7,269 matches
-
cameră. Pe un raft, în colivii, stăteau îngrămădite jalnic niște găini. Mai găseai acolo un scaun și un pat. Iar aici te aștepta o surpriză - pentru că cele două piese de mobilier erau pe atât de impecabil de curate, pe cât de murdar era restul casei. Erau șterse de praf și îngrijite, iar lenjeria de pat era spălată. Parcă veneau dintr-o altă lume. O umbră stătea nemișcată pe un scaun. Să intri din nou pe povârnișurile împădurite însemna să renunți la orice
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]
-
și, cu ajutorul ei, am scos pe furiș comoara, ca trei jefuitori de morminte, simțindu-ne niște infractori, deși nu comiseserăm nimic ilegal. Casa lui Grimus se află într-o zonă periferică și mizerabilă din extremitatea sud-estică a orașului. E la fel de murdară pe dinăuntru ca și pe dinafară și e împânzită cu o mulțime uimitor de pestriță de obiecte și cărți. Are aici nenumărate păsări împăiate și mărturii culese din numeroase călătorii. Peste tot sunt și imagini - orientale, cred - iar tema preponderentă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]
-
fugit în direcția vocii. Virgil, mai lent și mai greoi, l-a urmat, clipind des. Media stătea la marginea pădurii, cu brațele tremurându-i și mâinile țepene, încleștate una de alta. Prinsă între brațele ei, se afla silueta posomorâtă și murdară de noroi a Prepelicarului. Fratele și sora rămaseră nemișcați un moment, cântărind totul în minte. — Spune-i femeii ăsteia proaste să-mi dea drumul, frățioare. Vocea îi era arțăgoasă. — Am văzut-o apărând, Vultur-în-Zbor, rosti Media cu un glas tremurător
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]
-
Pentru ca să găsească o ușă acolo unde nu fusese nici una, o lespede batantă din piatră care acum era deschisă. Din camera de dincolo de lespede venea și scârțâitul, scârțâitul acela pătrunzător. Vultur-în-Zbor se duse încetișor în direcția zgomotului. Lumina de un galben murdar a lămpilor cu ulei strălucea prin ușa secretă. — Acustica este oarecum lugubră aici, nu? Consoane repezi, trunchiate, și vocale scurte, neaccentuate. Vocea lui Grimus. Presupun că stați bine amândoi? Balansoarul era îndreptat către fereastra închisă și întors cu spatele către
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]
-
maximă, fără să semnalizeze că se desprindea din rând. Am tot trecut de pe-o bandă pe alta și apoi am făcut dreapta spre complexul Broadgate, care se înghesuia deasupra stației de metrou din strada Liverpool. Pereții de granit roz murdar amenințau de pe ambele părți, făcându-mă să mă simt într-un mod plăcut mică și insignifiantă pe lângă scara la care fuseseră construiți; l-ar fi făcut chiar și pe Arnold Schwarzenegger să semene cu Dustin Hoffman. Sculpturile care punctau complexul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2162_a_3487]
-
era momentul să-mi intru în rol. Bill, care venise de la șapte, era instalat după birou. Ochii lui s-au mărit cu admirație când m-a văzut pentru prima dată îmbrăcată elegant și nu înfășurată în cârpele mele negre și murdare. Îmi prinsesem părul într-un coc cu puțin breton, stilul Audrey Hepburn, deși fără aerul de copil părăsit, căci așa o cerea situația. Pentru a obține efectul dorit, purtam dresuri negre, transparente, tocuri înalte și o jachetă scurtă, croită în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2162_a_3487]
-
e mai bine să sun, ce zici? Duggie apăru din biroul lui în acel moment, tot numai zâmbet. Din cauza schimbării de anotimp, renunțase la pantalonii de catifea pe care îi purtase iarna pentru unii din pânză, tot de un bej murdar, iar vesta era mai degrabă din puf de mătase decât din catifea. Dar jacheta din stofă era neschimbată, un element de stabilitate într-o lume în mișcare. —Sam și cu mine am avut o discuție fascinantă, a spus Adrian, ceea ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2162_a_3487]
-
lui delicate desfăcând cu pricepere ceapa verde și tăind-o fin, concentrându-se cu capul aplecat într-o parte, cu cascada de păr ca bronzul alunecându-i pe frunte... —Pot să îți aranjez șuvița? am întrebat. Cred că ai mâinile murdare de ceapă. A, mi s-a părut că îl văd roșind ușor, da. Adică, hm, de ce nu? Mersi. M-am întins și i-am așezat părul, foarte lent. Era atât de moale, ca și când abia ar fi fost spălat. S-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2162_a_3487]
-
am observat că Tom purta un pulover nou. Timp de mulți ani îl văzusem numai cu un Aran alb și al naibii de vechi ori cu unul la fel de vechi, bleumarin: acum purta un hanorac larg, parcă lucrat manual în umbre variate și murdare de maro și verde, cu fire atârnând la întâmplare. Știam cu siguranță cine era responsabil de această atrocitate, însă eram prea șireată ca să i-o spun în față. În schimb, i-am spus cu viclenie, subtil: Nu ți-e cald
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2162_a_3487]
-
apa era caldă și aveam mâinile pline de spumă; mi-am suflecat mânecile tricoului peste umeri, în stilul celor de la sala de fitness, și am privit veselă către soare. Era ceva pervers de satisfăcător în faptul că apa devenea din ce în ce mai murdară. De partea cealaltă a acoperișului se târa în silă Shirley cea grasă, pisica gardianului care păzea depozitul de lângă mine. Cu siguranță credea că e la vânătoare, dar porumbeii nu cred că s-ar fi sinchisit să zboare când o vedeau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2162_a_3487]
-
stat și până atunci de nenumărate ori și voi mai sta încă de alte nenumărate ori, în toți anii până când berăria se va închide. Acum, în dimineața când scriu, „Gambrinus“-ul e o bubă a orașului, o ciozvârtă de ziduri murdare, cu afișe zdrențuite, puțind a cloacă. Vechiul damf al crâșmei s-a preschimbat în duhoare de mucigaiuri, de urină, de hoituri de jivine moarte. De părăsire, de hoție, de nepăsare și ruină. Din când în când, un bătrân nenorocit își
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
mi-i indiferent la ce-i în jur. N-au nici măcar ceai, spre a mă preface că, precum de demult, în fața unei cafele și a unui coniac, îmi începeam diminețile la „Colombo“. Scriu la o măsuță lipicioasă, lângă un geam murdar, urmărit de o puștoaică din spatele galantarului care tot trage de o mingiucă de cârpe colorate atârnată de tavan cu un elastic. Prinde mingiuca, o coboară până la buric, apoi îi dă drumul și ghemotocul acela de cârpe zvâcnește până în tavan, face
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
zâmbească, dar nu-și putea lumina fața. Am săltat-o și am pornit spre Bulevard. Mergeam cu Conți la braț spre cinematografe. Era cherchelită. Noapte cu Bulevardul gol, șfichiuit doar de viscol, cu o zăpadă maronie, înghețată pe bordura trotuarelor, murdară de la noua soluție pe care o împrăștia municipalitatea în locul tradiționalului amestec de nisip cu sare. O sprijineam pe Conți, coborând spre Cișmigiu. Mă sprijinea și ea, într-un fel. Se proptea în mine, încercând să-mi șoptească: „De n-ai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
pe tema numeroaselor progrese, tehnice și cosmetice, pe care le descoperea În transportul public de suprafață comparativ cu ultima dată cînd Îl folosise, cam prin 1940, mai ales În privința semnalizărilor, după cum demonstra un afiș care glăsuia: „Interzis scuipatul și cuvintele murdare“. Fermín examină afișul cu coada ochiului și optă pentru a i se supune, conjurînd cu vigoare o scuipătură sonoră, ceea ce fu suficient spre a ne atrage privirile sulfuroase ale unui trio de cuvioase care călătoreau În grup, În partea dinapoi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2276_a_3601]
-
nume Salvador Jausá, care nu locuise acolo decît un an de zile. Potentatul, orfan de la șase ani și de origine modestă, Își comasase cea mai mare parte a averii În Cuba și Puerto Rico. Se spunea că se numărase printre mîinile murdare de după căderea Cubei și războiul cu Statele Unite, În care s-au pierdut ultimele colonii. Din Lumea Nouă Își adusese ceva mai mult decît o avere: Îl Însoțeau o nevastă nord-americană, o demoazelă palidă și fragilă din Înalta societate din Philadelphia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2276_a_3601]
-
dimensiunile unei copile, iar Fermín, lîngă ea, părea un gigant. Îmi clocoteau În minte o mie de Întrebări, Însă prietenul meu Îmi făcu un semn care arăta În mod limpede că Întrevederea se isprăvise. L-am văzut contemplînd acea gaură murdară și rece unde Jacinta Coronado Își petrece ultimele ore de viață. — Hai, Daniel. Plecăm. Ia-o dumneata Înainte. Am făcut cum Îmi spunea. CÎnd am plecat, m-am Întors o clipă și am văzut cum Fermín Îngenunghea În fața bătrînei și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2276_a_3601]
-
luase sfîrșit. Dorința lor de a părăsi scena era evidentă. Se Îndepărtară rîzÎnd În Întuneric. CÎnd am dat fuga să-l ajut, Fermín se lupta zadarnic să se ridice și să-și găsească dinții pe care Îi pierduse În apa murdară a bălții. Îi sîngerau gura, nasul, urechile și pleoapele. CÎnd m-a văzut teafăr, a schițat un zîmbet și am crezut că o să moară pe loc. Am Îngenuncheat lîngă el și l-am luat În brațe. Primul gînd ce mi-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2276_a_3601]
-
eu Îl localizam pe bătrînelul căruia Îi promisesem un ultim dans cu Eros, Înainte ca Thanatos să-i facă lichidarea. Nu uita, Rociíto, că bunicuțul e un pic cam tare de urechi, așa Încît să-i vorbești tare, răspicat și murdar, ștrengărește, cum știi tu, dar să nu sari peste cal, că nu-i nici cazul să-l expediem În Împărăția cerurilor Înainte de vreme printr-un stop cardiac. Stai liniștit, iubițelule, că io mi-s profesionistă. L-am găsit pe beneficiarul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2276_a_3601]
-
Coborâți de la tribună, aceștia devin mahalagii, fără pic de parlamentarism. Numeroase replici au devenit zicale, pentru că evoluția clasei le-a verificat definitiv: „să se revizuiască fără să se modifice”; „ai puțintică răbdare”; „onoarea de familist”; „a mânca sudoarea poporului”; „curat murdar”: „până când să navem noi faliții noștri”; „rușine pentru acest început de secol, de trei ori rușine”; „România să fie bine și tot românul să prospere”; „iubesc trădarea, dar urăsc pe trădători”. S-a constatat că dramaturgul a cules unele dintre
PERSONAJUL COMIC ÎN TEATRUL LUI I. L. CARAGIALE by Aurora Ștefan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/380_a_592]
-
orice șoaptă. Limba Îi era aspră. Gâtlejul parcă dat cu glaspapir. Fața moale, boțită semăna cu o foaie de ziar, pe care cineva ar fi vrut s-o arunce inițial la coșul de gunoi, aflat sub chiuveta plină de farfurii murdare, dar s-ar fi răzgândit Între timp și a aruncat-o pe pat, În mâinile unui om aflat În agonie. Degetele lui Noimann strângeau cu nedumerire cocoloșul ușor jilav, dând peste tot felul de riduri și Încrețituri, tot frământându-le
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
număr de douăzeci și patru de vagoane, acoperite de panglici și steaguri tricolore, cu roțile mânjite de macaroane și compot... PAGINĂ NOUĂ Larghetto e piano ... Și totuși, urmele unui oarecare Bikinski se vedeau prin Încăpere. Cineva călcase pe ici-colo, purtându-și adidașii murdari de noroi sau vomă de la masă la pat și de la pat la șifonierul ce stătea cu ușile larg deschise, Înlăuntrul căruia, umăr lângă umăr, se aflau cele o sută douăzeci de costume ale medicului, călcate și periate cu grijă, arătând
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
scărița. Medicul clătină din cap, repetând fraza spusă mai devreme: „Trebuie să ne călăuzim după preceptul: mai Înainte accesoriile și după aia hoitul. Așa-i mai sănătos”, conchise el. Mesenii zdrăngăniră din pahare. Îl aplaudară, bătând cu furculițele În farfuriile murdare. Vărsară câte trei picături de lichid, pentru pomenirea morților, În scrumiere. Stomatologul Îi Îndemnă să facă liniște. Mesenii Îl ascultară. Profitând de cele câteva clipe de tăcere, Paul, cu un gest ceremonios, Își desfăcu cravata de la gât și o așeză
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
din vedere. Totul curge. Nimic nu e stabil. Nici norii ce atârnă ca niște franjuri pe cer. Nici gândurile. Nici sentimentele. Cineva amestecă totul Într-un vas imens și-l pune pe foc, ca și cum ar vrea să fiarbă niște rufe murdare, aducându-le la puritatea inițială. Spre deosebire de lenjerie, sentimentele nu se curăță nici la foc mare, nici la foc mic. Cu cât le fierbi mai mult, cu atât se acoperă de pete... Mathilda, Mathilda... Piciorul aleargă, adulmecându-și propriile urme. Ca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
goană. Din față, din spate. Pneurile scrâșnesc. Girofarele urlă... Încotro? Încotro? Sub această umbră amenințătoare, arbori solzoși se zbat ca niște pești pe uscat. Vântul mână singurătatea prefăcută În cutii de conservă, cartoane, pachete de țigări. Le hârșâie pe caldarâmul murdar. Rostogolește pălării, bucăți de ziare, ah și oh! Ah și oh, mașinile duduie, claxonează ca la mort! „Mathilda, Mathilda!” Piciorul pășește, amușinând mereu aerul. Noimann calcă pe urmele lui. Încotro, Încotro? S-a făcut zi și apoi noapte. Apoi din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
Contemplarea acestui cer frânt de cele două aripi Îi creează, pe moment, impresia că a nimerit Într-un loc unde, printr-un accident de ordin divin, o parte din eternitate s-a frânt În două, lunecând pe pământ, peste traversele murdare și liniile de cale ferată ruginite, amestecându-și norii printre roți și mucuri de țigară pe jumătate stinse, iar acum această eternitate, potopită de țipete nostalgice, Încearcă zadarnic, luptând cu inerția, să se ridice Înapoi În eter... Senzația durează, desigur
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]