4,695 matches
-
trebui să cădem la o Înțelegere. Cine se alege cu cel mai mic dormitor ia camera de serviciu pentru copil. În cele din urmă, scriem culorile camerelor pe bucăți de hîrtie și le tragem dintr-o scrumieră. Lida, Închizînd ochii, murmură „camera galbenă, camera galbenă, camera galbenă“ și scotocește după bilețelul ei magic. Lisa primește camera albastră, Trish și Gregory pe cea verde, care, după dormitorul principal, este probabil cea mai mare, iar Dan și cu mine o luăm pe cea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1966_a_3291]
-
cu gura pînă la urechi. Nu-i așa că e frumoasă? Ea surîde, se apropie ca să pipăie materialul și e de acord cu mine. — Draga mea, nu spune că e second-hand. Nimeni nu mai vorbește așa. Spune că e retro. — Retro, murmur eu. Are dreptate, chiar că sună mai bine. Dar e foarte frumoasă, iar tu arăți superb, spune Lisa. ZÎmbesc, recunoscătoare pentru complimentul pe care mi l-a făcut și, de fapt, pentru orice compliment, avînd În vedere că Dan și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1966_a_3291]
-
ai lui Dan, talia lui e mai lată și are o pernuță confortabilă de carne pe care nu o observasem Înainte. Ne mișcăm fără o vorbă spre camera de zi, unde ne Întindem pe canapea, explorîndu-ne unul celuilalt liniile corpului, murmurînd și zîmbindu-ne. Știu că e excitat. Simt asta. Și știu că ar trebui să fiu și eu la fel, avînd În vedere sentimentele pe care mi le-a trezit Înainte de seara asta. Cu toate astea, Încă mai am senzația că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1966_a_3291]
-
să ajungi la punctul În care nu trebuia să te mai străduiești, În care nu puneai În scenă un spectacol, ci Îi arătai celuilalt dragostea pe care o simțeai, cît de bine puteai, primind la rîndul tău iubire. Charlie Îmi murmură o sugestie legată de mutarea În dormitor, ca să avem mai mult confort, iar eu Încuviințez din cap, pentru că, dintr-odată, nu mai am Încredere În capacitatea mea de a rosti cuvintele. Am un nod În gît care mă Împiedică să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1966_a_3291]
-
și de chiparoși?" I-am simțit părul vegetal atingîndu-mi obrazul. Și i-am dat un răspuns cam aiurea: Pentru că tu ești blîndă". O vreme am tăcut amândoi. Apoi, cu aceeași voce, puțin răgușită și monotonă ca foșnetul chiparoșilor, ea a murmurat, fără nici o legătură cu ce discutasem înainte: "O iubire poate fi risipită în lucruri fără valoare." " Nimic nu e fără valoare din ce iubești", am contrazis-o, și, după ce am văzut-o plecând fără să spună nimic, m-am întrebat
Apărarea lui Galilei by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295601_a_296930]
-
care așteptau să vadă dacă era cazul să ducă lemne în piață, pentru a înălța un rug, și cu cei care se pregăteau să asiste la spectacol. Se învîrtea fără să se oprească o clipă. ― Eppur si muove, cum ai murmurat la ieșire. ― Exact. Am fost surprins să descopăr, după aceea, că mi se reproșează o formalitate. Numai buzele mele au retractat. În sinea mea, nu m-am dezis niciodată de ceea ce cred. ― Îți închipui că inchizitorii nu știau că era
Apărarea lui Galilei by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295601_a_296930]
-
pini, e numai jumătate din tine. Cea mai egoistă, care nu vrea să știe nimic despre ceilalți, în numele ideii că fericirea e o problemă strict personală. Există însă cealaltă jumătate a ta, Galilei, cea care ― dacă e adevărată legenda ― a murmurat eppur si muove, obligîndu-se, astfel, să respecte evidențele. N-ai dreptul să nu știi că există victime, oricât de bucuros ai fi că tu ai scăpat. ― Cei cu adevărat curajoși nu țin să vorbească despre curaj. ― Cât ar putea dura
Apărarea lui Galilei by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295601_a_296930]
-
un bărbat spătos, și-a șters mustățile cu dosul mâinii, și-a netezit barba și s-a uitat la mine. Se numea Ariald și era căpetenia unei centurii. M-a întrebat: - Ești cumva castrat? Mai mult uimit decât ofensat, am murmurat: - Nu, domnule, sunt un om liber. Numele meu e Stiliano Sirianul și sunt notar ducal. - Atunci, de ce te-mbraci și-ți ondulezi părul ca o curvă romană? Numai Rotari n-a râs. Ba chiar, surprinzător, a intervenit în apărarea mea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
a mă preface că trebuia să mă mai gândesc înainte, însă apoi l-am asigurat că, dacă Rotari era și el de acord, dorința lui avea să se împlinească. A binevoit să mă îmbrățișeze și, în timp ce o făcea, mi-a murmurat la ureche: - Cred că am întrezărit în sufletul tău o gelozie care nu-și avea noima. Știi ce spunea în fiecare zi Rotari la despărțire? „Prietenul Stiliano va fi mândru de mine.“ Te iubește ca pe un frate. Mare rușine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
de coboram spre Cividale a fost o nebună. O bătrână cu părul ciufulit și cu veșminte zdrențuite care ședea pe o piatră pe malul râului Natisone. Își legăna trupul înainte și înapoi, uitându-se țintă la apă. Cu glas răgușit murmura încontinuu: „Mea culpa“. Ochii îi arătau ca niște globuri roșii cufundate în negrul cearcănelor zbârcite. M-am apropiat de ea și am întrebat-o: - De ce te învinuiești, femeie? Ea nu m-a băgat în seamă, continuând să se legene și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
Adresându-se celorlalți, acesta a spus: - Iubiții meu frați și dragă soră, Stiliano este gata să ne-ajute. Drept care dorește să cunoască numele candidatului nostru; se cuvine să-l afle de la cel mai vârstnic dintre noi, în numele tuturor. Bătrânul a murmurat numele lui Perctarito din San Floriano. Am întrebat: - Cine este concurentul din partea lui Grasulf? Mi-a răspuns preotul Giovanni: - Paolo din Zuglio. Primind acele răspunsuri, m-am uitat la Hermelinda și am surprins o sclipire de vanitate în ochii ei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
și au obținut puterea de care deja se folosiseră cu vârf și îndesat. Acum erau adevărați electori, chiar și ai împăraților, și cine voia să însemne ceva trebuia să se integreze într-una din cele două facțiuni. Multă lume a murmurat, deși temătoare, că ei constituie una dintre primele cauze ale decadenței imperiului. Eu cred că ei erau, fie și în parte, la originea nemulțumirii poporului căruia, sub pretextul oblăduirii acestuia, i se substituia în luarea oricărei decizii. Se poate pune
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
loviturii. M-am postat în spate și i-am altoit o lovitură pe buci cât am putut de tare. Ca și cum ar fi primit un șut puternic în fund, a căzut jos, și fața i s-a julit de pietrele arenei. Murmure de mirare au izbucnit și, în loja imperială, Constantin s-a ridicat: - Trag nădejde că nu toți longobarzii sunt niște Herculi ca tine. Dacă dobori la pământ un om cu cârpe, oare cu o spadă-n mână de ce ești în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
brațele lui Ostillio, expediindu-l enervat. Văzând-o pe Gaila lăcrimând discret, s-a potoli, s-a așezat lângă ea, a îmbrățișat-o și a sărutat-o pe frunte. - Ce e cu tine, soțioara mea? Ea, albă la față, a murmurat:. - Am avut o presimțire rea, atingând rochia aceea. S-a lăsat în brațele soțului și, acoperindu-i fața cu sărutări, a început să-l implore: - Să nu mă lași singură, iubitule, să nu mă părăsești. Eu, în deplină tăcere și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
s-a întâmplat la anul 647. La anul 653 au fost zărite nave arăbești în largul mării din dreptul portului Siponto. Fiindcă de multă vreme arabii prădau și omorau în Sicilia și în alte locuri, oamenii îngroziți au început să murmure că ei ar fi fost o pedeapsă de la Dumnezeu pentru fapta lui Grimoald de a fi acordat azil evreilor și arienilor. Așa că arhanghelul i-a apărut și urmașului episcopului Lorenzo, Martino, dându-i de veste că el însuși începuse clădirea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
din vas s-a uscat, În bulgări tari ca betonul: planta moare de sete. Agentul principal sună pe interior, la 27. Privește, chiorându-se, plăcuța de alamă: literele BUONOCORE sunt șterse, roase de patina timpului. — Ce facem? Ăsta nu răspunde, murmură agentul simplu. Din apartamentul 27 se aud voci - ca un bâzâit nedefinit. Cine-i Înăuntru? Mai demult, aici locuiau toți, a spus vecinul - copiii făceau o gălăgie infernală, mergeau cu patinele pe terasă, era inutil să protestezi cu Buonocore, un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
a crește un copil. Emma Își Întinse brațele, Înlănțuind gâtul lui Antonio, care-i cuprinse tare pe amândoi, strângându-i la piept. N-o mai port niciodată, pijamaua, Antonio, Îi spuse. N-am vrut să spun ce ți-am spus, murmură Antonio sărutându-i o zonă foarte erogenă, din spatele urechii. Nu-i adevărat, tot tu ești cea mai frumoasă, și o să-mi placi chiar când o să ai părul alb, iartă-mă. Ea simțea acel fior atât de bine cunoscut coborându-i
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
trebuia neapărat să-și facă timp pentru mașina de spălat. — J-jură că nu mo-mori, insistă Kevin. — Nu mor, Îl liniști ea, grăbită. Kevin nu părea mulțumit. O privea ca și cum pielea ei i-ar fi putut aduce o confirmare. — E acolo? murmură. — Cine? exclamă ea, surprinsă. Copilul Încă se mai gândea. Avea să se gândească mereu. Iar eu pot să-l duc Într-o altă casă, În oricare alt oraș, și n-am să-l fac să uite. — Nu, puiule, Îi zâmbi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
și urcă băiatul pe saltea. Kevin se lăsă convins, doar cu condiția ca ea să se Întindă alături. Emma Își cufundă buzele În părul lui. Kevin mirosea a zbenguială și a biscuiți. „Hakuna matatta/ ce dulce poezie“ Începu să-i murmure la ureche. „Hakuna matatta/ numai frenezie/ fără griji Îți va fi viața/ și cine-o va căuta/ va găsi libertatea.“ Filosofia de viață a animalelor savanei din Regele Leu, desenul preferat al lui Kevin, nu-i mai păruse niciodată atât
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
o linie mai trendy, cu șuvițe de lungimi diferite, ați văzut ultimul film al Juliettei Binoche? Dacă vreți, putem rămâne și la linia clasică, dar nu mai este fashion - și, ca să fiu sincer, vă Îmbătrânește mult. Faceți cum știți dumneavoastră, murmură Maja. Magul surâse, căci În sfârșit, clienta era În puterile sale, și făcu să clănțănească foarfecele. Maja adăugă cu un surâs visător: — Michael, faceți-mă să arăt mai tânără. Profesorul Ferrante Își Începu examenele pe la ora zece și jumătate, cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
se vedea deja. Dar nu, era imposibil, nu putea fi mai mare decât degetul cel mic. Ce s-a Întâmplat - nu-ți place? — O, ba da, doamnă Fioravanti, o asigură băiatul Încetișor. — Atunci Încearcă-l, ce aștepți? Dar nu pot, murmură Kevin trist. Nu avem bani - ta-ta-tati nu plătește pensia alimentară. Camilla se Întrebă ce-o fi aia pensie alimentară. Astăzi, cu Kevin, Învățase deja o mulțime de cuvinte noi: anticoncepționale, glandă perineală, Beretta și pensie alimentară. De la ceilalți colegi nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
las casa. Dar trebuie să vorbim aici, În mijlocul străzii? adăugă el ca și cum acesta ar fi fost un amănunt lipsit de importanță. Ce, suntem doi vagabonzi? Te rog, Mina, nu aici - să mergem acasă, unde vrei tu. Deschise portiera mașinii și murmură: — Urcă. — Nu, spuse Emma. Niciodată singură cu el - niciodată, ține minte ce ți-a recomandat avocata. Nu te lăsa cuprinsă de milă - nu are de ce să-ți fie milă, i-a fost recunoscut dreptul de a-i vedea la fiecare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
-i vorbească soției despre fiii nenăscuți, ci despre el. — Dar eu vreau să te văd acum, protestă el. Mâine nu mai există, mâine e un cuvânt pe care nu-l cunosc, pe care nu l-am Învățat. — Nu pot, puiuț, murmura Dario Îndurerat. E un moment critic. I-am explicat totul. Aproape totul. E distrusă. Mi-e milă de ea, știu că nu e frumos, dar ăsta-i adevărul - mi-e milă. Pot cel puțin să o Însoțesc la sora ei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
și Îl Închide. Se Întoarce În coridor. Zgomotul ușii sparte nu a trezit pe nimeni. Îi este somn, Îl doare capul și i se face greață. Încearcă să se lase de fumat și țigara i-a lăsat gura Înveninată. — Vino, murmură agentul simplu cu o voce vlăguită. Vino. La capătul unui coridor Îngust, gol și anonim este aprinsă lumina. Agentul principal intră În ceea ce pare să fi fost camera unei fetițe, căci are pereții acoperiți cu tapet impermeabil roz pe care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
aprinsă. Cu pereții aceia transparenți pare o cutie de sticlă. Se gândește că trebuie să fie foarte intim și frumos să iei cina acolo. Agentul simplu e ghemuit sub masă. Vrea să-l Întrebe ce dracu’ face acolo, când acela murmură „a omorât-o“. O fată cu părul prins În coadă de cal pe umerii delicați, Într-o bluziță albă de bumbac a echipei AS ESQUILINO, desculță, cu brațele strânse pe lângă ea, așezată În sânge. Fata Îngrămădită sub masă - acolo unde
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]