10,420 matches
-
tocmai am cumpărat ouă albe și el mă somase să-i rezerv un coș întreg, pentru că îi plăceau la nebunie «ghiulele românești». Am pornit la drum de la campingul nostru preferat. Vesel și vioi a salutat-o din mers pe cabanieră, mângâind câinele de la poartă. După trei ore de drumeție lejeră, am făcut cale-ntoarsă. Eram aproape ajunși la punctul de unde plecasem. Zburda la câțiva pași în fața mea și mă maimuțărea, pe motiv că aș fi prea molatecă de când m-am apucat de
FRAGMENT DE CARTE de GABRIELA CĂLUŢIU SONNENBERG în ediţia nr. 823 din 02 aprilie 2013 [Corola-blog/BlogPost/366064_a_367393]
-
mâna, dar așa caldă și ușoară cum se odihnea în palmele mele, era ea cea care îmi inducea mie încredere și nu eu cea care-l îmbărbătam pe el.” „Cine n-ar vrea să moară așa?”, a întrerupt-o Béat, mângâindu-i brațul într-un gest de consolare. „Nu a simțit durere, a plecat la șaptezeci și patru de ani, în mijlocul munților pe care îi iubea, într-un moment în care nu mai avea socoteli importante de încheiat. Nu ai ce
FRAGMENT DE CARTE de GABRIELA CĂLUŢIU SONNENBERG în ediţia nr. 823 din 02 aprilie 2013 [Corola-blog/BlogPost/366064_a_367393]
-
că va dăinui prin gândirea subtilă care pătrunde în adâncimea unei lumi trăite cu fervoare. Poezii suave și încărcate de smerenie tăcută adâncesc efortul de a atinge zonele inefabilului, poezii pe care, parcă îți vine să întinzi mâna, să le mângâi. Erudiția, bogăția spirituală încărcată de idei scăpărătoare pun în lumină un poet care răscolește rostul misterelor greu accesibile ale universului uman, fiind astfel capabil să vadă nevăzutul. --------------------------- Elena BUICĂ Pickering, Toronto, Canada 29 mai 2016 Referință Bibliografică: BUICĂ Elena - SETEA
SETEA DE ABSOLUT ÎN POEZIILE DOMNIŢEI NEAGA de ELENA BUICĂ în ediţia nr. 1976 din 29 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/366126_a_367455]
-
cartofii din cuptor. Mi-era pur și simplu teamă să mă apropii de bucătărie: îmi imaginam că vreo arătare invizibilă a deranjat ceva pe acolo. Dar, până să ajung să văd ce s-a întâmplat, un miros de arsură îmi mângâia nările, și, imediat mi-am adus aminte de cartofii din cuptor. „Nu cred că s-au ars, nu i-am pus de mult la cuptor”mă încurajez în gând. Iau o mănușă și deschid ușa de la cuptorul aragazului. O imagine
FILOZOFIA CARTOFULUI de VASILICA ILIE în ediţia nr. 1849 din 23 ianuarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/366141_a_367470]
-
Cântec de toamnă Autor Urfet Șachir Toamnă, toamnă iar învii Vechile-mi melancolii, Când alerg pe străzi pustii Să-mplinesc „vise târzii”. Frunzele de pe alei Scârțâie sub talpa grea, S-a golit bătrânul tei, Vezi prin el inima mea. Aș mângâia soarele, Doar să pot să mai întorc Din drum călătoarele, Din cer roua s-o mai storc. Toamnă, toamnă iar învii Dorințe-n suflet duios, Șăgalnic, din timp revii C-un alai maiestuos. Mangalia, 20.09.2015 Referință Bibliografică: Cântec
CÂNTEC DE TOAMNĂ de URFET ȘACHIR în ediţia nr. 1724 din 20 septembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/366153_a_367482]
-
spre exterior) este ca într-un cavou, simt cum îmi pătrunde frigul prin oase și stau îmbrăcată ca eschimoșii din regiunile polare care trăiesc în igluri. Beau ceaiuri fierbinți și înconjor cana cu mâinile amândouă să mă încălzesc, de parcă aș mângâia berbecul care este pictat pe ea (reprezintă zodia mea, am primit-o cândva, cadou de la colegii de birou).Îmi îngheață, efectiv, mâna dreaptă cu care mânuiesc mouse-ul la calculator. Dimineața îmi pregătesc o cafea tare, fără zahăr iar după masa
FRIGUL ÎN LUNA MAI de VASILICA ILIE în ediţia nr. 1957 din 10 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/366144_a_367473]
-
iunie, lună de vară, îmi vine să spun, ca în versurile lui Bacovia: (...) „Blestemat să mai fie și târgul/Ursuz și cu veșnice ploi.”(...) Dar, nu fac așa, sufletul meu este încă verde precum natura veselă după ploaie, atunci când o mângâie razele de soare... Dar mă întreb: oare o mai ieși soarele? Iaca trece vara acu’-acu’, vine toamna, și, precum în poezia lui Eminescu: „Vezi, rândunelele se duc,/ Se scutur frunzele de nuc,/ S-așează bruma peste vii -/ De ce nu
FRIGUL ÎN LUNA MAI de VASILICA ILIE în ediţia nr. 1957 din 10 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/366144_a_367473]
-
lină îți petreci clipele de parcă n-ai nici o vină și somnul ți-e greu și mintea pribeagă iar gândul să-ncerci niciodată nu-ntreabă într-un colț de pridvor într-un naos de crin îți faci loc ca un voal mângâindu-l din plin intră-n pântec de jar în cuptorul de vis în lăcaș de-nchinare sanctuarul ne-închis cordială ți-e poarta și inima țintă pui și somnul deoparte ațintită ți-e clipă cu vegherea cea trează în fecioară Preschimbi
PRESCHIMBAREA ÎNTREITĂ de DAVID SOFIANIS în ediţia nr. 1724 din 20 septembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/366159_a_367488]
-
לֵי זַיִן בֵּין טֶרוֹר וְאֱנוֹשִיּוּת. SĂ VĂD PRIN OCHII TĂI Să văd prin ochii tăi să mângâi fiecare statuie pe care-ți cad ochii spre sexul de ghips spre neplănuitele viziuni. sunt cu tine prin muzee spălându-ți mâinile de prea multă încăpățânare și stafidia fructului uitat. rucsacul atârnat în pom. לִצְפּ
POEME – ESPRESSO DUBLU LA HAIFA (1) de BIANCA MARCOVICI în ediţia nr. 1959 din 12 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/366125_a_367454]
-
ard de nerăbdare să vadă toate florile-nflorite, iar picături de rouă umezesc în taină ochii petalelor deschiși spre zare. Din loc în loc răsare cât-un gând de mare și vise zboară la nisipul fierbinte și la apa albastră care mângâie imaginația noastră. În aer plutește miros de fân cosit, iar din înalt vântul mai trimite cât-o adiere, către pământul uscat încălzit de soare și de vara arzătoare. Referință Bibliografică: Vara (zi de vară) / Mariana Ciurezu : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593
VARA (ZI DE VARĂ) de MARIANA CIUREZU în ediţia nr. 530 din 13 iunie 2012 [Corola-blog/BlogPost/366201_a_367530]
-
ești cuprins, fiind înconjurat de cei dragi. Parcă te vezi în grădina cu meri înfloriți, care se apleacă ușor spre tine, să-ți mulțumească. Ei știu că la rădăcina lor, când i-ai plantat, ai pus și puțină dragoste. Îi mângâi cu-n sărut când le sorbi roua florilor cu sclipiri de mărgean în razele timide ale soarelui dimineții. Dulce alinare! Aceeași senzație o ai și când asculți foșnetul pădurii de fagi, când inspiri mireasma câmpului înflorit, sau ești învăluit de
DULCE ŞI AMAR de IONEL DAVIDIUC în ediţia nr. 530 din 13 iunie 2012 [Corola-blog/BlogPost/366198_a_367527]
-
perfidia, violența se întind și cuprind tineretul în care ne este speranța într-o schimbare. Dar, până atunci, până va veni acea schimbare, dacă și ție, ți-a pătruns acea amărăciune în suflet, nu te resemna. Nimic nu te poate mângâia mai mult decât, credința în Dumnezeu. Alături de cei care te prețuiesc, caută-ți un loc drag, cu pădurea la căpătâi și lasă creionul să-ți facă știute gândurile, părerile, opiniile și nu doar în versuri, dacă în proză simți că
DULCE ŞI AMAR de IONEL DAVIDIUC în ediţia nr. 530 din 13 iunie 2012 [Corola-blog/BlogPost/366198_a_367527]
-
Stihuri > Anotimp > LACRIMILE ANOTIMPURILOR Autor: Mariana Stoica Publicat în: Ediția nr. 2097 din 27 septembrie 2016 Toate Articolele Autorului Primăvara plânge Cu lacrimi de flori Ce strălucesc în mii Și mii de culori. Lacrima primăverii Urme nu lasă Și-ți mângâie obrazul Ușoară, sfioasă. Vara suspină Cu lacrimi perlate Ce scânteie-n soare Pe ierburi plecate. Lacrima verii E blândă și caldă În transparența ei Lumea se scaldă. Toamna e tristă Și lacrimi tăcute Îi picură-ncet Pe crengile mute. Lacrima
LACRIMILE ANOTIMPURILOR de MARIANA STOICA în ediţia nr. 2097 din 27 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/366256_a_367585]
-
mărturisește că „nevoia imperioasă de a pune sensul vieții în cuvinte” pleacă de la „tumultul de idei și planuri”, simțind chemarea, venită „de dincolo de puterea de înțelegere a omului”, de a transfigura lumea reală a existenței sale „într-o prezentare epico-lirică”, mângâind și cântărind fiecare cuvânt înainte de a-l combina cu celelalte întru frumos. Parcă citindu-i gândurile, Cezarina Adamescu a constatat că la „veritabila româncă trăitoare în Canada” s-a manifestat „nevoia de comunicare, de împărtășire, de cuminecare din Trupul Cuvântului
PASIUNEA, TALENTUL ŞI DĂRUIREA ÎN SLUJBA CUVÂNTULUI de NICOLAE DINA în ediţia nr. 2115 din 15 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/366222_a_367551]
-
si ritm)”: “Pandative de crengi / Agățate de raze / Pandative de flori și liane / Îmi însoțesc pașii spre eternitatea / Nupțialei tăceri / Pandative de gânduri deșarte / Oglindite în bolta albastră / Alintate de-o vorba măiastra / Pentru suflete moarte / Din ziua de ieri.Mângâiate de mâini diafane - / Pandative de rugi / Însoțite de cruci -/ Înconjurat de icoane / Din trecutele veri [....] Se poate remarcă și un sentiment de religiozitate, aproape absconsa. Și mai interesantă este adnotarea finală: Woodhaven, 14 februarie 2009, ora trei în miez de
TRADITIA POEZIEI PATRIOTICE REACTIVATE PE PAMANT AMERICAN, DE AURELIU GOCI de VIRGIL CIUCĂ în ediţia nr. 1817 din 22 decembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/366243_a_367572]
-
seară de seară, Iar prin cohortele de negri nori Trec triste și grăbite stoluri de cocori. Prin ploaia noastră de secunde Se scurge viața către niciunde, Căutând fericirea în povești de iubiri Prin trecătoarele grădini de trandafiri. Doar mâna iubirii mângâie pianul Când printre simfonii își cântă aleanul Și zboară pe clapele albastrului vis Căutând partitura raiului promis. Iar ritmul ei...ne înalță pe stânci, Că doar iubirea are rădăcini adânci Și repetăm a vieții partitură sfântă Pe care fiecare-n
PARTITURA VIEȚII de ȘTEFANIA PETROV în ediţia nr. 2055 din 16 august 2016 [Corola-blog/BlogPost/366269_a_367598]
-
golaș, cu cioc galben, care țipa speriat. Pesemne, neastâmpărat, căzuse din cuib, iar părinții săi țipau cu disperate de pe ramurile pomilor din jur, văzănd dușmanul de motan jucându-se cu puiul lor căzut. Atunci Liliana luă de jos puiul, îl mângâie, apoi, urcând pe o scară, îl pusese înapoi în cuib, spre marea mulțumire a păsărilor părinți, care, cu ciripitul lor melodios, parcă mulțumeau pentru salvarea progeniturii lor. După încă cinci zile, pe crengile pomului unde se afla cuibul, apărură cinci
PENTRU COPII de VIOREL DARIE în ediţia nr. 1119 din 23 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/361586_a_362915]
-
le auzim, ne liniștim la gândul că nu ne afectează direct... Este oare anormal să simțim astfel? Nu. Nu este anormal însă ce putem face, ca să ajutăm pe acei oameni, care suferă? Cum se poate șterge lacrima pământului? cum putem mângâia obrazul său, plin de ridurile pricinuite de ticăloșiile unora, care trăiesc pe El și care se hrănesc din bogățiile lui? Este îndeajuns să luăm doar cunoștință de existența durerii la care este expus acest Pământ și să trăim mai departe
O LACRIMĂ ŞI UN... ADIO! de DOINA THEISS în ediţia nr. 1119 din 23 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/361581_a_362910]
-
poate ne-ar fi bine Peste ochi uimiți, Doamne către Tine Să-ndreptăm a noastre rugi și fum dulce Din miresme rare, din mirt a-Ți aduce! Din mărire în cădere, aici pe pământ Să trăim ca-ntr-o gradină, mângâiați de vânt Nu zguduiți de războaie, ură, cânturi aiurite Duhul șarpelui, tânguitor, nu ne mai irite! Din mărire în cădere să nu mai poposim Ci din nou spre Tine Doamne, să venim Cu zâmbet pe chip, vechiul dragostei semn Arse
ALUNGAŢI DIN PARADIS de ELENA ARMENESCU în ediţia nr. 1116 din 20 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/361618_a_362947]
-
Acasa > Literatura > Fragmente > DE DRAGOSTE -POEME Autor: Ana Maria Bocai Publicat în: Ediția nr. 1116 din 20 ianuarie 2014 Toate Articolele Autorului De dragoste E ceva în cântecul tău ce îmi mângâie sufletul, Dorințe aprinse ce ard cu scântei și apoi mor ninse, E dorul amarnic ce mă leagă în veci de tine iubite, E dragostea noastră ce vrea să vorbească Și ea nu ne minte. E lumea vicleană și inima mea
DE DRAGOSTE -POEME de ANA MARIA BOCAI în ediţia nr. 1116 din 20 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/361613_a_362942]
-
din R. S. R., 1965, p.56) Așa cum Oltul își adună afluenții, fii și nepoți, ca un Păstor grijuliu turmele sale, mânându-i spre Dunărea albastră, învolburând Marea cea mare, cu răzvrătirea neatârnării, așa cântecul Mariei și-a adunat mlădițele mângâind cerul și-nseninând pământul. Vremea iscusiților Conducători ai Neamului a înfrățit în clipa milostivă durerile cu bucuria, dimineața cu nunta, visurile cu curcubeiele, lacrimile cu fecioarele, dorul cu jalea, legea cu sărbătorile, azurul cu poveștile, rugile sacre cu răzvrătirile sfinte, codrii
REGINA CÂNTECULUI POPULAR ROMÂNESC de GHEORGHE CONSTANTIN NISTOROIU în ediţia nr. 1102 din 06 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/361576_a_362905]
-
dacă silabe-n cuvinte nu se despart să alinte ceea ce ochiul admiră în corzi de suflet pe liră visuri dorm în călimară le scoate noaptea afară în scârțâitul de condei cu îngeri zboară către zei poetul nu tace nicicând el mângâie macii în gând adună roua să-i fie o ploaie caldă-n grafie sămânța lui să-i mijească postuma slovă-l jelească căci el trăiește în toate și viu va fi după moarte când ploaia la streșini ascult poetul vorbește
POETUL NU TACE NICICÂND de GEORGE SAFIR în ediţia nr. 366 din 01 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/361649_a_362978]
-
patul prea strâmt pentru corpolența ei, iar Sandu îngenunchind, a început să-i sărute ochii, în timp ce mâinile alergau neastâmpărate pe tot corpul fetei, făcând-o să se înfioare de plăcere. Gura tânărului cobora pe sânii ei, sărutându-i, apoi îi mângâia cu vârful limbii fiecare mamelon, în timp ce degetele lui dibace se infiltraseră pe sub chilot, alintând cu pricepere finețea mătăsii cârlionțate de la îmbinarea picioarelor. Simțea umezeala scoicuței și îi alinta interiorul cu grația unei harpiste care ciupește coardele harpei cu tandrețe și
ANA, FIICA MUNTILOR, ROMAN; CAP. IX de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1117 din 21 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/361602_a_362931]
-
a tânărului. Buzele sale lacome începură să coboare la încheietura picioarelor, producând la fiecare atingere o erupție vulcanică de senzații și dorințe în corpul Irinei, care cu degetele răsfirate în părul cârlionțat al partenerului său de nebunii, gemea de plăcere, mângâindu-i podoaba capilară. Irina trăia o stare senzuală cum nu a mai avut-o niciodată.Era și prima dată când Sandu se depășea pe el însuși, așa cum îi promisese Irinei, încă înainte de a pleca din Câmpina. Poarta Raiului era larg
ANA, FIICA MUNTILOR, ROMAN; CAP. IX de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1117 din 21 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/361602_a_362931]
-
ceva parcă umplea un gol, cu dorințe, cu plăceri și cu senzații că fericirea atârnă de becul de deasupra capului său. Mișcările lor se sincronizau armonios, parcă concertau la același pian, cântând la două mâini. Irina transfigurată de plăcere, îi mângâia spatele și fesele partenerului, ghemuindu-și genunchii pentru ca lemnul ce o aprinse să ajungă cât mai adânc în cuptorul încins. Sandu nu contenea să o sărute sau să-i mângâie frumoșii sâni de forma unei pere coapte. Din când în
ANA, FIICA MUNTILOR, ROMAN; CAP. IX de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1117 din 21 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/361602_a_362931]