3,679 matches
-
fost casa în care a trăit Ioan Oargă Cloșca, tovarăș de luptă al lui Horea și Crișan în marea răscoală a iobagilor din Transilvania de la 1784, tras pe roată în februarie 1785. Glorie eternă martirilor neamului! 1967"" La ridicarea casei memoriale s-a încercat ca aceasta să fie cât mai apropiată de cea în care a trăit Cloșca. Casa în care a trăit Ion Oarga Cloșca a fost documentată de Nicolae Densușeanu în cercetarea sa de teren din 1879. Cu această
Casa memorială Cloșca de la Cărpiniș () [Corola-website/Science/309557_a_310886]
-
a declarat că principalele trei cauze ale înfrângerii Germaniei au fost: Plajele din Normandia sunt încă denumite pe hărți și pe indicatoarele rutiere cu numele de cod din 1944. În regiune se află câteva cimitire militare vaste. În cimitirul și memorialul de război american din Colleville-sur-Mer sunt așezați la căpătâiul celor căzuți la datorie stâlpi din piatră albă, având dăltuită crucea creștină sau steaua lui David. Cimitirele luptătorilor Commonwealthului se întâlnesc în diverse localități, mormintele celor căzuți la datorie fiind însemnate
Bătălia pentru Normandia () [Corola-website/Science/309487_a_310816]
-
numele unităților care s-au distins în eliberarea lor, iar plăcile comemorative amintesc de evenimentele importante din timpul luptelor. În locul în care s-au desfășurat luptele cele mai grele, așa cum sunt Pointe du Hoc sau Podul Pegasus, se află plăci memoriale, sau mici muzee. La Arromanches, portul prefabricat Mulberry se află încă pe poziție. La Sainte-Mère-Église, de crucea bisericii din localitate atârnă un manechin-parașutist. Pe plaja Juno, guvernul canadian a construit „Juno Beach Information Centre”, pentru comemorarea unuia dintre cele mai
Bătălia pentru Normandia () [Corola-website/Science/309487_a_310816]
-
tombală. În anul 1991 au fost distruse monumentele Marx și Engels (25 august), Maxim Gorki și altorelieful “Iscusința Moldovei” de pe frontispiciul Teatrului Național "Mihai Eminescu" din Chișinău. În anul 2005 Guvernul Republicii Moldova a luat hotărârea de a înființa un muzeu memorial în casa unde a locuit Lazăr Dubinovschi, în Chișinău (fostul Bd. Lenin nr. 132, actualmente Bd. Ștefan cel Mare și Sfînt), dar acest lucru încă nu s-a întâmplat nici până în prezent. Plăcuța memorială a dispărut și ea de pe fațada
Lazăr Dubinovschi () [Corola-website/Science/310180_a_311509]
-
în satul Lunca Frumoasă. Celelalte trei sunt case din satul Pârscov: una din secolul al XVII-lea în stadiu de ruine, altele două („casa cu fânar” și casa Gheorghe Tocileanu) datează din 1920. Alte două obiective sunt clasificate ca monumente memoriale și funerare. Unul dintre ele este casa memorială Vasile Voiculescu din satul Pârscov, datând de la începutul secolului al XX-lea, iar celălalt este crucea de la Runci, datată 1793, aflată la vest de satul Runcu.
Comuna Pârscov, Buzău () [Corola-website/Science/310274_a_311603]
-
nou în comuna Mihăilești, din care a făcut parte din nou până în 2004, când a devenit reședința și unicul sat al comunei Florica. Singurul obiectiv din comuna Florica inclus pe lista monumentelor istorice din județul Buzău este un monument funerar/memorial de interes local: crucea de piatră din curtea lui Ștefan Dinel, datând din secolul al XVIII-lea.
Florica, Buzău () [Corola-website/Science/310272_a_311601]
-
23 de elemente. Două dintre obiective sunt clasificate ca monumente de arhitectură, ambele în satul Pietroasele: o cișmea de piatră datând din 1892 și stațiunea de cercetare în viticultură, construită în 1893. Alte trei obiective sunt considerate monumente funerare sau memoriale: Crucea Frumoasă (secolul al XIX-lea) și crucea lui Stan Avram și Ion Lemnaru (1841) de la Pietroasa Mică, precum și o altă cruce de piatră din secolul al XVIII-lea aflată în satul Pietroasele. Satele din comuna Pietroasele au avut la
Comuna Pietroasele, Buzău () [Corola-website/Science/310275_a_311604]
-
Alicia Keys și Beyonce Knowles. Copilăria interpretei a fost afectată de mariajul defectuos al părinților săi, care au divorțat când ea avea paisprezece ani, dar și de faptul că tatăl său era dependent de droguri. Rihanna a urmat cursurile Școlii Memoriale Charles F. Broome în gimnaziu, iar mai târziu Școala Combermere, unde a format un grup muzical alături de două dintre colegele sale. In adolescență ea s-a înrolat într-un program militar, care organiza antrenamente alături de militarii din Barbados, cântăreața Shontelle
Rihanna () [Corola-website/Science/309076_a_310405]
-
2007 - profesor universitar, Universitatea Tibiscus, Timișoara • 2006 - director, Centrul Național de Cercetare, Documentare și Informare Publică despre Revoluția Româană din decembrie 1989, Timișoara • 2005 - cercetător I expert, Institutul Revoluției Române București • 2004 - rector, Universitatea Banatului din Timișoara; • 2003 - consilier științific Memorialul Revoluției Române din 1989, Timișoara; • 2000 - secretar științific, Universitatea Banatului; • 1997 - decan al Facultății de Științe Politice și Administrative, Universitatea Banatului; • 1997 -profesor universitar, Universitatea Banatului din Timișoara • 1996 - conferențiar universitar, Universitatea Banatului din Timișoara • 1996 - cercetător principal, Institutul de
Miodrag Milin () [Corola-website/Science/309113_a_310442]
-
1993 - bursier Fulbright, Universitatea din Illinois, S.U.A. • 1990 - vicepreședinte al Comisiei inter-academice de istorie româno-iugoslave; • 1985 - secretar editorial, Studii de istorie a Banatului; • 1983 - premiul „Nicolae Bălcescu” al Academiei Române; Societăți onorifice: • 2002 - Comisia inter-academică româno-maghiară de istorie, Cluj-Napoca - Budapesta; • 2002 - Memorialul Revoluției din 1989, Timișoara; • 1996 - Comitetul național român de studii sud-est europene, București; • 1992 - Asociația istoricilor din Transilvania și Banat, Cluj-Napoca; • 1991 - Societatea Mâțica Srpska, Novi Sad; • 1990 - Comisia inter-academică de istorie româno-iugoslavă, București - Belgrad; Nr. crt Titlul lucrării Autorii
Miodrag Milin () [Corola-website/Science/309113_a_310442]
-
ambele în strada Bisericii din satul Adunații-Copăceni; (1873) din fostul sat Pâslari; (începutul secolului al XX-lea); (1873) ultimele trei în satul Dărăști-Vlașca; (începutul secolului al XX-lea); și (1823-1825), ultimele din satul Mogoșești. Celelalte două sunt clasificate ca monumente memoriale sau funerare: (a doua jumătate a secolului al XIX-lea) din curtea bisericii din fostul sat Pâslari (actualmente parte din Dărăști-Vlașca); și crucile de piatră din curtea bisericii din Mogoșești.
Comuna Adunații-Copăceni, Giurgiu () [Corola-website/Science/310491_a_311820]
-
Mondial. Mormântul comun este amplasat în cimitir. Acesta este locul de odihnă veșnică pentru eroii români căzuți în cele Două Războaie Mondiale. Numărul celor înhumați în mormânt este necunoscut. Însemnul de căpătâi este realizat din fier și cuprinde următorul înscris memorial: „În memoria eroilor căzuți pentru apărarea patriei în timpul Primului și al Doilea Război Mondial. 1914-1944/ Dulce et decorum est pro patria mori“. Conform recensământului efectuat în 2011, populația comunei Gălăuțaș se ridică la de locuitori, în scădere față de recensământul anterior
Comuna Gălăuțaș, Harghita () [Corola-website/Science/310543_a_311872]
-
Roanoke (Virginia), director al Junior Achievement din Roanoke, director al Virginia College Fund din Richmond, director al Blue Ridge Mountains Council- American Boy Scouts, președinte și director general al Camerei de Comerț și Industrie din Roanoke Valley, administrator al Burrell Memorial Hospital, director al Roanoke Valley Industries și al Asociației Comercianților din Roanoke, președinte al Săptămânii Frăției, director al Orchestrei Simfonice din Roanoke, președinte al Automotive Associates din Rochester (New York), președinte al Automotive Executive Association, director al Alliance Tire & Rubber Company
Nicholas Taubman () [Corola-website/Science/310560_a_311889]
-
de comuna Albești și a format o comună de sine stătătoare. Singurul obiectiv din comuna Albești inclus în lista monumentelor istorice din județul Ialomița este crucea de piatră a Jugănăriței, datând din 1868. Ea este clasificată ca monument funerar sau memorial.
Comuna Albești, Ialomița () [Corola-website/Science/310564_a_311893]
-
traduse de Nemeti Rudolf). "Cartea străzii Eugeniu de Savoya", Editura Brumar, Timișoara, 2009. "Cartea de la Lipova. Spații părăsite", Editura Mirador, Arad, 2009. "Antologia prozei scurte transilvane actuale", Limes, Cluj-Napoca, 2010 (ediție îngrijită de Ovidiu Pecican). "Atentat împotriva revoluției române", Asociația Memorialul Revoluției 16-22 decembrie 1989, Timișoara, 2010 (antologie de Lucian-Vasile Szabo). În volume: Dan Silviu Boerescu, "La noapte, pe Strada Toamnei", Phoenix, București, 1993. Alexandru Ruja, "Parte din întreg", Editura de Vest, Timișoara, 1994. Olimpia Berca, "Dicționar de scriitori bănățeni", Amarcord
Viorel Marineasa () [Corola-website/Science/310626_a_311955]
-
toate în satul Baba Ana: (începutul secolului al XX-lea); (sfârșitul secolului al XIX-lea); (1901); și (începutul secolului al XX-lea). Un alt obiectiv, crucea de pomenire din piatră (1732) din grădina lui Constantin Panait, este clasificat ca monument memorial sau funerar.
Comuna Baba Ana, Prahova () [Corola-website/Science/310697_a_312026]
-
Turnu a lui Antonie-Vodă (1669-1672, reconstruită pe ruine în 1997), ruinele Bisericii Albe (1570) și ruinele Bisericii Roșii a lui Mihnea Turcitul (sfârșitul secolului al XVI-lea), toate trei aflate în situl arheologic Târgșoru Vechi. Celălalt obiectiv, clasificat ca monument memorial sau funerar, îl constituie cele două pisanii ale bisericii vechi din Stăncești (secolul al XVI-lea, 1720).
Comuna Târgșoru Vechi, Prahova () [Corola-website/Science/310701_a_312030]
-
dăruind întreaga ei avere oamenilor nevoiași. Și-a dedicat restul vieții operelor de binefacere, ajutând pe cei bolnavi, în special pe leproși. A creat în jurul ei o comunitate de credincioase, care o ajutau în activitatea ei. este cunoscută pentru lucrările "Memoriale" și "Instructiones" în care își descrie conversiunea spirituală și își expune principiile. În aceste lucrări, ea descrie cu prioritate procesul de transformare a iubirii lumești în iubirea pentru Dumnezeu, proces pe care l-a numit "transformatio amoris". În învățămintele ei
Angela de Foligno () [Corola-website/Science/310793_a_312122]
-
cele trei ordine au luat ființă practic simultan și ele dovedesc înțelegerea pe care Sfântul Francisc o avea cu privire la cerințele vremurilor în care trăia. Regulile Ordinului Terțiar al Sfântului Francisc au fost scrise în 1221 de Cardinalul Ugolino în lucrarea „"Memoriale Propositi"” și aprobate oral de papa Honorius al III-lea. Regulile respective sunt prezentate ca o descriere a regulilor care trebuie urmate de frații și surorile penitente care nu duc o viață monahală și trăiesc în casele lor. Patronii Ordinului
Angela de Foligno () [Corola-website/Science/310793_a_312122]
-
dictat Fratelui Arnoldo povestea conversiunii sale. În 1291 sau 1292 a început să-i vorbească Fratelui Arnaldo despre viziunile ei. După o perioadă inițială de scepticism, el s-a convins și a început să scrie volumul cunoscut sub denumirea de "Memoriale", care descrie drumul mistic parcurs de Fericita Angela în străduința ei de a-l atinge pe Dumnezeu. Unii cercetători consideră că au existat două versiuni ale acestei cărți, cea mai completă fiind scrisă în limba latină, după ce o versiune mai
Angela de Foligno () [Corola-website/Science/310793_a_312122]
-
din originalul în limba latină. După alți cercetători, este mai probabil ca scribul să fi notat cuvintele Angelei în limba vernaculară și apoi, după ce ea s-a declarat de acord cu textul, să le fi tradus în latină. În 1298 "Memorialul" era terminat și începuse să circule în Umbria. Este important de înțeles că, în această lucrare, apar două persoane distincte: autoarea care a experimentat revelația mistică a adevărului divin, dar care nu are accesul direct la cuvântul scris, și mediatorul
Angela de Foligno () [Corola-website/Science/310793_a_312122]
-
a experimentat revelația mistică a adevărului divin, dar care nu are accesul direct la cuvântul scris, și mediatorul care a acceptat să aștearnă experiență ei pe hârtie. În lucrare apar numeroase momente în care este redat dialogul între aceste persoane, memorialul nefiind doar o lucrare scrisă după dictare: Fra Arnoldo "întreabă", "întrerupe", "sintetizează", "omite" iar Angela de Foligno "răspunde", "explică", "elucidează". Studii recente au căutat să definească rolul de mediator al Fratelui Arnaldo. Deși el insistă că textul a originat din
Angela de Foligno () [Corola-website/Science/310793_a_312122]
-
Felicitatis", o relatare a martiriului Sfintei Perpetua, nu există acest element de mediere. Scribul scrie doar o scurtă introducere a temei hagiografice, după care urmează textul care este atribuit în întregime Sfintei Perpetua, fără intervenții din partea scribului. Elementul nou în "Memoriale" este faptul că scribul intervine în discuție participând la elaborarea textului, discutând îndoielile sale cu privire la relatarea Angelei. Au existat și alte lucrări privitoare la experiențe mistice din aceeși perioadă în care relatarea unor experiențe mistice a fost scrisă după dictare
Angela de Foligno () [Corola-website/Science/310793_a_312122]
-
evului mediu. Totuși, acest gen a fost abandonat la scurt timp după sfârșitul secolului al XIII-lea. Astfel, Ecaterina de Siena (1347 - 1380) și-a descris singură viziunile sub forma unor epistole, structură preluată de la Apostolul Pavel După terminarea volumului "Memoriale", Angela pare să fi trăit în Foligno. Influența ei crescuse, în special în rândurile călugărilor Franciscani care se străduiau se reformeze ordinul, considerând că acesta decăzuse după moartea sfântului Francisc. Acestor călugări ea le-a adresat scrisori, consemnate tot prin
Angela de Foligno () [Corola-website/Science/310793_a_312122]
-
le-a adresat scrisori, consemnate tot prin dictare, unele scurte note de încurajare, altele discuții ample despre viața spirituală. După moarte, aceste scrisori au fost reunite în volumul cunoscut în prezent drept "Instructiones". În prezent, cele 9 capitole ale volumului "Memoriale" și cele 36 de secțiuni din "Instructiones" sunt de cele mai multe ori publicate împreună sub titlul Il Libro della Beata Angela da Foligno. Partea fascinată a acestui volum o constituie diferența de ton în cele două lucrări: Angela de Foligno nu
Angela de Foligno () [Corola-website/Science/310793_a_312122]