15,064 matches
-
tu mulțumește-i lui Dumnezeu! Și copiilor tăi! Și trecură ani mulți de la experiența de moarte clinică prin care a trecut mama. Ne-a fost lăsată încă 48 de ani, ani în care ea, mama, a fost unică! Cea mai minunată mamă de pe pământ! Dormi în pace draga mea, mamă! Referință Bibliografică: Mama / Viorica Gusbeth : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1874, Anul VI, 17 februarie 2016. Drepturi de Autor: Copyright © 2016 Viorica Gusbeth : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau parțială
MAMA de VIORICA GUSBETH în ediţia nr. 1874 din 17 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/383256_a_384585]
-
total de cititori:cititori- numar de abonati:abonat->accesari / articol->accesari / cititor->voturi / articol->cititori / articol I. MĂRȚIȘOR - ROMAN FANTASTIC - CAP.1, de Năstase Marin, publicat în Ediția nr. 2252 din 01 martie 2017. Capitolul I Cum am aflat de minunata poveste a lui Mărțișor Într-o seară de april m-am așezat pe o bancă sub caișii înfloriți. Era de acum târziu și zgomotele se subțiau, se răreau și se topeau încet, încet, transformându-se într-o pânză vrăjită de
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/383088_a_384417]
-
plutească în starea de imponderabilitate creată de aceasta, deodată aud niște șoapte: - Hei , Don Juan de baltă, mai ușor cu sărutatul, că ne-ai sfâșiat rochițele; abia ne-am pus strai de ... Citește mai mult Capitolul ICum am aflat de minunata poveste a lui Mărțișorîntr-o seară de april m-am așezat pe o bancă sub caișii înfloriți. Era de acum târziu și zgomotele se subțiau, se răreau și se topeau încet, încet, transformându-se într-o pânză vrăjită de liniște.Autobuzele
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/383088_a_384417]
-
sprâncene colilii. Lunișoarei i-au pudrat razele aurii, îmbrăcând-o cu o magică rochie de mireasă. Sprințarele stele argintaseră și nuiaua de alun care fulgera în razele aurii ale lunii, când șerpuia ca un steag dacic în spatele lui Tudorel. Văzând minunata pereche, toți copacii și tufișurile din drum ovaționau, scuturându-și clopoțeii de argint : Să ne trăiască mirii cei frumoși și norocoși! Citește mai mult Bineînțeles că Tudorel, ca un adevărat cavaler, i-a oferit Lunei-Lunișoarei brațul. Mergea atent și tacticos
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/383088_a_384417]
-
sprâncene colilii. Lunișoarei i-au pudrat razele aurii, îmbrăcând-o cu o magică rochie de mireasă. Sprințarele stele argintaseră și nuiaua de alun care fulgera în razele aurii ale lunii, când șerpuia ca un steag dacic în spatele lui Tudorel.Văzând minunata pereche, toți copacii și tufișurile din drum ovaționau, scuturându-și clopoțeii de argint : Să ne trăiască mirii cei frumoși și norocoși!... XXII. NUIAUA FERMECATĂ-2, de Năstase Marin, publicat în Ediția nr. 1803 din 08 decembrie 2015. Lui Tudorel i se
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/383088_a_384417]
-
îi aduse la cunoștința aventură lui Criști cu Carmen. Această lua proporții. Criști începu să lipsească nopțile de acasă. Închirie o garsonieră sau poate o cumpăra, cuibușorul iubirii lor. Delia era tot mai nefericită. Singură bucurie era Cristina, un copil minunat. Cu acea simțire pe care doar copiii o pot avea, Cristina fără să știe despre ce este vorba, făcu un desen cu care o puse pe mama pe gânduri. Între mama și tata o așeza pe Carmen, zise ea când
SĂ NU UIȚI TRANDAFIRII CONTINUARE de VIORICA GUSBETH în ediţia nr. 1917 din 31 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/383264_a_384593]
-
din hol, deschidea radioul și asculta pierdut în visare muzică ce ii liniștea cugetul. Criști, cu fiecare escapada, se apropia tot mai mult de diafana Carmen. Acum, pe jumătate amorțit de țigară, simțea cât îi este de dor de picioarele minunate ale iubitei, de gură ei ce săruta sălbatic, de glasul ei puțin răgușit dar care părea că plin de mister. — Timbrul glasului tău îmi aprinde imaginația, ai imprimat în inima mea glasul tău iubito! — Doctore, cum vorbești? Poate în creier
SĂ NU UIȚI TRANDAFIRII ROMAN---CONTINUARE de VIORICA GUSBETH în ediţia nr. 1881 din 24 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/383258_a_384587]
-
să-și dea seama discutând despre trecut. Dar tăcu. — Sincer, îmi pare rău pentru tine! Soțul tău mi-a plăcut! La câteva săptămâni după această discuție avută cu Delia, fiind prins de problemele sale amână subiectul cu trandafirii Deliei. Primi minunata veste, Ludmila va fi cu el în vacanța de iarnă. Trebuia să grăbească treburile. Vom pleca mai devreme la Brașov, poate ne oprim la hotelul duduii Lica, își spuse el. Și trebuie să mă întâlnesc cu Delia. Neapărat trebuia să
SĂ NU UIȚI TRANDAFIRII CONTINUARE de VIORICA GUSBETH în ediţia nr. 1924 din 07 aprilie 2016 [Corola-blog/BlogPost/383265_a_384594]
-
a fost o zi tristă dar, într-o oarecare măsură, i-a redat lui Ștefan o liniște de care avea nevoie. — Spune-mi, mamă ce știi de Anton Ghițescu, fostul soț al Deliei, fiica doamnei Tomescu? — Despre Anton? Un bărbat minunat, păcat că nu l-au înțeles soțiile! Știi doar că a fost căsătorit și a doua oară. E inginer agronom, lucrează vreo cincizeci de hectare de teren doar cu doi oameni. Îi merge foarte bine după cum am auzit și eu
SĂ NU UIȚI TRANDAFIRII CONTINUARE de VIORICA GUSBETH în ediţia nr. 1886 din 29 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/383259_a_384588]
-
mulți părinți duhovnicești, mai cu seamă în ultimii doi ani și iată acum a sosit ceasul să facem același lucru și cu Părintele Arhimandrit Serafim Mân - care va rămâne în amintirea și în conștiința noastră cu multe învățături și fapte minunate, printre care, la loc de frunte stă aceea că a încurajat și ajutat o mulțime de tineri teologi să se pregătească pentru apărarea și promovarea credinței ortodoxe în anii grei ai dictaturii comuniste, si care astăzi sunt preoți și slujitori
ÎMPLINIREA A PATRU ANI DE LA SĂVÂRŞIREA DIN ACEASTĂ VIAŢĂ A PREACUVIOSULUI PĂRINTE ARHIMANDRIT SERAFIM MAN DE LA MĂNĂSTIREA ROHIA – MARAMUREŞ (1935 – 2013)… de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 2236 din 13 [Corola-blog/BlogPost/383268_a_384597]
-
Face sarmale și plachie / Și alivenci cum doar ea știe; Mai face și o pască mare / Cu ouă și smântână care, De bună ce se dovedea, / De degete ți se lipea; Mai face și alte bucate, / Care de cari mai minunate. Apoi, jeratic a adus / Pe care în groapă l-a pus, Iar peste el a potrivit / Lemn putred, să ardă mocnit. Deasupra, peste toate cele, / A pus o leașă de nuiele. Pământ și frunze-a presărat / Pe leașă și a
CAPRA CU TREI IEZI de IOAN CIORCA în ediţia nr. 1795 din 30 noiembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/383224_a_384553]
-
stăvilar care brusc s‑a rupt, iar acum apa se revarsă nestăpânită. M‑am scuturat de parcă aș fi fost în lanțuri și acestea au căzut! Mă simțeam ușoară, ușoară. Aș fi putut să‑mi iau zborul. Libertate! Libertate! Ce cuvânt minunat. Liberă pentru prima oară de când mi‑am auzit numele strigat în fabrică, pentru mutarea disciplinară! - Mergem la primărie, să dăm jos portretul dictatorului, a spus primărița de la Șesu, inspirată de cele văzute la televizor. În timp ce primărița „executa” tabloul celui care
BIETUL OM SUB VREMI CAP III PRIMARITA- O ALTFEL DE CARTE DESPRE CADEREA COMUNISMULUI de DORINA STOICA în ediţia nr. 1086 din 21 decembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/383249_a_384578]
-
viața, fusese un adversar neîmpăcat al spânzuratului; aportul său fusese hotărâtor în desfășurarea evenimentelor. „Sunteți liberi!” a decretat cel apărut pe val, adresându-se mulțimii, buimacă. „Împreună, vom veghea să nu se mai petreacă nicicând vreo fărădelege în aceste locuri minunate, scumpe nouă tuturor. Vom înălța o Stațiune demnă, înfloritoare, puternică, mândri de efortul nostru neprecupețit, de idealurile noastre, de tradițiile noastre, de victoria noastră!” Membrii Comitetului Cetățenesc au aplaudat, privind hotărâți adunarea încă năucă, apoi au izbucnit în urale. Dezmeticită
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2239_a_3564]
-
absolut nimic despre lucrarea care constituise mobilul crimei. Poate că cel care cotrobăise prin lucrurile mortului găsise ceea ce căuta. Era pe punctul de a renunța când ridică spre lumina ferestruicii una dintre ultimele foi de pergament. Pe el era o minunată schemă pentru un vitraliu În policromie, care Îi atrăsese atenția. Dar mai era ceva, după cum descoperi Întorcând foaia. Lumina razantă ce provenea de la fereastră scosese În evidență o țesătură de semne subțiri. Pipăind cu delicatețe suprafața, i se păru că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
fior de plăcere, pe măsură ce femeia se apropia de ei, ignorând plebea ce părea să o idolatrizeze. Dansatoarea se ascundea sub un văl subțire și prețios de mătase, brodat În ochi de păun, care Îi conferea grația fermecătoare a unei păsări minunate. Dante era sigur că nu mai văzuse nimic asemănător În cârciumile din Florența. Acum, ajunsese În dreptul mesei lor și se oprise, legănându-și ușor șoldurile și scuturând tăblițele rotunde din metal pe care le ținea legate la Încheieturile mâinilor. Îi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
pe propria minte. O curvă, acela era numele tutelar al viitoarei Universitas a cetății sale! O târfă triumfătoare, care umbla slobodă prin cârciumi, fără veșmintele și semnele infamiei sale. Cineva avea să plătească, la Comună, pentru această evidentă corupție. Ce minunată alegorie a timpurilor, Își zise, Înghițindu-și zâmbetul batjocoritor care Îi urcase pe buze. O prostituată Înălțată la cerul zeiței iubirii. Glasul sonor al lui Veniero i se vârî printre gânduri. Acesta părea să Îi fie cel mai pe plac
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
Prin zonă Își mai făcea veacul un martor al Întâmplărilor declanșate de zelul gospodăresc al preotului, și anume clopotarul bisericii vârâte atunci În reparație capitală. Dar ce spun eu martor? Trăgătorul de funii pretindea că avusese un rol covârșitor În minunata aventură a tezaurului, respectiv că el descoperise și ascunzătoarea, și conținutul ei, dar, ca un subaltern devotat și cu simț ierarhic, depusese atât monedele, cât și primele pergamente În mâinile mai-marelui său care, șmecher, a bagatelizat și a minimalizat totul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
că sunt un tip foarte impresionabil, Însă mărturisesc că mi s-a făcut milă de ea. - Ce s-a Întâmplat? am Întrebat-o punându-i camaraderește și ocrotitor mâna pe braț. - Ceea ce trebuia să se Întâmple, probabil, a bombănit furioasă. Minunatele hârtii În care mi-am pus toate speranțele... pfui, ce mizerie... și i-am mai băgat și pe alții În... Poftim, uită-te și tu, ca să vezi pentru ce era cât pe-aci să-ți pui pielea la saramură... Împins
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
dragul de carte. Apoi am început să citesc din basme și să cutreier prin lumea versului. Multe cărți mă așteaptă să le descopăr tainele. Acum, nu trece o zi să nu mă întâlnesc cu acest prieten, să petrecem câteva clipe minunate împreună. Cu fiecare rând pe care îl citesc, cartea devine tot mai importantă pentru mine. Datorită ei pot cu ușurință să aștern pe hârtie și să transmit prin viu grai gândurile pe care le am. Citind, îți îmbogățești sufletul și
Cartea, un dar pentru toţi. In: ANTOLOGIE:poezie by Adriana Bârlogeanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/246_a_658]
-
aici - grăi el către tătar. Ochii-mi se desfată, inima se-nalță. Dar adevăr zic ție, mărite han, că nevrednicele mele picioare sunt departe de cuget și nu mai voiesc a-l asculta. Au greșesc mult dacă, văzând colea acel minunat jilț, poftesc a ședea cum, iaca, și fac? Nicidecum, răspunse tătarul înclinându-se. Noi înșine prețuim șederea. Zăbava, când vine dinăuntru, vestește ridicarea, precum și ridicarea precede prăbușirea. Șezi, preacuvioase, simte-te bine, căci în curând te vei înălța. — Ibi bene
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
recunoaștem? - un fel dă supă dă batal. Episodul 16 CE CONSUMAU OAMENII PE LA îNCEPUTUL SECOLULUI AL XVII-LEA La început, cum spuneam în precedentul episod, s-a adus un fel dă supă dă batal. Batalu ca batalu, da’ supa era minunată. Pluteau în ea - să vezi și să nu crezi - bucăți de carne de porc, de vită, de curcă și iar de porc, de vită și de curcă, de nu mai știai ce să alegi. Cât despre batal, nici pomeneală. Am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
47 DESCRIERE Până se fripse nefericitul iepure, această mascotă vie a existenței tupilate și libere care pe atunci creștea cu sutele de mii pe generoasele dealuri urmate de fertile văi, soarele trecu încet, inexorabil în crucea amiezii. Era o zi minunată. Ciocârlia se înălța voioasă în văzduh după vreo musculiță inconștientă, albinele bâzâiau harnice în căutarea prăzii, fluturii își etalau întreaga paletă a coloritului lor, demn de pensula unui Kandinsky, iar muștele, cu excepția locului unde adăstau caii, erau puține. La marginea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
se strecură în celălalt fotoliu, așezându-se - e totuși cazul s-o spunem - turcește. Timpul trecea. Clipele zburau una după alta, focul duduia plăcut, buștenii se prăbușeau în sobă, cafeaua era naturală, pe geam se strecura lumina sfioasă a amurgului... Minunate clipe! — Povestește-mi despre tine - șopti Cosette, privindu-l cu ochii umezi. îndurerat, Broanteș îi explică prin semne situația obiectiva care-l împiedica să dea curs rugăminții ei. — înțeleg - răspunse cu blândețe Cosette. Ești mut din maștere sau...? - și-și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
de kilometri. Toate acestea n-avea de unde le cunoaște spătarul care, încă buimac, se sculă în capul oaselor, aruncă ce mai rămăsese din muscă și trase de șnurul de la căpătâi. Apăru, ca să zicem așa, o cadână. Episodul 67 O DIMINEAȚĂ MINUNATĂ La vederea cadânei, spătarul Vulture se frecă la ochi, se mai uită o dată, se pișcă să afle dacă nu cumva visează și se gândi brusc la giupâneasa lui Calomfira, o femei cât malu’, pe care abia de-o puteau cuprinde
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
roșu în tinerețe, te pierzi cu firea în fața unei... mă rog... zi-i cum vrei... — Așa e - suspină spătarul. Simt ispita în pieptul meu cum sapă... Femeia, spătare - spuse Barzovie-Vodă sculându-se cu plapuma în capul oaselor - este acel lucru minunat lăsat de Domnul pe pământ pentru a scăpa raiul de-o pacoste, cum au zis proorocii, care nu erau chiar așa cum îi considerăm noi astăzi. Erau, dimpotrivă, oameni cu carte, poate cei mai luminați din vremea lor, cu o adâncă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]