3,725 matches
-
aceste persoane care postesc și se roagă pentru noi din locuri ale foamei, mai sunt atâția alții: întâlnindu-mă cu reprezentanții grupurilor de tineri, v-am recomandat rugăciunilor lor și, astfel, suntem susținuți în oboseala acestor zile. Vă invit să medităm asupra primelor rânduri din capitolul 21 al Evangheliei după Ioan. „(Isus) s-a arătat astfel: Erau împreună Simon Petru și Toma, cel numit Geamănul, Natanael din Cana Galileii, fiii lui Zebedeu și alți doi dintre discipolii lui. Simon Petru le-
E Domnul!: aceasta este credinţa noastră by Carlo Maria Martini () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100981_a_102273]
-
cu haina - pentru că era dezbrăcat - și s-a aruncat în mare. Ceilalți discipoli au venit cu barca - pentru că nu erau departe de uscat, ci la vreo două sute de coți - trăgând cu ei năvodul cu pești” (In 21, 7-8). Vrem să medităm asupra a ceea ce înseamnă pentru om a-L întâlni pe Isus, cu acea claritate cu care a fost întâlnit pe malul lacului, după pregătirile obositoare precedente, și cum reacționează omul la această întâlnire. Isus va fi primit sau va fi
E Domnul!: aceasta este credinţa noastră by Carlo Maria Martini () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100981_a_102273]
-
asupra întregului șirag de răspunsuri umane la această proclamare asupra lui Isus și, înainte de toate, asupra recunoașterii faptului de către Ioan: „E Domnul!” Vom reflecta apoi asupra diverselor reacții ale oamenilor și ale noastre la această proclamare asupra lui Isus. Vom medita, în sfârșit, asupra răspunsului moral al omului înaintea lui Dumnezeu, adică asupra păcatului, și vom vedea că păcatul creștinului se configurează în toată gravitatea sa mai ales atunci când Isus este recunoscut și proclamat, pentru că omul, pus înainte responsabilităților sale, se
E Domnul!: aceasta este credinţa noastră by Carlo Maria Martini () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100981_a_102273]
-
oferă unei vieți de misiune și de responsabilitate în favoarea lumii; David începe să dea înapoi și din această retragere ce pare inofensivă, care pare un joc, se deschide o spirală ce la un moment dat îl sufocă. Încercați, așadar, să meditați asupra recunoașterii lui Isus Domnul ca moment culminant al experienței creștine și asupra alegerii morale care urmează. Pe de-o parte: „O, Dumnezeul meu, viața mea este în mâinile Tale”, sau pe de alta la refuzul vocației la care Dumnezeu
E Domnul!: aceasta este credinţa noastră by Carlo Maria Martini () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100981_a_102273]
-
acest moment, fă ca eu să nu pierd acest har pregătit de multă vreme. Fă să culeg rodul acestui parcurs. Aceasta ți-o cerem ție, o Tată, Domnul vieții, prin Isus Cristos, Fiul Tău, în Iubirea Duhului Sfânt. Amin! Am meditat, urmând capitolul 21 din Evanghelia Sfântului Ioan, drumul pe care omul îl face plecând de la pescuitul în noapte, de la truda sa, de la ansamblul dorințelor puse în act, până la deziluzie; apoi, în mod gradual, recunoașterea lui Isus care vine în moduri
E Domnul!: aceasta este credinţa noastră by Carlo Maria Martini () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100981_a_102273]
-
fiecare apartament o doamnă care să ne îndemne la lectură. Este vorba despre teatru, despre oamenii de teatru și profesorii de teatrologie, de multe persoane. Remarc excelenta copertă făcută de Constantin Ciosu. Desenul și primul articol o să vă invite să meditați la Urît mai trăiți, domnilor!, care nu se referă la mizeria materială. De meditat!" Constantin Călin, 2007 "Carte cu Ilie Boca de Carmen Mihalache, cartea unui mare și original autor de spectacol plastic, care vrea ,,ca orice linie trasă de
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1572_a_2870]
-
despre oamenii de teatru și profesorii de teatrologie, de multe persoane. Remarc excelenta copertă făcută de Constantin Ciosu. Desenul și primul articol o să vă invite să meditați la Urît mai trăiți, domnilor!, care nu se referă la mizeria materială. De meditat!" Constantin Călin, 2007 "Carte cu Ilie Boca de Carmen Mihalache, cartea unui mare și original autor de spectacol plastic, care vrea ,,ca orice linie trasă de mine să fie însuflețită", și a unui om de teatru talentat, care știe să
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1572_a_2870]
-
fi transformată în ideea unei întîlniri generalizate între mai multe gîndiri și mai multe curente de memorie colectivă. O altă temă a manuscrisului din 1927, reluată în Memoria și în prima sa formă din 1932, este cea a reminiscenței. Halbwachs medita asupra reminiscenței din 1925, de atunci încercînd să-l opună pe Proust lui Bergson, la fel cum în Cadrele îl opusese pe Freud lui Bergson în capitolul despre vis, pentru a dovedi că existau o logică, o rațiune, un limbaj
Memoria colectivă by MAURICE HALBWACHS () [Corola-publishinghouse/Science/987_a_2495]
-
de televiziune de pe Repedea ca un uriaș semn de exclamație uitat în zare. Spre asfințit, soarele se rostogolește în vatra de jeratic a apusului, topind în ea vechea ctitorie a Ducăi Vodă, iar tu, între nesfârșitele vii ce te înconjoară, meditezi la versurile lui Păstorel: „Un om grăbit la Iași, prinzându-l ploaia, A zăbovit la crâșmă șapte ani, Când cu fetească neagră de Cârjoaia, Când cu băbească de la Uricani”. Dacă am reușit să-ți alin cât de cât dorul de
Iaşii dealurilor albastre by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1211_a_1919]
-
urât doar lacrimile de pe degetele mele. Ochii îi erau împăienjeniți de o durere adevărată, însă bucuria de a fi putut termina ultima frază îl făcu să respire adânc. Își aplecă ciucurii îndoiți pe care se mai țineau încă lacrimi și medită. Unu: declarație de dragoste. Bun, s-a făcut. Destul de bine. Asta pentru a-i trezi interesul; ca să exist iar în ochii ei. Doi: să sugerez că aș fi iubit; să inventez o poveste. Asta o va face să vorbească; nu
Lingvistică pentru textul literar by DOMINIQUE MAINGUENEAU () [Corola-publishinghouse/Science/980_a_2488]
-
datorită formei de perfect simplu și a unei non-persoane interpretată ca "eu" sau "tu". Nu poate fi vorba nici despre un discurs indirect de vreme ce nu există subordonare; monolog interior: "Unu: declarație de dragoste [...] demnă de iubirea mea". Introdusă prin verbul medită, al cărui sens exclude că poate fi vorba de o adresare, această secvență este caracterizată printr-o eliberare de constrângeri sintactice: enunțuri fără verb, suprimarea determinanților din enunțurile auto-injonctive (a trezi interesul, a inventa o poveste). Prezența ghilimelelor pare să
Lingvistică pentru textul literar by DOMINIQUE MAINGUENEAU () [Corola-publishinghouse/Science/980_a_2488]
-
vârstei. Deoarece mijloacele mele de existență erau cât se poate de precare, mai ales că din clasa a IV a l-am pierdut pe tata, pentru a veni în sprijinul mamei și implicit a situației mele, am fost nevoit să meditez elevi mai înstăriți, ceea ce mi-a dat posibilitatea să-mi mai procur unele haine, unele rechizite școlare și alte cheltuieli de întreținere pe lângă bursa ce o primeam în casă și masă la internatul liceului. Ceea ce m-a impresionat în mod
Frânturi din viaţa unui medic by Popescu Georgie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1175_a_1888]
-
Așadar teologi laici... R.D.M.: Da. A.S.: Crezul ortodox, mi se pare foarte actual și potrivit lumii în care trăim. Nu credeți că pentru orice teolog, pentru orice preot ar fi extrem de important să parcurgă atent volumul Dăruind vei dobândi, să mediteze la modelul pe care îl oferă aceste predici. R.D.M.: Orice întâlnire cu Steinhardt, cu opera lui, este, cred, deschizătoare de minte și e un contact cu o sursă clară, nepervertită a unei teologii neconstrânse de limite "academice" sau didacticiste, așadar
Literatură și convertire by Adrian Vasile SABĂU () [Corola-publishinghouse/Science/984_a_2492]
-
din În contra direcției de astăzi... Critica maioresciană a pașoptismului este fiica autocriticii pașoptiste. Bazele intuitive ale teoriei „formelor fără fond“ sunt un produs al epocii de tranziție, în răstimpul căreia schimbarea modului de viață devansa constant schimbarea modului de gândire. Meditând asupra căilor adoptate în alte țări de procesele regenerării sociale (autocrație luminată, reforme, revoluții), Heliade ajungea să se întrebe: „La noi, cum s-a întâmplat? Alții au lucrat Regulamentul, și noi, oameni cu aceleași idei de chiverniseală și de «așa
Alfabetul de tranziþie by Ştefan Cazimir () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1380_a_2729]
-
cerdac) plină de dame și de persoane însămnate. Douăsprezece fiice de boieri în alb îmbrăcate și de flori încununate, cu eșarfe (baiadere) de coloruri naționale, să afla lângă această poartă.“ Asupra sinonimiei dintre cerdac și tribună urmează, poate, să mai medităm; valoarea pedagogică a metodei rămâne însă nezdruncinată 1. Printre adepții ei, în afara cadrului publicistic, îl găsim și pe Anton Pann, multe titluri din Povestea vorbii (1847) fiind formulate în „partidă dublă“: „Despre pedanți sau copilăroși“, „Despre virtute (faptă bună)“, „Despre
Alfabetul de tranziþie by Ştefan Cazimir () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1380_a_2729]
-
câtă "înțelegere interpretativă" a fost în stare în momentele în care a trebuit să ia o decizie pe loc, cât de rezonabil a fost și câtă rezonabilitate a putut obține de la colegii din politică în fluxul evenimentelor fiind și nu meditând calm la masa de lucru cu privirea spre fereastră. Revenind la tema în discuție, ne întrebăm: cum pot fi interpretate cererile de epurare venite din partea scriitorilor? Sunt de înțeles pentru acea perioadă, ținând seama de nivelul scăzut de cultură democratică
Cuvintele puterii. Literatură, intelectuali și ideologie în România comunistă () [Corola-publishinghouse/Science/84944_a_85729]
-
a Upanișadelor, la câteva ore după ce ar fi trecut în revistă ideile și credințele din paleolitic, cele din Mesopotamia și Egipt; el ar descoperi Sankara, tantrismul și pe Milarepa, Islamul, pe Gioacchino da Fiore sau pe Paracelsus, după ce ar fi meditat în ajun asupra lui Zarathustra, Gautama Buddha și a taoismului, asupra Misterelor elenistice, înfloririi creștinismului, gnosticismului, alchimiei sau mitologiei Graalului; el ar întâlni pe iluminiști și pe romanticii germani, pe Hegel, Max Miiller, Freud, Jung și Bonhoejfer, la puțin timp
[Corola-publishinghouse/Science/85022_a_85808]
-
Stăpânului lui mă 'al. Sunt pur!"68 In plus, mortul este supus unui interogatoriu de ordin inițiatic. El trebuie să demonstreze că știe numele secrete ale diferitelor părți ale porții și ale pragului, ale paznicului sălii și ale zeilor 69. Meditând asupra misterului morții, geniul egiptean a realizat ultima sinteză religioasă, singura care și-a menținut supremația până la sfârșitul civilizației egiptene. E vorba, desigur, de o creație susceptibilă de interpretări și de aplicații multiple. Sensul profund al binomului Ra-Osiris sau al
[Corola-publishinghouse/Science/85022_a_85808]
-
deoarece "sacrul" este cu desăvârșire identificat cu "profanul") va avea consecințe considerabile. După cum vom vedea, "credința avraamică" va permite poporului evreu, după a doua distrugere a Templului și dispariția statului, să suporte toate încercările tragicei lui istorii. Și, tot astfel, meditând asupra exemplului lui Avraam, într-o epocă atât de târzie precum secolele al XlX-lea și al XX-lea, unii gânditori creștini au surprins caracterul paradoxal și, în ultima instanță, "irecognoscibil" al credinței lor. Kierkegaard renunța la logodnica sa cu
[Corola-publishinghouse/Science/85022_a_85808]
-
perpetuează transmigrația (samsăra), eliberarea nu poate fi câștigată nici prin sacrificiu, nici prin legături strânse cu zeii, nici chiar prin asceză ori caritate, în sihăstriile lor, rși-i căutau alte mijloace spre a se elibera. O descoperire importantă s-a făcut meditându-se asupra valorii soteriologice a cunoașterii, exaltată deja în Vede și în Brahmana. Evident, autorii Brahmanelor se refereau la cunoașterea ezoterică a omologiilor implicate în operația rituală. Necunoașterea misterelor sacrifâciale era ceea ce, după Brahmana, îi condamna pe oameni la o
[Corola-publishinghouse/Science/85022_a_85808]
-
Brahman se află, ascunse, cunoașterea (care asigură nemurirea) și ignoranța asimilată morții. Acest nou sistem de omologii implică o reinterpretare a vechii analogii dintre macrocosm și microcosm. De astă dată se pune problema pentru rsi, să înțeleagă "situația sa existențială", meditând asupra structurii paradoxale a lui Brahman. Reflecția se desfășoară pe două planuri paralele. Pe de o parte, se descoperă că nu numai senzațiile și percepțiile, dar și activitatea psiho-mentală face parte din categoria fenomenelor "naturale". (Această descoperire, schițată în Maitri
[Corola-publishinghouse/Science/85022_a_85808]
-
în ciuda dimensiunii lor, „atomurile” sînt, pentru el, ceva serios, care îi evocă nașterea și moartea ca procese perpetue, schimbarea și statornicia lumii. întotdeauna, numirea invizibilului dilată atenția. „Atom” intră în fluxul poetic prin preromantici, care își amintesc de el cînd meditează asupra efemerității: „Un atom de pulbere au căzut preste muntele cel înalt, o picătură de apă în ocheanul cel nemărginit, un an au trecut în noianul veșniciei și s-au mistuit; unde, unde-l voi putea afla astăzi?”, se întreba
ÎN JURUL LUI BACOVIA by CONSTANTIN CALIN () [Corola-publishinghouse/Science/837_a_1765]
-
întoarsă în locul de unde a țîșnit, autorul Plumbului e impresionat de masca lucrurilor transfigurate de acțiunea luminii. Fără să știe că un Abel Bonard numise havuzurile „suave ornamente ale tăcerii”10), el le caută pentru a se liniști în preajma lor, a medita și a-și imagina tablouri cum e cel de la care am pornit, veritabil spectacol plastic 11). Palatul Toamna trecută, în preajma sărbătoririi a 150 de ani de la înființarea Universității „Al. I. Cuza”, într-o dezbatere consacrată evenimentului, doi istorici îi recomandau
ÎN JURUL LUI BACOVIA by CONSTANTIN CALIN () [Corola-publishinghouse/Science/837_a_1765]
-
să se nege pe sine, inclusiv ca poet, să devină un anonim. De aci paradoxul de a vorbi uneori ca un militant al retragerii din lumea căreia îi aparținea: „Mai bine singuratec și uitat”. E unul dintre „modurile” la care meditează, dar nici acesta cert. Ruptura cu trecutul nu se face chirurgical; l-ai extirpat, și gata! Uitarea e negarea memoriei, o adevărată luptă împotriva ei, dificilă, căci memoria e în întreg corpul: o senzație o trezește, și odată cu ea se
ÎN JURUL LUI BACOVIA by CONSTANTIN CALIN () [Corola-publishinghouse/Science/837_a_1765]
-
își pierde capacitatea de a ne îngrozi, dacă îi sînt cunoscute cauzele”, susține Konrad Lorenz, în cuvîntul înainte la Cele opt păcate capitale ale omenirii civilizate (trad. rom. 1996, p. 7). Fără îndoială, moartea e un pericol; cel mai mare. Meditînd constant la ea, Bacovia o îmblînzește, ajunge să nu se mai teamă de dînsa. Moartea e ca „o cădere“. Aidoma copiilor, cei mai mulți dintre poeți nu se tem să-i pronunțe numele. Uneori chiar bravează, invocînd-o prea des. De altminteri, fără
ÎN JURUL LUI BACOVIA by CONSTANTIN CALIN () [Corola-publishinghouse/Science/837_a_1765]