4,482 matches
-
emoționante pe care le-am citit în ultima vreme. Unul este "Liziera", în care se merge pe lirismul desuet al vechilor filme franțuzești (el și ea în mașină, plouă, ea plînge...), altul e "Poezia de dragoste a lui Nea Gică". Memorabilă în întregime e mai ales " Amintirea de dragoste a lui Nea Gică", pandantul celei dinainte. Autorul, aici, nu se teme de melodramă, de fapt adevărul cel mai adânc al oricărei povești "de amor". Dimpotrivă, el accentuează melodrama și, în "Vademecum
Pururi tânăr, înfășurat în pixeli by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295573_a_296902]
-
zac puradele în păsărică goală, unde totul te face să simți duhoarea irespirabilă de țuică, slin și urină. Violența și obtuzitatea scenei îngustează câmpul de conștiință al privitorului, făcîndu-l 259 să se identifice cu primul și (zic eu) cel mai memorabil personaj al filmului: mitocanul. Pampon devine, într-adevăr, un epileptoid, cu gândire vâscoasă și cu explozii de cruzime stupidă. Nici a două scenă nu are un corespondent direct în piesă. îi vedem pe Didina și pe nea Nae făcând amor
Pururi tânăr, înfășurat în pixeli by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295573_a_296902]
-
loc unde aroma înșelăciunii nu lipsește niciodată. În Anglia, pe timpul perioadei de febră intelectuală care s-a declanșat în urma abrogării legii privind autorizarea tipăriturilor din 1694, cînd pamfletele apăreau ca ciupercile după ploaie, minciuna politică a fost schițată într-un memorabil articol din The Examiner, atribuit lui Jonathan Swift de către unii și lui John Arbuthnot de către alții (Swift 1940:10). Autorul pamfletului face următoarea observație: Există un lucru esențial prin care un politician mincinos se deosebește de ceilalți mitomani și anume
Sociologia minciunii by J. A. Barnes () [Corola-publishinghouse/Science/1068_a_2576]
-
situație, scenă, eveniment. Și inutil, pentru că ele sînt Înglobate În acea viziune care e fundamentul experienței. Cele trei elemente sînt deci nu trăsături palpabile ale concretului fizic, ci amprente greu de separat ale unei tresăriri responsabile de trăirea unei experiențe memorabile. Nu identificarea lor trebuie să ne intereseze, ci modul În care se amestecă și se topesc În magia unei experiențe mai curînd sincretice. Textul În haiku Textul haiku-ului În definirea haiku-ului se amintește, și uneori se insistă excesiv
Mulcom Picurând by Corneliu Traian Atanasiu () [Corola-publishinghouse/Science/1259_a_2200]
-
în acest sens, arhicunoscute metafora corbului care "între două zboruri circulare, ciupește zgârie, înțeapă, rupe", și instrumentele contondente ale pamfletarului: "undreaua, peria de sârmă, răzătoarea, fierăstrăul bijutierului, uneltele măcelăriei", dar și plastica viziune prin care Arghezi justifică agresivitatea pamfletului prin memorabila sa redefinire: "pumnul profetului iritat de râvna de stăpânire a stupidității". Arghezi trimite de nenumărate ori la un simbolism al torturii fizice, ca o pedeapsă extremă, dar justificată aplicată lumii descentrate, aici rolul fiind al satiristului, dar și ca o
Tudor Arghezi : discursul polemic by Minodora Sălcudean [Corola-publishinghouse/Science/1086_a_2594]
-
de altfel, remarcă teoreticianul, "o mai veche problemă a creației", în care e identificabilă "tendința recreării semnelor realului, a revitalizării unui univers aparent periferic în creație"242. Privind parcă prin aceeași lupă cu mai vârstnicul Caragiale, Arghezi surprinde în instantanee memorabile comedia vieții de zi cu zi: "O doamnă bine, plângându-se de reglementarea circulației pietone, e revoltată că nu mai poate să facă un pas, că pretutindeni e sex unic...". Aici, jocului de cuvinte, sursă a unui umor involuntar, i
Tudor Arghezi : discursul polemic by Minodora Sălcudean [Corola-publishinghouse/Science/1086_a_2594]
-
de noblețe, pictorii și sculptorii nu alcătuiesc o specie definită social, cum nici activitatea lor nu are contururi proprii. Încă înainte de Platon, Xenofon nu găsea un nume specific pentru a desemna munca pictorului și a sculptorului. Îi aplică acesteia, în Memorabilele, termenul de mimă (profesie a spectacolului). Copia este un geamăn sau, mai degrabă, un frate mai mic și handicapat al modelului ei. Frumusețea efebului o dă pe cea a unui kouros. Rezultă că noțiunea de talent, se stil, de virtuozitate
by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Science/1095_a_2603]
-
virtuții este importantă pentru el. Distinge cu grijă acțiunea de facere, morala de producție, iar technè este de partea inferioară, a facerii. Nici cel mai pragmatic dintre teoreticieni nu întârzie asupra subiectului. Să ne amintim, cu titlu de anecdotă, de Memorabilele lui Xenofon, unde îl vedem pe Socrate în vizită la un pictor, Parrhasios, un sculptor, Cleston, și un armurier, Pistias, înșirați în același capitol, cu apariția unei prostituate în capitolul următor (cartea a III-a, cap. 10 și 11). La
by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Science/1095_a_2603]
-
franceză: M. Yourcenar, Povestiri orientale - 1993; Alexis - 1994; Creierul negru al lui Piranesi - 1996; G. Dumézil, Zeii suverani ai indoeuropenilor - 1997; Emil Cioran, Antologia portretului - 1997; G. Duby, Cavalerul, femeia și preotul - 1997; François Bluche, De la Cezar la Churchill. Vorbe memorabile explicate în contextul istoric - 1995; - din engleză: V. Woolf, Doamna Dalloway - 1968, Valurile - 1973, Eseuri - 1972; T. S. Eliot, Eseuri - 1975; Frances A. Yates, Iluminismul rozicrucian - 1998; Graham Swift, Ultima comandă - 1999. Redactor: Vlad Zografi Coperta: Angela Rotaru Tehnoredactor: Manuela
Ahile sau Despre forma absolutã a prieteniei; Ariel sau Despre forma purã a libertãții by Petru Creţia () [Corola-publishinghouse/Science/1373_a_2880]
-
franceză: M. Yourcenar, Povestiri orientale - 1993; Alexis - 1994; Creierul negru al lui Piranesi - 1996; G. Dumézil, Zeii suverani ai indoeuropenilor - 1997; Emil Cioran, Antologia portretului - 1997; G. Duby, Cavalerul, femeia și preotul - 1997; François Bluche, De la Cezar la Churchill. Vorbe memorabile explicate în contextul istoric - 1995; - din engleză: V. Woolf, Doamna Dalloway - 1968, Valurile - 1973, Eseuri - 1972; T. S. Eliot, Eseuri - 1975; Frances A. Yates, Iluminismul rozicrucian - 1998; Graham Swift, Ultima comandă - 1999. Nu vreau să-l uit Îmi e din ce în ce mai
Ahile sau Despre forma absolutã a prieteniei; Ariel sau Despre forma purã a libertãþii by Petru Creţia () [Corola-publishinghouse/Science/1373_a_2881]
-
relativismul axiologic fac ravagii, într-o lume în care noțiuni precum "eroism" și "terorism" capătă valori diferite în funcție de optica subiectului. Ceea ce nimeni nu i-a putut contesta vreodată lui Churchill a fost talentul de orator dramatic și... umorul. Dintre frazele memorabile rostite de el (indiferent dacă au fost gîndite de el sau de alții) sînt frecvent citate următoarele: "I have nothing to offer but blood, toil, tears and sweat" (în primul său discurs rostit în Camera Comunelor, în calitate de premier, la 13
Istoria civilizației britanice by ADRIAN NICOLESCU () [Corola-publishinghouse/Science/1104_a_2612]
-
lansat o altă perlă oratorică (joc de cuvinte), spunînd This is not the end. It is not even the beginning of the end. But it is perhaps the end of the beginning. Cu alte ocazii, a formulat și alte judecăți memorabile e.g. Courage is what it takes to stand up and speak; courage is also what it takes to sit down and listen. Sau: Democracy is the worst form of government, except for all those other forms that have been tried
Istoria civilizației britanice by ADRIAN NICOLESCU () [Corola-publishinghouse/Science/1104_a_2612]
-
justificări raționale. În cazul judecăților morale se petrece ceva asemănător cu situația judecăților factuale: dacă studiezi o afirmație destul de profund, pînă la originile ei, atingi în cele din urmă limite dincolo de care argumentele rezonabile nu mai duc nicăieri. După cum spune memorabil Martin Luther în 1521: "Nu este nici sigur nici prudent să faci ceva împotriva conștiinței. Asta e credința mea altfel nu pot face. Dumnezeu să mă ajute. Amin." Deși principiul egalității intrinsece se află aproape de aceste limite finale, nu le-
Despre democraţie by Robert A. Dahl () [Corola-publishinghouse/Science/1397_a_2639]
-
formule onomastice provizorii ca Dealul, Valea, Fîntîna, Pîrîul, La Popa, La Ionescu, Poteca, Observatorul etc., care funcționează o perioadă ca repere denominative, fie pînă la impunerea altui nume cu forță individualizatoare mai mare, fie pînă la găsirea unei formule mai „memorabile“ (Dealu Mare, Văluța, Pîrîul Sec etc.), fie pînă la dispariția detaliului sociogeografic de la care a pornit denumirea (dărîmarea observatorului, înlocuirea potecii cu un drum mai modern, moartea și uitarea oamenilor considerați la un moment dat proeminenți etc.). Previziuni sau măcar
101 nume de locuri by Ion Toma () [Corola-publishinghouse/Science/1350_a_2724]
-
derivate“ fonetic (Anineș < Aniniș, Hetmanul < Hatman, Ciulniță < Ciuliniță, Iloaiei < Ilioaiei) sau gramatical (Cărbunarea < Cărbunări, Gîrnițu < Gîrniță, Gropu < Groapă, Pîrîu Scurtelui, Bordeia, Bălgrade, Iancuri, Dealul de Groapă, Rîu de Mori, Valea cu Maria, Preluca lu Paltin, Stogu lu Cale), care sunt „memorabile“, unice, deci individualizante, prin disocierea din seria apelativelor sau a numelor omonime. Un aspect care nu trebuie neglijat este denumirea apelativelor sau a antroponimelor toponimizate prin mecanismul figurii de stil denumite sinecdocă, a unei suprafețe geografice mai largi decît cea
101 nume de locuri by Ion Toma () [Corola-publishinghouse/Science/1350_a_2724]
-
Punte, Tarniță etc.). Conversiunea interonimică înseamnă trecerea unui antroponim, fără modificări formale specifice, la statutul de toponim, în urma asocierii cu un referent topic aflat într-o anumită relație cu persoana purtătoare a numelui respectiv (proprietate, vecinătate cu proprietatea acestuia, întîmplare memorabilă etc.). Este o formă a transonimizării, prin care funcția de individualizare pe care o îndeplinește numele persoanei în cauză trece asupra locului denumit, păstrînd, bineînțeles, pentru un timp și funcția de individualizare a persoanei. În această perioadă, numele respectiv poate
101 nume de locuri by Ion Toma () [Corola-publishinghouse/Science/1350_a_2724]
-
E. Cytowic a identificat un set de criterii pentru a diagnostica sinestezia: * sinestezia este involuntară și automatică; * imaginile sinestetice apar spațial, ceea ce semnifică că ele au adesea o poziție definită în spațiu; * percepțiile sinestetice sunt consistente și generice; * sinestezia este memorabilă; * percepțiile sinestetice au o încărcătură emoțională (Cytowic, 2002). La aceste criterii, Kevin T. Dann mai adaugă: * sinestezia nu este lingvistică și, în anumite cazuri, inefabilă; * sinestezia cuprinde persoanele care au un creier neprezentând niciun semn de boală. Valoarea extrem de slabă
Eduard Gruber, întemeietorul psihologiei experimentale în România by Aurel Stan () [Corola-publishinghouse/Science/1422_a_2664]
-
aceea care se exprimă doar prin maeștri ai artei culinare. Câți chefs români sunt astăzi cunoscuți? Câți există? Pe vremuri, Păstorel îndrăznea să l laude pe singurul pe care-l dibuise, maestrul Andrei Cernea, căruia i-a închinat patru versuri memorabile: „Atunci când va păși-n local, / Clientul să se dumirească: Măcar că e Continental, / Bucătăria-i românească.“ Astăzi nu mai avem pe cine să lăudăm... Ne lipsește și interesul pentru templele adevăratei bucătării, restaurantele. Adică ne mulțumim cu prea puțin. Singurele în
Stufat, ori estouffade? sau Existã bucãtãrie româneascã? by Vlad Macri () [Corola-publishinghouse/Science/1386_a_2382]
-
fundamentale ale luminii. între timp (1903) inventatorul filmului și cinematografiei, Auguste Lumière, realizează fotografia în culori — Autochroma. în 1909, Hans Geiger — fizician german — creează detectorul de particule radioactive. Sunt evenimente științifice cu implicații medicale majore. Anul 1900 este un an memorabil. Serologul austriac Karl Landsteiner identifică grupele sanguine cu rol capital în medicina clinică și în medicina legală. La Paris se deschide Expoziția Universală, bilanț ilustrativ al progresului omenirii; Hoffman fabrică aspirina la scară industrială; Sigismund Freud introduce interpretarea viselor și
Istoria medicinei by Cristina Ionescu () [Corola-publishinghouse/Science/1246_a_2372]
-
și esofagiene, coboară în abdomen. La acest nivel, vagul stâng se termină pe fața anterioară a stomacului și în plexul intermezenteric, iar vagul drept pe fața posterioară a stomacului și în ganglionul semilunar, formând cu splanhnicul de aceeași parte ansa memorabilă Wrisberg. În timp ce vagul stâng se distribuie în mod predominant la nivelul stomacului, splinei, pancreasului și căilor hepatobiliare, vagul drept trimite numeroase ramuri mezenterico-coeliace solare, intermezenterice, intestinale etc. Toate aceste ramuri intră în constituția diferitelor plexuri viscerale abdominale. De aici denumirea
Sistemul nervos vegetativ Anatomie, fiziologie, fiziopatologie by I. HAULICĂ () [Corola-publishinghouse/Science/100988_a_102280]
-
respectivă, iar către unghiul intern se îndreaptă câte un ram din nervul pneumogastric drept. Din unirea acestor aferente la nivelul ganglionilor semilunari rezultă de fiecare parte a liniei mediane câte o ansă nervoasă cu concavitatea îndreptată în sus, denumită ansă memorabilă Wriesberg în cazul celei din dreapta și Laignel-Lavastine pentru cea stângă. Fibre preaortice transversale unesc cei doi ganglioni, dând naștere plexului celiac, care înconjoară artera cu același nume. Ajunse la locul de bifurcație a trunchiului celiac, filetele eferente ale ganglionilor semilunari
Sistemul nervos vegetativ Anatomie, fiziologie, fiziopatologie by I. HAULICĂ () [Corola-publishinghouse/Science/100988_a_102280]
-
poate fi evitată dacă oricare dintre multiplele și diferitele definiții date comicului primește exemplificări concludente prin opere integrate acestui gen pe baza unor trăsături estetice revelatoare. Opera unui comediograf prin structură, așa cum a fost Caragiale, despre care Paul Zarifopol nota memorabil că deține "vocația râsului ca artă și simțul comicului, ca instinct fundamental"49, suportă examenul tuturor formulărilor determinative ale comicului, ilustrând la fel de adecvat cele mai divergente aspecte examinate, ca dovadă a polivalenței elementelor de construcție a textului său. Mai mult
Un veac de caragialism. Comic și absurd în proza și dramaturgia românească postcaragialiană by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
și mulți alții, între care trebuie amintit Mihai Eminescu, relativizează rolul lui Caragiale în consolidarea modului satiric în literatura română. Nu se poate pune, însă, în discuție, superioritatea valorică a contribuției sale. Parafrazându-l pe Al. O. Teodoreanu, care sintetiza memorabil raportul dintre teatrul lui Alecsandri și cel caragialian, putem susține că înaintașii au "înălțat un templu" al satirei românești, dar "Caragiale l-a sfințit"12. În același spirit al evaluării juste, trebuie lămurită problema locului pe care satira îl ocupă
Un veac de caragialism. Comic și absurd în proza și dramaturgia românească postcaragialiană by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
predilecția pentru ironie, remarcată și comentată de majoritatea cercetătorilor. Plecând de la unele mărturii biografice caracterizatoare, suntem însă ispitiți să aplecăm balanța predispozițiilor temperamentale caragialiene nu înspre latura cinismului și a malițiozității sarcastice intransingente, ci înspre cea a bunăvoinței conciliante. Acea memorabilă exclamație "nu te mai saturi să-i vezi și să-ți faci haz de ei"202, atribuită de I. Slavici lui Caragiale, denotă mai degrabă tendința de ingenuă delectare umoristică pe seama spectacolului uman și pune sub semnul unei fugare dispoziții
Un veac de caragialism. Comic și absurd în proza și dramaturgia românească postcaragialiană by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
în aceeași grupă cu el. Invariabil, începea fiecare răspuns cu "Așa cum ne învață tovarășul Stalin...", fie că era vorba de al doilea sistem de semnalizare sau de psihicul la animalele cu sistem nervos ganglionar"75. Caragiale a pus în circulație memorabil și figura veleitarei, a personajului feminin cu înclinații literare ironizabile (Țal, O conferință). În piesa lui D.D. Pătrășcanu Cine răspunde, descendentele "Muzelor Daco-Romane"76 își exhibă invidiile legate de succesele literare în dispute de mahala soldate cu provocări la duel
Un veac de caragialism. Comic și absurd în proza și dramaturgia românească postcaragialiană by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]