3,420 matches
-
-ului, Fane făcea, jos, la primul etaj de sub pământ, mare tămbălău: ce ați făcut, Jeane, că dacă nici aici, la Poliție, nu poți avea încredere în nimeni, unde să mai ai? Fazani, huseni, burtăverde și încurcă-lume! Apoi se culcă iar, mulțumit că avea o sâmbătă frumoasă înainte. SÂMBĂTĂ 20 DECEMBRIE Agitație 1 Slavă Domnului, frățiorul meu a fost mai vesel azi dimineață, la plimbare. S-a bucurat să-l zărească pe Nicușor, comisionarul, chipiul lui roșu se bagă de seamă imediat
Viața începe vineri by Ioana Pârvulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/586_a_1309]
-
Senator a propus să se șteargă din Codul penal articolele privitoare la duel, rămânând ca în viitor duelanții să fie considerați criminali de rând și să fie judecați de jurați. Domnul Procopiu vorbea în numele ziarului, așa că nu și semnă articolul. Mulțumit că reușise să termine la timp, își luă cilindrul, fiindcă melon nu mai avea, și coborî la tipografie să facă o înlocuire pe prima pagină. Apoi se îndreptă spre casă cu o poftă de mâncare excepțională. Nu postise în viața
Viața începe vineri by Ioana Pârvulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/586_a_1309]
-
sau cel cu leacul contra microbilor pleșuviei. De când cei mai mulți tineri preferă mustața, în locul bărbii, bărbierii au și mai mult de lucru, nu prididesc. Și nici pletele nu mai sunt la modă, a răspuns Pavel, cu ton de împăcare. Ceva mai mulțumit, fiindcă în privința asta putea fi socotit foarte tânăr, Procopiu își mângâie mustața neagră și ceruită: — Dar, de pildă pe conu Costache Boerescu, eu, unul, îl preferam cu barbă, nu cu mustăți. Cine știe pentru ce primadonă și-o fi ras
Viața începe vineri by Ioana Pârvulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/586_a_1309]
-
au curățat livada bunicului de ouăle de omizi și chiar de omizile care îndrăzneau să apară pe frunzele abia mijite. Apoi căutau fel de fel de insecte, care ar fi îmbolnăvit copacii și ar fi îngreunat rodirea timpurie. Acum stau mulțumiți și privesc cum livada înflorită mai ieri, azi își pârguiește poamele la soare. Ici-colo cireșele zâmbesc printre ramurile mulțumite de greutatea lor. Dar ce-i asta? În vârful cireșilor au apărut niște arătări cu haine și căciuli, cu rochii și
ÎNTÂMPLĂRI ÎN LIVADA BUNICULUI by ECATERINA VICOL () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1228_a_1878]
-
căzut de acord ca mama cu băiatul să ocupe cele două locuri, iar tânărul Bidaru să rămână pe locul lui. Această manevră nu a durat decât câteva secunde. In compartiment au rămas exact opt persoane pe opt locuri și toți mulțumiți, în timp ce pe coridor, se putea circula mult mai lejer și se instalase chiar un fel de relații de amabilitate între cei ce așteptau să coboare și cei ce treceau întâmplător. Deci în compartimentul cinci, din primul vagon de lângă locomotivă, s-
by ANTON PETROVSCHI BACOPIATRA [Corola-publishinghouse/Imaginative/944_a_2452]
-
repartiția ministerială și buletinul de identitate, acte ce trebuiau prezentate directorului de școală, coborî din tren plin de optimism și speranță. După ce a părăsit gara cu ronduri de flori și după ce a reperat coordonatele geografice ale școlii unde va lucra, mulțumit și bine dispus de alegerea inspirată, se îndreptă direct spre țintă. Trebuie amintit că în anul acela, repartizarea absolvenților de la facultățile din Universitate "București" s-a făcut la Casa de Cultură a Studenților "Grigore Preoteasa" cu harta administrativă a României
by ANTON PETROVSCHI BACOPIATRA [Corola-publishinghouse/Imaginative/944_a_2452]
-
Cireșica, am rămas numai noi doi: eu și fratele meu Mihai. Ca mulți alții, am fost nevoiți să plecam din satul în care nu mai aveam nici o perspectivă. Chiar dumneavoastră ne-ați sfătuit să plecăm la Brașov. Și nu sunteți mulțumiți? Vă pare rău? Nu ne pare rău. Ținând cont de condițiile de atunci, cred că am mers pe drumul cel mai bun. Am făcut ce ne-am dorit... Amândoi suntem mulțumiți cu ce am realizat până acum. Cum s-ar
by ANTON PETROVSCHI BACOPIATRA [Corola-publishinghouse/Imaginative/944_a_2452]
-
ați sfătuit să plecăm la Brașov. Și nu sunteți mulțumiți? Vă pare rău? Nu ne pare rău. Ținând cont de condițiile de atunci, cred că am mers pe drumul cel mai bun. Am făcut ce ne-am dorit... Amândoi suntem mulțumiți cu ce am realizat până acum. Cum s-ar spune: ne-am atins scopul într-o anumită măsură. Eu personal, nicăieri nu mă simt mai bine decât în mijlocul studenților mei, dornici mereu să afle câte ceva nou. Fratele meu, tehnician electromecanic
by ANTON PETROVSCHI BACOPIATRA [Corola-publishinghouse/Imaginative/944_a_2452]
-
formulată de domnul profesor Florin, am și eu de adăugat ceva, dar nu înainte de a mă prezenta. Lucrez de câțiva ani în străinătate, în cu totul alt domeniu decât în cel în care m-am pregătit inițial și sunt chiar mulțumită. Tatăl meu însă, care a lucrat toată viața la căile ferate ca macagiu sau, mai pe înțelesul tuturor, ca simplu acar, a murit nu demult total nedumirit. El compara situația postbelică a țării cu a unui tren care a deraiat
by ANTON PETROVSCHI BACOPIATRA [Corola-publishinghouse/Imaginative/944_a_2452]
-
care se joacă în parc și care prețuiește mai mult decât tot aurul din lume, un ginere harnic și gospodar, un apartament modest, un "Trabant" de care nu se va despărți niciodată și o singură viață de care e foarte mulțumit. Copil fiind, într-o seară călduroasă de vară, privea alături de Grigore cum, în jurul unui foc de vreascuri și uscături, adunate cu brațul de prin împrejurimi, la flăcările căruia fierbea pe o pirostrie într-un ceaun uriaș din tuci, zoios și
by ANTON PETROVSCHI BACOPIATRA [Corola-publishinghouse/Imaginative/944_a_2452]
-
din care motiv, trotuarul era perfect curat. Luminile orașului se aprinse ca la un semnal, aproape toate în același timp. Cu gândul la trecut și la cei șaptezeci de ani ai săi, pășea calm, admirând reclamele luminoase de tot felul, mulțumit că a făcut o alegere bună deoarece a dat curs liber sentimentelor. Acum, în dreptul inimii, simțea un fel de furnicături plăcute, asemănătoare cu cele din anii tinereții, când i se lipea de piept epiderma catifelată a vreunei domnișoare. Nu era
by ANTON PETROVSCHI BACOPIATRA [Corola-publishinghouse/Imaginative/944_a_2452]
-
mirosul ei și aerul din jur. Se uita la ea cum se apropia, și ochii îi străluceau. Anuca se apropia de el, și căpriorul își freca gâtul mlădios de șoldul ei, mângâindu-l parcă, prin acea atingere, ca o pisică mulțumită. Acum se ținea pe picioare. Totuși, nu avea curajul să umble pe afară prin zăpadă; o adulmeca doar, și atât, ori se tolănea și o privea cu ochii plini de tristețe, de o tristețe pe care Anuca o asemăna cu
ANUCA Fata pădurarului by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/265_a_503]
-
Era un lup mare, puternic și în lungul spinării vărgat. La câțiva pași se oprește, cu botul întins înainte adulmecându-i urma... Într-o clipită îl fulgeră pe pădurar, cu o privire... se răsucește pe loc și dispare. Pădurarul zâmbi mulțumit. El nu căuta înadins lupul... chiar îl evita, să nu fie nevoit sa-l împuște. Pentru el fiecare sălbăticiune își avea rostul ei în viața pădurii, lupul însă, era simbolul ei. * Îndatoririle sale de pădurar, erau să ocrotească și să
ANUCA Fata pădurarului by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/265_a_503]
-
calm mult iubitul său traseu, ce îi aducea atâta fericire. Itinerariul cuprindea sufrageria, holul, bucătăria, și dădea în antreu, unde trona bine, cu multă fală, oglinda casei. Solemn, se studie tacticos, cu multă luare-aminte, din cap până-n picioare și, părând mulțumit, își drese vocea și rosti senin, cu pieptul ușor, „bună dimineața”, întorcându-se apoi exact pe unde venise și oprindu-se în baie. Or, din cauza caracterului parcă nefiresc al acestei secvențe, propun a zăbovi un pic cu cititorul pe seama protagonistului
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1941]
-
-și cu patimă monologul lăsat întrerupt din ajun. Astfel, de fiecare dată, când se afla acolo, privea acea față omenească cu un nemărginit nesaț și pe o parte, și pe alta, se măsura foarte atent de sus până jos, constata mulțumit că toate sunt la locul lor, iar inima îi vibra, îi creștea în piept și i se umplea de o trufie fără margini. Apoi, începea să povestească ce vrei și ce nu vrei cu o deosebită franchețe, căci întotdeauna, în
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1941]
-
cu profesorii săi. Bunăoară, nu putea pricepe la ce folosește a ști chimie, fără a ști alchimie, sau fizică, fără a ști metafizică. Disprețuia cu înfocare învățământul a cărui piesă constitutivă era. Se socotea ca fiind cel mai greu de mulțumit om, pe care l-a cunoscut vreodată umanitatea. Și nu era departe de adevăr. Iar, dintre toate fleacurile, ce îl înconjurau, dorința pentru cărți și pentru fete îi atrăseseră, în mod deosebit, atenția. De ce tocmai acestea două? Pentru că le găsea
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1941]
-
sume considerabile de bani, ce trebuiau neapărat plătite, însă el neavând deloc cu ce s-o facă. Iar aici, nicidecum nu se poate vorbi despre nechibzuință, căci, deși, la început, totul decursese exact așa cum trebuia să decurgă și toată lumea era mulțumită, acum el devenise conștient prea bine în ce noroaie nenorocite ajunsese să fie, până la gât, adânc afundat și, totodată, mai vedea și că o cale potrivită și comodă de scăpare din această mare încurcătură deloc nu se întrezărea la orizont
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1941]
-
și cu cercurile politice austrofile de la București, în frunte cu Regele. Sub presiunea diplomației austrice, șeful guvernului, Titu Maiorescu, își modifica poziția de la o zi la alta. Dacă pe 16 iunie îi declara lui Blondel că România va fi foarte mulțumită obținând unele concesii din partea Bulgariei, fără a fi silită să intervină în plan militar, la 18 iunie îi mărturisea că în cazul unui conflict bulgarosârb, armata română va mobiliza și va ocupa linia Turtucaia Balcic. Diplomația franceză mergea și mai
Ramuri, muguri si mugurasi de creatie olteniteana Antologie de poezie și proză oltenițeană by Nicolae Mavrodin si Silviu Cristache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91640_a_93400]
-
tocmai în Bărăgan (nici în direcția aceasta lucrurile nu erau clare, nimeni neștiind niciodată unde anume în Bărăgan au locuit ei câțiva ani), Karin ar fi jurat că nu s-ar fi despărțit de acele obiecte. Așadar, după achiziționarea casei, mulțumiți măcar de priveliștea dinspre strada Avram Iancu, soții Bădulescu trăiseră, într-adevăr, clipe de fericire, deși trebuia să locuiască mai mult la București, până la încetarea celui de-al doilea război mondial. Pe timpul războiului, Karin decisese să se retragă aici, în
Fascinantul corn de vânătoare by Nicolae Suciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1284_a_2205]
-
foarte confuze aduse de rarii călători, și se bucura că nu le văzuse de aproape, căci veștile de demult vorbeau de moarte și războaie, de ură și foamete, de mari schimbări, tot mai rapide, schimbări de care nimeni nu părea mulțumit și care nu prevesteau nimic bun pentru nimeni. într-o noapte, așezat chiar în locul acela, privind stelele ce îl călăuziseră de atâtea ori pe potecile deșertului, dintr-o dată, descoperi una nouă, sclipitoare și iute, ce brăzda cerul, hotărâtă și constantă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2272_a_3597]
-
nu avea motiv să bănuiască că Gacel făcuse un ocol ca să fie văzut venind din acea direcție, opusă celei din care venea de fapt. — încotro te îndrepți? — Spre sud. își lăsase cămila să se așeze, cu burdihanul plin de apă, mulțumită și umflată, și se ocupa să strângă niște vreascuri și să aprindă un mic foc. Poți să mănânci cu soldații, îl înștiință. Gacel dădu la o parte un colț al păturii și lăsă să se vadă jumătate de antilopă încă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2272_a_3597]
-
nu te mișca deloc. — O să țin minte, răspunse sergentul. O să țin minte, dar mă rog lui Alah să nu mă aflu niciodată în asemenea cumpănă. Terminară de mâncat, băură apa rece din puț, și Malik se ridică și se întinse mulțumit. — Trebuie să plec, zise. Trebuie să dau raportul căpitanului și să văd dacă totul e în ordine. Cât timp rămâi aici? Gacel ridică din umeri, în semn că nu știa. — Am înțeles. Rămâi cât vrei, dar nu te apropia de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2272_a_3597]
-
numai să nu alunece și să se rostogolească până jos, riscând să-și frângă gâtul, ci și la fiecare piatră, la fiecare așchie de rocă, căci știa că dedesubtul lor, acolo, lângă salină, își aveau cuibul mii de scorpioni. Răsuflă mulțumit când ajunse la fund, se opri și cercetă amănunțit crusta ce începea la patru metri distanță. înaintă și o încercă cu piciorul. Părea dură și rezistentă, și lăsă frâul liber cât era de lung, înfășurându-și capătul pe încheietura mâinii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2272_a_3597]
-
neputință, ce-l determina să-l blesteme cu glas tare pe acel împuțit de „Fiu al Vântului“ care încerca să-și bată joc de el, și în fiecare dimineață își dădea seama că, în fond, în adâncul sufletului, se simțea mulțumit văzând că nu se înșelase în privința targuí-ului. — Trebuie să ai mult curaj ca să te hotărăști să mori de sete în loc să ajungi la pușcărie, recunoscu. Mult curaj... Și cu siguranță că a murit. Prin radio, îi ajunse vocea impacientată a sergentului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2272_a_3597]
-
Ca să sărbătorim. — Unde? În Constantinopol? — Nu, spuse el. N-am pe cine invita acolo. Și, pentru un moment, gândul la domnul Eckman așternu o umbră peste plăcerea lui. — Cum, În tren? Ea Începu să râdă iarăși, dar de data aceasta mulțumită și lipsită de temeri. — De ce nu? El deveni și mai fanfaron: — O să invit pe toată lumea. Va fi un fel de cină nupțială. Ea Îl tachină: — Fără nuntă. Dar el Începu să fie din ce În ce mai Încântat de idee. — O să-i invit pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]