5,723 matches
-
cu o mască raționalistă. Hegel vorbește la un moment dat despre "viața absolută în popor". Acest maximalism organicist are un sens numai întru cât fixează o etapă, în nici un caz o finalitate. Să ne închipuim o Românie în care cultul mistic al iraționalului forțelor populare ar invada întreaga țară. O stagnare generală ar fi fatală. Orice cult pentru o realitate deja făcută este cauză de stagnare și de imobilitate. Un tradiționalism consecvent nu duce la nimic, dar, mai cu seamă, nu
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]
-
industrială, pe care o are dezvoltată, îndeosebi, Germania și, recent, Rusia. Este un merit definitiv al Revoluției rusești de a fi creat în țara cea mai reacționară, pe ruinele celei mai sinistre autocrații, o conștiință industrială cum, în nota ei mistică, n-a mai cunoscut istoria. Lenin, care a fost un pasionat și fervent al industrializării, dorind până la manie electrificarea Rusiei, a înțeles, cum nici un revoluționar, condițiile accesului la putere al unei națiuni. Și, pentru ca Rusia să devină o mare putere
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]
-
este totuși minor, față de hitlerism, faptul se datorește nu numai dimensiunii poporului german, ci și faptului că, reclamîndu-se de la popor, ca sursă originară, el este mai mesianic decât fascismul, care atribuie statului existență și valoare centrală. Mesianismul înflorește pe cultul mistic al poporului, iar nu pe considerarea abstractă a statului. Apoi, Italia suferă de un mare gol istoric, pe care Germania nu l-a cunoscut niciodată într-o astfel de măsură. De o parte, Revoluția franceză și rusă; de cealaltă, italiană
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]
-
lume, doar două-trei genii politice. Un mare geniu politic trebuie să fie prin excelență un dominator. Dacă știe și nu poate comanda, n-are nici o valoare. Democrația, admițând controlul și intervenția din afară în actele șefilor, le anulează orice prestigiu mistic și-i încadrează în rândul muritorilor, explicîndu-le ridicarea numai prin șansă. Fluxul și refluxul destinelor nu este văzut în funcție de vreo chemare intrinsecă, ci de accidentul întîmplărilor exterioare. Ultimul om mare al democrației a fost Clemenceau. Dar faptul nu este de
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]
-
oameni politici care flatează indolența colectivă, nu se mai poate face nimic. "Politicianul" din democrație, care ridic banul la rangul de divinitate și țara la o trambulină,n-are nimic în el dintr-un dominator și nimic dintr-o aureolă mistică. Democrația e prea puțin mistică și prea mult un raționalism. Ce departe este de epoca sa eroică! Febra ideologică pe care a răspîndit-o asupra Europei s-a epuizat, și în locul ei au rămas scheme vide și nesemnificative, ce-ți inspiră
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]
-
colectivă, nu se mai poate face nimic. "Politicianul" din democrație, care ridic banul la rangul de divinitate și țara la o trambulină,n-are nimic în el dintr-un dominator și nimic dintr-o aureolă mistică. Democrația e prea puțin mistică și prea mult un raționalism. Ce departe este de epoca sa eroică! Febra ideologică pe care a răspîndit-o asupra Europei s-a epuizat, și în locul ei au rămas scheme vide și nesemnificative, ce-ți inspiră o adevărată compătimire teoretică. În cadrul
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]
-
-l așteaptă pe el?... Un copist avizat a se cultiva pe {EminescuOpVII 95} apucate, singur... și această libertate de alegere în elementele de cultură îl făcea să citească numai ceea ce se potrivea cu predispunerea sa sufletească atât de visătoare. Lucruri mistice, subtilități metafizice îi atrăgeau cugetarea ca un magnet - e minune oare ca pentru el visul era o viață și viața un vis? Era minune că devenea superstițios? Adesa își închipuise el însuși cât de triști, cât de lungi, cât de
Opere 07 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295585_a_296914]
-
mărgini cu portretele lui Platon și Pitagora și cu sentințe grecești. Două triunghiuri crucișe încunjurate de sentința: "Director coeli vigilat noctesque {EminescuOpVII 99} diesque, qui sistit fixas horas terrigenae. " Constelațiuni zugrăvite cu roș, calcule geometrice zidite după o închipuită și mistică sistemă, în urmă multe tâlcuiri de visuri, coordonate alfabetic - o carte care nu lasa nimic de dorit pentru a aprinde niște creieri superstițioși, dispuși la o asemenea hrană. La sfârșitul cărții era zugrăvit Sf. Gheorghie în lupta cu balaurul - dragă
Opere 07 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295585_a_296914]
-
Aurul însemna castele asupra plîngerei eterne a mărei, grădin [i] de ***... cântec de arfă, amanți frumoși... Și doar acest aur nu costa decât ocheade înfocate și adânci, surâsurile voluptoase a buzelor coapte de tinereță... undoirea delicioasă a evantaliului în limba mistică a amorului... De ce nu? De ce nu?... Scrisorele parfumate împleau buchetele marchizului, întinerit de atâta prevenire... Și ce frumoasă era Ella...! Ella avea frunte de marmură, cu părul de aur cenușiu, cu ochii mari, în care cerul se-namorase... gândeai că
Opere 07 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295585_a_296914]
-
vieței suntem noi - noi în momentul acesta vom purta toată lumea în inimi... îl vom purta, nu-i așa?... tu ai milă... tu vei lăsa ca umbra unei zile să se eternizeze prin tine... Murmurezi... o murmur neînțăles, dulce e beția mistică a amorului nostru... aud tremurând la urechea mea glasul celui întîi amor... O, Eva... Eva tu ești, tu-mi dai mărul din pomul cunoștiinței... și nu vorbești, murmurezi... cum de s-a rătăcit * pîn-în * stele flautul zefirului. Ardem, sărmană copilă
Opere 07 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295585_a_296914]
-
Care este motivul schimbărilor pe care le suferă individul cînd intră într-o mulțime? Starea unui om scufundat în mareea colectivă a fost dintotdeauna comparată cu o stare crepusculară. Conștiința lui, intrată-n hibernare, îl lasă să plutească spre extazul mistic, spre vis, sau, cine știe, întunecată, îi permite să se abandoneze panicii sau coșmarului. Faptul că mulțimile par duse de curenții unui vis este un adevăr bine cunoscut și atît de penetrant încît filosofii și oamenii politici ai tuturor popoarelor
Epoca maselor: tratat istoric asupra psihologiei maselor by Serge Moscovici () [Corola-publishinghouse/Science/1426_a_2668]
-
este din ce în ce mai convins, vai, că nu vom ajunge niciodată să elucidăm misterul hipnozei. El este îndreptățit să vadă, în ipotezele precedente, în cel mai bun caz, un gen de preștiință care ne permite să gîndim fenomenul în mod mai puțin mistic. Ea rămîne subiacentă oricărei acțiuni a omului asupra omului, fie că este vorba de psihiatrie, fie că este vorba de politică. Și ne este de mare folos cu condiția să nu ne slujim de ea. Dacă face abstracție de număr
Epoca maselor: tratat istoric asupra psihologiei maselor by Serge Moscovici () [Corola-publishinghouse/Science/1426_a_2668]
-
care ar fi avut loc în decembrie 1989. Tocmai de aceea, moartea lui Ceaușescu a fost percepută ca uciderea violentă a unui „monstru” abominabil. Lichidarea sa de Crăciun, în 1989, a fost proiectată inclusiv ca o pedeapsă divină: „O abordare mistică ne-ar impune resemnarea cu această soluție, văzută ca o lucrare a destinului, ca sancțiune pentru pângărirea prin dărâmare a atâtor ctitorii sfinte” (Frunză, 1994, p. 32). Asemenea capcane de interpretare malformează întotdeauna atât identitatea respectivului personaj istoric, cât și
Decembrie ’89. Deconstrucția unei revoluții by Ruxandra Cesereanu () [Corola-publishinghouse/Science/1928_a_3253]
-
și percepția lui în mentalul colectiv. Violența lui Ceaușescu și caracterul său sanguinar și despotic au fost demonstrate cu varii ocazii de-a lungul regimului său, dar ele se cuvin a fi analizate ca atare, fără proiecții literare, folclorice sau mistice, ci doar la nivel de fapte politice. Hiperbolizat, însă, ca „monstru”, „vampir”, „căpcăun”, firește că dictatorul putea fi lichidat într-un stil absurd, caricatural sau extrem de brutal, fără respectarea legalității. „Teroriștii”tc " „Teroriștii”" Ciudat sau nu, primul care vorbește în
Decembrie ’89. Deconstrucția unei revoluții by Ruxandra Cesereanu () [Corola-publishinghouse/Science/1928_a_3253]
-
Seiheki Chiryo Ho; Koki Ho; Gyoshi Ho; Heso Chiryo Ho; Hâra Chiryo Ho Ț Tanden Chiryo Ho. Kotodama înseamn... „spiritul cuvântului” sau „sunetul universului” și este o practic... de intonare a diferitelor sunete pentru a intra în anumite st...ri mistice, prin rezonant... cu acestea. Kotodama este o practic... asem...n...toare cu cea a inton...rii mantrelor. Sunetele principale utilizate în kotodama sunt: A (reprezentând cerul), O (reprezentând pământul), U (spiritul), E (mintea) și I (vidul). Katsuei Kokan Ho reprezint
Inițiere în Reiki by Risvan Vlad Rusu () [Corola-publishinghouse/Science/2013_a_3338]
-
să dai o valoare În schimbul alteia. Cumpărătorii pricepuți nu vor renunța la valorile lor (reprezentate, de obicei, de bani) dacă nu cred că vor primi valori egale sau mai mari În schimb. Cuvântul-cheie aici este cred. Este o judecată oarecum mistică, pe care o facem În legătură cu utilitatea unui produs. E greu de descris, dar cât se poate de adevărată. Este o percepție bazată deseori pe rațiunea personală, pe sentimente și pe bine-cunoscuta intuiție. Și angajații caută să facă o afacere bună
[Corola-publishinghouse/Science/1890_a_3215]
-
nu de proba dialecticii burgheze, ci de retorica ascetică a Crucii. Contrar aparențelor, răstignirea patimilor nu conduce la mortificarea inteligenței, care prin recursul la alegorie recâștigă unitatea pierdută a contemplației originare. Nutrită din Scripturi, teologia descoperă în istoria lumii articulațiile mistice ale unei imense parabole. Prin urmare, practica teologiei nu presupune recursul la măsurători, ci darul adulmecărilor. Teologul nu este, la rigoare, un om de știință, ci un vizionar, profet și vânător de „esențe tari”. Profesorul Louth risipește iluzia modernilor care
[Corola-publishinghouse/Science/1998_a_3323]
-
în Duh se aseamănă prefacerii pâinii în Euharistie, fapt care confirmă relația de intimitate între practica exegetică și mistagogia Liturghiei. Pentru a cântări „măsura bună, îndesată, clătinată și cu vârf” a judecății Cuvântului, interpretul trebuie să accepte afilierea la Trupul mistic al Bisericii. Este concluzia asumată și de autorul Deslușirii Tainei. Într-o admirabilă logică hermeneutică dusă până la capăt, discursul profesorului Andrew Louth a primit confirmarea finală prin asumarea vocației mistagogice a preoției într-o tradiție fidelă deopotrivă catolicității și ortodoxiei
[Corola-publishinghouse/Science/1998_a_3323]
-
timpuriu. Un al doilea aspect al criticii este teologic și comportă numeroase explicații. Prin faptul de a fi alocat un rol axial corpului subiectiv-transcendental (adică trupului permanentei noastre renașteri întru Viață) și tematizând, pe de altă parte, ideea de corp mistic al Bisericii, creștinismul diferă de toată înțelepciunea dialectică a grecilor antici. Fenomenologia teologică a lui Michel Henry ne arată deci în ce măsură raportul între creștinism și epoca clasică a fost unul de discontinuitate: distanțarea ascetică față de fenomenul sexualității are, în patristică
[Corola-publishinghouse/Science/1998_a_3323]
-
Aceasta înseamnă că omul își dobândește adevărata sa condiție numai participând activ - prin eliberarea de iluzoriul mundan - la misterul „interiorității reciproce” a Vieții, adică la însăși nașterea Fiului de către Tatăl. În acest punct, Henry atinge un punct specific al teologiei mistice a lui Meister Eckhart - care urmează aici tradiția patristică 1 - ce vede nașterea adevăratului Sine al persoanei doar prin pătimirea lucrărilor dumnezeiești. Eliberarea de prizonieratul exteriorității alienante a lumii nu s-ar putea împlini fără integrarea omului în sânul unei
[Corola-publishinghouse/Science/1998_a_3323]
-
poate căpăta un alt concept al „intersubiectivității”1, definit de pura transparență și perfecta gratuitate a generării Vieții divine (pe care Ioan Damaschinul a numit-o perihoreză), fidel oglindită în comuniunea de tip euharistic, doxologic și liturgic, a mădularelor „trupului mistic” al lui Hristos 2. Este corolarul definitiv al unei fenomenologii care se ambiționează să depășească determinarea grecească a gândirii filozofice europene, propunând o fenomenologie a Vieții pentru care însăși teologia (ca discurs) nu e decât la un nivel secundar. Ceea ce
[Corola-publishinghouse/Science/1998_a_3323]
-
religiei prin prisma creștinismului. Etapizarea ternară (stadiile magic/mistic/secular) a istoriei religiei e datorată în bună măsură lecturii sociologice a Vechiului Testament propusă de E. Troeltsch. Istoricul german simplifică evoluția credinței israeliților prin postularea unui clivaj între vocația sacerdotală (mistică, rutinizantă, autoritar-tradiționalistă) și vocația profetică (harismatică, ascetic-intramundană). Analogia între atributele „vocației profetice” și proclamația reformatorilor din secolul al XVI-lea aproape că nu mai trebuie subliniată. Astfel, „pentru Weber lumea modernă este în mod fundamental o fuziune între monoteismul transformat
[Corola-publishinghouse/Science/1998_a_3323]
-
profetismul dialectic al marxismului 3. Totuși, lor le revine meritul de a fi redeschis în secolul XX un foarte important subiect de dezbatere. Teologii eliberării s-au întrebat din nou asupra raportului de separație, influență sau dominație între spațiul simbolic, mistic și liturgic al Bisericii și, respectiv, ordinea politico-economică a societății seculare 1. Într-un fel, acest raport ilustrează o problemă veche a dogmaticii creștine, privind relația dintre natură și har. Modelul medieval a primit o excelentă caracterizare sub pana lui
[Corola-publishinghouse/Science/1998_a_3323]
-
asupra unui Ființe generale. Acest diagnostic a fost preluat în mod creator de gânditori creștini, care au pledat convingător pentru întoarcerea la rădăcinile apofatice ale teologiei 2. În acest context, opera lui Dionisie Areopagitul joacă un rol fundamental. Autorul Teologiei mistice gândește iubirea divină ca experiență dinamică lipsită de obiectivitatea inertă a obiectelor gândirii categoriale. John Milbank recunoaște importanța teologiei dionisiene, care menține o metafizică a participației sub forma unei „liturghii cosmice” guvernate tearhic. În același timp însă, Milbank arată că
[Corola-publishinghouse/Science/1998_a_3323]
-
violenței originare (uciderea lui Remus de către fratele său, Romulus). Practicii dominației i se opune, în viziunea lui Augustin, modelul pacifist al comunității ecleziale, în care abandonarea pulsiunilor de putere face loc „lucrării mântuirii”. Prin mărturisirea păcatelor și dăruirea iertării, Trupul mistic al lui Hristos devine, precum un mesager angelic, vestitor al păcii (Mt. 10,12-13). Căci „așa cum actul creației nu ia nimic din Dumnezeu, tot astfel dăruirea noastră de sine nu implică nici o pierdere, ci mai degrabă o nouă primire de
[Corola-publishinghouse/Science/1998_a_3323]