4,210 matches
-
Gregorine era nu numai "căpitan", maestru pescar, și barman, ci și bucătar, excelent după aprecierea unor "iluștri pasageri". În 1954 printre aceștia s-a numărat și Charles Ritz, patronul renumitului Hotel Ritz din Paris, căruia Grego-rine i-a pregătit un meniu formidabil, ceea ce l-a făcut pe ilustrul francez să-i propună angajarea sa la Ritz, refuzată de pescarul cubanez! Gregorine și Gutierrez i-au fost excelenți profesori și prieteni lui Hemingway și probabil ambii i-au servit în creionarea bătrânului
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1571_a_2869]
-
transformat într-o bodegă în care se servea bere în pahare de carton. În 1970 trecând prin localitate Fidel Castro a vizitat localul și a dispus să fie reamenajat așa cum era pe vremea lui Hemingway, și să se servească același meniu și aceleași băuturi de odinioară! Am comandat așadar un cocktail de creveți, o "langusta enchilada", un Diaquiri salvaje în cinstea lui Papa și un cocktail "Fuentes" în cinstea lui Gregorine! Incursiunea "prin tunelul timpului" împreună cu doamna mea, avea să ne
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1571_a_2869]
-
înmânau plicurile cenzurate. În fine, mai aflarăm că Stere fusese în Germania, probabil pentru ziarul lui, Lumina, care trebuia să apară finanțat de Frankfurter Zeitung, revenise înduioșat de sărăcia de acolo; prânzise la von dem Bussche și repeta peste tot meniul: un ou cu spanac fără unt, o felie de sfeclă cu o feliuță de cârnat și pâine prăjită. Noi am dedus că voise să-l convingă că furturile comise la noi sunt justificate prin lipsa de la ei și că nu
Din viaţa familiei Ion C. Brătianu: 1914–1919: cu o anexă de însemnări: 1870–1941 by Sabina Cantacuzino () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1379_a_2882]
-
va veni un delegat de la Centrul Național pentru Conservarea și Promovarea Culturii Tradiționale București; nu era altul decât domnul Viorel Rău, un admirator și iubitor de artă naivă. Vizita de o zi a lui Viorel Rău a fost foarte binevenită, meniul de la masă era altul, mai bogat și mai gustos. După servirea mesei, copioase de data aceasta, am plecat cu toți întro drumeție prin împrejurimi, vizitând și o bună prietenă de a lui Vintilă din Gărâna, care și-a transformat propria
Aventuri în insula naivilor by Mihai DASCĂLU , Gustav Ioan HLINKA , Costel IFTINCHI () [Corola-publishinghouse/Memoirs/316_a_626]
-
friptă, fără ca și borșul să fie măcar făcut din legume... pâinea, au arătat de cele mai multe ori că li se dă uscată și rea", deși bugetul, după cum menționează Catargi, "are prevăzute toate articolele de îndestulare". După ce se face o analiză a meniurilor, se remarcă: "bucatele lor nu au fost făcute niciodată cu ulei la zile de post și nici orez nu au văzut vreodată, nici pește, când toate aceste articole sunt trecute în buget; pentru a li se da și tutun, nu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1542_a_2840]
-
un joc antrenant, în care oaspeții au venit să joace și au făcut-o, în limita posibilităților, în timp ce elevii lui Gheorghe Poenaru au arătat o remarcabilă poftă de joc. Am văzut goluri foarte frumoase, dar și ratări uluitoare, iar din meniu au lipsit doar penalty urile și cartonașele roșii, însă spectacolul a fost unul mai mult decât agreabil. Show-ul a început în secunda 50 a jocului, atunci când Lipovanu a pus latul strâmb din 6 metri, irosind o ocazie uriașă. Patru
ANUL SPORTIV BĂCĂUAN 2010 by Costin Alexandrescu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/283_a_1236]
-
armate demne și moderne. Lili era direct sub aripa protectoare a lui Wilke, care îi dăduse atât o sumă de sarcini foarte neobișnuite, cât și puteri tot atât de neobișnuite, de care dădea socoteală exclusiv comandantului de flotilă. Lili dispunea de alcătuirea meniurilor, de alegerea alimentelor, de "răsfățarea" gastronomică a celor cu preferințe, dacă ea le considera justificate, sau a celor care se distingeau în luptă sau primeau decorații. Lili avea drept de veto în materie de băutură, dar și dreptul, cu discernământul
Aviatori de altădată by Daniel Focşa [Corola-publishinghouse/Memoirs/895_a_2403]
-
se pricepe. Nu, să-și schimbe numele! Atât! -Și ce nume să-și pună? a voit să știe locotenentul Nărăvitu, umbra lui Gicu Petre, care rezolva tot ce-i trecea ăstuia prin cap și care, de când se scosese bătaia din „meniul“ zilnic al deportaților, cam șoma, se cam plictisea. Comandantul a rămas câteva clipe derutat, fusese prins pe picior greșit, chiar, ce nume să-i dăm? Curând, s-a luminat la față: -Uite, bă, să-i zicem Vlăsie, tot cu v
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2289_a_3614]
-
așa că ultimele zile de vacanță le-am petrecut împreună într-un dolce farniente. Făceam plajă și baie în Olt, iar uneori Ticki și Mihai plecau la pescuit, în timp ce Gilda și cu mine ne ocupam de pregătirea mesei, concurându-ne în meniuri din cele mai sofisticate, spre hazul „bărbaților“... Cu Ticki și cu Gilda mă înțelegeam de minune și mă ve deam destul de des. Pentru că, din spirit de amuzament, dar totodată pentru a mă ajuta din punct de vedere material (eu fiind
Castele în Spania: cronică de familie: 1949–1959 by Petre Sirin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1370_a_2888]
-
de flăcăiași înfierbântați, jucând table până la imbecilizare (bun remediu pentru liniștirea sufletului) și mâncând alune. Nu opusuri de artă, nu cărți, nu citit. Nu trebuie. Puțin Herodot, atât! În schimb, țineam casă deschisă și ne-am ruinat în compune rea meniurilor pentru musafiri de tot soiul. (Soi - ăsta-i cuvântul.) Câteodată erau atât de mulți, încât nu mai știam pe unde să-i mai culcăm... O excursie pe timp dubios în Piatra Mare, în tovărășia unui Licurici de 14 ani... O
Castele în Spania: cronică de familie: 1949–1959 by Petre Sirin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1370_a_2888]
-
vizată și o întorceam pe cealaltă parte. Dacă era proaspătă și încă molcuță o lăsam așa, în bătaia soarelui arzător, care absorbea și ultima moleculă de lichid încă neevaporat. Uitându-te cu atenție pe suprafața crudă, puteai "citi" cu ușurință meniul joianelor din ziua respectivă; inclusiv boabele de porumb, de grâu ori semințele de floarea-soarelui, rămase întregi, scăpate ca prin minune de râșnița puternică a maxilarelor zdrobitoare... De asemenea, se vedea o bogată faună de insecte și de gândaci specifici acestui
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1573_a_2871]
-
pământ. Cu ghearele lor solide scormoneau centimetru cu centimetru până ajungeau la bobul pitit în culcușul lui. Erau incredibil de puternice și de îndrăznețe. Puii de vrăbii și de alte păsări, puii de găină din gospodăriile oamenilor, totul intra în meniul acestor hrăpărețe. Trebuia făcut ceva. Și ce-a urmat a fost de-a dreptul înfricoșător. S-a primit ordin. S-a organizat acțiunea până la ultimul amănunt. Apoi s-a sunat adunarea. Toți angajații gostatului și deportații au fost obligați să
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1573_a_2871]
-
Canada, la grupurile migratoare din tundrele siberiene, populația din pustiurile Sahara, Gobi și Kalahari, inclusiv la pigmeii trăitori prin uriașa deltă amazoniană, ce o foloseau drept incantație în ritualul de prindere a râmelor, care, ieșind din pământ, intrau fericite în meniul favorit al acestor liliputani. Pretutindeni pe Glob, oamenii fredonau de dimineața până seara și chiar în timpul somnului, unica și aceeași melodie care te vrăjea: "Când eram pe Ialomița Mă iubeam cu tanti Mița" Tocmai de aceea convivii noștri au fost
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1573_a_2871]
-
în gât și să te îneci; să mori sufocat. Sfărâmarea boabelor de porumb coapte pe plită constituia un test anevoios și riscant pentru dentiția oricărui om necăjit care ar fi fost obligat de împrejurări să se delecteze cu un asemenea meniu, fiindcă după ce se răceau boabele deveneau mult mai dure și mai pietroase decât fuseseră în stare crudă, adică înainte de a fi supuse tratamentului termic. Mâncam într-o tăcere maladivă. Ne priveam fără să ne vorbim. Stăteam față-n față fără
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1573_a_2871]
-
de-a dreptul terifiantă. Cu adevărat, deasupra capului nostru, atârna "sabia lui Damocles". Eram jucăria unui destin atotputernic ce ne stăpânea într-o manieră absolută, asemenea pisicii, care având șoricelul în ghearele ei îl putea introduce în orice clipă în meniu drept o gustare delicioasă la micul dejun. Da. E foarte adevărat ce se spune: "Când vrea Domnul, cu săracul, dintr-o bubă-i umple capul." (Proverb) Trăiam într-o permanentă stare de nesiguranță. Eram complet demoralizați, neștiind dacă vom mai
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1573_a_2871]
-
în fața ei și se uita cu atenție la noi, examinându-ne bucățică cu bucățică, pipăindu-ne să vadă, să se convingă dacă toate părțile componente sunt la locul lor, dacă suntem teferi și sănătoși. Trecuserăm deja la varianta B a meniului zilnic: boabe de porumb fierte în ceaun. Cel mai mult o îngrijora pe mama lipsa apei. Prin urmare, boabele nu mai erau spălate, iar apa din ceaun rămânea la locul ei pentru viitoarea porție de boabe fierte peste care mama
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1573_a_2871]
-
acasă. Profitând de absența noastră, șobolanii au făcut dezastru. Începând de la baza pereților și până în mijlocul cămăruței, numai găuri peste tot. Erau niște mușuroaie mari cu pământ reavăn, umed, de parcă un batalion de cârtițe ar fi umblat flămânde în căutarea meniului favorit. În acest război pe viață și pe moarte am fost înfrânți de niște ființe mai bine organizate, mai numeroase și mai puternice decât noi. Ne-am luat puținele bunuri și am pornit la drum având în suflet gustul amar
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1573_a_2871]
-
sau dric erau o sursă permanentă de alimentație pentru această colcăială de suflete pervertite, viețuind la limita și în exteriorul comunității omenești. Cadavre de porci, purcei, vaci, viței, orătănii de tot felul, absolut totul era trecut fără nicio discriminare în meniul acestor suflete rătăcite. La biserică? Nici vorbă! Acești dezmoșteniți făcând parte din clasa cea mai de jos a indienilor paria -, abia-abia aveau acces la cooperativă să-și cumpere chibrituri, sare și ulei. În rest, simpla lor vedere inducea automat o
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1573_a_2871]
-
capăt, mă gândesc la Talleyrand care scria că, în ambasade, cratițele sunt mai utile decât secretarii. Tare îmi este teamă că în multe dintre ambasadele țării mele, atât secretarii cât și cratițele nu servesc la mare lucru mă gândesc la meniul fără fantezie servit cu ocazia vizitei importantului oaspete. Echipa Senegalului câștigă cu 2-1 meciul contra blonzilor suedezi în optimile Campionatului Mondial de fotbal din Coreea de Sud. Imposibil să nu remarci bucuria sălbatică a africanilor care se revarsă pe străzile Genevei. Un
Fals jurnal de căpşunar by Mirel Bănică [Corola-publishinghouse/Memoirs/1440_a_2682]
-
alți compatrioți, ceea ce face ca pasajul acoperit de 200 metri de sticla colorată să semene mai degrabă cu o stradă animată din Bombay decât cu un pasaj parizian. Restaurantele indo-pakistaneze (adevărate "pepite gastronomice", după cum le numește presa de specialitate) propun meniuri indiene clasice pentru toate buzunarele; un meniu de prânz "complet" începe de la 5 euro. Pasajul miroase a curry și a bețișoare parfumate. Legume cu forme și nume exotice încântă privirea trecătorului. Puținii turiști rătăciți pe acolo fotografiază cu plăcere vânzătoarele
Fals jurnal de căpşunar by Mirel Bănică [Corola-publishinghouse/Memoirs/1440_a_2682]
-
de 200 metri de sticla colorată să semene mai degrabă cu o stradă animată din Bombay decât cu un pasaj parizian. Restaurantele indo-pakistaneze (adevărate "pepite gastronomice", după cum le numește presa de specialitate) propun meniuri indiene clasice pentru toate buzunarele; un meniu de prânz "complet" începe de la 5 euro. Pasajul miroase a curry și a bețișoare parfumate. Legume cu forme și nume exotice încântă privirea trecătorului. Puținii turiști rătăciți pe acolo fotografiază cu plăcere vânzătoarele în sarry-uri strălucitoare. Cartierul a adăpostit în
Fals jurnal de căpşunar by Mirel Bănică [Corola-publishinghouse/Memoirs/1440_a_2682]
-
tipică vremurilor și cu îndoctrinarea care rodea în formule de tipul „rolul social și educativ al scriitorului în societate“. De altfel, în interviurile pe care le am realizat cu mai mulți scriitori, se regăsește întrebarea asta... R.P. Făcea parte din meniul impus... A.R. Da, era obligatorie. Așa că m-am apucat să vorbesc la un seminar despre rolul scriitorului în construirea unei lumi mai bune, a unui om nou și-așa mai departe. Îmi aduc aminte că am fost întreruptă de
Toamna decanei: convorbiri cu Antoaneta Ralian by Radu Paraschivescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/592_a_1297]
-
să găsească sunetul cel mai curat pentru ca muzica întregii orchestre să sune divin, așa trebuie să lucreze acest maestru al cuvântului care este traducătorul unei cărți. Antoaneta Ralian este un om remarcabil și o personalitate formidabilă, adevărată instituție în do meniul traducerilor, mentor și deschizător de dru muri pentru tineri, traducătoarea unică a peste o sută zece titluri din autori de marcă, printre care Iris Murdoch, Saul Bellow, D.H. Lawrence, Henry Miller etc.“ LUMINIȚA VOINA-RĂUȚ, Traducerile din poveste, Editura Vellant, 2010
Toamna decanei: convorbiri cu Antoaneta Ralian by Radu Paraschivescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/592_a_1297]
-
sau naiba știe ce, o fiertură ce are în comun cu cafeaua doar faptul că e neagră și fierbinte). Ca desert, am făcut plăcintă cu mere, după o rețetă economică, din timpul războiului, aflată de la o bătrână cernăuțeancă la policlinică. Meniul a fost foarte apreciat: „Nota zece“, a zis mama ciocnind cu mine cupa de șampanie, „de mult n-am mai mâncat atât de bine“. A fost plăcut, toți împreună, într-o intimitate caldă, cu vesela bună și multe crizanteme, singurele
Tovarășe de drum. Experiența feminină în comunism by Radu Pavel Gheo, Dan Lungu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2262_a_3587]
-
trupă Toni avea cincisprezece cireși care aveau un timp de coacere de o lună, deoarece erau de soiuri diferite. Intrau în pârg la mijlocul lunii iunie și ultimele cireșe se coceau la finele lunii iulie. Absolvenții clasei a V-a Română Meniul zilnic, erau cireșele servite direct de la sursă, adică cățărați în cireș. Dacă trei ani în vacanța de vară am avut probleme cu călcâiul de data aceasta numai Dumnezeu m-a salvat de la un sfârșit tragic. Ce se întâmplase de
Povestiri din spatele simezelor by Mihai Dascălu, Gustav Ioan Hlinka () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1778_a_3166]