4,293 matches
-
mai putea umple. Azi însă “rațiunea numește unul din locurile cele mai obscure și mai vane ale discursului modern”.) Și cu ce putem începe din nou un drum propriu, dacă nu cu rațiunea? Pentru a șterge însă “violența camuflată în metafizica modernă”, pentru a depăși “metafizica voinței de voință pe care omul modern o exaltă”), pentru a reface într-o ascensiune proprie urcușul de la afecte, prin voință și rațiune, către credința care ne-ar putea salva veacul, avem nevoie de un
Cartesianismul ca paradigmă a "trecerii" by Georgia Zmeu () [Corola-publishinghouse/Science/471_a_1370]
-
rațiunea numește unul din locurile cele mai obscure și mai vane ale discursului modern”.) Și cu ce putem începe din nou un drum propriu, dacă nu cu rațiunea? Pentru a șterge însă “violența camuflată în metafizica modernă”, pentru a depăși “metafizica voinței de voință pe care omul modern o exaltă”), pentru a reface într-o ascensiune proprie urcușul de la afecte, prin voință și rațiune, către credința care ne-ar putea salva veacul, avem nevoie de un model. Modelul cuiva care a
Cartesianismul ca paradigmă a "trecerii" by Georgia Zmeu () [Corola-publishinghouse/Science/471_a_1370]
-
și Huserl”) ne-am oprit asupra primului, ca fiind cel dintâi care a știut să treacă de la medieval, prin propria-i criză ca judecată, catre o epocă nouă. Descartes are, este și rămîne o fizionomie unică, paradigmatică. Socotim că relecturarea metafizicii lui este azi mai mult ca oricînd utilă și necesară datorită valenței sale duble: este o metafizică de criză, de judecată nouă, împletită cu gîndirea tradițională dacă recunoaștem în ea .) În fond Descartes a înțeles profund conceptul de criză. Viața
Cartesianismul ca paradigmă a "trecerii" by Georgia Zmeu () [Corola-publishinghouse/Science/471_a_1370]
-
medieval, prin propria-i criză ca judecată, catre o epocă nouă. Descartes are, este și rămîne o fizionomie unică, paradigmatică. Socotim că relecturarea metafizicii lui este azi mai mult ca oricînd utilă și necesară datorită valenței sale duble: este o metafizică de criză, de judecată nouă, împletită cu gîndirea tradițională dacă recunoaștem în ea .) În fond Descartes a înțeles profund conceptul de criză. Viața și opera lui o demonstrează. El nu a suportat pasiv obscuritatea în care sfârșea mereu scolastica, retardînd
Cartesianismul ca paradigmă a "trecerii" by Georgia Zmeu () [Corola-publishinghouse/Science/471_a_1370]
-
revelația divină și preocuparea centrală pentru problema nemuririi sufletului din Meditații.) Apoi Principiile, de o “sublimă profunzime și superbă naivitate”, sunt prezentate sub forma manualelor scolastice, expunerea fiind făcută în paragrafe scurte, nenumerotate și însoțite de un titlu explicativ .) Așadar, metafizica lui a fost atunci și este și acum, cu o parte a ei , tradițională, fără a fi însă și tradiționalistă. Respigînd scolastica și autoritatea Școlii, Descartes nu respinge în bloc tradiția ci tradiționalismul. Suntem deja la mare depărtare de gîndirea
Cartesianismul ca paradigmă a "trecerii" by Georgia Zmeu () [Corola-publishinghouse/Science/471_a_1370]
-
îndoielii ) : Bacon și Descartes. Secolul al XVII-lea este un secol al contradicțiilor, antinomiilor și dualismului, dar și un secol de trecere de la contradictții conflictuale, la înțelegerea antinomiilor spre avansarea, în plan uman, unui dualism ce va culmina cu o metafizică a subiectivității, a unui om rupt de natură, un om care ține de o paradigmă nouă. Este vorba de “modelul modernității, ce-și face o virtute din valorizarea prezentului și cucerirea viitorului .“) Era necesară o nouă ordine, care s-a
Cartesianismul ca paradigmă a "trecerii" by Georgia Zmeu () [Corola-publishinghouse/Science/471_a_1370]
-
regulă” în această lipsă de reguli: ) I.6. Tradițional și modern în gîndirea lui Descartes; Câteva argumente pentru filosofia cartesiană ca “filosofie de trecere” Știința În cultura și gîndirea tradiționale știința nu este un scop în sine ci decurge din metafizica pură; știința depinde de cunoașterea principiilor și există doar în măsura în care se întemeiază în această cunoaștere superioară. Rolul științelor tradiționale este în principal acela de a pregăti și a servi unei cunoașteri mai înalte și ele sunt totodată legate de principiile
Cartesianismul ca paradigmă a "trecerii" by Georgia Zmeu () [Corola-publishinghouse/Science/471_a_1370]
-
unei cunoașteri mai înalte și ele sunt totodată legate de principiile metafizice.) Rolul esențial în “știința sacră” din care fac parte științele tradiționale, îl are nu rațiunea ci intuitția intelectuală, ) Este neîndoielnic, și Descartes însuși a spus-o explicit, că metafizica lui nu este un scop în sine ci servește pentru întemeierea unei științe noi și a unei filosofii practice. Descartes era însă convins, în spiritual tradiției, că o știință valabilă nu este posibilă fără cunoașterea deplină a principiilor și ne
Cartesianismul ca paradigmă a "trecerii" by Georgia Zmeu () [Corola-publishinghouse/Science/471_a_1370]
-
I a : ”) Științele moderne nu sunt un scop în sine, nu cunosc pentru cunoaștere, efortul lor nu este dezinteresat, ci chiar și atunci cînd au un aspect speculativ, ele vizează ordinul practic. Aici gîndirea lui Descartes se structurează oarecum descendent: metafizica este pentru fizică iar fizica servește mecanicii, medicinei și moralei. Întemeierea științei în metafizică ne permite să afirmăm că, din acest punct de vedere Descartes rămîne cu tradiția, dar prin orientarea practică a științei și a gîndirii lui în general
Cartesianismul ca paradigmă a "trecerii" by Georgia Zmeu () [Corola-publishinghouse/Science/471_a_1370]
-
efortul lor nu este dezinteresat, ci chiar și atunci cînd au un aspect speculativ, ele vizează ordinul practic. Aici gîndirea lui Descartes se structurează oarecum descendent: metafizica este pentru fizică iar fizica servește mecanicii, medicinei și moralei. Întemeierea științei în metafizică ne permite să afirmăm că, din acest punct de vedere Descartes rămîne cu tradiția, dar prin orientarea practică a științei și a gîndirii lui în general, el este întradevăr un spirit modern. “(...) în locul acestei filosofii speculative care se predă în
Cartesianismul ca paradigmă a "trecerii" by Georgia Zmeu () [Corola-publishinghouse/Science/471_a_1370]
-
despre rațiune ca despre “lucrul cel mai bine rînduit din lume”) motiv pentru care a fost considerat întemeietorul raționalismului modern. Acest statut nu i se poate contesta la fel cum însă este incontestabil faptul că, în ceea ce privește teoria cunoașterii, religia și metafizica, nu există diferențe esențiale între filosofia lui Descartes și cea tradițională.) Morala Unii interpreți, ca de pildă J. Chevalier ) au afirmat că Descartes s-a limitat la o “morală tradițională”, avînd în vedere prima regulă a moralei provizorii expusă în
Cartesianismul ca paradigmă a "trecerii" by Georgia Zmeu () [Corola-publishinghouse/Science/471_a_1370]
-
și limpezi sfera unei libertăți în reluarea fantasticului joc dintre imaginarul și raționalul filosofic pe care ni-l propune mereu Descartes. Capitolul II. NOUL ÎNCEPUT AL LUI DESCARTES II.1. Refacarea sinelui prin meditație De ce trece Descartes de la fizică la metafizică, de la prejudecățile vremii sale la judecata personală, de ce, aparent se izolează de lume punînd-o sub semnul întrebării și al iluziei? De ce a ales el modalitatea atât de radicală a demolării edificiului ideatic pe care și-l însușise în Universitate ? Natura
Cartesianismul ca paradigmă a "trecerii" by Georgia Zmeu () [Corola-publishinghouse/Science/471_a_1370]
-
care Descartes caută atât de tenace și sistematic un “pămînt ferm”. Cât de extremă trebuie să-i fi fost dezorientarea, încât nu a putut alege decât o orientare atât de radicală, întemeiată pe actul prealabil al demolării, urmat de edificarea metafizicii proprii! Căci numai o “radicală dezorientare”) poate genera și susține nevoia recreării unei lumi întemeiate exclusiv pe adevăruri personale, rezultate dintr-o meditație cu desăvârșire solitară. O asemenea întreprindere, declarată de la început și pînă la sfârșit personală, căci ) nu lasă
Cartesianismul ca paradigmă a "trecerii" by Georgia Zmeu () [Corola-publishinghouse/Science/471_a_1370]
-
înlăturarea amalgamului de adevăr, fals și înșelător. Desfășurarea acestei acțiuni radicale și revoluționare ca intenție declarată cel puțin, îi va aduce lui Descartes surprinzător de rapid, propriile adevăruri indubitabile. Cât de fertile au fost ele și cât de închegată structura metafizicii lui, vom căuta să răspundem mai târziu. Descartes își caută adevărul, însă nu caută oricum, o certitudine oarecare sau niște “certitudini inconexe”) ci caută metodic pentru că vrea să obțină acea certitudine, ca prim adevăr, pe care să poată construi mai
Cartesianismul ca paradigmă a "trecerii" by Georgia Zmeu () [Corola-publishinghouse/Science/471_a_1370]
-
principiul multor filosofii și temelia multor sisteme de gîndire, pe tot parcursul antichității și evului mediu în spațiul occidental european. Cel puțin la nivel lingvistic dacă nu și în fond căci dualismul substanțelor o susține Descartes este realist, trăgînd în metafizica sa o parte din cultura preexistentă, fundamentată pe convingerea că . ) Descartes caută însă o teză universală și indubitabilă, ori teza realismului, aceea că ) nu satisface a doua condiție. Nu putem spune despre lumea lucrurilor că este reală prin sine, în
Cartesianismul ca paradigmă a "trecerii" by Georgia Zmeu () [Corola-publishinghouse/Science/471_a_1370]
-
izolare față de lume dar mai ales față de impresiile venite de la corpul său, față de acea parte din sine care generează fals, are ca scop decelarea esenței propriei ființe, care singură îi va permite identificarea principiilor pe care-și va clădi propria metafizică și apoi o noua fizică. Descartes se extrage din lume și se baricadează față de toate informațiile corporale pentru a proba dacă și în aceste condiții lumea rămîne ultima realitate. Această acțiune îi permite să observe că “realitatea radicală” poate fi
Cartesianismul ca paradigmă a "trecerii" by Georgia Zmeu () [Corola-publishinghouse/Science/471_a_1370]
-
în aceste condiții lumea rămîne ultima realitate. Această acțiune îi permite să observe că “realitatea radicală” poate fi atribuită numai gîndirii; ) Dacă însă “teza idealistă anulează lumea exterioară”) Descartes nu poate fi apreciat ca fiind un idealist pur, căci în metafizica sa regăsim și elemente realiste: autodefinirea sa ca lucru (res), ca parte a lumii corporale, deducerea existenței lumii fizice (res extensa) din existența lui Dumnezeu, recunoașterea în finalul Meditațiilor, a rolului simțurilor și a realității lumii corporale. De fapt ) și
Cartesianismul ca paradigmă a "trecerii" by Georgia Zmeu () [Corola-publishinghouse/Science/471_a_1370]
-
lumea exterioară, corporală, la care se întoarce în final, ci absolutul realității ei, punînd de fapt lumea la locul ei sau mai bine zis punîndu-se pe sine într-un loc mai potrivit în relația cu lumea lucrurilor. II.3. “Radicalitatea” metafizicii cartesiene “Odată în viața mea, va trebui să mă angajez cu toata seriozitatea să mă descotorosesc de toate opiniile pe care le-am acceptat pînă atunci să-mi ocupe încrederea și (...) să încep totul din nou, de la fundamente.” Așa își
Cartesianismul ca paradigmă a "trecerii" by Georgia Zmeu () [Corola-publishinghouse/Science/471_a_1370]
-
poate permite să fie absolut radical cu prejudecățile sale metafizice, să rămînă singur pentru a-și căuta și întemeia judecățile personale, adevărate și certe. Pentru a stabili dacă a reușit în intenția sa profund reformatoare, vom preciza elementele principale ale metafizicii cartesiene, vom identifica, printr-o sumară analiză comparativă în ce măsură și sub ce formă se regăsesc ele în gîndirea medievală, decelînd în final strategia recreatoare, modul în care prejudecățile sunt înlăturate și înlocuite cu adevărul personal. În Meditații, temele majore sunt
Cartesianismul ca paradigmă a "trecerii" by Georgia Zmeu () [Corola-publishinghouse/Science/471_a_1370]
-
viața spirituală liberă de pînă atunci, era tot mai stînjenită de cenzura bisericească și deopotrivă laică.) Mai mult, epoca lui Richelieu abia debuta. Aceste aspecte sunt tot atâtea motive pentru Descartes de a alege Olanda pentru realizarea scopului său: scrierea metafizicii și a fizicii. De cel de-al treilea punct al oricărui sistem filosofic, morala, Descartes hotărăște să nu se ocupe, cel puțin nu explicit. După cum îi mărturisește lui Chanut într-o scrisoare, Descartes este foarte conștient de reacțiile profesorilor și
Cartesianismul ca paradigmă a "trecerii" by Georgia Zmeu () [Corola-publishinghouse/Science/471_a_1370]
-
limba latină, Principia philosophiae, care nu formulează nici o teorie nouă sau vreun punct de vedere diferit față de cele cuprinse în lucrările anterioare.) Iată că Descartes s-a dezis de propriile sale convingeri, căci dintre toate lucrările sale de fizică și metafizică, numai prima, “Discours de la Methode pour bien conduire sa raison et chercher la verite dans les sciences” a fost expusă în franceză într-o manieră clară și accesibilă dar din păcate fără semnătură. Restul, au îmbrăcat mantia latinei, apanajul exclusiv
Cartesianismul ca paradigmă a "trecerii" by Georgia Zmeu () [Corola-publishinghouse/Science/471_a_1370]
-
său ci tocmai acela de a găsi o cunoștință absolut certă pe baza căreia să descopere o știință nouă și o nouă lume. Așadar Descartes nu mai vrea să păcătuiască. Nici unul dintre aceste păcate, cu excepția primului, nu se regăsesc în metafizica lui Descartes, căci respingînd toate prejudecățile și opiniile nesigure el refuză rătăcirea iar meditînd pentru a se redescoperi și a se confirma lui însuși ca fiind ceva conștient de propria conștiință, Descartes își câștigă realitatea subiectivă. Adam este singur și
Cartesianismul ca paradigmă a "trecerii" by Georgia Zmeu () [Corola-publishinghouse/Science/471_a_1370]
-
multora, am merge împreună mai departe decât ar fi făcut-o fiecare de unul singur”.) Așadar, concluzia nu poate fi decât una relativă la punctul de vedere din care problema este privită. Luată în sine, din perspectivă logică și etimologică, metafizica lui Descartes este solipsism, căci el nu a reușit să demonstreze existența celorlalte euri și nici faptul că ele comunică.Însă ca motivație lăuntrică, personală și ca finalitate de ansamblu, este o metafizică pentru umanitate, prin care, dincolo de concepte, se
Cartesianismul ca paradigmă a "trecerii" by Georgia Zmeu () [Corola-publishinghouse/Science/471_a_1370]
-
în sine, din perspectivă logică și etimologică, metafizica lui Descartes este solipsism, căci el nu a reușit să demonstreze existența celorlalte euri și nici faptul că ele comunică.Însă ca motivație lăuntrică, personală și ca finalitate de ansamblu, este o metafizică pentru umanitate, prin care, dincolo de concepte, se deschide un altruism special. CAPITOLUL III. ÎNDOIALA III.1. Îndoiala ca asceză Metafizica lui Descartes este înainte de toate o speculație dezinteresată. În acest sens ea nu trebuie să depindă de morală: ) De altfel
Cartesianismul ca paradigmă a "trecerii" by Georgia Zmeu () [Corola-publishinghouse/Science/471_a_1370]
-
celorlalte euri și nici faptul că ele comunică.Însă ca motivație lăuntrică, personală și ca finalitate de ansamblu, este o metafizică pentru umanitate, prin care, dincolo de concepte, se deschide un altruism special. CAPITOLUL III. ÎNDOIALA III.1. Îndoiala ca asceză Metafizica lui Descartes este înainte de toate o speculație dezinteresată. În acest sens ea nu trebuie să depindă de morală: ) De altfel, această gîndire speculativă nu consideră a priori, cel puțin așa pretinde, adevărurile și credința. Morala și religia sunt deci îndepărtate
Cartesianismul ca paradigmă a "trecerii" by Georgia Zmeu () [Corola-publishinghouse/Science/471_a_1370]