4,723 matches
-
geme”. Se ridică în picioare și întrebă: -Când vine primul tren? Nu vreau să moară aici, dacă tot e să moară, să moară într-un pat omenesc, fie chiar și de spital. Cantoniereasa își întoarse ochii spre telefonul negru și mut de pe masă ca și cum dintr- acolo ar fi putut să vină un ajutor nesperat apoi zise încet: -Nu mai vine nici un tren, apa a trecut peste calea ferată lângă stația vecină și a spălat terasamentul luând piatra. Au rămas șinele suspendate
Parasca by Mititelu Ioan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91853_a_92383]
-
final. Găsi drumul despre care-i vorbise omul din autobuz, un drum necirculat demult, întrerupt ici- colo de podețe de lemn înnegrite de vreme aruncate peste urmele vechilor viituri, podețe acum năruite cu lemnele ridicate spre cer ca o implorare mută. Iarba ceea măruntă la care oamenii îi spun troscot, iarbă care se insinuează mai peste tot ca o apă mică și târâtoare, năpădise drumul dându-i și mai mult un aer dezolant. Un drum își are viața lui proprie, este
Parasca by Mititelu Ioan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91853_a_92383]
-
stejari rămasă din timpuri străvechi. Se vorbește în cărțile de istorie că în pădurea aceasta s-a dat o luptă între moldoveni și polonezi, la care a luat parte alături de tatăl său, Bogdan, Ștefan, viitorul mare domnitor al Moldovei. Acum, mută și încremenită la margine de lume, țâșnea spre cer dreaptă și maiestuoasă, închipuind măreția vechilor altare druidice. Cum stătea așa răsturnat în zăpadă între cele două fire ale liniei de cale ferată i se părea că e bine, e cald
Parasca by Mititelu Ioan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91853_a_92383]
-
ți-a luat cu totul mințile. Numai un dobitoc nu se gândește deloc la drumul pe care-l parcurge, ci are tot timpul în minte doar traista de grăunțe cu care va fi tratat la sosire. Și ca o dojană mută clătină din cap de la dreapta la stânga și înapoi, ușor de tot ca și cum n-ar fi vrut să deranjeze ceva dintr-un echilibru precar pus direct pe creștetul său turtit de pe care părui de un blond spălăcit se ridica într-
Parasca by Mititelu Ioan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91853_a_92383]
-
cu orice preț. A fost de fapt un act al disperării acela de a părăsi familia, mormintele străbunilor, bunurile personale, amintiri, iubiri și a lua calea plină de necunoscute spre o viață liberă, demnă. A fost de fapt un protest mut"12. Grănicerii, stimulați de recompense (zile de concediu, ridicare în grad, premii în bani), fac exces de zel: "pe frontiera iugoslavă s-a împușcat mortal fără somație; cei care au încercat să treacă Dunărea înot au fost împușcați în apă
Monica Lovinescu, O Voce A Exilului Românesc by MIHAELA NICOLETA BURLACU [Corola-publishinghouse/Science/1012_a_2520]
-
gând, țara pentru care se sacrifică, pentru care suferă, pentru care trăiește. Toate proiectele sunt direcționate spre publicul român, chiar și după ce tranșeele exilului dispar. Dintre toate artele care exprimă ceva, numai critica poate vorbi, poate spune ceva. Literatura este mută prin faptul că transmite semnificații ce trebuie descifrate de critică sau de însuși creatorul său, mai mult sau mai puțin obiectiv. Critica este un sistem de cunoștințe, de percepere nemijlocită a literaturii, este ecuația unor operații unice. Conform teoriei lui
Monica Lovinescu, O Voce A Exilului Românesc by MIHAELA NICOLETA BURLACU [Corola-publishinghouse/Science/1012_a_2520]
-
încântător și chiar plăcut. Surpriza era si mai mare când, după cutremur, părinții au deschis larg ușile. Subiect de pictură naivă. Patul, plita, dulapurile, masa cu tot cu farfurii, toate înecate în moloz și praf ca după bombardament. Ca într-un film mut, i se mai perindau prin față imagini rămase nealterate în memoria sa, unele chiar din fragedă copilărie, altele din timpul vieții de elev, din perioada celor doi ani de serviciu la o mare întreprindere comercială sau din timpul efectuării stagiului
by ANTON PETROVSCHI BACOPIATRA [Corola-publishinghouse/Imaginative/944_a_2452]
-
ochi și urechi și dădeau semne de aprobare vădită. La un moment dat, când credea că a pus punctul pe "i", a fost întrerupt cu brutalitate și nu știa de ce. Toți participanții au împietrit. Sala a intrat într-o tăcere mută, solemnă, prelungă și semnificativă. Oricât au încercat cei de la prezidiu să-i mai antreneze la discuție și pe ceilalți, după eșecul lui Bidaru nimeni nu s-a mai înscris la cuvânt. Din oficiu, și-au expus punctul de vedere pe
by ANTON PETROVSCHI BACOPIATRA [Corola-publishinghouse/Imaginative/944_a_2452]
-
și nu îndrăzneau nicicum să întrerupă tăcerea. Fără prezența lui Doru Gârleanu, întâlnirea părea searbădă și lipsită de sens; nu mai avea sarea și piperul necesar, era ca și cum s-ar afla față în față doi betegi: unul surd și altul mut. Orice încercare de a rosti vreun cuvințel, din start era sortită eșecului. La un moment dat Marius Nicoară, inițiatorul acestei întâlniri, ca și cum ar arunca cu tomahawkul, a spart tăcerea, anunțând răspicat: Am dorit în mod expres să ne întâlnim, pentru
by ANTON PETROVSCHI BACOPIATRA [Corola-publishinghouse/Imaginative/944_a_2452]
-
aceea, simpla comparare a doi termeni din același domeniu nu este o figură de stil (Va urma Medicina, asemeni mamei ei.). Comparațiile pot fi: - simple: Pe un deal răsare luna, ca o vatră de jăratic (M. Eminescu); Lucian Blaga e mut ca o lebădă. (L. Blaga); Sfârșinduși povestirea, ciobanul [...] stătu iarăși închis în mâhnire ca mai înainte, fără bucurie și fără lumină, can negurile muntelui. (M. Sadoveanu) - dezvoltate propozițional: Precum Atlas în vechime sprijinea cerul pe umăr / Așa el sprijină lumea
Şi tu poţi lua 10 la BAC! Ghid complet pentru probele de limbă, comunicare şi literatură română by Mioriţa Baciu Got, Rodica Lungu, Ioana Dăneţiu () [Corola-publishinghouse/Science/1365_a_2894]
-
punct; respectarea precizării privind numărul de cuvinte - 1 punct). În vederea acordării punctajului pentru redactare, eseul trebuie să aibă minimum 600 de cuvinte și să dezvolte subiectul propus. - VARIANTA 2 SUBIECTUL I (30 de puncte) Citește următorul text: Lucian Blaga e mut ca o lebădă. În patria sa zăpada făpturii ține loc de cuvânt. Sufletul lui e în căutare, în mută, seculară căutare, de totdeauna, și până la cele din urmă hotare. El caută apa din care bea curcubeul. El caută apa din
Şi tu poţi lua 10 la BAC! Ghid complet pentru probele de limbă, comunicare şi literatură română by Mioriţa Baciu Got, Rodica Lungu, Ioana Dăneţiu () [Corola-publishinghouse/Science/1365_a_2894]
-
ideilor vagi), fenomen cu rădăcini adânci în inconștientul abisal. Punct de vedere întâlnit anterior la argentinianul Borges! Se cunoaște că Nichita, unul dintre cei mai prizați poeți ai timpului nostru, agrea lecturile cu glas tare din clasici, practicând totodată lectura mută, din alții: "Poezia se corectează prin poezia altora; se dezlămurește, înălțându-se. Poezia născută din poezie este o poezie moartă. Am sentimentul că mă nasc cu fiecare cuvânt pe care-l rostesc" preciza el, cu câteva luni înaintea sfârșitului. Ici-colo
[Corola-publishinghouse/Science/1545_a_2843]
-
crini I-atâta noapte și uitare Și lumile-au pierit în zare Au mai rămas din veghea lor Luminile luminilor. De mână cu "prietenul Orfeu", imnograful aspiră să restituie cuvintelor "frumusețea și puterea de altădată". Veghează lângă el, supratemporal, "zeul mut Zamolxe"; asemenea îngânduratului Miron Costin, Ioan Alexandru reia biblicul ubi sunt: Unde sunt frații, unde-i sora (...) / Unde-i groparul cel bătrân (...) / Ce-i cu aceste cruci prin cimitire, / Aceste reci inscripții cine sunt?" Pelerin imaginar în toate unghiurile și
[Corola-publishinghouse/Science/1545_a_2843]
-
cuvintelor: "E fericit cuvântu-n gând, / Rostit urechea îl defaimă". Și totuși puritatea singură "nu rodește", drept pentru care: "Fecioarele nu nasc copii, / E marea lege a maculării / Tributul pentru a trăi..." (Știu puritatea). Tăcerea unui Blaga întors spre sine ("mut ca o lebădă") e consubstanțială profundității; în tăcere, asemenea "stalactitei" în peșteri cristalizează "duhul". Într-un Psalm (I) de Ana Blandiana figurează o suplicație specifică: "Dar, Doamne, îmi făgăduiești / Că în tăcerea aceasta / Îmi vei păstra nemoarte cuvintele?". Tăcerile ei
[Corola-publishinghouse/Science/1545_a_2843]
-
și să fiu fericit... Cele șapte elegii ale Detectivului evoluează în notă parodic-romanțioasă, ironizând sentimentalismul desuet: "Ții minte orășelul acela de munte (...), / Fecioarele-aveau jartiere de pluș cu nostalgice funte". Sau: "Ieșisem din cinematograful acela de periferie unde rulase un film mut, / Ținându-ne-atât de sfioși de mână... Cânta un pian..." În context umil, Detectivul așteaptă vreun eveniment: "Poate într-o dimineață îmi va sosi prin poștă un colet uriaș / Cu albastre ștampile și timbre subțiri de mătasă..." Îndărătul acestor relatări
[Corola-publishinghouse/Science/1545_a_2843]
-
după ce-o să mor, / tot așa de tine o să-mi fie dor?..." În același spirit, un text de admirabilă virtuozitate expresivă se bazează pe elemente combinatorii imprevizibile: "Trece-un om, prin mazăre, / logodit cu-o pasăre. // Zbor fără de trup. Zbor mut. / Dragoste fără cunună. / Cer amestecat cu lut / Soare-amestecat cu lună (...) // Iar în cerul de nămete / dorul lor urnea planete. Și de dragoste nebună / și cuminte, la un loc, încolțea sâmburu-n prună, / roua multă lua foc. // ... iar departe, iar aproape / luna
[Corola-publishinghouse/Science/1545_a_2843]
-
mai ieri, îmi pare, să dezlipească cerul prins de brazi (...) De nu te-aș fi iubit așa fierbinte din clipa sfântă-n care te văzum m-aș fi retras, prea poate-ntre cuvinte (...) Vai, surdă-i fraza și cuvântu-i mut și-mi pare că aceasta-i poezia: O pasăre captivă ce-a crescut. Drama neajungerii la desăvârșire, caracteristică oricărui creator autentic, asediază; îndoiala de sine, surâsul melancolic, privirea spre înlăuntru devin refrene. La nivelul existențial apar dubii, incertitudini, neliniști inerente
[Corola-publishinghouse/Science/1545_a_2843]
-
-și iriga fantezia cu seve ale vârstei iluziilor; intră în acțiune ochiul al treileaal ingenuității și vedeniilor. Îl găsim contemplând Lira de iarbă ori Săgeata înfiptă-n aer, uimit de Ploi inverse ori de Memoria copacilor, ori privind spre Profetul mut. Bineînțeles, a și publicat cărți pentru copii: Povești de când Păsărel era mic și Alte povești de când Păsărel era mic... Efuziunile, exteriorizările nu exclud spectrul dispariției; însă privind în sine elegiacul contrapune aprehensiunilor inerente un surplus de elan vital: O beznă
[Corola-publishinghouse/Science/1545_a_2843]
-
Hokusai. Trei ani mai târziu, în Poeme din Ev-mediul odăii (1991, un George Vulturescu pasional, un imaginant bine așezat în propria-i mitologie și în prorpiile tipare mentale, se adresează (ca odinioară Vinea, Emil Botta, Tonegaru, Roll) unei Doamne -, fantomă mută, simbolizare spectrală a feminității. "Cel singur, Doamnă, intră pe străzi / Ca soarele-n nouri" (Dialectica străzilor). Se înțelege, această Doamnă, o privitoare ascultând fără să întrerupă, e o abstracțiune, o "Persona" cum se numea în retorica tradițională un astfel de
[Corola-publishinghouse/Science/1545_a_2843]
-
îl tot comentează pe Aristotel sau, mai nou, învață matematică. Desigur că nu toți s-au retras sub acest clopot de sticlă. De pildă, unii ridică problema sărăciei, alții pe cea a libertății sau a contingenței. Într-o lume fracturată, mută, dar stridentă, individul "trestie plăpîndă" (Bergson), dar suveran, ambele derizorii, se recomandă ca monada de la care totul poate să se reconstituie. Individul în sens de sine divin, de chip, miraculos și deplin, netrecător și fragil, glorios și absurd, doar el
[Corola-publishinghouse/Science/1559_a_2857]
-
prunci și plânsete de copii. Suspine și oftaturi scuturau mame. În mâini de tați, era frământată neputința. Frunțile bătrânilor erau brăzdate de riduri în care se ascundea deznădejdea. Sub greutatea tragediei pe care o purta, trenul se afunda în pământul mut. Încovoia calea ferată, iar șinele se înălțau spre cerul surd. Scrâșnetul roților acoperea strigătul disperat al nevinovaților. În fumul gros, locomotivele cu aburi înaintau gâfâind spre destinația finală. Gulagurile se căscau ca niște guri flămânde, înghițind trenurile suferinței. În lagăre
[Corola-publishinghouse/Science/1509_a_2807]
-
mai ales lîngă mormîntul Casandrei, pe care îl purtase în gînd tot timpul. În manuscrisele sale se găsesc versuri cu data pusă de el, "Iul. 1869", deci tocmai din timpul cînd el revenise la Ipotești: "Prin nopți tăcute Prin lunce mute, Prin vîntul iute Aud un glas; Din nor ce trece, Din luna rece, Din visuri sece, Văd un obraz. Lumea senină, Luna cea plină Și marea lină Icoană-i sînt; Ochi-mi o cată În lumea lată. Cu mintea beată
[Corola-publishinghouse/Science/1521_a_2819]
-
buzunar, dar îndeplinește și o funcție prescriptivă, conform noului său rol pe lângă părinți 35. Întrucât modelul autoritarist s-a descalificat, copilul de azi își comunică preferințele, își exprimă cererile și își dă cu părerea în legătură cu alegerile făcute de părinți. Copilul „mut” ține de o epocă depășită: în situația actuală, el alege, își face cunoscute dorințele, își dă avizul în problema cumpărăturilor, iar părinții țin cont de dorințele lui și-i transmit un stil de consum finalizat prin plăcere. Este vremea copilului
Fericirea paradoxală. Eseu asupra societății de hiperconsum by GILLES LIPOVETSKY [Corola-publishinghouse/Science/1981_a_3306]
-
nu se înșală atunci când vorbește despre această ființă rătăcitoare ce nu a respectat interdicția de a pătrunde în pădurea rezervată doar femeilor invincibile „al căror nume nu-l rostește nimeni fără să tremure de groază” și pe lângă care Oedip trece mut, fără să le arunce o privire. Eumenidele, căci despre ele este vorba, făpturi ce nu pot fi nici privite, nici numite fără riscul de a fi pedepsit, au, așadar, ceva din Gorgo, și-au păstrat până și măștile de erinii
Fantoma sau îndoiala teatrului by Monique Borie () [Corola-publishinghouse/Science/1979_a_3304]
-
Heracles va ridica vălul și îi va cere lui Admet să o privească în ochi pe femeia care nu e alta decât Alcesta. Uluirea și nesiguranța lui Admet în fața indeterminabilei imagini care i se arată se traduc printr-o întrebare mută: e adevărată sau e o amăgire, o capcană întinsă de zei, o fantomă fără consistență, fără viață (phasma nerterôn)? Bărbatul ezită să o atingă și să-i vorbească așa cum i-ai vorbi unei ființe vii, pentru ca, până la urmă, să o
Fantoma sau îndoiala teatrului by Monique Borie () [Corola-publishinghouse/Science/1979_a_3304]