4,492 matches
-
-l fi cuprins iluzia că din acești oameni poate răsări lumină și libertate? Caracterul empiric al oamenilor e așa de fix, rămâne așa de unul și - același precum e una și - aceeași forma și sămânța plantelor, forma lupului și a maimuței. De la lup nu poți aștepta fapte de miel, de la pisici nu apucături de căprioară - numai de la oameni, a căror natură e constatat rea și netrebnică, suntem încă în stare a aștepta lucruri bune, cu totul neconforme cu natura și cu
Opere 13 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295591_a_296920]
-
de naștere a regelui nostru, o putere ce nu are nici un interes imediat la Dunăre, e în contra primirii noastre în Conferență. Franța, căreia îi datorim nu numai cultura, dar și ideile noastre nesănătoase, din iubire pentru care am devenit niște maimuțe ale ei, îmbătrînindu-ne înainte de vreme, pentru a aduce măcar cu ea, ea e mai papală decât papa, mai austriacă decât Austria și, fără nici un câștig pentru sine, din contra, cu perspectiva de-a pierde simpatiile pe care-a știut să
Opere 13 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295591_a_296920]
-
acest om tremura. Ca un animal înspăimîntat. Nu se uita la nimeni, stătea agățat acolo, în brațele tânărului, și tremura necontenit. Sudoarea îi curgea din păr pe obraji. Cei doi nu-i dădeau nici o atenție, de parcă ar fi fost o maimuță sau un câine dus la veterinar. Când a trebuit să cobor m-am ridicat de la locul meu, și abia atunci piticul s-a uitat speriat, de jos în sus, la mine. N-a schițat însă nici un gest. Tânărul s-a
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
coajă de sticlă fumurie ca și clădirile ornamentate dement, și cu sculpturile cele mai patetic de expresive pe care fierea neagră le-ar putea vreodată închipui: ură, extaz, viclenie, imbecilitate, iluminare, pietate creștinească, dispreț... agresivitate endogenă, declanșată grotesc, ca a maimuței cu electrozi pe țeastă, când i se stimulează hipocampul... Palate ale nebuniei și ale înțelepciunii ieșind, verticale, fragile, din oceanul verde, fără limite. Și nicăieri vreo ființă omenească... În colțul din dreapta, jos, o semnătură cu tuș negru: Desiderio Monsu. Viziunea
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
cum nu mai văzusem niciodată: în loc de nasturi aveau șirete albe înnodate cu fundă din loc în loc. Pijamalele erau șterse de atâta spălat, dar se vede că fuseseră odată viu colorate, și erau împodobite cu figuri de animale: girafe, zebre, elefanți, maimuțe... Am străbătut tot culoarul, privind în camere, cele mai mari pe care le văzusem vreodată (cu excepția palatelor năucitoare din visele mele), și aproape goale, pe podeaua cărora erau înșirate jucării, i-am lăsat pe copii să mă atingă din mers
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
țipi în bluze de doctori, cu mâneci scurte. "E simetrică sau asimetrică?" "Asimetrică!" strigau mai mulți, dar, la figura dezaprobatoare a bărbosului, ceilalți strigau și mai tare: "Simetrică!" Simetrică!". "Acuma râzi, băiețaș!", adăuga profesorul, iar eu mă conformam, ca o maimuță dresată. "Asimetrică!", urlau toți triumfător. Îmi vârau apoi vată-n ochi, străduindu-se să detecteze nu știu ce reflexe. Cum pleca profesorul, știam că pot avea liniște. Băieții le ciupeau pe fete de fund, se duceau pe verandă și fumau, glumeau și
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
doi ani, la Moși, unde, îmbrăcat în vânzător de fesuri și gornițe de hârtie creponată, trepăda cu misiunea să surprindă contactele superioare ale femeii-păianjen, văzuse chiar lângă baracă un astfel de nenorocit: se holba, beat cui, la țâțele dresoarei de maimuțe pictată pe panouri, și ziarele îi curgeau din geantă-n noroi... De când începuseră să-i cam înlăture pe jidani (cică șefu' e mare antisemit), pe Estera o chema Emilia. Doar apropiații îi mai ziceau pe numele vechi. Tovarășa Stănilă Emilia
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
brațele lungi și păroase, cu genunchii chirciți. Era legat de gât cu un lanț ciudat de gros, ținut în mână, la celălalt capăt, de prezentatorul care-și scosese costumul negru și, în cămașă și pantaloni scurți, făcea acum pe dresorul. Maimuța avea ochii atât de triști, încît nu-i puteai privi dacă erai trecut de vârsta copilăriei. Cu ea se terminau "numeroasele animale sălbatice" anunțate la intrare. Urmă femeia cataleptică, dormind pe vârfuri de săbii, nimeni alta decât muieroiul blond în
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
că nu are asupra lui nici un act. În înghesuială fusese jefuit până și de insigna de sub rever. Atunci începură să-l huiduiască și să-l pocnească cu tot ce le venea la-ndemînă, strigîndu-i "Nebunule! Cară-te, cară-te de-aici!" Maimuța îi sărise și ea-n spinare și-1 păruise îngrozitor. Zgâriat și bătut de țigani, uns cu sulimanuri de saltimbanci, orbit de chinoroz, fusese trimis cu un șut formidabil al femeii-păianjen direct în balta puturoasă din spatele barăcii pe roate, unde
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
de boi, huruind printre casele cu mai multe caturi și umplând podul de balegi fierbinți. Cei din marile căruțe trebuiau să închipuie, trecând prin fața baldachinului regal, mărețe tablouri vivante, dar deocamdată ședeau pe loitre uitîndu-se plictisiți în jur ca niște maimuțe amărâte. Defila mai întîi carul Agriculturii, cum se și cuvenea într-o mică țară rustică unde grâul, purtat pe șlepuri în susul Dunării, era aproape singurul mijloc de câștig. O țărăncuță de operetă ținea în brațe un uriaș, cumva indecent, corn
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
să vină în câteva zile, cam pe când terminau și ei școala. Panourile astea erau cam în fiecare an la fel: arătau multe animale sălbatice desenate astfel încît să pară cât mai fioroase: leii răgeau, urșii, chiar pe bicicletă, rânjeau înfiorător, maimuțele-și arătau și ele caninii puternici. În prim-plan era însă de obicei o acrobată aproape goală, ale cărei picioare în ciorapi de plasă ocupau aproape jumătate din panou. Mai apăreau și câteva figuri de clovni, vopsiți pe toată fața
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
și câteva figuri de clovni, vopsiți pe toată fața și cu părul roșu, zbârlit. Doar anul trecut totul fusese altfel, pentru că spectacolul fusese pe apă. Toată arena Circului fusese umplută cu apă, și toate numerele, jonglerii, dresuri de căței și maimuțe, clovnerii și acrobații, se petrecuseră-n bărci și pe plute minunat împodobite, care apăreau de sub un pod, aflat la intrare, și avansau încet, numai purpură, indigo și sclipiri, până în fața spectatorilor, sub cupola plină de reflectoare, funii și accesorii. Sub
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
tatăl lui Jean. Intrară-ntr-o hală uriașă, unde cuștile erau așezate pe două rânduri, cu o cărare lată, presărată cu rumeguș, între ele. Ce de cuști murdare, ce miros, ce de animale, aproape toate cele din "Animale din continente"! Maimuțele și papagalii zbierau de ziceai că-i taie cineva. O focă amărâtă stătea pe-o parte într-o băltoacă, uitîndu-se la ei cu ochi de fată de mahala. Ursul nu era prea mare și avea un bot ca de câine
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
ședințele lor de partid, foarte pitorești întrucît artiștii, presați de timp, luau loc la prezidiu așa cum veneau de la repetiții, îmbrăcați și fardați ca pentru spectacol, și infiltrase-ntre ei câțiva agenți care cu mare trudă învățaseră cîte-un număr: unul dresa maimuțe, altul plimba ursul pe monociclu... veneau toți la sediu zgâriați și amărâți ca vai de ei. Turnători, altfel, câți pofteai, căci artiștii erau geloși unii pe succesele altora și se dădeau în gât cu mare plăcere. Cel mai valoros era
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
fata să-l recunoască, dar Cedric nu se mai putea opri. Cu obrajii umflați, făcea din gură ca saxofonul, ca washboardul și ca maracasele, se dezarticula cu totul, făcea roata și podul, imita mersul lui Baloo și-al poporului de maimuțe și, în cele din urmă, prinse a face o piruetă atât de rapid, încît imaginea cefei lui cărunte se suprapuse peste cea a feței negre și lucioase. Cedric era acum o încîlceală de tușe transparente, cu puncte mai dense și
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
pentru interzicerea experimentelor făcute pe animale (ALIVE). Dacă vă informați, o să observați că sunt foarte multe teste inutile făcute pe animale. În multe locuri sunt sacrificate animalele fără nici un rost și se fac experimente pe ele. De exemplu, puilor de maimuță le sunt cusute pleoapele, pentru a vedea cum cerșesc afecțiune părinților. Cum se comportă șoarecii cu boli mintale. O firmă de cosmetice injectează șampon în ochii iepurilor. E tragic să vezi astfel de fotografii. De Ziua Pământului am împărțit fluturași
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2279_a_3604]
-
cantină socială și se urcă în primul autobuz venit în stație. Desigur, ei s-ar putea să fie mai mult de cinșpe. Însă nu îi poți socoti. O hoardă de aurolaci. Viermuiesc, nu stau locului, se agață de bare ca maimuțele antropoide de liane, se dau huța, se hârjonesc sub privirile (evident îngrozite) ale pasagerilor. Ale autohtonilor. Senzația e că autobuzul va fi deturnat. Mai ales că e foarte proaspăt în memorie episodul World Trade Center. La un moment dat, aurolacii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1854_a_3179]
-
Început să am un oarecare sentiment de simpatie pentru deținuții din această Închisoare, una dintre cele mai dure din Germania. O menajerie alcătuită din gardieni pierdea vremea prin holul de la intrarea principală și unul dintre ei, un individ cu față de maimuță mirosind puternic a săpun dezinfectant, care avea la el un mănunchi de chei cam de mărimea unei anvelope de la roata unei mașini, m-a condus printr-un labirint, ca ăla din Creta, de coridoare pavate cu gresie Îngălbenită și apoi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2260_a_3585]
-
satură. Se retrage. Vizitează mai puțin. Curând, încetează să mai vină. Se închide în Grădina Nemișcării și ajunge să fie deprimată. E disperată după un public. Vorbește cu oricine se nimerește în apropiere. Servitorii, bucătarul, noul animal de casă - o maimuță care i-a fost oferită de curând în dar de Grădina Zoologică Națională, sau oglinda, peretele, chiuveta, scaunul și toaleta. Treptat, asta devine o acțiune în care găsește plăcere. E pentru a se putea descurca cu ea însăși, pentru a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1921_a_3246]
-
străduise un timp să-și înfrâneze această plăcere familiară înainte să accepte acea formă străină ca fiind a lui. Încă se bucura de compania temeinică a soției lui. El și Sylvie se atingeau tot timpul, chiar și acum. Ritual de maimuță, îi spuneau ei. Își mângâiau tot timpul mâinile când citeau împreună, își masau umerii când spălau vasele. „Știi ce ești?“ îl acuza ea, ciupindu-l. „Ești un masajofil bătrân și spurcat.“ El îi răspundea cu gemete fericite. La intervale tot
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
de jocuri printr-un cordon ombilical. Cursa - pe jumătate film, pe jumătate desen animat - deriva parțial din creierele celor trei. Firele îi aminteau lui Weber de zilele studenției, perioada de apus a behaviorismului - experimente de laborator vechi, cu porumbei și maimuțe, ființe învățate să nu aibă nici o dorință în afară de a apăsa pe butoane și de a trage toată ziua de manete, contopindu-se cu mașinăria până când leșinau de extenuare. Cei trei bărbați deveniseră una cu muzica încâlcită, cu șoseaua plină de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
putea ajuta să-și aducă aminte, și o înlocuiesc cu o copie care-l ține sub supraveghere douăzeci și patru de ore din douăzeci și patru. Și-apoi îl instalează într-un Farview paralel. Un întreg experiment pe viu, cu Mark pe post de maimuță de laborator. Dar cu noi cum stă treaba? vrea să știe Duane. De ce pe noi nu ne-au înlocuit? Pare jignit. Lăsat pe dinafară. Nu e evident? Voi doi nu știți nimic. Asta-l scoate din sărite pe Duane. Dar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
pieptul când se uita la ea. Toată grija aia insuportabilă l-ar fi zdrobit. Cu câțiva ani în urmă, grupul lui Giacomo Rizzolati din Parma testase neuronii care controlau mișcarea din cortexul premotor al unui macac. De fiecare dată când maimuța mișca brațul, neuronii se activau. Într-o zi, între măsurători, neuronii care corespundeau mușchilor brațului au început să se activeze frenetic, chiar dacă maimuța nu făcea nici o mișcare. Testele ulterioare au avut ca rezultat o concluzie aiuritoare: neuronii motori se activau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
din Parma testase neuronii care controlau mișcarea din cortexul premotor al unui macac. De fiecare dată când maimuța mișca brațul, neuronii se activau. Într-o zi, între măsurători, neuronii care corespundeau mușchilor brațului au început să se activeze frenetic, chiar dacă maimuța nu făcea nici o mișcare. Testele ulterioare au avut ca rezultat o concluzie aiuritoare: neuronii motori se activau când unul dintre cercetătorii din laborator își mișca propriul său braț. Neuronii obișnuiți să miște un membru se activau pur și simplu pentru că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
nu făcea nici o mișcare. Testele ulterioare au avut ca rezultat o concluzie aiuritoare: neuronii motori se activau când unul dintre cercetătorii din laborator își mișca propriul său braț. Neuronii obișnuiți să miște un membru se activau pur și simplu pentru că maimuța văzuse mișcarea altei ființe și-și mișcase propriul braț imaginar din solidaritate, într-un spațiu simbolic. O parte a creierului responsabilă cu acțiunile fizice era reutilizată pentru a produce reprezentări imaginare. În sfârșit, știința dezvăluise baza neurologică a empatiei: hărți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]