3,463 matches
-
după război scrisul lui D., mai puțin grăbit, arată un progres. Dacă Drăceasca schimbare de piele atacă un subiect psihologic - o radicală metamorfoză comportamentală - ce depășește puterile autorului, relevând pe alocuri și un limbaj inadecvat, în schimb celelalte două romane, mizând mai mult pe latura socială, izbutesc să atingă un nivel onorabil. Asfințit de oameni constituie de fapt o versiune nouă a lui Vanghele Zioni Cațaonul, din care s-a eliminat atât șarjarea eroului principal, inițial un soi de apaș levantin
DAUS. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286701_a_288030]
-
decizii, deși proiectul pieței comune a luat naștere după un astfel de model. B) Al doilea model de guvernare este modelul delegării publice, bazat pe principiul tradițional al subsidiarității. Forma de intervenție este cea de-a doua (noi instrumente), care mizează pe un cadru autoritar, dublat de mecanismul stimulentelor, dar lasă nivelurilor de jos ale guvernării libertatea de a stabili procedurile administrative relevante. C) Al treilea model este modelul delegării private, care combină a treia formă de intervenție (autoreglementarea) cu al
Politici publice și administrație publică by Florin Bondar () [Corola-publishinghouse/Science/2346_a_3671]
-
1998; Buchan, 1993; Blumer, 1994; Scott, 1995). Wallace (1998) consideră chiar că, decât să se forțeze sau să se aștepte constituirea unui Euro-polity funcțional 1 prin impunerea unor modele (de exemplu, modelul descentralizării sistemice de tip „federație”2), se poate miza pe mobilizarea structurilor naționale care să susțină interese comune prin rețele transfrontaliere, consorții sectoriale și alte forme ale guvernanței, care implică relații directe Între Comisia Europeană 3 și beneficiarii politicilor europene, evitând raporturile birocratice dintre guverne și instituțiile europene, care
Politici publice și administrație publică by Florin Bondar () [Corola-publishinghouse/Science/2346_a_3671]
-
mod de a cântări și a pune în pagină argumentele, probând o vocație de cercetător. Structură cerebrală, cu o fire în care orgoliul și discreția coexistă, în incursiunile de istorie literară D. cultivă incidental frazarea cu ștaif literar, grațiozitățile metaforei, mizând în schimb pe exactitate, măsură, acuratețe. Circumspectă, dar nu lipsită de îndrăzneală în formularea unor ipoteze, riguroasă până la pedanterie și pertinentă în intențiile atent centrate, practică o investigație densă, impulsionată și de pasiunea documentării. O preocupă ecourile, „modelele”, efectele înrâuririlor
DRAGOI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286852_a_288181]
-
cu volute de livresc (Focul e dincoace). Plăcerea de a povesti, sub un, mereu repetat, „îndemn la vorbă lungă”, se răsfață îndeosebi în romanele lui istorice. Înțesate de tot felul de întâmplări, ele au o desfășurare alertă, pe alocuri captivantă, mizând pe neprevăzutul suitei de aventuri, ca și pe un limbaj cu sugestii de vechime (Cetatea, 1972, Vremea lupilor, 1980, Lăpușneanu și Patrupăcate, 1984). Evocările, cu un aer de poveste (Pădurea Molohului, în care se spune că ar pândi un monstru
DONOSE. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286832_a_288161]
-
sine Însuși, Sinele universal, conștiința care asimilează conceptul”, o societate de genii ca un ochi imens de insectă unde fiecare celulă vede totul fără a fi obligată să schimbe informații cu o alta. Să ne gîndim puțin dacă avangardele nu mizează totul pe ceea ce Jacques Bouveresse numește “mitul interiorității”, iar John Barth “glorificarea experienței interioare” și dacă exterioritatea, așa cum apare ea de pildă În La Pensée du dehors a lui Foucault nu Înseamnă altceva decît nebunia și adevărul unui subiect destituit
Ultimele zile din viaţa literaturii: enorm şi insignifiant în literatura franceză contemporană by Alexandru Matei () [Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
alături de majoritatea “minimaliștilor”), iar non-evenimente capătă proporții cosmice (În acest caz secund cititorul suportă greu lectura, și asta dintr-un fel de furie rece a descoperirii a unui pai roșu Într-un car cu fîn, alimentată de iluzia narativă care mizează pe o dinamică a iminenței: Christian Oster). Minimalismul Îl are ca maestru incontestabil pe Samuel Beckett, adevăratul părinte al prozei franceze de avangardă de după 1950. Unul din marii dramaturgi, incidental romancier, ieșit din mantaua lui este Bernard-Marie Koltès, minuitist și
Ultimele zile din viaţa literaturii: enorm şi insignifiant în literatura franceză contemporană by Alexandru Matei () [Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
culturalistă, romanele lui Houellebecq se opresc asupra perioadei secolului trecut pe care scriitorul o consideră responsabilă de schimbarea de paradigmă antropologică: din anii 60, omul occidental trăiește În regimul unui individualism absolut, care face să dispară solidaritatea și nu mai mizează decît pe relația pur sexuală (chiar dacă Îndulcită cu mitologie romantică). Eroii houellebecquieni sîntem noi, Înainte Însă de a ne fi acceptat ca atare. Spre deosebire de literatura lui Houellebecq, care nu oferă soluții individului ci societății, maximalistă deci, literatura minimalistă de la Minuit
Ultimele zile din viaţa literaturii: enorm şi insignifiant în literatura franceză contemporană by Alexandru Matei () [Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
nu se realizează odată epopeea lui Încheiată, ca liant epic și metafizic În stare să rezolve un conflict, ci În timp ce se povestește pe sine ca in-ipostaziabil, ca avatar al diferanței derrdiene. Trebuie continuat cu o pragmatică a limbajului autoficțiunii. Autoficțiunea mizează În primul rînd pe enunțare, nu pe enunț. Naratorul este mereu sursă a textului, nu personaj În text. Subiectul autoficțiunii este instanța enunțătoare și totodată referința centrală a enunțului. Diferența dintre enunț și enunțare constituie una dintre ofertele teoretice cele
Ultimele zile din viaţa literaturii: enorm şi insignifiant în literatura franceză contemporană by Alexandru Matei () [Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
enunțare, se prezintă ca un metatext denotativ intermitent, atenția enunțătorului-narator fiind centrată asupra sieși, atît ca eu psihologic cît mai ales ca sursă discursivă, și asupra discursului care, atîta vreme cît se produce, Îi confirmă existența În act. Dacă autoficțiunea mizează pe o estetică a autenticității, aceasta se manifestă mai degrabă ca pragmatică. 4) o instanță enunțiativă care se referă permanent la ea Însăși, incapabilă să se atașeze defintiv de o reprezentare și condamnată la statutul de semnificant. La Întrebarea eului
Ultimele zile din viaţa literaturii: enorm şi insignifiant în literatura franceză contemporană by Alexandru Matei () [Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
Angot. [...] Acest tip de eu nu dobîndește statutul literar decît prin bizarerie, adică prin stranietatea fără poartă de comunicare” crede Marin de Viry Într-un articol recent. Eul personajelor lui Virginie Despentes nu este atît de exacerbat, totuși, pe bizarerie mizează și ea. Nu este un secret faptul că, astăzi, periferia a ajuns, sau tinde s-o facă, În centrul discursurilor artistice. Excentricii zilelor noastre nu mai sînt aristocrații dandy de pe vremuri. Nu, ei sînt frondeurii al căror Îndepărtat strămoș este
Ultimele zile din viaţa literaturii: enorm şi insignifiant în literatura franceză contemporană by Alexandru Matei () [Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
foarte precis. Citind-o, alături de alți romancieri ai anilor 1990, putem afirma că o direcție a prozei franceze contemporane este cu atât mai impresionantă cu cât se apropie de tonul confesiv, intim, dar și de șocurile fulgurante ale poeziei. Autoficțiunea mizează, la fel ca și poezia, pe funcția expresivă a limbajului: paradigma este romantică, dar exercițiul autorelativizării va fi fost Între timp realizat. Aceasta pentru literatura născută din crize - mulți se vor grăbi să acuze aici o concepție modernistă asupra literaturii
Ultimele zile din viaţa literaturii: enorm şi insignifiant în literatura franceză contemporană by Alexandru Matei () [Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
ce qui brille, 1997, este povestea unui bărbat autist care-și ia numele de Emmanuel Dieu și-și proiectează asupra diverșilor subiecți feminini fantasme sexuale dintre cele mai năstrușnice. Limbajul este crud, de ficare dată, tonul, urgent. Fără Îndoială, scriitoarea mizează pe valoarea de șoc a textelor ei. În 2003 Îi apare romanul Hymen, iar În 2005, Triomphe. Romanul din 2001 se numește Pauvres morts, titlu Împrumutat dintr-un vers rimbaldian: „Pauvres morts! Dans l’été, dans l’herbe, dans ta
Ultimele zile din viaţa literaturii: enorm şi insignifiant în literatura franceză contemporană by Alexandru Matei () [Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
sau Jean Rouaud, moartea se Întâmplă În prozele lui Chevillard (În traducere măcelarul) Într-o doară, provoacă mici frisoane ipohondrice și trece. Dincolo de spectrul ei, viața este suverană, liberă și, În libertatea ei molipsitoare, ireală. Dispozitivul poetic al romanelor sale mizează pe paradox: este exploatată tema alienării, Într-o manieră Însă cu totul nouă. Diegeza este, pe de o parte, subvertită, fără a fi anulată, amenințată de piruete funambulești care contribuie la un spectacol scriptural regizat În maniera romanului latino-american, sub
Ultimele zile din viaţa literaturii: enorm şi insignifiant în literatura franceză contemporană by Alexandru Matei () [Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
literare prezente În revista pe care o conduce. CÎnd vorbește o face cu convingere dar și cu precauție. Crede că astăzi actul scriptural producător de literatură este personal, ireductibil oricărui metadiscurs, iar voința de a-l produce are ca principală miză cea estetică. Aș adăuga eu, și una etică, la fel de importantă. Despre Femeia perfectă, penultimul roman al autorului (1995), trebuie spus În primul rînd că subiectul său este unul de scenariu cinematografic, cu două variante regizate diferit, desigur, În Belgia și
Ultimele zile din viaţa literaturii: enorm şi insignifiant în literatura franceză contemporană by Alexandru Matei () [Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
să poarte un nume, postmoderne, Echenoz Își trage treningul pe cap și Începe maratonul scriptural detașat, pe distanță și perioadă nedeterminate. “Nu vreau să scriu o chestie atemporală, vreau să descriu lucruri cât mai legate de lume. Îmi place să mizez pe raportul dintre ficțiunea totală și marcajul cu locuri și obiecte precise”, spunea scriitorul Într-un interviu luat după câștigarea premiului Médicis În 1983, cu romanul Cherokee. Etichetat minimalist, răspunde cu sinceritatea și siguranța celui pentru care a fi scriitor
Ultimele zile din viaţa literaturii: enorm şi insignifiant în literatura franceză contemporană by Alexandru Matei () [Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
ce vrea, În ciuda dezinteresului pentru „eu” remarcat de Gilles Deleuze În anii ‘70, există o ierarhie imprescriptibilă a autenticității, unde rostit Înseamnă automat rost, adică sens, iar scris Înseamnă mereu mediere, amînare, Înșelăciune. Postulatul de la care pornesc toți cei care mizează pe autenticitatea spunerii este că autenticitatea este cu atît mai mare cu cît suprafața de expunere a intimității este mai Întinsă. În unele situații, Însă, intimitatea nu este absorbită fără rest de construirea unor identități sexuale. Expunerea este mai puțin
Ultimele zile din viaţa literaturii: enorm şi insignifiant în literatura franceză contemporană by Alexandru Matei () [Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
cele învățate Sens. Autorul propune un „calcul dinamic” ce configurează o ecuație a comportamentului. Viziunea asupra personalității este una psihometrică, având la bază o metodă inductivă ce se bazează însă pe limbaj. Psihologia trăsăturilor s-a dezvoltat continuu, deoarece ea mizează mult pe inducție, pe date obținute în situații standard și psihometrie, tendința fiind de a căuta și descrie aspecte cât mai puțin variabile, cât mai constante ale persoanei. Acestea sunt în mod firesc cele mai apropiate de aspectele înnăscute, biologice
Tulburările de personalitate by Mircea Lăzărescu, Aurel Nireștean () [Corola-publishinghouse/Science/2367_a_3692]
-
cu realitatea înfățișată, introducând astfel esteticul în climatul existențial. Eseurile din Intrare în castel (1970; Premiul Uniunii Scriitorilor) militează, pe urmele lui E. Lovinescu, pentru modernizarea prozei românești. D. crede a descoperi un sens al evoluției de la romanul interbelic, ce miza pe rafinarea analizei și boicota cu frivolă indiferență istoria, la cel postbelic, în fața căruia se deschid și porțile tragicului: distincția poate fi subtilă și pătrunzătoare, dar, ca și în alte lucrări, ea este estompată de o supralicitare a meritelor literaturii
DAMIAN-5. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286666_a_287995]
-
zi de strategietc "3.3. O viață de tactică pentru o zi de strategie" Calculul riscului sau eliminarea riscurilor inutile necesită date pertinente pentru stabilirea prognozelor serioase și a unui plan de acțiune optimizat În ceea ce privește riscurile. După ce s-a calculat miza fiecărei pierderi În parte, limitarea riscului Înlătură acțiunea al cărei risc poate fi fatal. Pe de altă parte, proiectele strategice fără riscuri au toate șansele să nu fie rentabile. Prezervarea libertății de acțiune este principiul care echilibrează și calmează concentrarea
Strategiile competitive ale firmei by Ioan Ciobanu, Ruxandra Ciulu () [Corola-publishinghouse/Science/2241_a_3566]
-
și dificultățile managementului alianțelor strategice depind mai ales de tipul de alianță proiectat la Început. În alianțele aditive, eficiența de ansamblu se opune adeseori menținerii autonomiei strategice a fiecărui aliat. Pentru a-și prezerva această autonomie, fiecare actor trebuie să mizeze pe participarea lui simultan la mai multe alianțe, construind și gestionând un „portofoliu de alianțe” diversificat și coerent. În alianțele de integrare, structura acceptată provoacă o inerție care afectează progresiv eficiența parteneriatului. Succesul alianței pe termen lung este condiționat de
Strategiile competitive ale firmei by Ioan Ciobanu, Ruxandra Ciulu () [Corola-publishinghouse/Science/2241_a_3566]
-
tendințe, adăugându-le o anume violență atât de limbaj, cât și de imagini („Să-i tăiem ochiului / ochiul. Din el vor ieși viermi umflați / de-atâta ploaie și sâmburele putrezit / încolți-va”). Împrejurări inexplicabile (1990) conține texte mai dezinvolte, care mizează pe umor și pe tehnica intertextualității. SCRIERI: Păsări neînșeuate, Pancevo, 1981; Om singur visând, Pancevo, 1984; Împrejurări inexplicabile, Novi Sad, 1990; Cele mai frumoase poezii, Pancevo, 2002. Repere bibliografice: Slavco Almăjan, Versiunea posibilă, Pancevo, 1987, 18; Ion Deaconescu, Poezie și
CIOBANU-5. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286238_a_287567]
-
alcătuiesc relativ numeroasele ei plachete (șirul lor este întretăiat de un volum antologic - Nu mă atinge, 1997) dezvăluie o personalitate din ce în ce mai bine definită în climatul liric românesc actual. C. nu face parte din grupul, compact și agresiv, al poetelor care mizează totul pe dezvăluirea impudică a unei feminități dezlănțuite. Dimpotrivă, ea pare a fi solicitată mai degrabă de intelectualismul discret, meditativ, întotdeauna placat pe solul ospitalier al realului („Zeii nu au dreptul să fugă. / Zeii nu au dreptul să mintă. Sau
CHRISTI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286220_a_287549]
-
existența însăși, o viață asumată patetic și cu stoicism, ca un martiriu agreabil. Lirismul este purificat de orice aluviuni triviale, versurile, canonice sau nu, au o curgere deloc lină, ele se succedă imprevizibil, inundând textul cu imagini mereu proaspete. C. mizează totul pe o poezie gravă, îngândurată, care înflorește suav sub ochiul cititorului. Și ca eseistă dezvăluie aceeași luciditate necruțătoare, transpusă într-un limbaj elegant, chiar grațios, și o nelimitată bucurie de a descoperi opere și a scrie despre ele. Autoarea
CHRISTI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286220_a_287549]
-
100 de lire. Apoi le vom cere să parieze pe soluțiile emise, despre care consideră că vor avea șansele cele mai mari de a fi alese. Fiecare participant face opțiunea în funcție de propriile criterii, oferind pentru soluții toți banii primiți, fie mizând pe una singură, fie împărțind banii între soluții. La final, formatorul însumează banii pariați pe fiecare soluție și o declară câștigătoare pe cea care a strâns cel mai mult. 3. Utilizarea conflictului în învățaretc "3. Utilizarea conflictului în învățare" Putem
Știința învățării. De la teorie la practică by Ion Negreț-Dobridor, Ion-Ovidiu Pânișoară () [Corola-publishinghouse/Science/2361_a_3686]