4,850 matches
-
de cabinet. Din acest motiv am onoarea să vă informez că orele de audiență ale domnului primar s-au încheiat și că, indiferent de ce vor spune ceilalți 684 de cetățeni înscriși, dumneavoastră veți fi primul, imediat ce se va întoarce din micuța delegație de patru săptămâni din Maragonga unde, împreună cu cei mai reputați specialiști de la regia d 227 gospodărire a șanțurilor, va studia aclimatizarea criptonilor la condițiile noastre temperate. Daaaa? Și ce-s ăia... criptongi?! încă nu știm dar, oricum, ei ne
CÂINELE DIZIDENT by Aurel Brumă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/505_a_1289]
-
-mă, până nam cunoscut nevasta nici măcar nu imaginam cum arată un vacă. Și acum ? O, acum, yes. Știu. Cu ce ocazie v-ați hotărât, stimate domn, să traversați oceanul și, mai aproape de noi, Bahluiul ? Behlaiu ? Da. Dorim ca pe acest micuț Misipipi local să facem noi ferme de crocodili pentru produs crocodili așa cum ferme private de struți vor face struți care să facă struți dar mult mai bine dezvoltați și cu un penaj mult mai tricolo 20. MANIERE * Când tânărul pătrunde
CÂINELE DIZIDENT by Aurel Brumă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/505_a_1289]
-
în camera părinților acestui mic îngeraș. - Noi, spiridușii somnului nu dormim niciodată și totuși nu suntem obosiți. Ce interesanți sunteți voi, oamenii! Dar, de aceea voi rămâne încă un pic aici, la Ingrid, aș vrea să văd cum doarme acest micuț copilaș... - Noi ne descurcăm fără somn, dar la oameni lucrurile stau altfel. Dacă un om nu doarme destul, se poate îmbolnăvi. Dimineață, când razele soarelui se freacă la ochi, somnoroase și ele, mama o trezește pe Ingrid și o întreabă
Poveşti de adormit nepoţi by Moraru Petronela () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91533_a_92363]
-
cel mai curios, dar și cel mai alintat dintre toți fulguleții. - Mamă? Și eu va trebui să ies din castelul nostru de gheață și să te părăsesc? Crivățul și Zăpada se priviră și începură să râdă cu poftă spre nedumereirea micuțului fulguleț. În cameră intrară în mare grabă și ceilalți frați și surioare. Cei mai frumoși și mai gălăgioși fulgușori! - Mamiiii! Uite ce mi-a făcut Fulgelina! M-a alergat prin castel și mi s-au zburlit aripioarele! - Mamă! Mamă! Pe
Poveşti de adormit nepoţi by Moraru Petronela () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91533_a_92363]
-
de mic, încât nu ajungea nici la ramura cea mai de jos a unui copac și se învârtea în jurul trunchiului plângând amarnic. - Urcă-te, băiețelule! Îi striga copacul și-și plecă ramurile cât putea de jos, dar prichindelul era prea micuț de stat. Văzând aceasta, omul simți cum i se topea inima: - Vai, ce rău am fost gândindu-mă numai la mine! Abia acum înțeleg de ce nu venea Primăvara aici. Am să-l urc pe bietul prichindel în vârful copacului și
Poveşti de adormit nepoţi by Moraru Petronela () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91533_a_92363]
-
și o boare plăcută le mângâie ușor, încât cele două insecte au adormit una lângă alta. Cât timp au dormit nu se știe dar s-au trezit speriate de zgomotul făcut de niște albinuțe ce purtau în mâini niște coșulețe micuțe. - Ce se întâmplă. ce e cu ele? întrebă gărgărița tânără pe gândăcelul înțelept. - Au ieșit din stupi albinuțele să culeagă polenul de la flori. - De la flori? Se miră gărgărița. - Da de la flori, privește în jurul tău câte au apărut. Într-adevăr, printre
Poveşti de adormit nepoţi by Moraru Petronela () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91533_a_92363]
-
am spus, cred că e cinteză. ― Ce drăguț din partea ei că ne-a făcut o vizită. Asta e de bine, ne-aduce noroc. ― Oricând avem nevoie de așa ceva. I-o fi foame? S-o poftim la masă, ce zici. Hai, micuță cinteză, nu vrei să guști ceva? ― N-o speria, Dor, să nu-și ia tălpășița. ― Nu-ți fie frică, neamul ei e curajos, lucru mare. Mihaela stropși între degete o bucățică de pâine și împrăștie firimiturile pe jos, pe covor
Invitație la vals by Mihail Drumeș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295579_a_296908]
-
să-și înfigă docul în miezul pufos. Ne uitam la ea încremeniți, fără a clipi din ochi, până când s-a hotărât să-și schimbe locul și a zburat pe șifonier. ― Bravo, drăgălașo, mi-a plăcut îndrăzneala ta, i-am spus micuței musafire. ― Sssst... nu vorbi... mi-a închis Mihaela gura cu mâna. ― Tu, Aimée, ești mai fricoasă decât musafira noastră mititică. Aveam dreptate. Numaidecât cinteza coborî din nou la masă și ciuguli firimiturile puse de Mihaela cu câteva minute mai înainte
Invitație la vals by Mihail Drumeș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295579_a_296908]
-
ore lungi de reverie sărbătorile iubirii noastre. N-aveau să se mai întoarcă niciodată, ca zilele smulse din calendar. Revedeam plecarea surprinzătoare la Constanța, plecarea și mai surprinzătoare la Constantinopol, frenetica noastră bucurie de viață cu râsul ei nepotolit, vizita micuței cinteze care ne-a făcut atâta bucurie ― și, desprinsă de realitate, surâdeam trecutului. Parcă numai astea erau? Dar călătoria pe mare, cu ultimele clipe ale unor osândiți la moarte, dar Kala-Miche (dispariția și apariția ta), dar espadon-grille, dar păsărelele din
Invitație la vals by Mihail Drumeș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295579_a_296908]
-
chipeșule băiețel! Am mers mai departe, dar m-am oprit la umbra unui copac care, în loc de fructe, avea pe ramuri Reflexii de lumină, inocență și magie 15 acadele delicioase sub forma unui bastonaș. Mai departe am întâlnit un fluturaș foarte micuț, care se prinsese de o pânză de păianjen și se zbătea vainevoie! L-am salvat din acea primejdie și îndată am remarcat că avea un spic de grâu în mână. Fluturașul s-a atins cu spicul și imediat s-a
Reflexii de lumină, inocenţă şi magie by Petronela Angheluţă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91757_a_92397]
-
ajuns această poveste la voi?? Ei bine, eu și frații mei - stropii de ploaie, am alcătuit slove nemuritoare cu care am scris această minunată poveste pe care voi ați aflat-o deja - căci trebuie să rețineți: apa circulă și eu - micuțul bulgăraș de apă, mă voi întoarce și vă voi spune o altă pățanie pe care o voi trăi pe acest pământ. Rotariu Ionuț - Petronel Școala Gimnazială Rediu Păianjenul S-a trezit dintr-o dată pe pământ, confuz, neîndemânatic, neștiindu-și rostul
Reflexii de lumină, inocenţă şi magie by Petronela Angheluţă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91757_a_92397]
-
Autori: primarul Mircea Hava (om, cum se zice, uns cu toate alifiile, tipul destins-sportiv, mucalit, flexibil și eficient mai presus de orice altă determinare) și firma Corint, care, cu stupoare am aflat, e surată cu editura omonimă. Ca să vezi: o micuță casă editorială devenită blazonul unei ditamai firme de reconstrucție patrimonială! Dl. Cosmin Suciu, împătimit al istoriei locului, ne-a purtat iute și eficient de-a lungul perimetrului hiperistoric, plin de orto doxie, catolicism, iudaism, Mihai Viteazul și Voievodul Mihai. „Dosarul
Ce mi se-ntâmplă: jurnal pieziş by Dan C. Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/580_a_1318]
-
fenomenul. Totul pleacă de la personajul fabulos al prunciei mele, bunicul din partea mamei, cunoscut la secția forjă din uzinele „Autobuzul“ și-n perimetrul Piața „Progresul“ (fostă Donescu) de pe Șoseaua Giurgiului - Bellu - Ferentari drept „Nea Costică (Cristea) Vânătorul“. Dunărean epicureu, temperament sangvin, micuț, dar focos, băutor atletic, impetuos cîntăreț de romanțe și tolbă nesecată de basme, ucenic de la 16 ani la „Lemetru“, împătimit de vănătoare și recunoscut reparator de arme de colecție (mai ales de puști belgiene, inclusiv pentru Florian Dănălache!), Nea Costică
Ce mi se-ntâmplă: jurnal pieziş by Dan C. Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/580_a_1318]
-
trăgaci. Am urlat de groază când au căzut moarte câteva, și totul, absolut tot ce mi se păruse până atunci o sărbătoare princiară, mi-a devenit monstruos. De atunci aveam să capăt, definitiv... patima pescuitului! Mai bine de jumătate din micuța noastră curte era dedicată cotețelor, iar pereții erau plini de păsări împăiate, fazani, egrete, prigorii, un erete, un stârc șerpar. Ritua licele cadouri de sărbători pentru șefii din fabrică, de pe la partid sau AGVPS tocmai în așa ceva (împăiat) constau, bașca iepuroiul
Ce mi se-ntâmplă: jurnal pieziş by Dan C. Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/580_a_1318]
-
a mișcat după rostul său iar după ce bunicul a plecat în marea călătorie i-a urmat la parohie unchiul Tache, Dumitru Istrati, care moștenise între altele și porunca de a fi, atât cât s-o putea, și îngerul păzitor al micuței proaspete învățătoare Stela. Încotro? Dascăli, fete, femei Școala era pe din două: localul vechi și cel nou. M-am prezentat directorului Iancu Cimpoieșu, de loc din Vutcanii Hușilor. Era un bărbat impunător, pedant, pus la punct de parcă mergea la cine știe ce
VIEŢI ÎNTRE DOUĂ REFUGII CARTEA PĂRINŢILOR. In: Vieți între două refugii by Aurel Brumă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/565_a_753]
-
și el fiu de preot basarabean cu soție deloc vorbitoare de limbă românească. Dar ce conta? Lena Munteanu, fiica cea mare a popii, era iubita directorului și, mai târziu, devenise firesc iubita soție a acestuia. Nina, cealaltă învățătoare Munteanu, era micuță, slăbuță, urâțică, foarte bună la suflet și colegă colegă. S-a măritat târziu cu un agent de percepție pe nume Ciolacu de la Chilia Nouă, un om mic la suflet, necinstit și afurisit. Ninei îi port recunoștință pentru primele noțiuni de
VIEŢI ÎNTRE DOUĂ REFUGII CARTEA PĂRINŢILOR. In: Vieți între două refugii by Aurel Brumă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/565_a_753]
-
Patraulea, profesorul de pedagogie.Când vorbea despre copii, când ne arăta ce așteaptă ei de la noi, cât sunt de nevinovați, câtă muncă depun ei în rezolvarea temelor, te făcea să regreți toate greșelile pe care le-ai făcut față de acești micuți muncitori. Fiul directorului, Alexandru Marinescu, profesor de limba franceză și română, făcea lecții de literatură. Îi sorbeam lecțiile. Când îl vedeam, mic de statură, aproape rotofei, puțin chel, deși tânăr, că se îndreaptă spre sala noastră, toți cursanții, bărbați și
VIEŢI ÎNTRE DOUĂ REFUGII CARTEA PĂRINŢILOR. In: Vieți între două refugii by Aurel Brumă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/565_a_753]
-
în orice zi a anului școlar înlocuită de unul dintre miile de învățători definitivi sau cu grade luate , de oriunde ar fi venit el. Și eu ce să fac? Nu aveam nici 19 ani! Aproape de casa gazdei era o cofetărie micuță și spre bucuria mea, din când în când, băieții patroanei puneau câte o placă la patefon. Mai mult cântece rusești. Și cum aveam la mine mai multe plăci de patefon, patefon nu, le-am dăruit plăcile cu muzică populară și
VIEŢI ÎNTRE DOUĂ REFUGII CARTEA PĂRINŢILOR. In: Vieți între două refugii by Aurel Brumă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/565_a_753]
-
Iar directorul deși puțin amărât că prea îi imputa cumnata, coana preuteasă, că mă lasă să am cam multe inițiative deși el este directorul, i s-au luminat ochii a zâmbet: Păi cine să fie? Domnișoara noastră! Și zâmbea fiindcă micuța lui fiică, Melania, îi fă cuse o mare surpriză. În expoziție, la loc de cinste, se afla lucrul de mână semnat cu litere mari, Chiosea Melania. Și asta fără ca părinții să fi aflat o clipă de calitățile și munca micuței
VIEŢI ÎNTRE DOUĂ REFUGII CARTEA PĂRINŢILOR. In: Vieți între două refugii by Aurel Brumă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/565_a_753]
-
micuța lui fiică, Melania, îi fă cuse o mare surpriză. În expoziție, la loc de cinste, se afla lucrul de mână semnat cu litere mari, Chiosea Melania. Și asta fără ca părinții să fi aflat o clipă de calitățile și munca micuței. Nu mai știu nimic de ei. Poate zâmbesc în cer iar micuța Melania de atunci leagănă pe brațe nepoți sau strănepoți. * La sfârșitul anului școlar, pe peronul gării știam că nu voi prinde și al doilea an la Filești. Dau
VIEŢI ÎNTRE DOUĂ REFUGII CARTEA PĂRINŢILOR. In: Vieți între două refugii by Aurel Brumă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/565_a_753]
-
cer iar micuța Melania de atunci leagănă pe brațe nepoți sau strănepoți. * La sfârșitul anului școlar, pe peronul gării știam că nu voi prinde și al doilea an la Filești. Dau să urc scările vagonului cam înalte pentru o învățătoare micuță și firavă când un elev dintr-a doua, Sigănaș, îmi întinde doi iepuri, ca două păpuși vii. Luați-i, domnișoară învățătoare. Or să vă adu că aminte de noi. Dar cum, unde să-i duc? Unde mergeți. Și tot luptând
VIEŢI ÎNTRE DOUĂ REFUGII CARTEA PĂRINŢILOR. In: Vieți între două refugii by Aurel Brumă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/565_a_753]
-
știa cum să facă și când anunțul nenorocit. Iar când l-a făcut, cele mai cumplite și dramatice fețe erau trei la număr: directorul, Luca și eu. Mai era o speranță. Să nu vie înlocuitorul. Și a venit: un băiețaș micuț, blond și liniștit, obosit de cei 40 de kilometri parcurși. Au urmat zile de trai în doi pe un salariu, Luca devenind gospodarul casei ajutat pe cât se putea și de Hașa. Dar iată că, precum în povești, cum ne urnim
VIEŢI ÎNTRE DOUĂ REFUGII CARTEA PĂRINŢILOR. In: Vieți între două refugii by Aurel Brumă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/565_a_753]
-
fost găgăuză, adică turci ortodoxiți, însă în familia ei nu se vorbea decât rusește și românește. Erau trei fete. O soră, Manea, făcuse școala profesională. Lucra croitorie. Altă soră era măritată iar soțul era la armată. In sfârșit, Sașa. Era micuță, slăbuță, aproape brunetă și frumușică, chiar frumoasă. Avea un suflet de aur și dacă nu mi-ar fi spus că a fost logodită și apoi părăsită când, în realitate fusese ademenită de un plutonier de jandarmi, poate m-aș fi
VIEŢI ÎNTRE DOUĂ REFUGII CARTEA PĂRINŢILOR. In: Vieți între două refugii by Aurel Brumă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/565_a_753]
-
el convenisem să intrăm în zile diferite, ca exercițiu de uitare a numelor la comisie. Dar n-a fost să fie așa. În lipsa unui candidat absolut necesar la număr același domn Mămăligă aproape c-a împins-o cu forța pe micuța doamnă și soție în fața comisiei. Cum vor fi căzut zarurile? * Domnul Mămăligă m-a dus condus până în fața comisiei. Se dădeau pe gratis bilețele de examen, examenul se lua însă greu de tot. Așteptam în bancă să se ducă ceața
VIEŢI ÎNTRE DOUĂ REFUGII CARTEA PĂRINŢILOR. In: Vieți între două refugii by Aurel Brumă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/565_a_753]
-
mărimea celor pe care i-am avut acolo n-am mai văzut. Popușoii creșteau până dincolo de creștetul călărețului iar inul semănat mi-a deschis multe porți. Mulți ar fi dorit să poată croi din pânza aceea îmbrăcăminte. Aveam și o micuță grădină de zarzavat care nu mai prididea să ne bucure. Dar poate că experiența agricolă cea mai frumoasă a fost pentru noi orezăria. Pe terenul comun, tot un dar al apelor, s-a constituit un fel de cooperație a orezului
VIEŢI ÎNTRE DOUĂ REFUGII CARTEA PĂRINŢILOR. In: Vieți între două refugii by Aurel Brumă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/565_a_753]