79,860 matches
-
Iuda și Magdalena sunt amanți, dar iubirea lor nu se împlinește din cauza lui Isus, care o fascinează pe tânăra femeie. Aceasta spală picioarele Mântuitorului cu parfumul hărăzit nunții sale cu Iuda. La rândul său, Iuda se vede învestit cu tragica misiune de a-și preda rivalul autorităților. Mesajul piesei lui Dulk depășește sfera esteticului: fără Iuda, Isus n-ar fi murit; fără Maria Magdalena, n-ar fi existat mărturia învierii. Paul Heyse, devenit Von Heyse, laureat al premiului Nobel pentru literatură
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
-
avea deja un cuvânt, siqar, iar metateza si-/is pare dificilă din punct de vedere lingvistic. În plus, teoria se bazează pe un anacronism, întrucât Flavius Josephus, descriindu-i pe sicarii, vorbește despre situația anilor 50 d.Hr., mult după misiunea lui Isus. 2. „Iscariot” face aluzie la caracterul personajului (etimologie psihologizantă). De fapt, în acest caz, avem de-a face nu cu un supranume, ci cu o poreclă, care poate fi pusă în legătură cu verbul aramean scheqar, „a înșela”. Iuda Iscariotul
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
-
pact sub ochii ambelor tabere. Ei formalizează pe loc o relație care s-a bazat până atunci pe iubire frățească și încredere totală reciprocă. Isus acceptă senin, dumnezeiește ceea ce i-a fost scris. Iuda își împlinește și el, până la capăt, misiunea. Scurtul dialog, precedat de sărutul lui Iuda, pecetluiește două destine indisolubil legate unul de altul. Matei însă nu se oprește aici. Tocmai am vorbit despre pecete și destin. Destinul presupune un final, un punct terminus care-i conferă sens, care
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
-
teologizare și, implicit, de stigmatizare a apostolului Iuda va fi făcut de Luca. Puțini exegeți au remarcat faptul că, în cazul Evangheliei după Luca, există nu trei, ci patru ispite ale diavolului. Primele trei sunt cele bine știute, dinaintea începerii misiunii publice. Ele apar și la Marcu, și la Matei. Ultima însă este creația lui Luca. În capitolul 4, după consumarea încercărilor, el notează: „și după ce și-a isprăvit (syntelesas) toate încercările (panta peirasmon), diavolul s-a îndepărtat (exact: «a stat
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
-
au dreptate să se întrebe nedumeriți referitor la acest pasaj: dacă Isus știe de la bun început pe cine a ales, înseamnă că apostolul care-L va preda trebuie exonerat de vina principală. El n-a făcut decât să îndeplinească o misiune divină, conferită în chiar momentul alegerii sale „printre cei doisprezece”. Ioan nu se mulțumește aici cu o aluzie. Într-o paranteză exegetică, el dezvăluie cititorilor identitatea personajului vizat de Isus. și o face cu o precizie de funcționar al stării
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
-
de frate al lui Caiafa (apo adelphou Kaiapha en), infiltrat în grupul apostolilor pentru a-i spiona și a transmite informațiile necesare Sinedriului. „Nu era ucenic pe față”, zice textul, adică sincer; fusese „împins de iudei, cu viclenie”. El primește misiunea precisă de a-L compromite pe Isus, inventând o minciună verosimilă. Iuda speculează tâlhăria din Templu și pune pe seama lui Isus furtul. Isus ar fi avut teoretic toate motivele să se debaraseze de Torah, dat fiind că se declarase inamic
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
-
că nici un fragment din Evanghelia lui Iuda, citit corect din punct de vedere filologic, teologic și istoric, nu susține verdictul de mai sus. Iuda nu apare nicăieri ca un erou, opus portretului canonic, iar Isus nu-l însărcinează cu nici o misiune specială. Mă voi folosi de un articol al profesorului Louis Painchaud de la Universitatea Laval din Canada, care a consacrat un întreg seminar traducerii și comentării apocrifei în anul universitar 2005-2006. Articolul reprezintă rodul acestui seminar și el a fost citit
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
-
îi spune omului: Întinde mâna!” Apoi săvârșește vindecarea. Fariseii și irodienii se coalizează pentru a-L prinde și omorî. Isus pleacă, urmat de o mulțime provenită din toate provinciile: Galileea, Iudeea, Idumeea, Tyr, Sidon etc. Ne aflăm chiar la începutul misiunii sale publice. Îi desemnează pe cei doisprezece apostoli și-i învestește cu puteri speciale: să vindece, să alunge demonii, să predice. La Marcu, opoziția atinge apogeul. Până și duhurile necurate îl recunosc pe Isus drept Fiu al lui Dumnezeu, în vreme ce
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
-
nelăsându-mi decât razele” (cap. VII). Arhanghelul Mihail, care între timp fusese identificat de către Abraham, explică alegoria: soarele îl reprezintă pe Abraham, luna o reprezintă pe Sara. Ambii se află la un pas de moarte, adică de urcarea la ceruri, misiune cu care a fost însărcinat Mihail însuși de către Dumnezeu. Ei bine, în fața adevărului rostit pe șleau, Abraham are cea mai „normală” atitudine cu putință: refuză moartea, așadar refuză pentru întâia dată să împlinească voia unui oaspete. Jocul se va prelungi
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
-
zona intermediară; al treilea cer, perechea formată din ultimele două ceruri). Dacă nu ni se propune o hartă a lumii de dincolo, după care sufletul răposaților ar urma să se ghideze, atunci care este adevărata miză a textului? Norelli răspunde: „Misiunea lui Cristos constituie adevăratul scop al urcării lui Isaia la cer, precum și al revelației pe care textul dorește să ne-o transmită; pasajul despre viața omenească a lui Cristos (11,2-21) conține esențialul revelației făcute lui Isaia” (p. 49). Prin
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
-
asceza devine o imitatio angelorum, presupunând și respingerea obligatorie a femeii, deci un misoginism programatic. 2. Căderea în păcat a îngerilor este povestită și în Cartea Jubileelor 152. Spre deosebire de varianta din 1Enoh, îngerii apar aici ca învestiți de Dumnezeu cu misiunea de a salva omenirea amenințată să dispară. În cursul acestei misiuni, ei se lasă seduși de frumusețea muritoarelor și comit ireparabilul (5,1). Căderea îngerilor are drept consecință imediată pervertirea tuturor speciilor terestre și apariția violenței: „Toți își schimbară în
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
-
deci un misoginism programatic. 2. Căderea în păcat a îngerilor este povestită și în Cartea Jubileelor 152. Spre deosebire de varianta din 1Enoh, îngerii apar aici ca învestiți de Dumnezeu cu misiunea de a salva omenirea amenințată să dispară. În cursul acestei misiuni, ei se lasă seduși de frumusețea muritoarelor și comit ireparabilul (5,1). Căderea îngerilor are drept consecință imediată pervertirea tuturor speciilor terestre și apariția violenței: „Toți își schimbară în rău purtările și regulile de viață și începură să se devoreze
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
-
texte, Metoda și regula, de Calist și Ignatie Xanthopulos 192, Arta isihiei a lui Calist Angelicudes 193 și un fragment din „Viața lui Palamas” despre universalitatea rugăciunii inimi 194), Stăniloae epuizează practic conținutul Filocaliei lui Nicodim. Conștient că-și încheiase misiunea, include în volum un amplu studiu consacrat isihasmului românesc 195. Volumul VIII a fost publicat în 1979 și nimeni nu se aștepta ca acest proiect să continue. Curios, după mai puțin de un an, iese la lumină volumul IX din
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
-
să deruleze aproape cinematografic fapte și Întâmplări, să creioneze personaje. Portrete. El sugerează vizual, aproape pipăibil, realitățile, fie ele și Închipuite, pe care le abordează literar. Iată, spre edificare, un scurt pasaj, extras din povestirea lui Petrică Staniște despre o misiune de cercetare: „Undiță și-a lăsat sacul de merinde În seama mea și a pornit. Se târa ca un șarpe. Știa să se adăpostească după orice buruiană. La un moment dat, a dispărut, ca Înghițit de pământ! Mi s-a
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
știu un povestitor neîntrecut. Așa că, suntem numai urechi. ― Cu alte cuvinte, voi... somn de voie, iar cercetașii - ca și acolo, În Iad - echiparea, automatul În mână, grenadele și viața În sacul de merinde și... „Aveți ca obiectiv...” Așa Începea fiecare misiune... Rămasul bun pe care ți-l luai de la un camarad mai apropiat de sufletul tău... vrând-nevrând, Îl socoteai ultimul!... ― Așa se Întâmpla când el - Petrică - sau eu plecam În misiuni diferiti... Mergeam noi În misiunea noastră, da’ gându’ ni era
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
sacul de merinde și... „Aveți ca obiectiv...” Așa Începea fiecare misiune... Rămasul bun pe care ți-l luai de la un camarad mai apropiat de sufletul tău... vrând-nevrând, Îl socoteai ultimul!... ― Așa se Întâmpla când el - Petrică - sau eu plecam În misiuni diferiti... Mergeam noi În misiunea noastră, da’ gându’ ni era către celălalt. „Oare o reușit să treacă de linia ianamicului sau nu?! Când eram Împreună, apoi nici capu’ nu ne durea. Că știam noi ci-i di făcut... ― Să nu
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
ca obiectiv...” Așa Începea fiecare misiune... Rămasul bun pe care ți-l luai de la un camarad mai apropiat de sufletul tău... vrând-nevrând, Îl socoteai ultimul!... ― Așa se Întâmpla când el - Petrică - sau eu plecam În misiuni diferiti... Mergeam noi În misiunea noastră, da’ gându’ ni era către celălalt. „Oare o reușit să treacă de linia ianamicului sau nu?! Când eram Împreună, apoi nici capu’ nu ne durea. Că știam noi ci-i di făcut... ― Să nu mă Întrebați cum l-am
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
Eu am crezut că, dacă mi-a Întins mâna, de acum Înainte s-a purta altfel cu mine. Da’ de unde? ― Și când a Început să-și schimbe comportamentul, totuși? - a Întrebat Gruia, privind la taică su cu admirație. ― După prima misiune - cea despre care am vorbit - parcă-parcă și-o mai dezghețat chipul. Și asta fiindcă m-am Întors cu treaba făcută cum trebuie. Altfel, cine știe la ce să mă mai fi așteptat... Uite așa, zi după zi și Încet Încet
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
copilul, când Îl trimite la școală. „Ți-ai pus plăcuța În trăistuță? Da’ plumbul? Ai legat bine opincile, să nu intre omătul? Da’ mănușile le-ai luat?”... Știți care Îi grija cea mai mare pentru un cercetaș când pleacă În misiune? Pe fața asistenței a apărut semn de Întrebare vizibil de departe. Tata Toader Îi privea Încurajator: „Ei! Ia spuneț, fraților! Care-i?” Văzând că nimeni nu știe răspunsul, l-a dat el, privind spre Petrică cu zâmbet complice: ― Apîi omu
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
Îi privea Încurajator: „Ei! Ia spuneț, fraților! Care-i?” Văzând că nimeni nu știe răspunsul, l-a dat el, privind spre Petrică cu zâmbet complice: ― Apîi omu’ poate rabda de foame multă vremi, da’ di săti nu! Așa că, Într-o misiuni de cercetare, În care știi când pleci, da’ nu știi când te Întorci, dacă nu ți-ai luat apî, ești pe jumătate mort... ― Când am văzut că totul e În regulă - a reluat Petrică firul povestirii - ne-am prezentat la
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
luat apî, ești pe jumătate mort... ― Când am văzut că totul e În regulă - a reluat Petrică firul povestirii - ne-am prezentat la căpitan. Era cam pe la prânzul mare. ― Sunteți gata, copii? - a Întrebat căpitanul, ca de fiecare dată când misiunea se anunța grea. ― Suntem gata, domnule căpitan - a răspuns Toader. ― Atunci, În flanc câte unul, după mine, marș! Am mers preț de două ceasuri. În marginea unei pădurici de pe malul unui heleșteu, ne-au Întâmpinat patru militari de la divizie. Între
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
nu-i trăgea ața la așa o treabă. Tot din vorbele lor mi-am dat seama că locul pe unde călcau ei este un drumeag paralel cu șoseaua. Și, de tare ce le păsa de ordinul primit la plecarea În misiune, și-au făcut un culcuș În niște tufe dintr-o văiugă, au aprins câte o țigară din mahorcă și turuiau tot felul de povești, ca la crâșmă. Din câte mi-am dat seama, aveau de gând să-i tragă și
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
meu frate a cam Început să-mi zică pe numele mic! Asistența a zâmbit aprobator, cu semn de Întrebare pe chip: „Mai departe ce s-a Întâmplat”? ― Am pornit cum pornesc funigeii toamna. Undiță era ultimul. Avea cea mai dificilă misiune. Să Înainteze În liniște, dar să și privească În toate părțile... Când cei doi din față au atins drumeagul, au făcut semn să ne oprim. Eu m-am apropiat de Toader. „Ce facem acum?” - am Întrebat, fără să-i spun
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
Întrebat Nicu. ― Vreo zece zile, fiindcă nu a fost atins osul. După vindecare, am revenit lângă Toader și ceilalți... Întâmplarea asta a fost Începutul frăției noastre. Cele ce au urmat au Întărit-o, dar pecetea definitivă a pus-o ultima misiune În care noi doi am fost Împreună. ― Cum s-a Întâmplat? - a Întrebat Despina, prinsă până În ultima fibră de situațiile prin care au trecut cei doi... ― Apoi, atunci Îi drept că ne-am legat frați di cruce fără vorbe. Doar
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
inamicul nu doarme... Încă. Întâi, Însă, spuneți și voi precum țiganul: „Mulțumescu-ți ție Doamne, c-am mâncat și iar mi-i foame”. Venise și iarna. Într-una din seri, când abia ne-am așezat să ne tragem sufletul după o misiune grea, intră căpitanul - tăticul nostru, cum Îi spuneam noi... „Copii, vreau să vă spun că mâine vă așteaptă o misiune importantă. Am nevoie de cel mult șase oameni, cu tot cu voi. Vă pregătiți cu ce trebuie pentru o incursiune În spatele inamicului
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]