3,738 matches
-
este închinat la Sf. Altar de când se naște. Acest sentiment a fost sădit de Dumnezeu în inima fiecărei mame, pentru ca ființa aceasta mică să fie pregătită să-L cinstească, săL iubească și să-L slăvească pe El, Creatorul lumii. înțelepciunea, măreția și atotputernicia lui Dumnezeu sunt cunoscute, așadar, încă din pruncie, prin rugăciunea mamei. Credința și rugăciunea nu se pot despărți de dragoste, cu ele mama luminează mintea copilului, îi mângâie inima, îi limpezește conștiința când este mai mare, și îi
RUGĂCIUNEA, CALE SPRE DESĂVÂRŞIRE ŞI MÂNTUIRE by Ion CÂRCIULEANU () [Corola-publishinghouse/Science/91546_a_107349]
-
unui Tată, Fiu și Duh Sfânt, pentru că El este Unul după ființă, dar în trei fețe, toate având un nume, „Dumnezeu”, pentru că ele au o putere și o cinste și alcătuiesc o singură Ființă. Nu se poate exprima în cuvinte măreția sufletească a copilului. Acolo unde mama nu reușește cu credința și răbdarea ei să ridice cu adevărat zidirea lui Dumnezeu, se poate prin rugăciune, după cum spune Sf. Ioan Hrisostom „îndreptându-ne pașii spre calea lucrării lăuntrice”. Aceasta ar constitui „mâna
RUGĂCIUNEA, CALE SPRE DESĂVÂRŞIRE ŞI MÂNTUIRE by Ion CÂRCIULEANU () [Corola-publishinghouse/Science/91546_a_107349]
-
Această stare ne urmărește uneori chiar și în Biserică, în timpul slujbei când gândurile noastre sunt îndreptate către cele lumești, uitând momentan de sfințenia locului și a ceasului de rugăciune, de prezența lui Dumnezeu. Nu mai suntem cu luare aminte la măreția actelor ce se săvârșesc și a cuvintelor ce se rostesc de slujitori. Acesta este păcat împotriva lui Dumnezeu însuși. Noi venim la biserică să ne rugăm și vrem să fim ascultați, dar gândurile și sufletul nostru sunt în slujba celor
RUGĂCIUNEA, CALE SPRE DESĂVÂRŞIRE ŞI MÂNTUIRE by Ion CÂRCIULEANU () [Corola-publishinghouse/Science/91546_a_107349]
-
învățat-o de la misticii creștini, începând cu Sfântul Pavel și mergând până la Sfântul Benedict, precum și de la mulțimea apostolilor necunoscuți, care de douăzeci de veacuri au inițiat popoarele Apusului în tainele trăirii vieții religioase creștine. Dumnezeul lui Platon era inaccesibil în măreția lui. Cel al lui Epictet se confunda cu sufletul lucrurilor, Iehova părea să fie un despot, care inspira mai degrabă teroarea decât dragostea. Dimpotrivă, creștinismul L-a apropiat pe Dumnezeu omului; i-a dat o înfățișare. A făcut din El
RUGĂCIUNEA, CALE SPRE DESĂVÂRŞIRE ŞI MÂNTUIRE by Ion CÂRCIULEANU () [Corola-publishinghouse/Science/91546_a_107349]
-
Tehnica rugăciunii s-a simplificat. Pentru a ne ruga, trebuie doar să facem efortul de a tinde, de a aspira lăuntric către Dumnezeu. Acest efort trebuie să fie afectiv, emoțional, sufletesc, nu doar mental, intelectual. De exemplu, o meditație asupra măreției lui Dumnezeu este o rugăciune numai dacă ea este, în același timp, o expresie a dragostei și a credinței. Astfel, rugăciunea făcută după metoda Sfântului catolic La Salle pleacă de la o considerație intelectuală pentru a deveni, de îndată, afectivă. Fie
RUGĂCIUNEA, CALE SPRE DESĂVÂRŞIRE ŞI MÂNTUIRE by Ion CÂRCIULEANU () [Corola-publishinghouse/Science/91546_a_107349]
-
adică din toată ființa noastră. Cât despre forma rugăciunii, aceasta poate porni de la simpla aspirație către Dumnezeu și ajunge până la contemplare, poate porni de la cuvintele simple, rostite de țăranca oprită înaintea troiței aflate la răscrucea drumurilor și ajunge până la măreția cântecului de slavă ce răsună sub bolțile Bisericilor. Solemnitatea, măreția și frumusețea omenească nu sunt obligatorii pentru eficiența rugăciunilor. Puțini oameni au știut să se roage cu atâta simplitate ca sfinții (Sfântul Bernard de Clairvaux este o pildă în acest
RUGĂCIUNEA, CALE SPRE DESĂVÂRŞIRE ŞI MÂNTUIRE by Ion CÂRCIULEANU () [Corola-publishinghouse/Science/91546_a_107349]
-
poate porni de la simpla aspirație către Dumnezeu și ajunge până la contemplare, poate porni de la cuvintele simple, rostite de țăranca oprită înaintea troiței aflate la răscrucea drumurilor și ajunge până la măreția cântecului de slavă ce răsună sub bolțile Bisericilor. Solemnitatea, măreția și frumusețea omenească nu sunt obligatorii pentru eficiența rugăciunilor. Puțini oameni au știut să se roage cu atâta simplitate ca sfinții (Sfântul Bernard de Clairvaux este o pildă în acest sens). Nu trebuie să convingem pe cineva pentru a fi
RUGĂCIUNEA, CALE SPRE DESĂVÂRŞIRE ŞI MÂNTUIRE by Ion CÂRCIULEANU () [Corola-publishinghouse/Science/91546_a_107349]
-
vă îndemn să ne rugăm astfel: Doamne, Iisuse Hristoase, Dumnezeul nostru, primește rugăciunea noastră, fie că suntem departe de Tine sau aproape, fie că suntem în învălmășeala confuză a oamenilor, în agitația lumească, în grijile pământești, în bucurii sau în măreție omenească, în părăsire, în necunoaștere și în umilință. Te rugăm să ne rânduiești nouă tuturor cele ce sunt de folos pentru noi; măcar că am greșit ca niște oameni, spre Tine cu credință venim și cerem ajutorul Tău. Amin. După ce
RUGĂCIUNEA, CALE SPRE DESĂVÂRŞIRE ŞI MÂNTUIRE by Ion CÂRCIULEANU () [Corola-publishinghouse/Science/91546_a_107349]
-
păstrate în noi și să se afle sub dumnezeiasca ocrotire. Sf. Ioan Gură de Aur spune că suntem înfiați după har, pentru că el este Sfânt, Atotsfânt și mai Sfânt decât toți sfinții. Dumnezeu are propria Sa slavă, plină de toată măreția și care rămâne în veci neschimbată. De aceea, serafimii îl preaslăvesc pe Dumnezeu, zicând: „Sfânt, Sfânt, Sfânt Domnul Savaot.” Sf. Ioan Cassian spune că prin această chemare ne străduim pentru bucuria care ne vine din slava Tatălui nostru și nu
RUGĂCIUNEA, CALE SPRE DESĂVÂRŞIRE ŞI MÂNTUIRE by Ion CÂRCIULEANU () [Corola-publishinghouse/Science/91546_a_107349]
-
Savaot.” Sf. Ioan Cassian spune că prin această chemare ne străduim pentru bucuria care ne vine din slava Tatălui nostru și nu a oamenilor. Prin cuvintele „sfințească-se numele Tău”, am putea exprima următoarele: „Tată! Fă-ne să putem înțelege măreția sfințeniei Tale!”; sau „...să ne învrednicim a o primi pe ea”; ori mai vârtos: „ să se arate sfințenia Ta în viața noastră duhovnicească”. După Sf. Teofan Zăvorâtul, „sfințească-se numele Tău” s-ar putea tâlcui după cum urmează: „fie ca frica
RUGĂCIUNEA, CALE SPRE DESĂVÂRŞIRE ŞI MÂNTUIRE by Ion CÂRCIULEANU () [Corola-publishinghouse/Science/91546_a_107349]
-
din pricina vreunor datorii pe care le are la el, îl ține sub puterea sa pe vreunul din semenii săi, purtându-se cu acesta hain, printr-o asemenea purtare s-a îndepărtat de dumzeiasca iubire de oameni.” Vezi până la ce măreție îi ridică Domnul pe cei ce dau ascultare cuvintelor acestei rugăciuni, propunându-le, sub o anumită formă, o existență a omenescului în dumnezeiesc, făcând cu putință celor ce vin la Dumnezeu să devină ei înșiși dumnezei?! Dar poate oare cineva
RUGĂCIUNEA, CALE SPRE DESĂVÂRŞIRE ŞI MÂNTUIRE by Ion CÂRCIULEANU () [Corola-publishinghouse/Science/91546_a_107349]
-
de Aur ne învață ce să facem după ce greșim și după baia celei de-a doua nașteri, adică după Botez. „După ce ne-a spălat de atâtea păcate și după ce a coborât asupra noastră darea Sa cea bună, de o negrăită măreție, prin baia Botezului, ne învrednicește din nou de iertare pe noi, păcătoșii! Dar această rugăciune este a drepților și numai de la ei trebuie să vină, așa cum arată rânduielile Bisericii și chiar începutul Rugăciunii domnești: cel ce nu s-a
RUGĂCIUNEA, CALE SPRE DESĂVÂRŞIRE ŞI MÂNTUIRE by Ion CÂRCIULEANU () [Corola-publishinghouse/Science/91546_a_107349]
-
menirea lor de formatori. Primii profesori sunt părinții. De la ei preiau copiii lecțiile de umanitate. Abandonați, ei ratează humanitas-ul și îmbrățișează barbarus-ul. Părinții la rândul lor pot fi victime ale altor părinți care și-au uitat menirea pedagogică, luați de măreția unui alt proiect. Michel, soțul mamei sale, reinstanțiază în viața acestui copil pe care mama îl definește ca monstru, norma, regula. Dar nu orice normă, ci pe aceea ambalată în ample veșminte de cuvânt, care să inducă încredere. Cuvântul poate
Responsabilitatea de a fi intelectual by Valeria Roşca () [Corola-publishinghouse/Science/91718_a_93229]
-
ființă care-și conștientizează limitele, și de aici suita de complicații și superbii care survine în viața lui.. Conștiința de sine, aveau s-o spună gânditorii în toată istoria culturii, este marele atu al omului dar și marea sa nevralgie. Măreție și vulnerabilitate, asta țâșnește din conștiința de sine a omului. Că istoria culturii aduce noi forme de exprimare, e cert, însă natura umană rămâne cu câteva constante ale sale. Că literatura face volute înfierbântate de-a lungul axei clasice, este
Responsabilitatea de a fi intelectual by Valeria Roşca () [Corola-publishinghouse/Science/91718_a_93229]
-
proiecte culturale. Ba, mai grav, chiar în neputința de a gândi proiecte culturale majore, din cauza unei bine înrădăcinate mentalități liliputane. Trăim de azi pe mâine, scufundați într-un cotidian haotic, avem senzația că suntem activi și eroici și, prinși de măreția noastră imediată, nici nu ne mai gândim să schițăm structura operelor de referință care lipsesc din cultura română. Pe scurt, nu avem... cărțile fundamentale care vertebrează orice cultură europeană adultă. Astfel de semnale de alarmă au mai fost date în
POLITICĂ ŞI CULTURĂ by ADRIAN MARINO () [Corola-publishinghouse/Science/873_a_1589]
-
a izbucnit în zona Nis-ului, ca urmare a presiunii beylor musulmani, adversari ai reformelor Tanzimatului, dublată de o ridicare a grecilor din insulele mărilor Egee, Ionică și Mediteraneană de Est, înăbușită de intervenția flotei engleze. „Marea Idee” care viza refacerea măreției Imperiului Bizantin, cu un substrat grec, va continua să genereze tulburări în teritoriile grecești rămase sub administrație otomană, dar va antrena replica fermă a Angliei, care considera această chestiune rezolvată. Odată cu eșecul în alegeri a cabinetului whig, condus de lordul
REPREZENTANŢELE DIPLOMATICE BRITANICE îN PRINCIPATELE ROMÂNE (1803-1859) by CODRIN VALENTIN CHIRICA () [Corola-publishinghouse/Science/91650_a_93525]
-
546. Celălalt supranume al Leanei este Una (Uni, zeița etruscă identică Junonei), menționat de Eliade în însemnarea din 30 noiembrie 1959 a Jurnalului inedit 547. Dacă în Întoarcerea din Rai numele este o modalitate transparentă de redare a frumuseții și măreției femeii iubite asemănătoare unei zeități, în nuvela În curte la Dionis, Una, "fata verde" "care-și ardică struna" este o imagine evidentă a lui Orfeu dând glas muzicii, "orficului tumult" și, implicit, mesajului criptic. Una este, de asemenea, numele tainic
Mitologii nominale în proza lui Mircea Eliade by Monica Borș () [Corola-publishinghouse/Science/84970_a_85755]
-
Misterul divin nu poate fi nicidecum tematizat logic, ci doar recunoscut sau adus în prezență. Într-adevăr, metoda antinomiei transfigurate pare să aibă o finalitate de tip apofatic, în sensul că duce la ne-dezvăluirea misterului, la sporirea tainei și măreției acestuia. Este o metodă de esență negativă, la fel ca și metoda apofatică. În plus, am văzut că metoda apofatică este însoțită, ca un complement, de metoda antinomiei sau a coincidenței contrariilor, prin care limbajul este forțat să comunice intelectului
Antinomicul în filosofia lui Lucian Blaga by Valică Mihuleac [Corola-publishinghouse/Science/886_a_2394]
-
ca un diamant". Imagine pură și totuși filtrată, învelită în ceea ce este fără imagine, precum lumina înfășurată în umbrele care îi pun în evidență desfășurarea. "Gol și sfânt", sensul abia născut în zarea îndepărtată a posibilului se arată în toată măreția simplității, rostindu-și absoluta singularitate, golul luminos al trupului. Gol al unui posibil predispus umplerii, rostirii depline, el nu e decât rama nevăzută a unei forme născânde, a unei imagini fără imagine: "glasul a dansat nevăzut în noapte,/ ca un
Poetică fenomenologică: lectura imaginii by Dorin Ștefănescu () [Corola-publishinghouse/Science/84974_a_85759]
-
față de ochiul trupului și exterior față de ochiul lui Dumnezeu" ("Despre cuvântul lui Dumnezeu", IV, 2, în Meditații spirituale, Editura Univers Enciclopedic, București, 2005, p. 63). 4 Invizibilul soare, vol. În dulcele stil clasic, în op. cit., p. 9. 5 Rugăciunea, vol. Măreția frigului (1972), în Nichita Stănescu, op. cit., p. 85. 6 Starea cântecului, vol. Măreția frigului, în op. cit., p. 115. 7 Anatomia, fiziologia și spiritul, vol. Epica Magna (1978), în Nichita Stănescu, op. cit., p. 132. 8 Căci ochii "nu sunt altceva decât
Poetică fenomenologică: lectura imaginii by Dorin Ștefănescu () [Corola-publishinghouse/Science/84974_a_85759]
-
IV, 2, în Meditații spirituale, Editura Univers Enciclopedic, București, 2005, p. 63). 4 Invizibilul soare, vol. În dulcele stil clasic, în op. cit., p. 9. 5 Rugăciunea, vol. Măreția frigului (1972), în Nichita Stănescu, op. cit., p. 85. 6 Starea cântecului, vol. Măreția frigului, în op. cit., p. 115. 7 Anatomia, fiziologia și spiritul, vol. Epica Magna (1978), în Nichita Stănescu, op. cit., p. 132. 8 Căci ochii "nu sunt altceva decât doi magneți care atrag priveliștile spre ei. Ochii nu sunt capabili să emită
Poetică fenomenologică: lectura imaginii by Dorin Ștefănescu () [Corola-publishinghouse/Science/84974_a_85759]
-
Stănescu, op. cit., p. 132. 8 Căci ochii "nu sunt altceva decât doi magneți care atrag priveliștile spre ei. Ochii nu sunt capabili să emită din ei înșiși priveliști" (Nichita Stănescu, Respirări, Editura Sport-Turism, București, 1982, p. 156). 9 Marină, vol. Măreția frigului, în op. cit., pp. 84, 85. 10 Spre semn, vol. Măreția frigului, în op. cit., p. 117. 11 Vol. Necuvintele (1969), în Nichita Stănescu, Ordinea cuvintelor, vol. I, ed. cit., pp. 374-375. 12 Vol. Necuvintele, în Nichita Stănescu, op. cit., pp. 377-378
Poetică fenomenologică: lectura imaginii by Dorin Ștefănescu () [Corola-publishinghouse/Science/84974_a_85759]
-
doi magneți care atrag priveliștile spre ei. Ochii nu sunt capabili să emită din ei înșiși priveliști" (Nichita Stănescu, Respirări, Editura Sport-Turism, București, 1982, p. 156). 9 Marină, vol. Măreția frigului, în op. cit., pp. 84, 85. 10 Spre semn, vol. Măreția frigului, în op. cit., p. 117. 11 Vol. Necuvintele (1969), în Nichita Stănescu, Ordinea cuvintelor, vol. I, ed. cit., pp. 374-375. 12 Vol. Necuvintele, în Nichita Stănescu, op. cit., pp. 377-378. 13 În înfricoșătoarea singurătate a părăsirii: "Eli, Eli, lama sabahtani" (Marcu
Poetică fenomenologică: lectura imaginii by Dorin Ștefănescu () [Corola-publishinghouse/Science/84974_a_85759]
-
veridicul, peisaj ce ți l-ar fi revelat o iluminare întrucâtva înfrânată. Un exces de sofisticare intelectuală te face să zugrăvești pe pânza mizeră a unui cort mâncat de molii scenarii complexe, încleștări de forțe eluzive după stratageme greu imaginabile, măreție mitică devorată de apetitul romantic al autodepășirii; investești, astfel, nebunește de egalitarist atrocea banalitate cu mister și truculență numai spre a ți-o face ție însuți mai suportabilă. Căzuse într-o patimă donquijotescă din vanitatea de a se măsura cu
Țara cea mai de jos by Alin Cristian () [Corola-publishinghouse/Science/84994_a_85779]
-
întreagă echipă de avocați și stârnise din letargia cotidiană un roi de ziariști zumzăitori. În căutarea centrului de greutate al afacerii, se vehiculaseră intens cuvinte răsunătoare, peste puterea de-nțelegere a lui Rică, însă pe gustul publicului amator de descoperirea măreției tragice în sordidul scandal prizat, sau măcar de-o burtă de râs pe cinste. Neputându-se dezbăra de foamea-i penibilă de senzațional, îi aplauda pe cei ce i-o întrețineau, făcând să reiasă de unde, de neunde, îndoielnica ei demnitate
Țara cea mai de jos by Alin Cristian () [Corola-publishinghouse/Science/84994_a_85779]