4,730 matches
-
tîlcurile lui? Rătăcirea. Rătăcirea este o căutare răzleață a drumului, a țintei. Rătăcirea Înseamnă a ajunge mereu Într-un loc În care nu te așteptai să te afli. Rătăcirea, În sensul ei figurat de a colinda cu voluptate un tărîm miraculos, este simbolul unui traseu inițiatic prin care un teritoriu neutru, legat prin rețeaua pașilor celui ce Îl străbate, devine ținut. Taina unui haiku se mărturisește doar celui ce rămîne prizonierul său voluntar și are răbdarea fără margini a rătăcitorului. Referință
Mulcom Picurând by Corneliu Traian Atanasiu () [Corola-publishinghouse/Science/1259_a_2200]
-
lumină inima tresare. Și răspunde-n Ursa Mare.” De-acum orice tremur de geană și orice pîlpîire, orice atingere sau tresărire au un răsunet incalculabil, nebănuit, de cutremur. Căci ele se petrec pe harfa tîlcurilor, printre corzile tainelor și răzbat miraculos pînă În Ursa Mare. Lucrînd sub regimul discreției maxime - surdina - totul are, ciudat, paradoxal, efect penetrant și amplificator. În contextul unei nopți magice (Noapte de mai), Blaga Îl folosește pe a răspunde cu o deosebită delicatețe a minții (cu hosomi
Mulcom Picurând by Corneliu Traian Atanasiu () [Corola-publishinghouse/Science/1259_a_2200]
-
și Încă nu știm că iubim. Dar apa, dar apa În care de sus de pe pod ne-oglindim, o știe de astă-vară. (Atoștiutoarele) Este În această ultimă strofă un tulburător apel la imaginea grăitoare văzută În apă care ne comunică miraculos și instantaneu, aproape ca Într-un haiku, misterul propriei noastre vieți. Într un anume fel, Blaga resimte că, urmîndu-și, În manieră individualist-occidentală, destinul de individualitate creatoare, trădează menirea sa originar-umană. O spune, lamentîndu-se, Într-unul din poemele din tinerețe: Am
Mulcom Picurând by Corneliu Traian Atanasiu () [Corola-publishinghouse/Science/1259_a_2200]
-
despre senzația de pace pe care ele o induc. Nici tăcerea și nici liniștea nu sînt ceva absolut. Ele sînt doar stări În care, cînd se potolesc stridențele, vacarmul, hărmălaia, larma, sonoritățile ajung la un echilibru armonios și rumoarea devine miraculos, surdinizat, murmur abia perceptibil care ne alină și urechile, și sufletul. Tăcerea este dinamism sonor perceput ca vibrație consonantă. Pacea, În acest sens, e un mimimalism sonor resimțit ca o binefacere, ca un puseu de fericire. Cei care au fost
Mulcom Picurând by Corneliu Traian Atanasiu () [Corola-publishinghouse/Science/1259_a_2200]
-
rebele, refractare, Îndărătnice? Ceva care să pară că Îngenunchează orice Încercare de Împotrivire. Ceva care să se impună simțurilor printr-o amplitudine suverană necontestată de nimic. Și nimic nu este mai covîrșitor În această tentativă decît acea pulbere albă care, miraculos și parcă migălos, face să dispară Într-o singură noapte orice accident coloristic de pe tot ceea ce poate fi văzut, lăsînd doar o Întindere albă și amorfă, făcînd astfel totul prizonier al gerului. Puteam Începe deci cu doar cîmpul brumat, dar
Mulcom Picurând by Corneliu Traian Atanasiu () [Corola-publishinghouse/Science/1259_a_2200]
-
sintagme expresive, pline de miez și tîlc. Acum. TÎrziu. Dacă această cîinoșenie Întru bucurie vi se pare suspectă sau ușor blasfematorie, Încerc să vă Înmoi Încrîncenarea citînd dintr-un text mai vechi: „Soarta noastră este ca, atunci cînd, prin grația miraculoasă a Întîmplării, ne smulgem din platitudinea amorfă a vieții fără rost, să ne resimțim fericirea - cu vorbele lui Blaga - ca un joc de iezi pe morminte Înalte. Simțim În această emblematică efigie a destinului nostru o Împăcare virilă cu tot
Mulcom Picurând by Corneliu Traian Atanasiu () [Corola-publishinghouse/Science/1259_a_2200]
-
tîlcurile lui? Rătăcirea. Rătăcirea este o căutare răzleață a drumului, a țintei. Rătăcirea Înseamnă a ajunge mereu Într-un loc În care nu te așteptai să te afli. Rătăcirea, În sensul ei figurat de a colinda cu voluptate un tărîm miraculos, este simbolul unui traseu inițiatic prin care un teritoriu neutru, legat prin rețeaua pașilor celui ce Îl străbate, devine ținut. Taina unui haiku se mărturisește doar celui ce rămîne prizonierul său voluntar și are răbdarea fără de margini a rătăcitorului. De
Mulcom Picurând by Corneliu Traian Atanasiu () [Corola-publishinghouse/Science/1259_a_2200]
-
Însă o lecție de viață ce ne Întoarce la slăbiciunea dintîi care, asumată, ne poate susține În continuare. Șevaletul, plin de licheni, ne așteaptă Încă răbdător. Dangăt de clopot Dangăt de clopotpetalele macilor tremură ușor Ana Urma În mod aproape miraculos, poemul surprinde o corespondență care răzbate prin diferența dintre regnuri. Clopotul, masiv, dur, inflexibil este un analog al cupei delicate și fragile a florilor de mac. Tocmai această potrivire de formă face și mai semnificative contrastele și opozițiile. Ponderea decisivă
Mulcom Picurând by Corneliu Traian Atanasiu () [Corola-publishinghouse/Science/1259_a_2200]
-
Înflori (curînd), și kimono-ul ritual (imprimat poate cu flori de cireș) par a fi doar lumea cea nouă În care adolescenta, devenită femeie, va evolua În primăvara vîrstei. Cele două anotimpuri Întrepătrunse sînt și ele doar unul, augmentat prin această miraculoasă contopire. Plouă mărunt plouă măruntîn căruț a cu fier vechi lama unui plug Manuela Dragomirescu Cel mai surprinzător lucru În legătură cu acest poem este faptul că, participînd la concursul lunii aprilie care a avut ca temă cuvîntul plug, kigo de primăvară
Mulcom Picurând by Corneliu Traian Atanasiu () [Corola-publishinghouse/Science/1259_a_2200]
-
a copilului care ai fost odată. Dacă, respectînd continuitatea de sens, am surprins atmosfera poemului, repunînd În drepturi kireji-ul, Înțelegem că prima imagine simbolizează divergent nu doar un sfîrșit al caierului de povești care era bunica, ci și al vremii miraculoase cînd eram copii, ca și al acelor timpuri patriarhale care nu se vor mai Întoarce niciodată. Decît poate În scurte clipe cînd nostalgia ne va readuce imaginar cu capul În poala bunicii unde torceam și noi la unison cu sfîrÎitul
Mulcom Picurând by Corneliu Traian Atanasiu () [Corola-publishinghouse/Science/1259_a_2200]
-
opoziție cu aceea hard, dură, naturală, profundă, veritabilă. Fragii, din aceeași sintagmă, au și norocul unei potriviri fonetice pe alte vocabule precum fraged și fragil, care-i contaminează cu Înțelesuri ale delicateții, prospețimii, gingășiei și confirmă astfel, dublînd În mod miraculos, grațioasa lor ființă aurorală. Realcătuită astfel, Îmbogățită cu semnificații pe care le sugerează doar, dulceața de fragi propune din capul locului o opoziție ireconciliabilă Între artificiu și naturalețe, Între Încercarea infructuoasă de a păstra nealterată o frăgezime efemeră și mireasma
Mulcom Picurând by Corneliu Traian Atanasiu () [Corola-publishinghouse/Science/1259_a_2200]
-
misteriosă dintre fragi și zori. Iar dulceața de fragi este simbolul unei bătrîneți precoce (de obicei adoptive), suficiente și satisfăcute care se bucură În mod egal de cămara plină și de viața sfoiegită. Presupunînd că cineva s-ar fi convertit miraculos la un cult al fragilor, dulceața de fragi ar fi fără Îndoială pentru el suprema blasfemie. Cireșe amare cireșul amardin ce În ce mai negre tălpile goale Lavana Kray Poemul Lavanei poate fi citit În primă instanță la propriu. Copiii
Mulcom Picurând by Corneliu Traian Atanasiu () [Corola-publishinghouse/Science/1259_a_2200]
-
că a citit. Desigur că a fost sigură că dacă nu e tocmai geniu, are măcar talent, dar un talent desigur mare, evident. Desigur că odată și odată i-a venit o idee. Desigur că ideea i s-a părut miraculoasă. Atunci a început să și-o realizeze". Ceea ce face ca acest raționament să devină "argument inductiv prin ficțiune" este reiterarea anaforică a adverbului de certitudine. Ea accentuează discrepanța între situația reală (lipsa de talent) și cea imaginată, fiind, în acest
Tudor Arghezi : discursul polemic by Minodora Sălcudean [Corola-publishinghouse/Science/1086_a_2594]
-
și nu-mi atribui darurile ce mi se acordă." În chip contrastant, autoportretul liric supradimensionează eul demiurgic "(...) zămislit ca-n basme / cu șapte frunți și șapte / Grumazi și șapte țeste", un sine neînțeles de egoul obișnuit, căruia i se substituie miraculos, generând impresia stranie că "altcineva scrie cu mâna mea, și poate să scrie uneori chiar foarte frumos, și din această pricină nu-mi atribui nici un merit, atâta timp cât nu-l înțeleg". 5.2. Poetica violenței. Pentru Marc Angenot, "pamfletul ar fi
Tudor Arghezi : discursul polemic by Minodora Sălcudean [Corola-publishinghouse/Science/1086_a_2594]
-
șteargă cascada pe care o pictase în frescă pe perete, fiindcă zgomotul apei nu-l lăsa să doarmă. Anecdota aceasta ne încântă pe noi, care credem în tăcerea frescelor. Și ne îngrijorează oarecum. Logica ei ne sfidează și totuși acest miraculos trezește în adâncul nostru o suspiciune adormită: ca o istorie intimă nu atât pierdută cât uitată, încă amenințătoare. Dar de atât de departe. China, la urma urmelor, este, pentru Occident, Celălalt... Insomniile acestea nu-s de la noi. Dar de la cine
by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Science/1095_a_2603]
-
în 380, exclud din Biserică prostituatele, patronii de bordeluri, pictorii și fabricanții de idoli. În secolul al IV-lea, episcopul Eusebiu se miră ca de o rămășiță păgână de faptul că la Cezareea, în Palestina, se poate înălța o statuie miraculoasă a lui Isus. Și totuși imaginea se va strecura încetul cu încetul în poporul creștin prin partea de jos pietatea funerară și prin cea de sus interesul politic. Ea se întoarce pe poarta cea mică: decorații funerare private, orfevrerie, sticlărie
by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Science/1095_a_2603]
-
Scrierea nu este de ajuns. E nevoie de o propagandă. Litera poate ucide spiritul, dar imaginea vitalizează litera, așa cum fac ilustrația cu învățământul, iar mitologia cu ideologia. Ce forță de expansiune ar mai fi avut doctrina creștină fără minuni și miraculos (de la miror, văd, admir)? Fără folclor, fără Înălțări, Bune-Vestiri și încoronări, fără zâne, licorne, sirene, îngeri și dragoni? Cum să-i faci pe oameni să creadă în Iad, în Rai, în Înviere fără a le arăta toate acestea? Fără a
by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Science/1095_a_2603]
-
în refuz sau "de dreapta" în acceptare, fiind sancționat printr-un divorț sau o schismă de semn contrar, conducătorii religioși a trebuit să facă un zigzag între cele două rele. Prea multă devoțiune înseamnă întoarcerea la superstițiile magice și idolii miraculoși exces care provoacă replica Reformei și a extremiștilor acesteia. Insuficientă devoțiune înseamnă retragere eremitică, de tip manihean sau catar, câmpul fiind lăsat liber pentru vrăjitorii necontrolate. Prudența îndeamnă așadar la trezirea simțurilor fără a le excita, la propagare fără edulcorare
by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Science/1095_a_2603]
-
În numele Imaginii? Dar cuvântul nu are același sens, imaginea nu este învestită cu aceleași efecte la Paris în 1992, la Roma în 1792 sau tot la Roma în 1350 (când un milion de credincioși năpădesc orașul ca să privească o imagine miraculoasă a lui Christos). Nu este aceeași chimie imaginară, fiindcă dinamica privirii nu mai este aceeași. A pretinde să izolezi o idee de imagine ar fi tot o idee imaginară. Nu există imago o invariantă sub forfota nesfârșită a vizibilului, căci
by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Science/1095_a_2603]
-
ne catapultează, fie și pentru o clipă, în afara istoriei, care, așteptare sau nostalgie, este mereu negativitate. Ca un sifon care ar elimina neantul conștiințelor, aspirat de o suficiență pozitivă și încântată, plăcerea estetică unește trecutul și viitorul într-un prezent miraculos. Drumul spre interior" drag lui Novalis nu are date și, așa cum ideologia este lucrul prin care o societate sau un individ aparțin în mod obligatoriu timpului lor, arta este lucrul prin care i se pot sustrage. Modern, spunea Baudelaire, este
by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Science/1095_a_2603]
-
unui cod. Astfel, cuvântul "albastru" față de culoarea albastră. Aceste distincții contemporane, foarte utile pentru subiectul nostru, nu au decât cusurul că interferează cu un registru mai vechi și mai bine acreditat. Icoana ortodoxă, de pildă, este "indicială" prin proprietățile ei miraculoase ori taumaturgice (cerșetorii din Rusia își atârnau icoane la gît ca pe niște amulete). Primatul statuarului asupra picturii, la antici, exprimă apropierea lor de indice, să spunem de fizica trupurilor. Volumul, modelatul, cele trei dimensiuni mulaj și umbră brută. La
by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Science/1095_a_2603]
-
o ruptură majoră în psihologia privirii, orice-ar spune teologii: în ambele cazuri, ființa divină se revelează în direct și în persoană prin imaginea ei. Antichitatea târzie și creștinătatea veche au, de altfel, în comun faptul că admit oficial imaginea miraculoasă sau "acheiropoietă" (nefăcută de mâna omului). În Antichitate, ea cădea din cer. În creștinism, vine dinspre origini. Este Sfântul Chip de la Laon, Sfânta Mahramă de la Edessa, iar mai târziu Giulgiul de la Torino. Punct comun: amprenta vie a lui Dumnezeu viu
by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Science/1095_a_2603]
-
au adus pe Platon la umaniști (Marsilius Ficinus, traducătorul lui florentin). Bizanțul îl leagă pe creștinul anului 1000 de păgânul anului 1000. Icoanele rusești provenite din tradiția bizantină păstrează și astăzi, pentru privirea populară naivă, aceleași virtuți ca greceștile xoana miraculoase. Era artei Arta este un produs al libertății umane; dar nu numai în sensul în care o înțelege Kant când spune că munca albinelor nu este o operă de artă, ci un efect al naturii (fagurii de ceară nefiind construiți
by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Science/1095_a_2603]
-
doua. Sau, mai degrabă, miracolul supraviețuirii provine din întâlnirea între caracteristicile fizice ale obiectului de artă obiect solid, rar, mobil, transportabil, nereproductibil (sau limitat statutar în tiraje), transmisibil, pasibil deci de o apropriere privată sau de o depozitare și proprietățile miraculoase ale banilor. Adică îmbinarea a două fetișisme într-unul singur. "Banul este viața a ceea ce este mort, mișcându-se în sine" (Hegel). Rotație benefică tuturor: banii fac să circule arta, care face să circule banii (frescele sunt rare, ca și
by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Science/1095_a_2603]
-
și-a aflat înflorirea în reproducerea tipărită. Și mai ales aura. Fotografia de artă multiplică opera unică, dar instantaneul reușit al fotoreporterului este el însuși unic. Dacă a demistificat imaginea manuală, aparatul foto a redat farmecul evenimentului prin "documentul senzațional". Miraculosul mașinal este scoop-ul. Nu nevăzutul, ci "nemaivăzutul". Clipa pe care n-o vom revedea. Chipul inaccesibil al vedetei. Gestul de neșters, irecuzabil al sportivului, al politicianului sau al unui om oarecare. Fiorul glisează, în afara atelierelor, din intemporal în actualitate. În afara
by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Science/1095_a_2603]