4,567 matches
-
le părăsească, înseamnă că istoricul polon are dreptate. Fr. Papée considera că în mâinile moldovenilor n-au căzut decât câteva tunuri mici, afirmație contrazisă de Gheorghe Duzinchevici. Dar și în Kronika polska se scrie că pe „unde drumul era stricat, moldovenii s-au năpustit asupra carelor noastre, le-au prădat și le-au luat alor noștri tunurile”. Polonii aveau să le recupereze la Obertyn, în 1531. Nu se poate da crezare afirmației din Analele rutene, potrivit cărora regele a scăpat doar
Ştefan cel Mare şi Sfânt – domn al Ţării Moldovei : (1457-1504) by Manole NEAGOE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101012_a_102304]
-
și de pustiirea Moldovei, scrie Wapowski, năvălind în primăvara anului următor în Polonia și Rusia, țări cu mulți locuitori pe vremea aceea și îmbelșugate, le jefui cu sabie și foc, în chipul cel mai jalnic, cu o puternică oaste de moldoveni, în unire cu turci și tătari, popoare foarte sălbatice. Și prădă așa de mult în lung și în lat și atât de vijelios, încât furia dușmănoasă pătrunse până la Canciuga și, până la râul Visloc și, trecând și peste Leopole, o cetate
Ştefan cel Mare şi Sfânt – domn al Ţării Moldovei : (1457-1504) by Manole NEAGOE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101012_a_102304]
-
cailor”, dar n-au avut scăpare și s-au găsit „nenumărate leșuri omenești în pântecele animalelor”. Oastea, care a reușit să scape, a încercat să se refugieze prin Moldova, dar „fu greu încercată și măcelărită de Ștefan palatinul și de moldovenii săi, îmbrăcați mincinos în haine polone. Tot drumul până la gurile Dunării era plin de leșuri turcești”. Turcii, în retragerea lor, treceau Prutul la 5 ianuarie 1499. Drama trăită de turci a produs o puternică impresie asupra contemporanilor, iar în literatura
Ştefan cel Mare şi Sfânt – domn al Ţării Moldovei : (1457-1504) by Manole NEAGOE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101012_a_102304]
-
Polonia și Ștefan cel Mare. După evenimentele din 1497, era necesară stabilirea unor noi raporturi între cele două părți. Dacă Ioan Albert nu înțelesese rostul strategic al Moldovei în contextul politic și militar de la sfârșitul secolului al XV-lea, incursiunile moldovenilor, tătarilor și turcilor din 1498 demonstrau cât de periculoasă era o apropiere a Moldovei de Poarta otomană. În aceste împrejurări, în iunie 1498, regele Vladislav îi scria iarăși lui Ioan Albert, arătându-i că o împăcare cu Ștefan este în
Ştefan cel Mare şi Sfânt – domn al Ţării Moldovei : (1457-1504) by Manole NEAGOE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101012_a_102304]
-
și se obliga să nu permită trupelor turcești să treacă prin țara sa și să nu le acorde ajutoare sau sfaturi. Domnul a respectat înțelegerea și, când turcii lui Malcoci s-au retras prin Moldova, aceștia au fost măcelăriți de moldoveni îmbrăcați în haine poloneze. În lunile aprilie și iulie s-au purtat discuții la Cracovia, iar la 11 iulie s-a semnat la Hârlău tratatul, în redactarea latinească, iar a doua zi, în redactarea rusă. Tratatul s-a realizat „după
Ştefan cel Mare şi Sfânt – domn al Ţării Moldovei : (1457-1504) by Manole NEAGOE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101012_a_102304]
-
un atac din partea turcilor, fiind informat despre pregătirile militare făcute în Imperiul Otoman. De aceea, și-a strâns oastea în tabără, pregătit să se apere, lucru remarcat și de apuseni. Faptul că sultanul nu ripostează violent față de felul în care moldovenii s-au purtat cu solul turc, ne arată că acesta ținea seama de puterea militară a Moldovei și prefera să păstreze liniște la hotarul acesteia. O cronică rusească, referindu-se la evenimentele din 1500, menționa că Baiazid se temea „mai
Ştefan cel Mare şi Sfânt – domn al Ţării Moldovei : (1457-1504) by Manole NEAGOE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101012_a_102304]
-
temea „mai ales de Ștefan, Voievodul Moldovei”. Sultanul dorea liniște la hotarul cu Moldova, deoarece eforturile turcilor se concentrează în jurul posesiunilor venețiene din Moreea și, la 9 august 1500, turcii reușeau să cucerească cetatea Modon. Este greu de înțeles de ce moldovenii l-au mutilat pe solul turc. Era un semn că domnul nu mai vroia să plătească haraciu Porții, anulând, astfel, pacea încheiată cu Poarta mai înainte ? Acțiunile domnului au fost considerate ca „o contribuție românească la efortul european de cruciadă
Ştefan cel Mare şi Sfânt – domn al Ţării Moldovei : (1457-1504) by Manole NEAGOE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101012_a_102304]
-
îi ține”. În asemenea împrejurări, Ștefan cel Mare desfășoară o activitate diplomatică remarcabilă, pentru a-i împăca pe ruși cu lituanienii și pentru a afla în ce măsură europenii sunt pregătiți și vor să pornească împotriva turcilor, știut fiind, la Veneția, că moldovenii „doreau cu toții războiul cu turcii (tutti desiderano guerra contra turchi)”. Din felul în care s-au desfășurat evenimentele în anul 1500, reiese că există o stare de încordare între Moldova și Imperiul Otoman, ceea ce dovedește că Ștefan nu închinase țara
Ştefan cel Mare şi Sfânt – domn al Ţării Moldovei : (1457-1504) by Manole NEAGOE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101012_a_102304]
-
Voastră, nici el, să nu așeze colonii în acel ținut. Și nu s-a putut să-l plecăm sau să-l întoarcem în vreun chip de la această hotărâre.” În același timp, Vladislav promitea că va alunga din regatul său pe „moldoveanul pribeag”, pentru a păstra bunele relații cu Ștefan. Deoarece în Polonia se afla Ilie, fiul lui Petru Aron, Ștefan cel Mare a cerut să fie extrădat sau să fie executat în fața solilor săi. Wapowski scrie că în Senat s-a
Ştefan cel Mare şi Sfânt – domn al Ţării Moldovei : (1457-1504) by Manole NEAGOE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101012_a_102304]
-
cuvinte decât domnul Lanczkoronski. La începutul anului 1502, în ianuarie sau februarie, sosea la Suceava solia polonă formată din Mikolaj (Nicolae) Kameniecki, castelan de Sandomir, Jan Bochotniki, staroste de Cracovia și Jan Krowicki, decanul de Liov. Regele se plângea că moldovenii au prădat în lung și în lat în Polonia, pricinuind mari pagube, iar negustorii poloni au fost opriți să meargă în Imperiul Otoman. Relațiile de bună vecinătate se puteau restabili cu condiția ca bunurile jefuite să fie restituite, iar oamenii
Ştefan cel Mare şi Sfânt – domn al Ţării Moldovei : (1457-1504) by Manole NEAGOE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101012_a_102304]
-
condiția ca bunurile jefuite să fie restituite, iar oamenii luați în robie să fie eliberați. În legătură cu tătarii de pe Volga, domnul era încunoștințat că aceștia sunt aliați cu regele, iar dacă vor veni în ajutorul său, să nu fie atacați de moldoveni. Regele accepta data de 8 septembrie, pentru discuțiile în legătură cu hotarul, amintindu-i domnului că vechile hotare au fost și sunt pe Colacin. Regele nu putea pricepe ce cuvinte spusese Lanczkoronski încât să-l supere atât pe domn. Era bine ca
Ştefan cel Mare şi Sfânt – domn al Ţării Moldovei : (1457-1504) by Manole NEAGOE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101012_a_102304]
-
informa pe rege în legătură cu nenorocirile care s-au abătut asupra regatului. Dușmanii au năvălit în regat, „au trecut în taină și liniște nu pe drumul obișnuit, ci împotriva obiceiului, prin păduri, fiind conduși de aceia pe care... i-a dat moldoveanul, încât suntem de părere că însăși această incursiune a lor a fost înfăptuită cu instigarea și participarea lui”. Se zvonea că Ștefan cel Mare vrea să cucerească Haliciul, Buceaciul, Jazlovețul Roșu și Camenița. Nobilii din provinciile amenințate îi cereau regelui
Ştefan cel Mare şi Sfânt – domn al Ţării Moldovei : (1457-1504) by Manole NEAGOE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101012_a_102304]
-
cel Mare vrea să cucerească Haliciul, Buceaciul, Jazlovețul Roșu și Camenița. Nobilii din provinciile amenințate îi cereau regelui să vină mai degrabă și să ia măsurile necesare apărării regatului în fața primejdiei mari, care venea din partea dușmanilor și, mai ales, din partea moldoveanului. „Primejdia era cu atât mai mare, cu cât o parte din locuitorii din Podolia, încep să treacă de partea domnului Moldovei.” În această vreme, solul lui Ștefan, Ilie Steclea, le spunea liovenilor să nu se teamă, negustorii lioveni pot veni
Ştefan cel Mare şi Sfânt – domn al Ţării Moldovei : (1457-1504) by Manole NEAGOE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101012_a_102304]
-
erau trimiși la Nürenberg soli să caute un doctor. Medicul care ar fi trebuit să vină din Germania, se pare că nu a ajuns niciodată în Moldova. Venețienii nu s-au arătat dispuși să caute un doctor spunând că, dacă moldovenii vor unul, n-au decât să și-l caute. De aceea, o nouă solie, prin postelnicul Teodor, ajungea la Veneția odată cu solul ducelui Ioan Corvin. Solul le amintește venețienilor câte servicii a adus domnul Creștinătății și aceștia decid să caute
Ştefan cel Mare şi Sfânt – domn al Ţării Moldovei : (1457-1504) by Manole NEAGOE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101012_a_102304]
-
de pânză”. Este un fel de tribut, care ne arată instabilitatea domniei și cât de mult scăzuse Moldova ca importanță în contextul politic internațional. Promisiunile lui Bogdan nu au avut darul să îl câștige pe Buceațchi. Cu gloate mari de moldoveni și cu polcuri de poloni comandate de Buceațchi și de Coniețpolschi (Koniecpolscki), Alexăndrel pătrunde în Moldova și are loc lupta la Crasna, la 6 septembrie 1450. Bogdan obține o victorie categorică, hatmanii poloni Piotru Odrivoz, Nicolae Porava și Buciațchii pierind
Ştefan cel Mare şi Sfânt – domn al Ţării Moldovei : (1457-1504) by Manole NEAGOE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101012_a_102304]
-
pierind Oancea logofătul și Coste Andronic. Alexandru a venit cu oaste adunată din Țara Rusască și a cuprins Hotinul, Neamțul și Suceava, dar Bogdan adunându oameni de pretutinderile” l-a alungat pe Alexăndrel. Dar, “pentru pofta a o samă de moldoveni”, craiul i-a trimis pe Odrivoz și Conețpolschii cu oaste, iar aceștia “au avut și de moldoveni gloate mari”. Reiese din aceste informații, puține câte sunt, că unii boieri, și e vorba de mari boieri “din curtea domnească”, au uneltit
Ştefan cel Mare şi Sfânt – domn al Ţării Moldovei : (1457-1504) by Manole NEAGOE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101012_a_102304]
-
cuprins Hotinul, Neamțul și Suceava, dar Bogdan adunându oameni de pretutinderile” l-a alungat pe Alexăndrel. Dar, “pentru pofta a o samă de moldoveni”, craiul i-a trimis pe Odrivoz și Conețpolschii cu oaste, iar aceștia “au avut și de moldoveni gloate mari”. Reiese din aceste informații, puține câte sunt, că unii boieri, și e vorba de mari boieri “din curtea domnească”, au uneltit împotriva domnului aflat în scaun, în vreme ce alții își pierd capetele, luptând alături de domn, contra pretendenților lui Bogdan
Ştefan cel Mare şi Sfânt – domn al Ţării Moldovei : (1457-1504) by Manole NEAGOE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101012_a_102304]
-
puține câte sunt, că unii boieri, și e vorba de mari boieri “din curtea domnească”, au uneltit împotriva domnului aflat în scaun, în vreme ce alții își pierd capetele, luptând alături de domn, contra pretendenților lui Bogdan, după cum împotriva acestui domn uneltesc unii moldoveni, care nu puteau fi decât boieri mari; altfel, craiul polon nu i-ar fi luat în seamă, dar când se trece la acțiune, alături de poloni merg și gloate mari de moldoveni. Iată, așadar, că nu numai boierii se amestecă în
Ştefan cel Mare şi Sfânt – domn al Ţării Moldovei : (1457-1504) by Manole NEAGOE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101012_a_102304]
-
pretendenților lui Bogdan, după cum împotriva acestui domn uneltesc unii moldoveni, care nu puteau fi decât boieri mari; altfel, craiul polon nu i-ar fi luat în seamă, dar când se trece la acțiune, alături de poloni merg și gloate mari de moldoveni. Iată, așadar, că nu numai boierii se amestecă în luptele pentru tron, ci și gloatele, adică oamenii de rând, iar în acest caz este greu să se vorbească de tendințe centrifuge ale boierilor, care doreau să se emancipeze de sub autoritatea
Ştefan cel Mare şi Sfânt – domn al Ţării Moldovei : (1457-1504) by Manole NEAGOE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101012_a_102304]
-
pare impresionant de mare. În ținutul Neamț, Oană Porcu stăpânea 10 sate. Trebuie arătat, însă, că trei dintre ele se grupează în jurul fostei curți, alte trei în jurul satului Săcuieni, două lângă Filipești (locuitorii din Porcești vor schimba numele satului în Moldoveni, având în vedere că era locuit de moldoveni, totuși). Satele se pare că nu erau mari, din moment ce două sate de lângă Porcești vor intra în comuna Porcești (Moldoveni), cele de lângă Secuieni vor forma o comună, iar cele două sate de lângă Filipești
Ştefan cel Mare şi Sfânt – domn al Ţării Moldovei : (1457-1504) by Manole NEAGOE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101012_a_102304]
-
Porcu stăpânea 10 sate. Trebuie arătat, însă, că trei dintre ele se grupează în jurul fostei curți, alte trei în jurul satului Săcuieni, două lângă Filipești (locuitorii din Porcești vor schimba numele satului în Moldoveni, având în vedere că era locuit de moldoveni, totuși). Satele se pare că nu erau mari, din moment ce două sate de lângă Porcești vor intra în comuna Porcești (Moldoveni), cele de lângă Secuieni vor forma o comună, iar cele două sate de lângă Filipești vor intra în comuna cu acest nume. Rămân
Ştefan cel Mare şi Sfânt – domn al Ţării Moldovei : (1457-1504) by Manole NEAGOE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101012_a_102304]
-
satului Săcuieni, două lângă Filipești (locuitorii din Porcești vor schimba numele satului în Moldoveni, având în vedere că era locuit de moldoveni, totuși). Satele se pare că nu erau mari, din moment ce două sate de lângă Porcești vor intra în comuna Porcești (Moldoveni), cele de lângă Secuieni vor forma o comună, iar cele două sate de lângă Filipești vor intra în comuna cu acest nume. Rămân două sate, unul la Nord, Românești (azi comuna Miron Costin) și altul la Sud, Arămești, comuna Bahna. Felul cum
Ştefan cel Mare şi Sfânt – domn al Ţării Moldovei : (1457-1504) by Manole NEAGOE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101012_a_102304]
-
strălucirea curții sale, pe cheltuiala sa zilnică 3.000 de călăreți” și poate strânge fără greutate “făcând chemarea obștească” o oaste de 60.000 de călăreți și pedeștri. Cronicarul Antonius Bonfinius, care a participat la campania din 1467, scria că moldovenii “ar putea să strângă cam patruzeci de mii și mai bine de oameni”. Cea mai autorizată sursă, în legătură cu efectivele oștilor românești, o constituie însă scrisoarea pe care regele Matei Corvin i-a trimis-o regelui polon, la 29 ianuarie 1476
Ştefan cel Mare şi Sfânt – domn al Ţării Moldovei : (1457-1504) by Manole NEAGOE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101012_a_102304]
-
lănci, înarmați cum se cuvine pentru război, cu cuirase”, în cazul în care regele va porni contra prușilor, sau în alte părți, în anul acela. În descrierea făcută de Anton Verancsics în jurul anului 1540, se arată că “armele principale ale moldovenilor sunt ca și la tătari: scutul, lancea, sabia și săgețile; platoșă grea nu are nimeni; puțini sunt, și numai din cei mai bogați, au doar cămăși de zale și coif de oțel; dar drept platoșă ei toți îmbracă niște haine
Ştefan cel Mare şi Sfânt – domn al Ţării Moldovei : (1457-1504) by Manole NEAGOE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101012_a_102304]
-
sunt niște țărani luați de la plug”. Matteo Muriano scria dogelui Veneției că “supușii <lui Ștefan> sunt toți bărbați viteji, ageri și nu făcuți să stea pe perne, ci la război pe câmpul de luptă”. Reichestorffer arăta că “neamul acesta al moldovenilor este aspru și foarte primitiv, totuși în treburile ostășești și războinice ei sunt deosebit de bine pregătiți”. Regele Poloniei, Sigismund, scria papei: “cred că Sanctitatea voastră nu ignoră faptul că în vecinătatea mea se află românii, un popor foarte războinic și
Ştefan cel Mare şi Sfânt – domn al Ţării Moldovei : (1457-1504) by Manole NEAGOE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101012_a_102304]