5,349 matches
-
din Brașov netrăgând în legionari, am încheiat urând pentru generalul Antonescu, Conducătorul Statului și pentru Horia Sima, Comandantul Mișcării Legionare și autorul biruinței de azi. Cu aceasta, adunarea și manifestația noastră s-a terminat. Legionarii au plecat în coloană de marș, iar publicul s-a împrăștiat. Între timp apare Ion Boian. M-a condus imediat la Comandant. El era încă la Brașov și locuia în casa unui prieten. Cu răsuflarea reținută am urcat pe diferitele cărări care duceau la locuința cocoțată
Un dac cult : Gheorghe Petraşcu by Gheorghe Jijie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/832_a_1714]
-
și peste hotarele patriei oameni mânați de aceeași credință și idei pentru care lupta El. Acolo, apropiindu și urechea sufletului Său, a auzit bătaia inimii poporului german pentru acela care avea să devină Führer-ul. Tot acolo fiind, a trăit evenimentul marșului asupra Romei și biruința lui Benito Mussolini. „M-am bucurat ca de victoria țării mele” spune el. Și apoi: „Există o legătură de simpatie între toți acei care, în diferite părți ale pământului, își servesc neamul, după cum există o legătură
Un dac cult : Gheorghe Petraşcu by Gheorghe Jijie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/832_a_1714]
-
felul de întrebări, ceea ce nu-i plăcea lui Nea Pătru, de-a lungul celor trei zile de călătorie, până dincolo de Zalău, peripețiile drumului i-au mai apropiat. în regiunea muntoasă, la nord de Zalău, în capul unei coloane militare în marș au întâlnit-o pe fata lui Avramescu, Felicia, care mergea într-un automobil civil. Studentul Bradu o cunoștea și ducânduse la ea îi spune de misiunea pe care o aveau cei doi pe care îi însoțea. Ea se duce la
Un dac cult : Gheorghe Petraşcu by Gheorghe Jijie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/832_a_1714]
-
inversul. În anul 1945 nu se întrezărea nici o speranță, pentru lupta politică anticomunistă. Petrașcu, venit din afara granițelor, trăise acolo psihoza generală a Occidentului, care se vedea în pragul nivelării totale, sub șenilele celor 40.000 de tancuri sovietice, gata de marș spre Atlantic, în timp ce soldații americani așteptau cu nerăbdare ordinul de întoarcere în patrie, fiindcă războiul se terminase. În plan material nu mai era nimic de făcut, tot ce se mai putea întreprinde era în plan spiritual-moral, dar cu perspectivă îndelungată
Un dac cult : Gheorghe Petraşcu by Gheorghe Jijie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/832_a_1714]
-
reușită, dar subminată de melodramatism, Casa cu gratii împletește legenda cu evenimentul actual, conferind un plus de semnificație unor valori morale ce tind să se relativizeze. Și în roman G. creează personaje feminine înzestrate cu o neobișnuită forță a caracterului. Marșul femeilor (1933), Lumina care nu se stinge (1937; premiul întâi la concursul literar al Editurii Cugetarea-Delafras) și Secretul profesional (1943) nu depășesc nivelul nuvelelor, fiind mai degrabă o dilatare a acestora pe o structură neschimbată și folosind aceleași mijloace de
GABRIELESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287122_a_288451]
-
pentru copii, București, 1920; Isprava lui Ursu, București, 1924; Uimitoarele întâmplări dintr-o vacanță, București, 1927; Necunoscuta, București, 1928; ed. 2 (Intimitate), București, 1934; Povești cu haz și cu tâlc, București, 1929; O zi din viața unui copil, București, 1931; Marșul femeilor, București, 1933; Lumina care nu se stinge, București, 1937; Copiii curajoși, București, 1939; Secretul profesional, București, 1943; Casa cu gratii, București, 1944; Oameni mari când au fost mici, București, 1945. Traduceri: Honoré de Balzac, Adio!, București, f.a., Talismanul miraculos
GABRIELESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287122_a_288451]
-
Veresaev, Fără drum, București, 1968 (în colaborare cu Igor Block); F.M. Dostoievski, Cine-i vinovat?, București, f.a.; A. P. Cehov, Logodnica și alte povestiri, îngr. Sorina Bălănescu, Iași, 2000 (în colaborare cu Anda Boldur și Otilia Cazimir). Repere bibliografice: Matei Alexandrescu, „Marșul femeilor”, FCL, 1934, 885; G. Călinescu, „Marșul femeilor”, ALA, 1934, 685; Izabela Sadoveanu, „Lumina care nu se stinge”, ALA, 1937, 888; Horia Liman, „Lumina care nu se stinge”, „Lumea românească”, 1937, 195; Perpessicius, Opere, XII, 419; Alice Gabrielescu, RRI, II
GABRIELESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287122_a_288451]
-
cu Igor Block); F.M. Dostoievski, Cine-i vinovat?, București, f.a.; A. P. Cehov, Logodnica și alte povestiri, îngr. Sorina Bălănescu, Iași, 2000 (în colaborare cu Anda Boldur și Otilia Cazimir). Repere bibliografice: Matei Alexandrescu, „Marșul femeilor”, FCL, 1934, 885; G. Călinescu, „Marșul femeilor”, ALA, 1934, 685; Izabela Sadoveanu, „Lumina care nu se stinge”, ALA, 1937, 888; Horia Liman, „Lumina care nu se stinge”, „Lumea românească”, 1937, 195; Perpessicius, Opere, XII, 419; Alice Gabrielescu, RRI, II, 5-7; Dicț. scriit. rom., II, 313-314. V.P.S.
GABRIELESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287122_a_288451]
-
Sabo, Aurel Ciato, Maria Baiulescu ș.a. O traducere (semnată Sextil) și o Odă la jubileul de 30 ani al profesorului Ioan Popea (în anul 1895) aparțin lui Sextil Pușcariu. Lui G. Coșbuc i se republică scrierea în proză Cele trei marșuri (din „Epoca”) și câteva poezii. Prin intermediul foiletonului din D. și-a tipărit Victor Vlad-Delamarina pentru prima dată o bună parte din poeziile sale. Ziarul a publicat și multe traduceri din operele unor scriitori ca Mérimée, Zola, Maupassant, Dostoievski, Tolstoi, G.
DREPTATEA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286871_a_288200]
-
diverse cărți, nu au fost concepute special pentru revistă. S-au adunat, ca Într-un meeting, toate. Locul e al nimănui anume și al tuturor În același timp, expropriat și apropriat numai de ele - așa cum piețele și bulevardele sînt, În timpul marșurilor, numai ale participanților. SÎnt texte care, cum spuneam, au ieșit În decor ca să protesteze Împreună, ca să obțină ceva: Noi sîntem literatura! - și nu literatura. Noi intrigăm cititorul, Îl excităm, Îl enervăm, Îi provocăm Întîmplarea, evenimentul de a ne fi Întîlnit
Ultimele zile din viaţa literaturii: enorm şi insignifiant în literatura franceză contemporană by Alexandru Matei () [Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
funcționeze epoca Ceaușescu. Paul Cernat dedică un studiu „Îmblânzitorului României socialiste”, poetului care a avut statutul simbolic de bard național, celui ce și-a asumat rolul de „poet comunitar etatizat” și a fost principalul creator de folclor nou, de sloganuri, marșuri, imnuri și lozinci partinice sacadate - Adrian Păunescu. Fiu al unui învățător liberal, fost deținut politic anticomunist, Adrian Păunescu s-a salvat găsindu-și o altă identiate, de fiu spiritual al lui Nicolae Ceaușescu. Iar Cârmaciul îl adoptă și-l utilizează
Sociologie românească () [Corola-publishinghouse/Science/2236_a_3561]
-
Andrițoiu, Tudor Arghezi, Camil Baltazar, Lucian Blaga (Catrenele fetei frumoase, 4/1961), Demostene Botez, Radu Boureanu, Radu Cârneci, Otilia Cazimir, Const. Th. Ciobanu, Ștefan Aug. Doinaș, Mihu Dragomir, Victor Eftimiu (Fr. Villon recită balade, 9/1957), Ovidiu Genaru, Nicolae Labiș (Marșul celor puternici, 1/1954, Dacă toate acestea fi-vor uitate, 12/1957), George Lesnea, Mircea Micu, Mihai Negulescu, Simion Stolnicu, Corneliu Sturzu, G. Tutoveanu (Vouă celor tineri, 1/1956), N. Țațomir, N. Tăutu, Haralambie Țugui, Horia Zilieru. Este găzduită proză
IASUL LITERAR. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287490_a_288819]
-
Seghers, Hotărârea, București, 1962; G. Weisenborn, Clădit pe nisip, București, 1963; H. Chr. Andersen, Crăiasa zăpezii, București, 1965 (în colaborare cu Al. A. Philippide), Basme, București, 1986 (în colaborare cu Al. A. Philippide); H. Heine, Poezii, București, 1965; J. Roth, Marșul lui Radetzky, București, 1966; Gertrud Gregor, Sălcii, București, 1967; Nuvela romantică germană, I-II, pref. Ion Biberi, București, 1968 (în colaborare); Proza austriacă modernă, I-II, București, 1968 (în colaborare); E.T.A. Hoffmann, Elixirele diavolului, București, 1970; P. J. Bulhardt
CASSIAN-MATASARU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286135_a_287464]
-
în exil; editarea de opere ale clasicilor; organizarea unui centru de librărie. În afară de „Înșir’te mărgărite” (1951-1958), Centrul a editat și revista „Exil” precum și volumul Ce nu trebuie să uităm, îngrijit de Șt. Baciu, în care sunt reproduse poezii, cântece, marșuri cu caracter patriotic național, „rupte din sufletul țării”, cum au consemnat revistele exilului; broșura La Roumanie vous dit: présent, distribuită participanților la Congresul Uniunii Latine (Rio de Janeiro, octombrie 1951); poemul America de Raul Oltero Reiche, poem tradus de Șt.
CERCUL CULTURAL „ANDREI MURESANU”. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286169_a_287498]
-
jos cu ceramică iar podina cu mit. / Hei! Pentru cine-atârnă coșciugele din gări?” Poezia, în aceste condiții, nu se mai poate înscrie decât într-o estetică a spaimei și grotescului, în care bucuria contemplației artistice lasă locul zbaterii timpanelor în marșuri epuizante, brutalității și măcelului: „În marș, / timpanele noastre se zbăteau înăuntru - / voi ați stat cu muierile acasă, voi n-ați văzut măcelul / tulbure, superb, răscolitor, / voi n-ați văzut măcelul / cu șanțuri, cu degradări, cu biruințe / cum a călcat peste
CARAION. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286096_a_287425]
-
mit. / Hei! Pentru cine-atârnă coșciugele din gări?” Poezia, în aceste condiții, nu se mai poate înscrie decât într-o estetică a spaimei și grotescului, în care bucuria contemplației artistice lasă locul zbaterii timpanelor în marșuri epuizante, brutalității și măcelului: „În marș, / timpanele noastre se zbăteau înăuntru - / voi ați stat cu muierile acasă, voi n-ați văzut măcelul / tulbure, superb, răscolitor, / voi n-ați văzut măcelul / cu șanțuri, cu degradări, cu biruințe / cum a călcat peste bucurii, peste granițe, peste ape / brutal
CARAION. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286096_a_287425]
-
deplina forță de expresie, ceea ce se petrece, paradoxal, la nivelul structurilor fixe de sonet. Întreaga materie poetică, apropiată tematic de registrul simbolist (reveria agonică, respingerea și în același timp atracția față de citadinul maladiv, amurgul în acorduri de clavir sau de marș funebru), se convertește în secvențe ce țin de imaginarul suprarealist: „Să mă sculptez într-un ghețar de vers/ Cu creștet înclinat spre Nadir,/ Ori în genuni deschise de clavir/ Să mă cobor cu foc din Univers” (Sonet). Pădure adormită (1941
GHEORGHIU-7. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287239_a_288568]
-
se șterge sub stilul mișcării, consistența ei corporală se estompează și se absoarbe în propriul gest: ...și veselia, ochii ce schinteia în toate părțile eclipsea și lustruri și brilianturi! Cine ar mai putea să-și aducă aminte tot farmecul astui marș cadențat, de la pavilion până la căpătâiul uliței, unde o candelă mare de argint ardea cu untdelemn înaintea famosului transparent? Cine ar mai putea să-și aducă aminte acele line săltături, acele balanțuri grațioase în cadrilurile ce se formară numaidecât după întoarcerea
Fabrica de geniu. Nașterea unei mitologii a productivității literare în cultura română (1825-1875) by Adrian Tudurachi () [Corola-publishinghouse/Science/84955_a_85740]
-
tot victime ale comunismului. Nedreptatea care continuă să li se facă în prezent victimelor închisorilor comunismului nu ia doar forma absenței despăgubirii materiale, ci și a tăcerii și indiferenței față de drama lor. Viețile lor nu au contat nici atunci, în marșul triumfal al societății spre comunism, și nu contează nici acum, în nebuloasa trecere spre ceea ce credem că este o societate normală. Românii se concentrează asupra problemelor cotidiene, pe care le consideră dramatice, și nu au disponibilitatea de a se mai
Exil în propria țară by Constantin Ilaș () [Corola-publishinghouse/Science/84954_a_85739]
-
fiecărei furci se săpase câte o groapă adâncă, spre a primi cadavrele celor executați. În acea zi, de dimineață, frații Cuciuc fură scoși din Criminal, sub privigherea a însuși Marelui Armaș, și un pluton de 12 soldați darabangii, sunau un marș cadențat. Două companii de soldați se așezară pe două linii și formară câte un lanț de o parte și de alta, pentru a opri amestecul publicului, având pe cei doi frați hotărâți a fi spânzurați, în mijlocul lor. Înaintea condamnaților mergea
VASLUI. TRADIŢIONALISM… Oameni și întâmplări by ION N. OPREA () [Corola-publishinghouse/Science/91666_a_92808]
-
și câte un surugiu de fiecare 4 cai. Tabloul cu numărul cailor și oamenilor de la stațiunile de poștă arată astfel în Despărțirea nr. 1, din Sculeni prin Iași, Vaslui, la Bârlad, cu începere de la 1 mai 1864: Exista și un marș rut a poștei drumurilor, calculat pe 3,5 stânjeni într-o oră, cu plata progonului, câte 2 lei pe calul mare, funcție de numărul poștelor și depărtarea dintre ele. Deoarece prin Jurnalul Consiliului de miniștri din 21 februarie 1853, întocmit de
VASLUI. TRADIŢIONALISM… Oameni și întâmplări by ION N. OPREA () [Corola-publishinghouse/Science/91666_a_92808]
-
parter și la balcoanele de lux nimic nu întrevedea surpriza. La primul sunet de gong, care anunța apropierea începerii spectacolului și înainte ca muzica lui Tănase să atace uvertura, tata a făcut un semn fanfarei militare, și aceasta a atacat marșul lui Flechtenmacher „Trecerea Dunării la 1877". Pornite de sus, într-o sală cu o acustică grozavă, acordurile au căzut ca un tunet asupra spectatorilor, care au sărit ca arși în picioare și cu privirile spre înalturile balcoanelor de rangul II
VASLUI. TRADIŢIONALISM… Oameni și întâmplări by ION N. OPREA () [Corola-publishinghouse/Science/91666_a_92808]
-
pe cel de la răsărit». Eu cred că situația actuală se caracterizează prin aceea că vântul de la răsărit este mai puternic decât vântul de la apus, deoarece forțele socialismului au o superioritate covârșitoare asupra forțelor imperialismului”. împărtășind tuturor credința sa, formată în timpul „marșului cel lung”, și anume că voința omului poate învinge orice obstacol, Mao i-a combătut pe comuniștii care se temeau de imperialiști, supraapreciindu-le forța, mai ales cea economică: „Cantitatea mijloacelor naturale nu sunt [sic!] hotărâtoare, ci hotărâtoare sunt oamenii
[Corola-publishinghouse/Science/1865_a_3190]
-
dictatură și a evita o catastrofă totală, însă regimul democratic dintre 23 august 1944 și 6 martie 1945 s-a dovedit o tranziție - plină de speranțe - către impunerea totalitarismului de extracție stalinistă; pentru PCdR a însemnat ieșirea din anonimat și marșul forțat spre putere; pentru Dej, aducerea în prim-planul vieții politice românești. 23 august 1944 a ocupat un rol important în istoriografia comunistă, dincolo de reajustările permanente: ajungerea comuniștilor la putere era astfel legitimată, realitatea era falsificată, până aproape la dispariția
[Corola-publishinghouse/Science/1865_a_3190]
-
că nu s-au pregătit suficient de bine pentru a primi oaspeții nu deschid ușa atunci când vin colindătorii“, spune profesorul. În acest caz, tânăra nu mai are ce căuta la jocul de a doua zi. „Dacă totuși vine, muzicanții cântă marșul de plecare, iar fata este scoasă de un flăcău din joc“, explică Dumitru Hriscu. Pe timp de iarnă se adunau acasă la un gospodar mai înstărit mai multe fete, acestea fie teșeau prosoape, torceau lâna, altele făceau mâncare. La claca
Comuna Scobiţi : repere spaţio-temporale by Dumitru Hriscu () [Corola-publishinghouse/Science/715_a_1312]