4,066 matches
-
Nxe5 Be6). Liniile curbe ale lui Lasker, combinate cu un joc agresiv din partea albului și conform lui Reuben Fine, pozițiile simplificate la care ajungea în final Lasker sunt din punct de vedere psihologic demoralizatoare pentru adversar. Lasker este și un matematician distins. El și-a făcut studiile de doctorat la Erlangen din 1900, anul morții lui Wilhelm Steinitz, până în 1902 sub îndrumarea lui David Hilbert. Teza sa de doctorat Über Reihen auf der Convergenzgrenze a fost publicată în Tranzacții Filozofale în
Emanuel Lasker () [Corola-website/Science/299899_a_301228]
-
occident se poate atribui lui Emanuel Moschopoulos, în jurul secolului al XVI-lea, autorul unui manuscris în care pentru prima oară au fost explicate câteva metode pentru a le construi. Mai târziu, studiul proprietaților acestor pătrate a atras atenția unor mari matematicieni, care au dedicat subiectului câteva opere chiar cu toată inutilitatea practică a pătratelor magice. Printre ei se pot cita Stifel, Fermat, Pascal, Leibnitz, Frénicle de Bessy, Bachet de Méziriac, La Hire, Saurin, Euler, ... se poate zice că nici un matematician nu
Pătrat magic () [Corola-website/Science/299898_a_301227]
-
mari matematicieni, care au dedicat subiectului câteva opere chiar cu toată inutilitatea practică a pătratelor magice. Printre ei se pot cita Stifel, Fermat, Pascal, Leibnitz, Frénicle de Bessy, Bachet de Méziriac, La Hire, Saurin, Euler, ... se poate zice că nici un matematician nu a putut rezista farmecelor pătratului magic. Pătratul magic al lui Albrecht Dürer, sculptat în opera sa "Melancolía" este considerat primul din artele europene. În pătratul de ordinea patru se obține constanta magică (34) în rânduri, coloane, diagonale principale, și
Pătrat magic () [Corola-website/Science/299898_a_301227]
-
cont de fenomenul de absentare voită, numărul locuitorilor țării a trebuit reestimat la numai 89 de milioane. Cartea Natural and Political Observations ... upon the Bills of Mortality, publicată în 1662 de către John Graunt, conține un tabel al vieții destul de primitiv. Matematicieni precum Edmond Halley, au dezvoltat tabelul sub forma matematicii asigurărilor de viață. La sfârșitul secolului XVIII, Thomas Malthus a tras concluzia că populațiile neverificate sunt subiectul unei potențiale creșteri. El se temea că o oarecare creștere a populației ar putea
Demografie () [Corola-website/Science/299892_a_301221]
-
motive nici o schimbare nu a fost efectuată în regulile limbii esperanto. Pornind de la ameliorări ca aceasta, un grup de oameni de știință și lingviști a creat limba . Comitetul respectiv a fost format de ligvistul danez, Profesorul Otto Jespersen și de matematicianul și filozoful francez, profesorul Louis Couturat. Aceștia au luat ce are mai bun esperanto și o altă invenție, Idiom Neutral, creând o limbă care este probabil cea mai ușoară din lume și în același timp cea mai precisă. Altă ameliorare
Ido () [Corola-website/Science/299310_a_300639]
-
Sartre, la Marcel Proust, Henry Miller, William Faulkner, Albert Camus, Emil Cioran, Yukio Mishima, Jack Kerouac, Charles Bukowski, Joseph Heller, André Gide, Roberto Arlt, Ernesto Sabato sau Gabriel García Márquez. Albert Einstein îl plasează deasupra unor oameni de știință precum matematicianul Gauss și îl numește « un mare scriitor religios » care explorează « misterul existenței spirituale ». Sigmund Freud afirmă în articolul "Dostoievski și paricidul" că "Marele închizitor", capitolul romanului " Frații Karamazov", este una din culmile literaturii universale. De altfel, pentru "Frații Karamazov" și-
Feodor Dostoievski () [Corola-website/Science/299191_a_300520]
-
convergentă folosită pentru da foc unui obiect concentrînd razele soarelui cu ajutorul acesteia. Pliniu cel Bătrîn (23-79) scrie că împăratul roman Nero folosea o bucată de smarald cu suprafețele concave pentru a urmări luptele de gladiatori, probabil pentru că suferea de miopie. Matematicianul persan Alhazen (965-1038) a scris primul tratat semnificativ de optică, în care discută despre rolul cristalinului ochiului în formarea imaginilor pe retină. Lentilele au început să se răspîndească abia după inventarea ochelarilor, probabil în Italia, la sfîrșitul secolului al XIII
Lentilă (optică) () [Corola-website/Science/299372_a_300701]
-
mecanic nu admite diferențială totală exactă decât în anumite cazuri speciale cum ar fi mișcarea sub acțiunea forțelor conservative. Termenul de "lucru" (în franceză "travail") "al unei forțe" a fost utilizat pentru prima oară într-un articol din 1826 al matematicianului și inginerului mecanic francez Gaspard-Gustave Coriolis și apoi în cartea " Du calcul de l'effet des machines" din 1829 a aceluiași autor.Înainte de denumirea dată de Coriolis, Carnot se referea la acest concept cu numele "putere motrice" în lucrarea sa
Lucru mecanic () [Corola-website/Science/299408_a_300737]
-
a Armatei Albea lui Anton Denikin. Ca urmare, în iulie 1919, Kowalewski a fost transferat la Varșovia, unde fost numit șeful departamentuli de informații radio a Marelui Stat Major polonez. În următoarele două luni, el a format o echipă de matematicieni de la Universitătîle din Varșovia și Lwów, (printre care Stanisław Leśniewski, Stefan Mazurkiewicz și Wacław Sierpiński), care a avut ca sarcină spargere cifrului rus. Piłsudski a primit de la Departamentul lui Kowalewski informații decodificate care demonstrau că propunerile sovietice de pace făcute
Războiul polono-sovietic () [Corola-website/Science/299352_a_300681]
-
Constantin Rădulescu (încă nedevenit Rădulescu-Motru), moștenitorul de drept al bursei, o refuză considerând că își poate acoperi cheltuielile legate de studierea în străinătate cu ajutorul veniturilor moșiei de la Butoiești. Bursa respectivă a fost, în final, "destinată" lui Gheorghe Țițeica, viitorul mare matematician. Între 1880 - 1885, Constantin urmează liceul la Craiova, pe care îl va termina și absolvi la vârsta de 17 ani. În 1885 se înscrie simultan la Facultatea de Drept și la Facultatea de Litere și Filosofie, ambele din cadrul Universității București
Constantin Rădulescu-Motru () [Corola-website/Science/299448_a_300777]
-
(în greacă: Εὐκλείδης, "es"; cca. 325 - 265 î.Hr.), numit și Euclid din Alexandria, a fost un matematician grec care a trăit și a predat în Alexandria în Egipt în timpul domniei lui Ptolemeu I (323 - 283 î.Hr.). Despre viața lui Euclid nu s-au păstrat nici un fel de date, de aceea se spune că viața lui se confundă
Euclid () [Corola-website/Science/299447_a_300776]
-
și determinarea distanțelor până la ele. În Catoptrica Euclid a menționat că: „tot ce este vizibil se vede în direcție rectilinie”. În tratatul menționat a fost cercetată propagarea luminii de către corpuri. Deși multe din rezultatele din Elemente au fost descoperite de matematicienii de dinainte, una dintre realizările lui Euclid a fost să le prezinte într-un singur cadru, logic și coerent, pentru a putea fi ușor folosite. A fost inclus și un sistem riguros de dovezi matematice ce constituie baza matematicii încă
Euclid () [Corola-website/Science/299447_a_300776]
-
universitate din lume, Euclid a înființat o celebră școală de geometrie. Tratatul „Elementele” al lui Euclid a fost timp de mai mult de 2.000 de ani principala carte după care s-a învățat geometria. Ea sintetizează și lucrările altor matematicieni de dinaintea lui sau contemporani cu el: Hipocrate, Eudoxus, Tectet și alții. Ea cuprinde 13 capitole (intitulate cărți). Dacă pentru mărimile geometrice se folosește pentru simplificarea expunerii notația algebrică, primele 5 axiome din prima carte se pot scrie într-o formă
Euclid () [Corola-website/Science/299447_a_300776]
-
de nenumărate ori de-a lungul a mai mult de două milenii, tradusă în numeroase limbi. S-au mai păstrat și alte lucrări ale sale: „Datele” și „Despre împărțirea figurilor”. După Euclid cercetările în domeniul geometriei au fost continuate de matematicienii greci Arhimede și Apoloniu din Perga.
Euclid () [Corola-website/Science/299447_a_300776]
-
marcate de o colecție de principii empirice în legătură cu lungimea, unghiul, aria și volumul, care au fost dezvoltate pentru a putea fi puse în practică în construcții, astronomie și alte științe. Printre acestea se numără și câteva principii sofisticate, iar un matematician din zilele noastre ar putea cu greu să le redescopere fără a folosi calculul integral și diferențial. De exemplu, și egiptenii și babilonienii cunoșteau versiunile teoremei lui Pitagora cu 1500 de ani înainte de Pitagora. Egiptenii aveau formula corectă pentru volumul
Geometrie () [Corola-website/Science/298787_a_300116]
-
în ceea ce privește lungimile non-măsurabile și numerele iraționale. Platon (427-347 î.Hr.), cel mai stimat filosof al grecilor, se spune că a scris pe frontispiciul școlii platonice „Academia”, deviza " Mηδεις αγεωμετρητος εισιτω (Să nu intre cine nu este geometru)". Deși nu era un matematician, viziunile lui în matematică au avut o mare influență. Matematicienii au acceptat faptul că el credea că geometria se studiază doar cu un compas și o riglă - fără folosirea instrumentelor de măsură, deoarece ele sunt uneltele omului muncitor, nu ale
Geometrie () [Corola-website/Science/298787_a_300116]
-
mai stimat filosof al grecilor, se spune că a scris pe frontispiciul școlii platonice „Academia”, deviza " Mηδεις αγεωμετρητος εισιτω (Să nu intre cine nu este geometru)". Deși nu era un matematician, viziunile lui în matematică au avut o mare influență. Matematicienii au acceptat faptul că el credea că geometria se studiază doar cu un compas și o riglă - fără folosirea instrumentelor de măsură, deoarece ele sunt uneltele omului muncitor, nu ale unui elev silitor. Această concepție a dus la studiul construcțiilor
Geometrie () [Corola-website/Science/298787_a_300116]
-
de evenimente revine la a defini o funcție numerică pe această structură, care să fie o măsură a posibilităților de realizare a evenimentelor. Realizarea unui eveniment fiind probabilă, această funcție se numește probabilitate. Începuturile teoriei probabilităților sunt legate de numele matematicienilor Blaise Pascal și Pierre Fermat în secolul al XVII-lea, ajungând la probleme legate de probabilitate datorită jocurilor de noroc. Dezvoltarea teoriei probabilităților și cercetarea unor probleme nelegate de jocurile de noroc sunt legate de matematicienii: Abraham Moivre, Pierre-Simon Laplace
Teoria probabilităților () [Corola-website/Science/298809_a_300138]
-
sunt legate de numele matematicienilor Blaise Pascal și Pierre Fermat în secolul al XVII-lea, ajungând la probleme legate de probabilitate datorită jocurilor de noroc. Dezvoltarea teoriei probabilităților și cercetarea unor probleme nelegate de jocurile de noroc sunt legate de matematicienii: Abraham Moivre, Pierre-Simon Laplace, Carl Friedrich Gauss, Simon-Denis Poisson, Pafnuti Lvovici Cebîșev, Andrei Andreevici Markov în secolul XIX, iar în secolul al XX-lea Andrei Nikolaevici Kolmogorov și al lui Alexandr Iakovlevici Hincin. a) sigur - evenimentul apariției uneia din fețele
Teoria probabilităților () [Corola-website/Science/298809_a_300138]
-
Cambridge, el a solicitat date suplimentare de la Sir George Airy, astronomul regal, care le-a furnizat în februarie 1844. Adams a continuat să lucreze în 1845-1846 și a realizat mai multe estimări diferite asupra unei noi planete. În anii 1845-46, matematicianul francez Urbain Le Verrier, independent de Adams, și-a făcut propriile calcule, dar nu a reușit să stârnească interesul compatrioților săi. Totuși, văzând că longitudinea estimată de Le Verrier este similară cu aceea calculată de Adams, Airy l-a convins
Neptun () [Corola-website/Science/298837_a_300166]
-
Singularitatea tehnologică este un concept din futurologie care se referă la implicațiile pe care în general le are progresul tehnico-științific foarte accelerat pentru specia umană și ceea ce înțelegem prin om. În anul 1958, într-un interviu, celebrul matematician John von Neumann vorbea despre faptul că progresul tehnico-științific accelerat lasă să se întrevadă un fel de singularitate, dincolo de care viața și lumea așa cum le știm noi nu mai pot exista. În 1965, I. J. Good introduce ideea de explozie
Singularitate tehnologică () [Corola-website/Science/298912_a_300241]
-
lumea așa cum le știm noi nu mai pot exista. În 1965, I. J. Good introduce ideea de explozie inteligentă (a unei mașini) care este inclusă acum în conceptul singularității tehnologice. Conceptul a fost în mod formal lansat în 1993 de către matematicianul Vernor Vinge și dezvoltat apoi de către experți precum Ray Kurzweil („Legea întoarcerilor accelerate”) și Eliezer Yudkowsky. Este și un important obiectiv tehnologic urmărit de mișcarea transumanistă. Termenul a fost împrumutat din fizică (unde singularitate este de exemplu o gaură neagră
Singularitate tehnologică () [Corola-website/Science/298912_a_300241]
-
(n. 15 februarie 1564 - d. 8 ianuarie 1642) a fost un fizician, matematician, astronom și filosof italian care a jucat un rol important în Revoluția Științifică. Printre realizările sale se numără îmbunătățirea telescoapelor și observațiile astronomice realizate astfel, precum și suportul pentru copernicanism. Galileo a fost numit „părintele astronomiei observaționale moderne”, „părintele fizicii moderne
Galileo Galilei () [Corola-website/Science/297696_a_299025]
-
sateliților lui Jupiter, folosindu-și observațiile ca argument în favoarea teoriei copernicane heliocentrice a universului ca alternativă la teoriile geocentrice dominante de origine ptolemaică și aristoteliană. În anul următor, Galileo a vizitat Roma pentru a-și prezenta telescopul influenților filosofi și matematicieni iezuiți de la Collegio Romano, și pentru a-i lăsa să vadă cu ochi lor realitatea celor patru sateliți ai lui Jupiter. În timpul șederii la Roma a devinit membru al Accademia dei Lincei. În 1612, opoziția față de teoria heliocentrică susținută de
Galileo Galilei () [Corola-website/Science/297696_a_299025]
-
În 1609, Galileo a fost, împreună cu englezul Thomas Harriot și cu alții, printre primii care au utilizat un telescop cu refracție ca instrument de observare a stelelor, planetelor și sateliților. Numele „telescop” a fost dat instrumentului lui Galileo de un matematician grec, Giovanni Demisiani, la un banchet ținut în 1611 de prințul Federico Cesi în cinstea numirii Galileo ca membru în Accademia dei Lincei. Numele a provenit din grecescul "tele" = „departe” și "skopein" = „a privi”, „a vedea”. În 1610, el a
Galileo Galilei () [Corola-website/Science/297696_a_299025]