6,722 matches
-
-i mai bine să punem lucrurile la punct de la bun început. I-am adus și un cadou - o cutie cu prăjiturele pentru ceai. Ce înțeleaptă ești! am exclamat eu, admirativ. Înțelepciunea este apanajul vârstei. Am să-i spun că sunt mătușa ta din partea mamei și că vin de la Kyoto, așa că te rog să nu mă dai de gol. Vezi tu, în situații ca acestea diferența de vârstă ne ajută. Nimeni nu o să intre la bănuieli. A scos prăjiturelele din bagaj și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2344_a_3669]
-
fermă. Acum mașina trecea Încet printre livezi. Kate Își apropie buzele de urechea lui Nick: — Cam Într-o oră, Wemedge. Nick Își lipi tare coapsa de a ei. Ajunsă În vîrful dealului, deasupra livezilor, mașina Întoarse și trase În fața casei. — MĂtușa doarme. Nu faceți zgomot, spuse Kate. — Noapte bună, băieți, șopti Bill. Trecem să vă luăm dimineață. — Noapte bună, Smith, răspunse În șoaptă Untură. Noapte bună, Butstein. — Noapte bună, Untură, zise Kate. Odgar rămÎnea la casă. — Noapte bună, băieți, spuse Nick
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]
-
tot ce ai nevoie. Tu Însă nu te apropia de magazin. O s-o pun pe Piticot să-i facă o listă. — Da, tot ce ai nevoie. Și nu-ți face griji. Packard o să vadă ce se poate face. — La revedere, mătușă Halley. — La revedere, spuse ea și-l sărută. Mirosea foarte frumos. Cum miroase În bucătĂrie cînd se coace ceva. Doamna Packard mirosea ca bucătĂria sa, iar bucătĂria ei mirosea mereu bine. Nu-ți face griji și să nu faci prostii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]
-
o dezaproba.” „Dar trompeta?” Mă privise ezitând: „De ce te interesează atât de mult trompeta?” „Pe mine, nu. Dumneavoastră ați vorbit de trompetă În legătură cu obiectul iubirii care nu e cel ce trebuie...” „Trompeta... În seara aceea trebuiau să vină unchiul și mătușa mea de la ***, nu aveau copii și eram nepotul lor preferat. Mă văd ei plângând după fantasma aia de trompetă și zic că or să aibă ei grijă, a doua zi aveam să mergem la Upim, la magazin, unde era un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
era aurită, dar avea clape de saxofon. Nu știam pe care s-o aleg și cred că am stat așa mult timp. Le voiam pe toate și am dat impresia că nu voiam nici una. Între timp, cred că unchiul și mătușa s-au uitat la cartonașele cu prețuri. Nu erau zgârciți, dar mie mi s-a părut că au considerat mai puțin scumpă o clarinetă mică de bachelită, În Întregime neagră, cu clape argintii. «Nu-ți place mai mult asta?» m-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
În Întregime neagră, cu clape argintii. «Nu-ți place mai mult asta?» m-au Întrebat. Eu am Încercat-o, behăia destul de mulțumitor, Încercam să mă conving că era foarte frumoasă, dar În realitate socoteam și-mi ziceam că unchiul și mătușa voiau ca eu să iau clarineta fiindcă costa mai puțin, trompeta costa probabil o avere și nu puteam să le impun acel sacrificiu rudelor mele. Ai mei mă Învățaseră Întotdeauna că atunci când Îți oferă cineva ceva ce-ți place trebuie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
și Avunculogratulațiunea Mecanică și Pilocatabaza, toate Încadrate În seria Tetrapiloctomie.” „Ce e aia tetralo...”, Îndrăznii eu. „Este arta de a despica firul În patru. Acest departament cuprinde predarea tehnicilor inutile; de exemplu Avunculogratulațiunea Mecanică ne Învață construirea mașinilor de salutat mătușa. Suntem În dubiu dacă să lăsăm În secțiunea asta Pilocatabaza, care e arta de-a o șterge la mustață, și nu pare cu totul inutilă. Nu?” „Vă rog, acum spuneți-mi ce-i cu povestea asta...”, am implorat eu. „Păi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
războiau, trăiau În mijlocul lumii, dacă putem numi lume furnicarul care era pe timpurile acelea Pământul Sfânt. În fine, regula mai spune că tovărășia unei femei e din cale-afară de periculoasă și că nu pot fi sărutate decât mama, sora și mătușa.” Belbo cârni: „Eee, ia uite, mătușa, eu aș fi fost mai atent... Dar din câte mi-aduc eu aminte, templierii n-au fost acuzați de sodomie? Este cartea aceea a lui Klossovski, Bafomet. Cine era Bafomet, vreo divinitate diavolească de-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
numi lume furnicarul care era pe timpurile acelea Pământul Sfânt. În fine, regula mai spune că tovărășia unei femei e din cale-afară de periculoasă și că nu pot fi sărutate decât mama, sora și mătușa.” Belbo cârni: „Eee, ia uite, mătușa, eu aș fi fost mai atent... Dar din câte mi-aduc eu aminte, templierii n-au fost acuzați de sodomie? Este cartea aceea a lui Klossovski, Bafomet. Cine era Bafomet, vreo divinitate diavolească de-a lor, nu?” „Ajung și acolo
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
la Începutul acestei istorii, unsprezece ani și locuiam În casa unchiului Carlo. Noi locuiam la oraș, dar În 1943 se Îndesiseră bombardamentele și mama hotărâse că trebuie să ne dispersăm, cum se zicea pe atunci. La *** locuiau unchiul Carlo și mătușa Caterina. Unchiul Carlo provenea dintr-o familie de cultivatori și moștenise casa din *** și ceva pământ, dat În arendă unuia Adelino Canepa. Arendașul lucra, treiera grâul, făcea vinul și-i vărsa jumătate din câștiguri proprietarului. Situație plină de tensiune, evident
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
la groapa comună, când un infirmier și-a dat seama că era Încă viu. L-au dus la un spital de campanie, i-au scos un ochi, care atârna afară din orbită, i-au tăiat un braț și, după cum spunea mătușa Caterina, i-au introdus și o placă de metal sub pielea capului, pentru că pierduse o bucată din cutia craniană. Ce mai, o capodoperă chirurgicală pe de o parte, și pe de altă parte un erou. Medalia de argint, crucea de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
antifascist, din motive foarte clare. Trebuia să se ducă la el În fiecare an ca să se pună de acord cu declarația de venituri. Intra În birou cu un aer complice și plin de siguranță, după ce Încercase să o seducă pe mătușa Caterina cu câteva duzini de ouă. Și se găsea În fața unchiului Carlo, care nu numai că era incoruptibil, ca erou, dar cunoștea mai bine decât oricine cât anume Îi furase Canepa În cursul anului, și nu-i scădea o centimă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
o centimă. Adelino Canepa se crezu victima dictaturii, și Începu să răspândească zvonuri calomnioase despre unchiul Carlo. Locuiau, unul la etajul de sus și celălalt la parter, se Întâlneau dimineața și seara, dar nu se mai salutau. Contactele le ținea mătușa Caterina - și, după sosirea noastră, mama - căreia Adelino Canepa Îi exprima toată simpatia și Înțelegerea pentru faptul că era cumnata unui monstru. Unchiul se Întorcea acasă În toate serile pe la șase, cu obișnuitul lui costum gri la două rânduri, pălărie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
străzi, Însă fără uniforme bine stabilite, cu eșarfe albastre la gât, trăgând rafale de pistol-mitralieră În văzduh, ca să-și semnaleze prezența. Vestea a făcut Înconjurul, toți s-au Închis În casă, Încă nu se știa ce fel de oameni erau. Mătușa Caterina dădu drumul unor cuvinte de Îngrijorare, În fond ziceau că sunt prietenii lui Adelino Canepa, sau cel puțin, Adelino Canepa zicea că e prieten cu ei, aveau ei oare să-i facă vreun rău unchiului? Îi făcură. Am fost
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
aveau ei oare să-i facă vreun rău unchiului? Îi făcură. Am fost informați că pe la unsprezece o patrulă de partizani cu pistoalele-mitralieră ațintite intraseră În biroul de impozite și-l arestaseră pe unchiul, ducându-l spre o destinație necunoscută. Mătușa Caterina se lungi pe pat, Începu să dea afară o spumă alburie pe gură și declară că unchiul Carlo o să fie ucis. Era de-ajuns o lovitură cu patul puștii și, din cauza plăcuței subcutanate, ar fi murit pe loc. Atras
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
lungi pe pat, Începu să dea afară o spumă alburie pe gură și declară că unchiul Carlo o să fie ucis. Era de-ajuns o lovitură cu patul puștii și, din cauza plăcuței subcutanate, ar fi murit pe loc. Atras de strigătele mătușii, veni și Adelino Canepa cu soția și cu copiii. Mătușa Îi striga că e o iudă, că el Îl denunțase pe unchiul la partizani, pentru că strângea contribuțiile pentru Republica Socială. Adelino Canepa jură pe ce avea el mai sfânt că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
pe gură și declară că unchiul Carlo o să fie ucis. Era de-ajuns o lovitură cu patul puștii și, din cauza plăcuței subcutanate, ar fi murit pe loc. Atras de strigătele mătușii, veni și Adelino Canepa cu soția și cu copiii. Mătușa Îi striga că e o iudă, că el Îl denunțase pe unchiul la partizani, pentru că strângea contribuțiile pentru Republica Socială. Adelino Canepa jură pe ce avea el mai sfânt că nu era adevărat, dar se vedea că se simțea răspunzător
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
el Îl denunțase pe unchiul la partizani, pentru că strângea contribuțiile pentru Republica Socială. Adelino Canepa jură pe ce avea el mai sfânt că nu era adevărat, dar se vedea că se simțea răspunzător, pentru că Împrăștiase prea multe vorbe În jur. Mătușa Îl dădu afară. Adelino Canepa plânse, se adresă mamei mele, aminti toate dățile când cedase un iepure sau un pui pentru un preț de nimic, mama se Închise Într-o tăcere demnă, mătușa Caterina continua să dea afară spumă alburie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
pentru că Împrăștiase prea multe vorbe În jur. Mătușa Îl dădu afară. Adelino Canepa plânse, se adresă mamei mele, aminti toate dățile când cedase un iepure sau un pui pentru un preț de nimic, mama se Închise Într-o tăcere demnă, mătușa Caterina continua să dea afară spumă alburie. Eu plângeam. În sfârșit, după două ore de calvar, auzirăm niște strigăte și unchiul Carlo apăru pe o bicicletă pe care o conducea cu un singur braț, și părea că se Întoarce de la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
braț, și părea că se Întoarce de la plimbare. Văzu imediat brambureala din grădină și dădu să Întrebe ce se Întâmplase. Nu putea suferi dramele, ca de altfel toată lumea de prin părțile noastre. Urcă, se apropie de patul de suferință al mătușii Caterina, căreia Încă Îi tremurau picioarele slăbite, și o Întrebă de ce era așa de agitată”. „Ce anume se Întâmplase?” „Se Întâmplase că, probabil, partizanii lui Terzi se luaseră după bârfele lui Adelino Canepa și-l identificaseră pe unchiul Carlo drept
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
arendașul scârțar, cel care-l denunțase pe unchiul la partizani - făcea vinul din viile aflate În proprietatea familiei Covasso. Se vedea că era nelocuită de mult timp. Într-o casă mică de alături mai era o bătrână, ne spuse Belbo, mătușa lui Adelino - ceilalți muriseră, ambele familii, și unchiul cu mătușa, și alde Canepa; rămânea numai bătrâna aceea centenară să cultive o grădiniță, cu patru găini și un porc. Pământul se dusese pe plata taxelor de succesiune, pe datorii, cine-și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
făcea vinul din viile aflate În proprietatea familiei Covasso. Se vedea că era nelocuită de mult timp. Într-o casă mică de alături mai era o bătrână, ne spuse Belbo, mătușa lui Adelino - ceilalți muriseră, ambele familii, și unchiul cu mătușa, și alde Canepa; rămânea numai bătrâna aceea centenară să cultive o grădiniță, cu patru găini și un porc. Pământul se dusese pe plata taxelor de succesiune, pe datorii, cine-și mai aducea aminte. Belbo se duse să bată la ușa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
pereți groși care o apără de ger, și sunt sobe peste tot. Firește, când eram copil, ca refugiați, noi locuiam numai În cele două camere laterale, colo, În fundul coridorului mare. Acum am luat În stăpânire aripa unde stăteau unchiul și mătușa. Lucrez aici, În biroul unchiului Carlo”. Era unul dintre acele birouri cu secrétaire, cu spațiu puțin pentru foile, scrise dar foarte mult pentru sertare vizibile și invizibile. „Aici deasupra n-aș reuși să-l pun pe Abufalia”, zise el. „Dar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
ghemuit sub chiuvetă, eu, soră-mea și mama. Apoi a venit unchiul Carlo, de-a bușilea pe coridor, să ne spună că pe partea aceea eram prea expuși, să ne ducem la ei. Ne-am mutat În aripa cealaltă, unde mătușa Caterina plângea, pentru că bunica rămăsese afară...”. „E atunci când bunica s-a trezit cu fața-n jos pe un câmp, În mijlocul a două linii de foc...”. „Asta de unde-o mai știi?” „Mi-ați povestit-o În ’73, În ziua aceea, după
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
partizan care interpela un trecător, sau careva de la o fereastră, deci străduța era din nou liberă să circuli, iar fasciștii plecaseră. Se lăsa Întunericul. După puțin timp au venit și tata și bunica, povestindu-ne fiecare aventura lui. Mama și mătușa au pregătit ceva de mâncare, În timp ce unchiul și Adelino Canepa nu mai conteneau să se salute ceremonios Între ei. Tot restul serii am auzit rafale Îndepărtate, spre coline. Partizanii Îi urmăreau pe fugari. Învinseserăm”. Lorenza Îl sărută pe păr și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]