3,169 matches
-
bunicii, mereu liniștită și puțin visătoare, se colora în clipa aceea cu o ușoară vibrație dramatică: - Înțelegeți, două lumi s-au pomenit față în față. (Uitați-vă la fotografia asta. Păcat că ziarul a stat împăturit atâta timp...) Da, Țarul, monarhul absolut și reprezentanții poporului francez! Reprezentanții democrației... Înțelesul adânc al acelei confruntări ne scăpa, dar deslușeam acum, printre cele cinci sute de priviri ațintite asupra Țarului, pe cele care, fără a fi răuvoitoare, refuzau entuziasmul general. Și care, mai ales
[Corola-publishinghouse/Science/2364_a_3689]
-
nu mai erau, parcă, decât un vis de copil. Și când, în timpul lecțiilor noastre de istorie, profesorul ne vorbea despre „Nicolae al II-lea, poreclit de popor Nicolae cel Crud”, nu făceam nici o legătură între călăul acela vestit și tânărul monarh care aplauda Cidul. Nu, erau doi oameni care nu se cunoșteau. Într-o zi, totuși, mai degrabă din întâmplare, apropierea aceasta s-a produs în capul meu: fără să fiu întrebat, am început să vorbesc despre Nicolae și Alexandra, despre
[Corola-publishinghouse/Science/2364_a_3689]
-
RSV). Formă adjectivala denominativa derivată de la ‘"l, „înălțime”, cu sufixul -Än178, după unele opinii nume împrumutat 179, cunoaște în Biblie treizeci și una de ocurente că nume sau epitet divin, alături de alte douăzeci și două, cănd califica diverși conducători sau monarhi. Înălțimea fiind o metaforă universală pentru a sugera superioritatea sau inaccesibilitatea, nu surprinde prezenta acestui nume, cu preponderenta în texte poetice, dar și în contexte în care personaje din afara poporului ales recunosc existența unei divinități supreme și o slujesc: Melchisedec
[Corola-publishinghouse/Science/2091_a_3416]
-
se Îndreaptă spre biserică urmat de un Întreg alai, În vreme ce fiecare etapă a acestui drum inițiatic este anunțată orășenilor prin sunetul clopotelor: este cel dintâi semnal al celebrării și primul moment În care puterea Își asociază prezența marelui eveniment liturgic. Monarhul intră În biserică, iar corul și Înaltul cler cântă imnul axion („vrednic este”). După cântarea Întru slava sfintei (slavoslovia), alaiul Întreg iese, iar racla cu relicva este dusă În curte de către patru preoți. Acesta este Începutul celebrării publice: racla sfintei
[Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
tipuri de mișcare, de nivel microscopic: trecerea Domnului din spațiul său (saivanul) În spațiul religios, ieșirea din biserică până În curtea unde va fi depusă racla, Înconjurarea bisericii de trei ori de către alaiul care poartă moaștele sfinte, așezarea raclei În spațiul monarhului, intrarea În biserică a alaiului religios și domnesc, readucerea moaștelor În biserică, mutarea lor succesivă În altar și de acolo Înapoi În centrul bisericii: Această etapă odată Încheiată, este rândul sfintei să „Întoarcă vizita” monarhului. Racla este instalată În mijlocul Curții
[Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
sfinte, așezarea raclei În spațiul monarhului, intrarea În biserică a alaiului religios și domnesc, readucerea moaștelor În biserică, mutarea lor succesivă În altar și de acolo Înapoi În centrul bisericii: Această etapă odată Încheiată, este rândul sfintei să „Întoarcă vizita” monarhului. Racla este instalată În mijlocul Curții improvizate În fața bisericii, iar ordinea În actul de devoțiune reproduce ierarhia charismelor și puterilor: „și merge Întâi mitropolitul de sărută moștile, să miruiește mitropolitul”. Gestul arhiereului este un gest săvârșitor, iar atingerea sa aduce asupra
[Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
Domnului le dă dreptul de a se apropia primii de oamenii acestuia. Spectacolul puterii este acum pe cale să se Încheie: voievodul și mitropolitul intră În biserică pentru slujă, În vreme ce moaștele rămân afară „pentru sărutarea norodului”. Epilogul este rezervat Însă tot monarhului: după ce trupul sfintei revine În biserică „se petrece Domnul și beizadelile și cu boierii pe dedesubtul sfântului trup și apoi ducându-l În sfântul oltariu, Îl pun pe sfânta masă”. Către sfârșitul slujbei, fiecare actor reintră În posesia propriului spațiu
[Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
-l În sfântul oltariu, Îl pun pe sfânta masă”. Către sfârșitul slujbei, fiecare actor reintră În posesia propriului spațiu: „sfintele moștii se ridic din oltariu și să duc de să pun iarăși În racla lor ce iaște În mijlocul bisearicii”, iar monarhul se Întoarce la palat (R. Păun, 2007, p. 106). Caracterul public al procesiunii este mai mult decât evident, dar el implică forme de acces strict ierarhizate: oamenii sunt Întâi Înștiințați de direcțiile și etapele traseului (prin sunetul clopotelor), iar apoi
[Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
instalate podiumuri unde se jucau scenete biblice sau se intonau cântece de preamărire. Comentând același sistem simbolic, așa cum apărea el În procesiunile ritualice ale domnitorilor români din secolul al XVIII-lea, R. Păun (2007, p. 81) notează: „Condiția sa de monarh nu decurge atât dintr-o naștere ilustră, cât mai ales din alegerea divină pe care, prin persoana sa fizică, el o anunță supușilor. Tocmai de aceea, simpla sa prezență instituie, aproape de la sine, o «stare de centralitate», deplasând sufletul comunității
[Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
ceremoniile de Încoronare din Marea Britanie, din perioada 1820-1977, D. Cannadine (1983, pp. 106-107) consideră că, pentru evaluarea constructelor rituale și a impactului lor social, trebuie să se combine mai multe serii de factori determinanți: a) amploarea puterii politice exercitate de monarh; b) personalitatea celui/celei care, prin ritul de Încoronare, va primi puterea supremă; c) structura economică și socială a țării, În perioada respectivă; d) atitudinea mass-media față de monarhie și ceremonia Încoronării; e) nivelul tehnologic și diversele tendințe ale modei (importante
[Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
țării, În perioada respectivă; d) atitudinea mass-media față de monarhie și ceremonia Încoronării; e) nivelul tehnologic și diversele tendințe ale modei (importante În alegerea mijloacelor de deplasare și a vestimentației); f) imaginea despre sine a națiunii pe care o va conduce monarhul respectiv; g) caracteristicile urbanistice și arhitecturale ale metropolei unde are loc Încoronarea; h) atitudinea celor care planifică și organizează ceremonialul și a celor care creează muzica, decorurile și celelalte componente ale spectacolului; i) calitatea performanței: unele ceremonii sunt strălucitoare, altele
[Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
ANZUS cu SUA și Noua Zeelandă - 1951 și SEATO - 1954) Îi consolidează poziția În politica internațională 178. De o mare relevanță a fost vizita tinerei regine Elisabeta a II și a prințului Albert În Australia(prima de acest gen a unui monarh britanic), În 1954, consolidând aici sentimentul monarhic, monarhic, deși Australia putea deveni un stat cu totul independent de Marea Britanie. Între o republică prezidențială și monarhia constituțională, a Învins tradiția britanică. În perioada Războiului Rece Australia participă cu trupe În războiul
Asaltul tigrilor by Oltea Răşcanu Gramaticu () [Corola-publishinghouse/Science/320_a_1259]
-
instrucție și destindere pentru toate vârstele, cu crocodili ce par inofensivi lungiți pe malul nisipos, cu gurile larg deschise, la siesta amiezii, rinoceri și hipopotami masivi scufundați până la gât În apa răcoritoare, lei cu coamele roșcate moțăind elegant ca adevărați monarhi ai animalelor pădurii, maimuțe sprințare, cu acrobații uimitoare de pe o creangă pe alta a arborilor seculari, drăgălașii koala ronțăind În neștire frunze de eucalipt sau dormitând, indiferenți la mersul zilei, vărgate zebre ce pasc alene iarba grasă și fragedă, ca
Asaltul tigrilor by Oltea Răşcanu Gramaticu () [Corola-publishinghouse/Science/320_a_1259]
-
Andrew’s Church (1847-1854). Parcurile și grădinile din Aukland (Albert Park, Victoria Park, Rose Park Garden), cu numeroasele fântâni arteziene ce-și trimit jeturile de apă spre cer, În forme ingenioase, statui de nimfe și zeități clasice, de generali și monarhi austeri, cu aleile umbroase, ronduri de flori În superbe nuanțe pastelate, gazon englezesc tuns perfect, totul te trimite cu gândul la atmosfera din Hyde Park-ul londonez, În opulenta Epocă Victoriană. Mai ales după-amiaza și seara parcurile sunt asaltate de
Asaltul tigrilor by Oltea Răşcanu Gramaticu () [Corola-publishinghouse/Science/320_a_1259]
-
591.Templul Kartanagara, Închinat lui Shiva, deține remarcabile statui precum Prajnaparamita, din andezit, Înaltă de 1,26 m592, Durga și Shiva Bhairava (poate o imagine funerară a regelui). Stilul Majapahit s-a dezvoltat În secolul al XIV-lea, când puterea monarhilor din regatul Javei s-a extins asupra teritoriilor din jur. Sincretismul religios se accentuează, Încât se celebra un cult al lui Shiva-Buddha, menționat În Nagarakrtagama, a poetului Prapanca. Dintre celebritățile arhitecturale medievale se numără templele funerare Candi Jago (Malang)593
Asaltul tigrilor by Oltea Răşcanu Gramaticu () [Corola-publishinghouse/Science/320_a_1259]
-
de foc. Olandezii au implorat familia regală să se predea pentru a evita un masacru, dar aceștia au pășit Înainte spre moartea sinucigașă. Tragicul eveniment s-a soldat cu 4000 de morți din rândul nobililor și curtenilor, În frunte cu monarhul. Acest deznodământ plin de eroism și jertfa demnității poate fi asemuit cu cel al Masadei, cetatea lui Irod cel Mare, din sudul Palestinei antice, ultimul bastion al rezistenței luptătorilor zeloți, conduși de Eleazar ban Lair, când după un asediu de
Asaltul tigrilor by Oltea Răşcanu Gramaticu () [Corola-publishinghouse/Science/320_a_1259]
-
având În față statuia elefantului, simbol al prosperității, City 472 Hall cu coloane neoclasice, Church of Gregory the Illuminator, Hotelul Raffles (1887), unul dintre cele mai faimoase hoteluri din lume, cu ziduri și arcade albe, locație de lux pentru câțiva monarhi britanici, guvernatori, scriitori, vipp-uri muzicale (prințul Charles, scriitorii Rudyan Kipling, Herman Hesse, celebrul vipp pop Michael Jackson)628. Autoritățile guvernamentale acordă mari investiții pentru conservarea vechilor monumente arhitecturale, ca o mărturie importantă În evoluția acestui grandios oraș. În vechiul teatru
Asaltul tigrilor by Oltea Răşcanu Gramaticu () [Corola-publishinghouse/Science/320_a_1259]
-
regalității față de mișcarea comunală se modifică. Îngrijorată de independența tot mai evidentă a puterilor urbane, monarhia trece la subordonarea lor. Litigiile dintre municipalitate și ofițerii regelui se înmulțesc atunci când aceștia încearcă să o pună sub tutela politică și financiară a monarhului. Din secolul al XIV-lea până în secolul al XVIII-lea, două fenomene vor facilita această intenție. În primul rând, dificultățile financiare pe care le cunoștea municipalitatea, dificultăți amplificate de crizele economice și de presiunea fiscală regală. În al doilea rând
by Thierry Oblet [Corola-publishinghouse/Science/954_a_2462]
-
Scriitorul grec Dio Cassius (155-către 235), în a sa Istorie romană, acuza și mai mult trăsăturile celui care, în definitiv, nu era pentru el decât un fel de Ubu imperator. Personajul Nero din romanul lui Henryk Sienkiewicz (Quo vadis, 1896), "monarh înfricoșător", este în mod evident o caricatură care se inspiră din Suetoniu și Dio Cassius. Pe urmele scriitorului polonez (laureat al premiului Nobel în 1905), o întreagă literatură și filmografie de inspirație creștină va perpetua imaginea unui împărat roman sângeros
Civilizatia vinului by Jean-François Gautier [Corola-publishinghouse/Science/915_a_2423]
-
nefericire pentru dezvoltarea democrației, după mijlocul anului 1300 guvernele republicane ale unora unora dintre orașele importante au permis, treptat, apariția dușmanilor eterni ai guvernămîntului popular: declinul economic, corupția, oligarhia, războiul, cucerirea și acapararea puterii de către conducători autoritari, fie ei principi, monarhi sau soldați. Și asta încă nu a fost totul. Privit din perspectiva evoluțiilor istorice, orașul-stat era condamnat, ca fundament al guvernămîntului popular, de apariția unui rival cu forțe superioare copleșitoare: statul național sau țara. Toate orașele urmau să fie încorporate
Despre democraţie by Robert A. Dahl [Corola-publishinghouse/Science/1397_a_2639]
-
îndatoririle, influența și puterea sclavilor și ale oamenilor liberi, între bogați și săraci, împroprietăriți și neîmproprietăriți, stăpîni și servitori, bărbați și femei, zilieri și ucenici, meșteșugari și proprietari, orășeni liberi și bancheri, lorzi și arendași, nobili și oameni de rînd, monarhii și supușii lor, oficiali ai regelui și cei cărora le dădeau ordine. Chiar și între oamenii liberi existau diferențe mari de statut, avere, ocupații, obligații, educație, libertate, influență și putere. Iar în multe locuri, soția unui bărbat liber era considerată
Despre democraţie by Robert A. Dahl [Corola-publishinghouse/Science/1397_a_2639]
-
doilea rînd, chiar și acolo unde existau adunări și parlamente, ele erau departe de îndeplinirea unor standarde democratice minime. Deseori, parlamentele nu erau compatibile cu monarhia; vor mai trece secole pînă cînd controlul asupra miniștrilor regelui se va schimba de la monarh la parlament, sau pînă cînd un președinte va lua locul unui rege. Chiar parlamentele erau bastioane ale privilegiilor, mai ales în camerele rezervate aristocrației și înaltului cler. Reprezentanții aleși de "popor" aveau, în cel mai bun caz, doar o influență
Despre democraţie by Robert A. Dahl [Corola-publishinghouse/Science/1397_a_2639]
-
În corpurile legislative ceea ce erau odată "facțiuni" au devenit partide politice. Guvernanții se confruntau cu opoziția sau ceea ce, în Anglia, a ajuns să fie denumită oficial Opoziția Loială a Majestății Sale. În Anglia secolului al XVIII-lea, facțiunea care susținea monarhul și facțiunea opusă susținută de majoritatea micii aristocrații de la "țară" s-au transformat treptat în partidele Tory și Whig. În același secol, în Suedia, adversarii din Parlament s-au denumit, oarecum în glumă, "pălăriile" și "bonetele".1 În ultimii ani
Despre democraţie by Robert A. Dahl [Corola-publishinghouse/Science/1397_a_2639]
-
să aleagă și să respingă, prin alegeri, reprezentanții împuterniciți să legifereze a rămas în mare măsură străină atît de teoria cît și de practica democrației. Am văzut, de asemenea, că alegerea reprezentanților s-a dezvoltat îndeosebi în Evul Mediu, cînd monarhii și-au dat seama că pentru a impune taxe, a aduna oștiri și a face legi, aveau nevoie să obțină acordul nobilimii, clerului superior și al cîtorva oameni de rînd nu tocmai lipsiți de importanță. Așadar, pînă în secolul al
Despre democraţie by Robert A. Dahl [Corola-publishinghouse/Science/1397_a_2639]
-
își cunosc istoria sînt conștienți că reprezentarea ca mecanism democratic are un trecut tenebros. Așa cum am văzut în Capitolul 2, guvernarea reprezentivă a fost inițiată nu ca o practică democratică ci ca un mecanism prin care guvernările nedemocratice în principal monarhii puteau pune mîna pe venituri valoroase și pe alte bogății pe care le doreau, mai ales pentru a purta războaie. Așadar, la origine, reprezentarea nu a fost democratică; a fost o instituție nedemocratică introdusă mai tîrziu în teoria și practica
Despre democraţie by Robert A. Dahl [Corola-publishinghouse/Science/1397_a_2639]