la locul unde domiciliază acuzata, pe care o cunosc mai mult sau mai puțin din vedere sau din mici dialoguri ocazionale
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1963_a_3288]
-
avea mai multe sărbători decît zile lucrătoare. De fapt, era o bună rînduială, căci petrecerea este singurul popas în calea trecerii, iar sărbătoarea tot de la Dumnezeu vine și face parte din aceeași creație ! Altfel spus, nu lenea sau frivolitatea îl mîna pe țăran spre sărbătoare, ci o chibzuită regulă a jocului care, după cum știm cu toții din copilărie, nu se poate desfășura în pace și înțelegere în afara posibilității de a spune, din cînd în cînd, piua. Mă gîndeam la toate acestea cînd
Scutecele naţiunii şi hainele împăratului: note de antropologie publică by Vintilă Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/609_a_1340]
-
jos de la chestură și pînă sus la palatul ducal. Ne opream din cînd în cînd la cîte o belvedere să admirăm Umbria care se întindea la picioarele noastre. O luam, tot ca de obicei, cînd la stînga, cînd la dreapta, mînați de o curiozitate nesistematică. La un moment dat mi-am dat seama însă că există un fir al Ariadnei în această preumblare prin labirint. Eram atras irezistibil spre undeva, nici eu nu știam unde și de ce. Pînă cînd am ajuns
Scutecele naţiunii şi hainele împăratului: note de antropologie publică by Vintilă Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/609_a_1340]