KorAP: Find »[drukola/base=mlaștină & drukola/pos=noun]« with Poliqarp

<1 ...125 126 127 ...133 >

3,317 matches

Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412

din plin, pînĂ ce trecură urmîndu-și drumul spre doc - se temea să nu se oprească la izvor ca să bea apă. — Ei erau, Piticot? — Da. — Trage-te mai În spate. Se tîrÎ și el mai spre mlaștină, trăgÎnd plasa cu păstrăvi. Mlaștina era plină de mușchi În partea aia și nu era foarte nămoloasă. La un moment dat, Nick se ridică-n picioare, ascunse sacul În spatele unui cedru mare și-i făcu semn soră-si să se tragă și mai În spate

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]
de mușchi În partea aia și nu era foarte nămoloasă. La un moment dat, Nick se ridică-n picioare, ascunse sacul În spatele unui cedru mare și-i făcu semn soră-si să se tragă și mai În spate. Intrară În mlaștina cu cedrii, mișcîndu-se la fel de tăcuți ca niște căprioare. Îl știu pe tip. E un nenorocit. — Zicea că de patru ani te urmărește. — Știu. — Celălalt, Ăla În costum albastru și cu fața de zici că-i scuipat cu tutun, e trimis

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]
Știu. Și mie. Da’ n-o să ne-apucăm să omorîm oameni, Nickie. Îmi promiți? Nu. Acum nu mai știu nici dacă e sigur să-i duc păstrăvii. Îi duc eu. Nu. SÎnt prea grei. Îi duc eu, o iau prin mlaștină și pe urmă prin pădure pînĂ-n spatele hotelului. Tu du-te direct la hotel și vezi dacă-i acolo și dacă-i totul În regulă. Și dacă e, mă găsești acolo, lîngă teiul Ăla mare. — E drum lung pînĂ

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]
pînĂ-n spatele hotelului. Tu du-te direct la hotel și vezi dacă-i acolo și dacă-i totul În regulă. Și dacă e, mă găsești acolo, lîngă teiul Ăla mare. — E drum lung pînĂ acolo dacă o iei prin mlaștină. — Și să te Întorci de la școala de corecție e ditamai drumu’. Nu pot s-o iau prin mlaștină cu tine? Și după aia mă duc să văd cum e - tu m-aștepți și apoi ne Întoarcem amîndoi și-i ducem

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]
totul În regulă. Și dacă e, mă găsești acolo, lîngă teiul Ăla mare. — E drum lung pînĂ acolo dacă o iei prin mlaștină. — Și să te Întorci de la școala de corecție e ditamai drumu’. Nu pot s-o iau prin mlaștină cu tine? Și după aia mă duc să văd cum e - tu m-aștepți și apoi ne Întoarcem amîndoi și-i ducem. — Bine, spuse Nick. Da’ mi-ar plăcea să faci cum am zis. — De ce, Nickie? Pentru că așa poate-i

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]
departe pe intruși. E cel mai al dracu’ taur pe care l-am văzut, stă mereu acolo, furios ca naiba, și Îi pîndește pe oameni. Și după porțiunea aia-n care stă taurul se termină pămÎntul fermierului și Începe o mlaștină cu cedri - acolo-s ochiuri În care te poți Îneca dacă nu știi bine pe unde s-o iei. Și chiar dacă știi, tot e urît. Mai jos de mlaștina aia e locul secret. Și-acum să mergem - trebuie să trecem

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]
-n care stă taurul se termină pămÎntul fermierului și Începe o mlaștină cu cedri - acolo-s ochiuri În care te poți Îneca dacă nu știi bine pe unde s-o iei. Și chiar dacă știi, tot e urît. Mai jos de mlaștina aia e locul secret. Și-acum să mergem - trebuie să trecem de partea grea. Acum trecuseră de porțiunea grea și de cea foarte grea. Nick se cățĂrase pe o grămadă de bușteni care Îl depășeau În Înățime și pe alții

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]
pădurii, Începuseră s-apară perișorii și gladiolele, și pămÎntul era acoperit cu tot felul de plante. Printre trunchiurile copacilor Începea să se vadă o pajiște pe care creșteau mesteceni albi de-a lungul unui rîu. Dincolo de pajiște se vedea o mlaștină verde cu cedri și, mult În spatele mlaștinii, se Înălțau dealurile de un albastru Închis. Un braț al lacului se-ntindea Între mlaștină și dealuri. Numai că de unde stăteau acum nu-l puteau vedea. Simțeau doar de la distanță că e acolo

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]
și pămÎntul era acoperit cu tot felul de plante. Printre trunchiurile copacilor Începea să se vadă o pajiște pe care creșteau mesteceni albi de-a lungul unui rîu. Dincolo de pajiște se vedea o mlaștină verde cu cedri și, mult În spatele mlaștinii, se Înălțau dealurile de un albastru Închis. Un braț al lacului se-ntindea Între mlaștină și dealuri. Numai că de unde stăteau acum nu-l puteau vedea. Simțeau doar de la distanță că e acolo. — Uite izvorul, Îi spuse Nick soră-sii

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]
vadă o pajiște pe care creșteau mesteceni albi de-a lungul unui rîu. Dincolo de pajiște se vedea o mlaștină verde cu cedri și, mult În spatele mlaștinii, se Înălțau dealurile de un albastru Închis. Un braț al lacului se-ntindea Între mlaștină și dealuri. Numai că de unde stăteau acum nu-l puteau vedea. Simțeau doar de la distanță că e acolo. — Uite izvorul, Îi spuse Nick soră-sii. Și unde vezi bolovanii Ăia, acolo mi-am pus cortul ultima oară. — E foarte, foarte

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]
de altă părere. — Știu, spuse Suzy. Așa se-ntîmplă mereu. Nick se-ntinse cu soră-sa pe un pat din mlădițe, sub un adăpost pe care-l construiseră Împreună la marginea pădurii; cum stăteau acolo, puteau să vadă panta din față, mlaștina cu cedri și dealurile albastre din zare. — Piticot, dacă nu-i destul de comod putem să mai punem niște rășină de pe copacu’ Ăla. În seara asta ne mulțumim cu ce avem, o să fim prea obosiți. Da’ mîine putem să-l facem

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]
Își tăie o creangă de salcie de vreun metru și o aranjă din cuțit fărĂ s-o decojească. Vedea În depărtare apa curată și repede a pîrÎului. PÎrîul era Îngust și adînc, iar pe maluri creșteau mușchi pînĂ În buza mlaștinii. Apa limpede și Închisă la culoare curgea repede, făcÎnd bulboane la suprafață. Nick nu se apropie prea tare, pentru că știa că malul se Întinde deasupra apei și nu voia să sperie vreun pește. „Tre’ să fie ceva păstrăvi pe-aici

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]
la loc. Era al treilea an În care găsea momeală În același loc și avea mereu grijă să Împingă bușteanul Înapoi, exact așa cum Îl găsise. „Nimeni nu știe cît de mare-i pîrÎu’ Ăsta“, se gîndi. „Ia multă apă din mlaștina aia.“ Se uită-n susul și-n josul rîului și apoi pe deal, unde-și făcuseră tabăra. Apoi se-ntoarse la undiță, prinse momeala și scuipă pe ea ca să-i poarte noroc. Ținînd undița În mîna dreaptă, se apropie cu

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]
-i arunci În aer. Ciudat pîrÎu. E ceva caraghios să fii nevoit să cauți pești mai mici.“ Își găsi undița unde-o lăsase. Îndreptă cîrligul, care se-ndoise. Apoi luă peștele greu și se duse mai sus. „Cum iese din mlaștină, e acolo o parte mai puțin adîncă și cu pitericele pe fund“, se gîndi. „Acolo sigur prind vreo doi mai mici. Lui Piticot s-ar putea să nu-i placă Ăsta mare. Dacă o apucă dorul de casă o să fiu

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]
avea În buzunar. „Bine că fetii Îi place peștele“, se gîndi. „PĂcat că n-am cules niște zmeură. Da’ știu unde găsesc.“ Începu să urce dealul, Îndreptîndu-se spre tabărĂ. Soarele se ascunsese În spatele dealului și vremea era bună. Privi pe deasupra mlaștinii și sus, pe cer, dincolo de unde-ar fi trebuit să fie un braț al lacului, văzu un șoim. Se apropie foarte Încet de adăpost și soră-sa nu-l auzi. Stătea Întinsă pe-o parte și citea. CÎnd văzu că

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]
mare grijă de ea și să o distrez și s-o aduc Înapoi În siguranță“. Un timp ascultă respirația fetei și liniștea nopții, și apoi adormi la loc. CÎnd se trezi, era destulă lumină ca să poată vedea dealurile Îndepărtate din spatele mlaștinii. Mai rămase un timp culcat, În tăcere, și-și Întinse tot trupul. Apoi se ridică și-și trase pantalonii kaki și mocasinii. O privi un timp pe soră-sa, cum dormea - Își strînsese sub bărbie gulerul hainei pe care o

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]
care i se agățase-n buzunar și care-l mai Înțepa din cînd În cînd În timp ce mergea. LĂsară rucsacul În adăpost. Nu prea erau șanse să dea vreun urs peste el, pentru că orice urs ar trebui să fie pe lîngă mlaștină, căutînd zmeură. Dar sticla de whisky o Îngropă. Piticot nu se Întorsese Încă, iar Nick stătea pe bușteanul prăbușit din care tăiau lemne pentru foc și-și mai verifica pușca. Mergeau la vînat prepelițe, așa că desfăcu magazia puștii, scoase cartușele

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]
ajută cu nimic să-ți fie frică. Ce facem acum? PĂi, aș zice să așteptăm să se facă Întuneric și după aia să gătim. De ce nu mai vrei acum? Noaptea n-are cum s-ajungă aici. Nu poate trece prin mlaștină. Dimineața devreme, seara și noaptea nu trebuie să ne facem griji În privința lui. Trebuie să facem precum căprioarele și să ieșim doar atunci. Ziua o să ne odihnim. Poate că n-o s-apară niciodată. — Sigur. Poate că nu. — Da’ pot să

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]
vă iubiți.“ — Ți-e foame, Piticot? Nu prea. MĂnîncă niște ciocolată. Eu mă duc să aduc apă. Nu mi-e foame. Se uitară la norii mari și albi, aduși de vîntul de la ora unșpe, care treceau peste dealurile de dincolo de mlaștină. Cerul era limpede, iar norii albi veneau din spatele dealurilor și se mișcau purtați de vîntul proaspăt; umbrele lor se mișcau deasupra mlaștinii și a dealurilor. VÎntul bătea printre copaci și, cum stăteau la umbră, li se făcuse răcoare. Apa era

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]
uitară la norii mari și albi, aduși de vîntul de la ora unșpe, care treceau peste dealurile de dincolo de mlaștină. Cerul era limpede, iar norii albi veneau din spatele dealurilor și se mișcau purtați de vîntul proaspăt; umbrele lor se mișcau deasupra mlaștinii și a dealurilor. VÎntul bătea printre copaci și, cum stăteau la umbră, li se făcuse răcoare. Apa era rece și proaspătĂ și ciocolata nu era chiar amară, dar era tare și crocantă. — E la fel de bună ca apa de la izvorul Ăla

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]
spate, ca și copacii pe lîngă care trecea. Motorul aruncă o trîmbă de abur alb și atunci am auzit un fluier, după care altă trîmbă și Încă un fluier. Era Încă devreme și trenul trecea de cealaltă parte a unei mlaștini cu lamariță. De ambele părți ale șinei curgeau două rîuri limpezi, cu fundul mîlos, și deasupra apei, În mijloc, plutea un abur. Copacii care arseseră În incendiu erau gri, subțiri și morți, Însă aburul nu era cețos. Era rece și

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]
urcaserăm pe scară, apoi sări și el În tren din mers. Fred rămase pe peron și mă uitai un timp la el, cum stătea acolo, apoi cum se Îndepărta, vedeam apa zvîrlită prin țeavă În lumina soarelui și pe urmă mlaștina și gara, tot mai mică, lacul care arăta altfel din unghiul Ăsta și după aia toate dispărură, iar noi traversam rîul Bear și erau doar nodurile de cale ferată, șinele alergînd În spate, bălĂrii care creșteau pe lîngă ele și

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]
la fel, dar nu era așa. Nu mă atrăgea ceea ce vedeam. Și cu dealurile era chiar mai rău decît cu pădurile. Probabil că toate dealurile din Michigan arată la fel, dar, cum mă uitam pe fereastra vagonului, vedeam păduri și mlaștini sau treceam peste un rîu, și totul era foarte interesant, apoi treceam pe lîngă cîte o fermă așezată pe un deal, cu pădurea În spate, și deși erau aceleași dealuri, erau diferite și totul era puțin diferit. BĂnuiesc, sigur că

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]
și petice Împădurite, ferme frumoase și drumuri bune. Nu semăna totuși cu Michigan. Așa cum mergeam, toate locurile părau să fie legate Între ele de drumuri - În Michigan, dacă ești Într-o zonă, n-ai nici o legătură cu oricare alta. Nici mlaștini nu erau pe aici, și nici păduri arse. Arătau ca și cum ar fi fost ale cuiva, Însă erau frumoase, iar fagii și arțarii erau răsuciți; și mai erau mulți stejari pitici cu frunzele frumos colorate, iar În tufișuri erau o grămadă

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]
mă Înveselesc și eu. Pe cuvînt. Uitîndu-se În față, pe drumul Ăla pe care condusese de atîtea ori În viața sa, văzÎndu-l cum i se Întinde Înainte, realizînd că e același drum, cu șanțurile de pe margini și pădurea și mlaștinile, realizînd că doar mașina diferă, că numai cine e cu el diferă, Roger simțea cum crește din nou În el acel gol pe care trebuia să-l oprească. Te iubesc, fata mea, spuse. Nu credea ce zice. Însă suna bine

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]