4,047 matches
-
pagubă lui Ion Brătianu, cu defecțiunea lui C.A. Rosetti e cu totul altceva. De îndată se creează în țară o atmosferă nouă, așa că toți democrații, toți tinerii cu idei înaintate care acordau încă încredere guvernului liberal, din antipatie sau neîncredere pentru conservatori, acum trec francamente în opoziție. Demisiunea lui Ion Brătianu, produsă în urma votului Camerei, de care am vorbit, a fost precedată de un număr de cuvinte amărâte pe care le-a rostit atunci. Aceste cuvinte au rămas în Istorie
Bucureştii de altădată by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1328_a_2730]
-
la clădirea edificiului nostru, ca Stat neatârnat. (Aplauze.) Acest popor bântuit de o soartă adversă în cursul atâtor secoli, trunchiat și zdruncinat prin luptele interne, a ajuns, în fine, la constituirea sa definitivă și, pe când înainte starea noastră inspira tutulor neîncredere, pentru că încrederea lipsea chiar în inimile noastre, astăzi putem zice că ne-am pus pe calea de a fi un Stat prosper și regulat. Coroana Regală nu semnifică alta decât că acest rezultat are să fie stabil și perpetuu. (Aplauze.) în
Bucureştii de altădată by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1328_a_2730]
-
a propus acest proiect de lege la care guvernul aderă și cu care se unește. Dar, să vedem acum, d-lor, în ce oare acest act ar avea ceva de anormal, sau cum ar putea el provoca oarecari motive de neîncredere din partea altor state? Anormal nimic nu poate conține acest act; pot chiar să adaog, fără a trece de prea curagios, că anormal era aceea ce exista până astăzi! (aplauze), cum existam înainte. Da, d-lor, România, grație vitejiei fiilor săi
Bucureştii de altădată by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1328_a_2730]
-
români de la Plevna tresar de fericire în regiunile sfinte unde se află!... (Aplauze prelungite și repetate.) Consultând însă numai acea rațiune a diplomației, mă întreb: în ce schimbarea aceasta de nume ar putea da naștere la o umbră chiar de neîncredere în România? Mai întâi, România, ca Stat independinte, ca consecință a suveranității sale, poate să-și dea orice nume va voi. Aceasta o practică toate statele moderne, exemplele sunt numeroase, și nimeni nu le-a contestat acest drept, după cum sunt
Bucureştii de altădată by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1328_a_2730]
-
nimeni nu le-a contestat acest drept, după cum sunt sigur că nu se va contesta nici nouă. (Aplauze.) Dar, abstracțiune făcând de dreptul în sine, la noi mai sunt și alte considerațiuni pentru cari schimbarea numelui nu trebuie să provoace neîncrederi sau temeri. Prima considerațiune este, precum am zis, că titlul de Rege al României nu este decât continuarea aceleiași suveranități. Regele este, în mod mai precis, mai exact și mai bine definit, aceea ce era Domnul României, în mod vag
Bucureştii de altădată by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1328_a_2730]
-
foarte profunde care privesc și parcursul nostru vocațional: sunt mișcări care ne sprijină sau care ne tulbură. - mișcările care ne tulbură sunt toate acelea care, atunci când reprezintă o căutare vocațională sinceră, entuziasm, spirit de sacrificiu, generozitate, creează în noi tulburare, neîncredere, închipuiri de obstacole, teama de a nu reuși, oboseală interioară, plictiseală. Vom putea să le descriem, luându-le în momentul lor cel mai dramatic, ca acele mișcări ce asaltă sufletul lui Isus în timpul Patimii, care este punctul culminant al alegerii
E Domnul!: aceasta este credinţa noastră by Carlo Maria Martini () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100981_a_102273]
-
a cheltuit banii, cum a trăit în acea țară; nu se face o listă a păcatelor sale. Ceea ce reiese este faptul că fiul l-a tratat rău pe tatăl său, că raportul dintre fiu și tată a fost epuizat de neîncredere, deoarece fiul a crezut că ar fi trăit mai bine afară; raportul este refăcut prin reconstituirea încrederii. Păcatul este readus aici în însuși momentul său cel mai personal: omul este chemat să se încreadă în Dumnezeu, în Dumnezeu Tatăl; neîncrezându
E Domnul!: aceasta este credinţa noastră by Carlo Maria Martini () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100981_a_102273]
-
nu simți și te apuci să scrii poezie, este o mare nerușinare să faci ceea ce nu trebuie să faci și faci. De ce te-ai apucat să scrii proză? Ce resort intim împinge un poet să se apuce de scris proză? Neîncrederea în propria poezie? Neîncrederea în forța poeziei? Scriu proză de pe vremea când am început să scriu poezie. Am mers cu poezia și proza laolaltă, fără a face o discriminare pe care cei mai mulți o fac între aceste două genuri. Ba m-
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
apuci să scrii poezie, este o mare nerușinare să faci ceea ce nu trebuie să faci și faci. De ce te-ai apucat să scrii proză? Ce resort intim împinge un poet să se apuce de scris proză? Neîncrederea în propria poezie? Neîncrederea în forța poeziei? Scriu proză de pe vremea când am început să scriu poezie. Am mers cu poezia și proza laolaltă, fără a face o discriminare pe care cei mai mulți o fac între aceste două genuri. Ba m-am jucat în același
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
a face o discriminare pe care cei mai mulți o fac între aceste două genuri. Ba m-am jucat în același timp și cu teatrul, în care am căutat de la început să imprim caractere unor cuvinte care creau personaje. N-a fost neîncredere în poezia proprie, pentru că pe acele vremuri de început nu mă gândeam la mine ca la un poet, sau ca prozator nu mă gândeam la mine ca la un prozator. Erau exerciții de învățare. Și așa au mers și până în
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
strategică mai puțin inspirată). Pe moment România este avantajată, dar pe termen lung rămâne suspiciunea că o mișcare de acest fel mai poate avea loc cel puțin o dată. Ceea ce înseamnă că Nokia va purta de pe acum o trenă, cea a neîncrederii în statutul de angajator de cuvânt 210. Vom trata mai pe larg o altă dimensiune anunțată, cea a leadership-ului. Cultura și leadership-ul sunt fețe ale aceleiași monede. Lucrul cel mai important pe care îl fac liderii este să creeze și
Brandingul de angajator by Mihaela Alexandra Ionescu [Corola-publishinghouse/Administrative/900_a_2408]
-
oamenii sunt înclinați să nu se conformeze modului de gândire dominant. Modul cum îi abordează societatea constituie testul suprem al adaptabilității sale. Represiunea este neproductivă, întrucât generează conflicte și poate încuraja evoluția unui mod de gândire alternativ. Toleranța combinată cu neîncrederea este, probabil, răspunsul cel mai potrivit. Nebunia, în toate formele ei, poate fi extrem de utilă atunci când avem de-a face cu oameni ce gândesc diferit, societățile primitive fiind faimoase pentru toleranța pe care o manifestă față de indivizii bolnavi mental. Doar
[Corola-publishinghouse/Administrative/1960_a_3285]
-
la manifestații împotriva mitropolitului, în fața porții Palatului Mitropolitan. S-au format două tabere: unii strigau să trăiască mitropolitul și să rămână mulți ani în scaun, iar ceilalți îi cereau demisia. Cei care strigau „jos Nectarie”, au votat două moțiuni de neîncredere în mitropolit și cereau demisia lui, semnate fiind de Radu Sbiera, președintele ad-hoc al adunării. Însă demonstranții au fost împrăștiați de către jandarmi și armată, drept urmare, Sbiera a trimis telegrame de protest adresate regelui, patriarhului, Congresului Național Bisericesc și ministrului Cultelor
Nectarie Cotlarciuc, Arhiepiscop al Cernăuţilor şi Mitropolit al Bucovinei by Marius Vasile Ţibulcă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91906_a_107347]
-
cu oamenii pe care îi reprezintă în parlament. Există, de ase menea, o barieră de mentalitate în calea dialogului: în Statele Unite și în alte democrații cu vechime, alegătorii sunt obișnuiți să le scrie reprezentanților lor în forul legislativ; în România, neîncrederea în clasa politică este parte a unui cerc vicios: politicienii și publicul alegător nu comunică îndeajuns, în conse cință publicul își pierde încrederea în oamenii politici și este astfel descurajat să le ceară politicienilor să răspundă. Mass media suplinesc parțial
CARTEA FETELOR. Revoluţia facebook în spaţiul social by ALEXANDRU-BRĂDUȚ ULMANU () [Corola-publishinghouse/Journalistic/577_a_1049]
-
juridică franceză (Franța, Spania, Italia), în statele din Europa Centrală aflate în plin proces de democratizare (Ungaria, România, Polonia, Cehia, Slovacia) și în unele state din America Latină. Modelul francez se fundamentează pe principii diferite, relevând un grad mai mare de neîncredere în ocupanții funcțiilor publice, decât modelul britanic. Principala preocupare a acestui sistem este mai degrabă aceea de luptă împotriva corupției, decât de promovare a transparenței. Se urmărește în principal dacă cei ce dețin funcții publice acumulează pe durata mandatului averi
Integritate publică şi corupţie:abordări teoretice şi empirice by Florin Marius POPA () [Corola-publishinghouse/Administrative/230_a_217]
-
familie, doar pentru a fi obiectul distracției lui. Părinții mei nu au aflat nici În ziua de azi ce am păți În acea seară. De atunci visurile și universul unei adolescente naive sau năruit lăsând loc doar unui sentiment de neîncredere și nepăsare la adresa persoanei mele... Erau alte vremuri când am venit eu... Veneam tot timpul cu bani acasă și nu Îmi refuzam nimic... Motivul care ma determinat să lucrez a fost pentru a-mi ajuta familia... Au fost și timpuri
Fetele nopţii : povestiri de viaţă by Daniela Mirela David () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1167_a_1953]
-
așa devreme... ― Marine, începu el, te duci la București... Și tăcu vreme îndelungată. Nu eram atent la el, dar nu eram nici neliniștit. Nu credeam în adevărul evenimentelor care se petreceau, așa cum nu credeam în lucrurile nefirești. Acest sentiment de neîncredere care mi se năștea în conștiință în acea toamnă era adânc și cu anii a devenit foarte stabil și m-a eliberat pentru multă vreme de presiunea timpului tragic... Răsturnări nefirești... puteau avea o durată... nu puteau avea viitor... ― Te
Imposibila întoarcere by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295610_a_296939]
-
furculiță fruntea, tâmpla, ceafa și Încercă să ghicească sau să intuiască Într-un fel ce simte cineva În clipa În care glonțul pătrunde În craniu și explodează: nu durere, nu zgomot, poate, Își imagină, poate doar o străfulgerare incandescentă de neîncredere, ca un copil care se pregătește să primească o palmă peste obraz de la tatăl său și se trezește că acesta Îi Înfige În ochi un vătrai Încins. Oare există vreo fracțiune de secundă, vreun atom de timp În care, cine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1984_a_3309]
-
pe strada Regele George. Nu băga de seamă frigul cumplit care Îl pătrundea prin palton până la oase, nici umezeala șepcii ponosite de pe cap, nici puținii trecători pe care Îi Întâlnea, toți mergând cu pași rapizi, unii dintre ei privind cu neîncredere această siluetă ciudată, tăcută, pășind greoi, aparent cufundată Într-o discuție aprinsă cu propria sa persoană, Însoțită de gesturi și sunete gâtuite. Foarte rău făcuse că uitase să-și ia precauțiile necesare azi-dimineață. Dacă o lăsase pe Annette Tadmor Însărcinată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1984_a_3309]
-
Tati nu e supărat pe voi. M-am ridicat și am dat iar volumul mai tare. Când mi-am ridicat privirea, după câteva minute, fiicele mele stăteau în capul scărilor. Ochii lor erau ca niște bucățele de marmură, plini de neîncredere, iar gurițele ca niște fante înguste, strânse într-o expresie bănuitoare. Haideți, am spus, veniți să îmi țineți companie. Betsy cea aventuroasă făcu doar un pas ezitant. Abigail nu se lăsă păcălită și rămase pe loc. Mi-am deschis larg
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2025_a_3350]
-
orice preciziuni se topeau. Ideea invitaților, a muzicei de după-amiază erau idei blajine și distrate. Vroi să orânduiască câte ceva, dar ezită, lăsă mai bine să dispună atunci chiar pe loc, de acord cu Marcian. Fie că era lene, fie că neîncredere în sine, simptomele, evident, erau noi. Dete numai ordinele pentru ultima revizuire a apartamentului și, în loc de a supraveghea singură operația de la înălțime, cum ar fi făcut altădată, îi veni gustul să se plimbe și comandă automobilul. Bărbatul ei, care se
Concert din muzică de Bach by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295607_a_296936]
-
lase pe mîna lui Silviu, cel mai mare și mai de Încredere dintre fii. Nutrea o foarte ciudată mistică a orașelor... Am să mor și n-am să-i descifrez cauzele. Trata cu răceală Viena, cu dis preț Budapesta, cu neîncredere Clujul, În schimb, idealiza Bucureștiul și, n-am să Înțeleg niciodată de ce și cum, Praga. Mă sfătuia: — Tu, fătu-meu, la București să-ți cauți norocul și să ajungi cumva În viața asta la Praha... Iar dacă-i ajunge și-n
O vara ce nu mai apune by Radu Segiu Ruba () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1375_a_2743]
-
casă și-n curte, scoțîndu-mă numai la biserică, dar lăsîndu-mă s-ascult toată ziua radioul. Aici mai Întrevăd eu un posibil profit al comunității de pe urma mea, asta dacă satul s-ar fi Încumetat să treacă peste un anume prag de neîncredere. Le aș fi putut lămuri informațiile politice de la Radio Europa Liberă și Vocea Americii, jucînd rolul duminical al lui Moromete În curtea vreunui Iocan local. Idealizez fără-ndoială și-n acest punct. Bătrînul sergent austro-ger man Johann Costin o fi
O vara ce nu mai apune by Radu Segiu Ruba () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1375_a_2743]
-
ales ceea ce nu spun ele! În ceea ce nu spun, mă ceartă că m-am Îndoit o clipă de puterea și de credința voastră! Acea clipă a trecut! Toma Cânde avu senzația că voievodul depășise un prag. Poate un prag al neîncrederii În sine. Dar acum totul redevenea clar, luminos, simplu, matematic. Informațiile se adunau, iar el știa că În mintea voievodului ele se transformau În variante, calcule, decizii, strategii. - Așadar, reveni Ștefan, Istanbulul e pustiu. Sultanul a preluat comanda tuturor trupelor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
țară, la rudele care mai trăiau. Acolo, în ușa unei căsuțe țărănești, am fost întâmpinat de mama poștașului împușcat, stră-mătușa mea Anna, cu propoziția invariabilă: „No, Ginterchen, da’ mare te-ai mai făcut.“ Mai înainte fusesem nevoit să-i potolesc neîncrederea și, la cererea ei, să-i arăt pașaportul, atât de străini eram unul față de celălalt. Pe urmă, însă, m-a dus să-mi arate câmpul ei de cartofi pe care astăzi îl acoperă pistele betonate de decolare și de aterizare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]