3,268 matches
-
așezată la marginea de răsărit a Târgului Făinii, de unde începea Drumul Sării și se sfârșea Mahalaua Armenimei. Această zonă s-a dezvoltat după mutarea scaunului domnesc al Principatului Moldovei la Iași, aici mutându-se mai întâi slujitori ai domniei și meseriași, apoi și alți breslași. În secolul al XVII-lea a existat aici o biserică cu hramul „Nașterea Domnului”, cea a purtat numele slavonesc de „Rojdestva Bojiți”. Nu se cunoaște anul clădirii acelei biserici, dar ea este atestată într-un document
Biserica Albă din Iași () [Corola-website/Science/312083_a_313412]
-
de Maiorescu "cel mai capabil scriitor al întregii Junimi". În același an a finalizat piesa "Bogdan Vodă", dar Negruzzi refuză să o publice cu toate insistențele lui Maiorescu. În această perioadă la București proza sa epică este influențată de lumea meseriașilor, scriind astfel schița "Ac și ață", nuvelele " O viață pierdută" și "Norocul". În anul 1877 Titu Maiorescu preia direcția ziarului "Timpul" și Slavici i se alătură în redacție în speranța că va schimba viziunea liderilor conservatori asupra situației românilor din
Ioan Slavici () [Corola-website/Science/312204_a_313533]
-
cu Slavici cunoscătorul de oameni, dar ciclul este net superior puținelor romane istorice scrise până la acea dată, iar demersul lui Slavici este considerat un deschizător de drumuri pentru opera lui Mihail Sadoveanu. "Din două lumi" prezintă povestea Firei, fata unui meseriaș prinsă de nostalgia evadării din lumea ei. Ea nu aparține nici lumii boierești, dar nici lumii celor mărunți, lumi pe care Slavici le vede permanent în antiteză, iar povestea ei se sfârșește într-un mod tragic. Conașul Văleanu, donjuanul facil
Ioan Slavici () [Corola-website/Science/312204_a_313533]
-
Knesset-ul (Parlamentul) statului Israel. s-a născut la data de 11 martie 1911, în orașul Chișinău din gubernia Basarabia (pe atunci parte componentă a Rusiei), numindu-se la naștere Isaac Abramovici Korn. Tatăl său, Abraham Korn, era un mic meseriaș, iar mama sa se numea Sarah Korn. După absolvirea Liceului "Alecu Donici" la Chișinău, a urmat cursurile Facultății de Drept din orașul Iași, profesând ulterior ca avocat în România. Vorbea foarte bine limba română. În paralel cu activitatea profesională, Coren
Yitzhak Coren () [Corola-website/Science/311037_a_312366]
-
erau tulburi. În anul 1764 se menționează în această funcție Vasile Capră, care pentru slujba prestată plătea jumătate din censul cuvenit. Ultimii locuitori, dar nu cei din urmă, erau așa zișii „"libertini "”, foști iobagi care îndeplineau diferite servicii speciale ca: meseriași, curieri, însoțitori înarmați, păsărari, etc. Despre un curier, cu numele de de Curtean, se știe că presta serviciu pe lângă pârcălabul Tălmaciului și că era plătit de către comunitate cu 35 de florini ungurești pe an, sumă în care se includea și
Comuna Racovița în Evul Mediu () [Corola-website/Science/311047_a_312376]
-
românești. După 1870, bolnav fiind de Parkinson, artistul s-a retras din viața artistică. A murit în 1887 și a fost înmormântat la Cimitirul Bellu din București. Familia lui Constantin Lecca a fost urmașa unei vechi familii de negustori și meseriași din zona Brașovului, familie care a fost atestată documentar timp de aproape două secole în acte păstrate în arhive sau care au fost adunate de către colecționari din diverse lucrări tipărite. În anul 1701, apare în documente Comșa Răuț din Tohan
Constantin Lecca () [Corola-website/Science/311240_a_312569]
-
tematicii istorice și al picturii bisericești. Așa cum a arătat Theodor Aman, moda locală l-a determinat pe Lecca să devină un portretist prin excelență. Din cauza numeroaselor comenzi care veneau din partea clientelei bogate din Țara Românească, pictorii din acele vremuri deveneau meseriași, astfel că ei au executat portretele în grabă, potrivit gusturilor comanditarilor și au insistat în opera lor asupra elementelor vestimentare, asupra fineții dantelelor și catifelelor și a bijuteriilor. Din aceste motive, picturile epocii au în prezent mai mult valoarea documentară
Constantin Lecca () [Corola-website/Science/311240_a_312569]
-
numeroase funcții culturale. Este autorul unor importante lucrări științifice de artă medievală românească. s-a născut pe 9 ianuarie 1928 în Craiova. Tatăl său, "Constantin Drăguț" (1887- 1959, București), s-a născut în comuna Murgași din județul Dolj; religie ortodoxă; meseriaș (boiangiu), cu atelier în Craiova (“Buangerie și Vopsitorie Chimică de Haine - Stofe - Mătăsuri - Fire de lînă și Blănuri Costică I. Drăguț), ulterior în București; făcea parte dintr-o familie de țărani, cu 9 copii (8 băieți și o fată), frații
Vasile Drăguț () [Corola-website/Science/311411_a_312740]
-
ținând de o parte și de cealaltă un băiețel, îmbrăcat într-o cămeșoaică țărănească, albă.“ Vasile Drăguț, ultimul născut, pe lângă un destin hărăzit, avea să fie, pentru părinți, singurul băiat ajuns la deplină maturitate. Toți frații mamei sunt orășeni, mici meseriași, unul singur (Ștefan Horvat/Herescu) absolvește Academia de Comerț și lucrează în regim bancar. Sora cea mai mare a fost "Constanța Drăguț" (căsătorită Mihăilă), n. 1913, Pitești, care a studiat la Facultatea de Litere și Filosofie din București, licențiată în
Vasile Drăguț () [Corola-website/Science/311411_a_312740]
-
luat ființă în Alba Iulia „Cohorta de cercetași "Axente Sever"”, Centuria I a Liceului „Mihai Viteazul”. În perioada 1920 - 1921, Leonte Opriș a pus bazele „Școlii de Ucenici” din Alba Iulia, fiind directorul internatului acesteia ca membru al „Comitetului Societății Meseriașilor” și membru în conducerea „Cohortei de cercetași „Axente Sever””. În perioada 1928 - 1932, Leonte Opriș își aduce aportul la organizarea Muzeului Unirii din Alba Iulia fiind demn urmaș al marilor personalități ce au fost custozi și directori ai acestei instituții
Personalitățile comunei Racovița () [Corola-website/Science/310788_a_312117]
-
a Casei Asigurărilor Sociale din Cernăuți . În localitate se desfășura un comerț intens cu cereale, animale și lemne, aici existând și câteva filiale de bănci (Banca Comercială, Banca Populară "Sprijinul", Banca "Tovărășia" de împrumut și păstrare, Banca țărănească "Plugarul", Banca meseriașilor C.F.R.). Fiind un centru important pe plan local, ființau aici un liceu comercial de băieți, un gimnaziu industrial de băieți, un gimnaziu mixt evreiesc, 6 școli primare și 1 grădiniță de copii. Existau și societăți cultural-sportive (un cămin cultural al
Noua Suliță () [Corola-website/Science/310991_a_312320]
-
adică o medie de 142 de lei. În cadrul C.A.P.-ului au funcționat și ateliere conexe: de tâmplărie, rotărie și fierărie. De asemenea, existau brigăzi de construcții formate din zidari, dulgheri și zugravi care în anul 1964 numărau 40 de meseriași ca: Iosif Limbășan, Ioan și Cornel Stoica, Ioan Murărescu și David Murărescu. "Colectivul" deținea 123 de hectare de pomi fructiferi amenajate pe „"Valea Lupului"” și „"Dealul Brăniștii"”, livezi care nu au dat niciodată o producție semnificativă de fructe. În conformitate cu Legea
Istoria comunei Racovița () [Corola-website/Science/309473_a_310802]
-
serbări școlare a fiicei sale, organizate pe scena teatrului orășenesc, Păuna îl cunoaște pe meșterul cojocar Dionisie Popovici (Vasile Cosma), văduv și fără copii. Bărbatul era proprietarul unui atelier de tăbăcărie și fusese președinte al Corporației Meșteșugarilor și al Micilor Meseriași din localitate. Dorind să le asigure celor doi copii un trai mai bun, Păuna acceptă să se căsătorească cu Dionisie Popovici, care avea o situație materială îmbelșugată. Naș de cununie este ales avocatul Alexandru Martalogu (Gheorghe Cozorici), care-l ajuta
Patima (film din 1975) () [Corola-website/Science/310049_a_311378]
-
IAS), aici gasindu-si mulți sagani desprioprietati de muncă. Și colectivizarea pământurilor a început să ia contur, așa s-a înfintat în 1949/50 colectivul "Scânteia Șagul". Din 1948 au început să treacă la stat și micile firme private a meseriașilor, iar ca urmare majoritatea șaganilor și-au căutat de muncă în Arad sau Timișoara. Începând din anul 1956, situația politică a început să se normalizese, iar băștinașii nemți și-au primit casele înapoi, pentru ca românii, cu ajutorul statului, să-și construiască
Comuna Șagu, Arad () [Corola-website/Science/310113_a_311442]
-
sucursala sa din oraș, sucursala "Băncii „Albina”", "Banca de Scont", "Banca Comercială și de Credit Ardeleană", "Banca de Credit mărunt", "Banca funcționarilor", "Casa de Economie „Agrar”", "Casa de păstrare pentru interes general", "Casa de Economie", "Banca Generală de Comerț", "Banca Meseriașilor Români". Economia municipiului poate fi apreciată și prin intermediul finanțelor publice, în acest sens sumele enunțate în prevederile bugetare ale municipalității, pentru anul 1936, sunt relevante. Schimbărea regimului, după evenimentele din 23 august 1944, atrage după sine modificări în toate domeniile
Economia Târgu Mureșului () [Corola-website/Science/310292_a_311621]
-
țarcalan (cerc), ciripitul zgomotos al vrăbiilor, adunarea paielor la culcuș cu gura de către porc, zborul în stol la înălțime al cio¬rilor, lăsarea fumului la nivelul solului, umezirea sării de bu¬cătărie etc...Dintre locuitorii satului 94 % sînt plugari, 4 % meseriași, iar 2 % negustori. In general, oamenii sînt săraci, pămîntul fiind puțin, slab și bîntuit de secetă. Două familii au cîte 10 ha pămînt, 10 cîte 4 ha, 16 cîte 2 ha, iar cea mai mare parte sub l ha. Din
Bașeu, Botoșani () [Corola-website/Science/310335_a_311664]
-
a se obține pănura. Pănura este bătută la piuă timp de 24 de ore, uneori și mai mult, pentru a se obține o stofă plușată (suman) de culoare albă, maro sau neagră. În urma baterii, stofa scădea în lungime și lățime. Meseriașii specializați (cunoscuți sub numele de sumănari) se ocupau cu coaserea stofei rezultate în urma baterii pănurei la piuă și împodobeau sumanele cu modele ornamentale din șiret. Muzeul Satului Bucovinean a achiziționat o piuă de sumane monument istoric din localitatea Satu Mare, zona
Muzeul Satului Bucovinean () [Corola-website/Science/309181_a_310510]
-
precum este cazul aici, ci se pierd în detalii exagerate, sălbatice, romantice, neglijând formele de bază” ... „Impresia ce lasă aceste biserici de lemn este neobișnuită, covârșitoare”, „...aceste clădiri de lemn perfecte sunt opere de artă arhitecturală în felul lor”, „...simplul meseriaș a creat clădiri, pe care posteritatea le poate aprecia ca remarcabile”.
Biserici de lemn din Mureș () [Corola-website/Science/309946_a_311275]
-
căror influență a stat continuu în ceea ce privește toate aspectele vieții social-economice, nu i-au dat posibilitatea să se dezvolte prea mult. La mijlocul secolul al XIX -lea (1859), orașul Găești avea numai 1380 de locuitori, din care 97 erau comercianți și 38 meseriași, iar restul agricultori. La sfârșitul aceluiași secol în Găești, ca unități economice, nu existau decât o moară cu apă și una cu aburi. Pe moșia orașului se produceau cereale și cel mai bun tutun din România. ("Dicționarul geografic al județului
Găești () [Corola-website/Science/297029_a_298358]
-
Hoardei de Aur. Tohtamîș a atacat și jefuit Moscova în 1382 că pedeapsa pentru nesupunere. Timur Lenk a dat o lovitură mortală Hoardei în 1395, anihilându-i forță militară, distrugându-i capitala, jefuindu-i orașele comerciale din Crimeea și deportând meseriașii luați prizonieri în propria capitala, Samarkand. În primele decenii ale secolului al XV-lea, puterea a fost preluată de Edigu, un vizir care l-a învins pe marele duce al Lituaniei, Vitold, în bătălia de pe râul Vorskla și a proclamat
Hoarda de Aur () [Corola-website/Science/305022_a_306351]
-
granițele României. Armata română a intrat în Telenești în anul 1941, iar în august au fost deja restabilite organele administrării publice românești. În perioada războiului, în Telenești au fost reparate școli, străzi, poduri, case. Funcționau 4 mori, spitalul, școli, 16 meseriași independenți (frizer, tâmplar, croitor, fierar...). În primăvara anului 1944 au început din nou operații militare pe teritoriul Basarabiei, după care a fost restaurată puterea sovietică. În anul 1940-41 și 1949 autoritățile sovietice au masacrat și deportat 117 persoane din Telenești
Telenești () [Corola-website/Science/305084_a_306413]
-
le-a plăcut și altor țărani de prin părțile celea, încât au început să vină la el după ajutor. Astfel, în preajma casei lui au început să apară alte case noi. Astfel a luat naștere satul Bardar de la cuvântul „bărdar”, adică meseriaș care lucrează cu barda. O altă legendă povestește, cum că în timpul unui marș al oastei moldovene unul dintre oșteni și-ar fi pierdut barda, arma de luptă. A fost trimis în desișurile pădurii în căutarea armei, dar el s-a
Bardar, Ialoveni () [Corola-website/Science/305183_a_306512]
-
stabilindu-se, că așezarea fusese întemeiată în sec. X de către niște triburi din valea rîului Nipru. Întăriturile cetății sunt alcătuite din valuri înalte și șanțuri adînci. În interiorul ei era săpată o fîntînă, iar lîngă val erau construite locuințele nobilimii, negustorilor, meseriașilor, Giuvaiergiilor. De partea cealaltă a valului, fără întărituri, se aflau bordeiele țăranilor, olarilor, și a altor mici meșteșugari. S-au găsit aici și urme a unor gropi de topire a fierului. În cronicile vremii aceste triburi sînt numite Ulici. Nedorind
Alcedar, Șoldănești () [Corola-website/Science/305212_a_306541]
-
este prea săracă pentru a exprima adevărurile științei. La 24 martie 1818, obținând aprobarea pentru înființarea școlii românești, și-a început activitatea într-un local impropriu din centrul capitalei, la Sfântul Sava. La început, elevii săi erau băieți de mici meseriași, târgoveți și dascăli, pentru că odraslele boierești frecventau în continuare școala grecească. Noua instituție a devenit curând principalul focar de consolidare și difuzare a culturii românești. Din prima generație de elevi au făcut parte, printre alții, Petrache Poenaru, Daniel Tomescu, Simion
Gheorghe Lazăr () [Corola-website/Science/306154_a_307483]
-
această cafenea bărbații, la un phar de țuică, au dezbătut mai toate evenimentele importante legate de sat. Aci s-au luat și unele hotărâri politice importante în special când în sat a activat Securitatea(UDBA). Dacă am amintit meseriile și meseriașii, trebuie să mai adăugăm că o covăcie(fierărie) a funcționat în colț, la Crăciun iar Andrian Dorojan s-a ocupat cu tălpuitul năticacilor și facerea diferitor feluri de opinci. Au existat femei care au tors și țesut la comandă. În
Sărcia, Banatul Central () [Corola-website/Science/304691_a_306020]