5,491 matches
-
Noica, autor, M-a găsit până la urmă. Eu l-am căutat, păstor, Însă l'am pierdut în turmă. D-lui P.T. care scrie "l-am" cu apostrof în loc de liniuță Ai epigrame reușite, Gramatica ți-e însă hop, Căci nu-nțelegi, nefericite? Nu-i strop de vin, e apostrop! D-lui C.N. Învățai să beau cu doica Și mă-nvață scrisul Noica! Memorabilă este povestea lui Harry Brauner, care, după ce a ieșit din închisoare, s-a dus să revadă Drăgușul, satul în
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
produire". Une vieillesse frivole et désespérée; ma jeunesse du moins ne fut pas frivole." Îmi amintesc de un alt țipăt târziu, trimis pe o carte poștală fratelui său: "A quoi bon avoir quitté Coasta Boacii?" E cercul geografic al conștiinței nefericite cel care se închide peste împrejurimile Rășinariului natal, peste "Coasta Boacii", după ce a străbătut harta Europei și Parisul. Astă-seară, în camera lui Noica, a fost "judecat" Andrei. Ne-am așezat toți trei pe pat, rezemați de perete. Noica stă pe
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
de 30 000 de exemplare. De necrezut, când te gândești că pentru cartea asta, acum 20 de ani, sânt oameni care au fost bătuți și au făcut închisoare. Îi povestesc apoi că ne agităm în jurul expoziției lui Sorin Dumitrescu - intitulată, nefericit, "Hipersemne" - care s-a închis zilele trecute la Dalles. În urmă cu trei săptămâni îl dusesem pe Noica să vadă expoziția: erau acolo și Alecu Paleologu și Andrei, și toți am fost dezamăgiți să constatăm că Noica a trecut prin
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
care gândise rămânând pe terenul vieții. Tot ce-a urmat după el nu a fost, cum s-a spus, o suită de note de subsol la filozofia lui, ci cu totul altceva, un viraj extrem, artificiul "gîndirii pure", o abstracție nefericită care a început cu Aristotel și a culminat cu idealismul german. Limbajul natural și imitația lui literară, care la Platon exista sub forma "dialogului", a fost spulberat și în locul lui a apărut "limbajul filozofiei", care a creat automat o disciplină
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
protecție, căderea în desuetudine a oricărei cenzuri. Cine nu cunoscuse "darul lacrimilor", așadar cine nu putuse scoate din el extrema durere sau bucuria extremă, acela nu-l cunoscuse pe Dumnezeu și nu cunoscuse iubirea și avea să iasă din viață nefericit, înrăit sufletește, zidit în singurătatea lui ca în cel mai rău blestem. 28 mai Cum se face că ceea ce este prin excelență individual poate să intereseze pe toată lumea? Cu alte cuvinte, cum de e cu putință "jurnalul"? Răspunsul superficial ar
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
cei aleși și puțini. Pentru cei mulți, ea este o povară. "Adevăr grăiesc către Tine că sufletul omului nu cunoaște altă grijă mai chinuitoare decât aceea de a găsi cui să-i încredințeze mai degrabă harul libertății cu care această nefericită făptură se naște pe lume." ― Și oamenii s-au bucurat că sânt din nou minați ca o turmă și că, în sfârșit, inima lor a fost ușurată de povara unui dar funest care le adusese numai necazuri." Ei bine, eroarea
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
zile sânt resimțite ca echivalentul unei "încoronări". "Ce-mi mai rămâne să aștept în această lume a aparențelor?" Iar în a doua scrisoare, din 12 mai: "Nu înțeleg ce mai caut pe această lume în care fericirea mă face mai nefericit decât nefericirea. Ați devenit atât de importantă pentru mine, încît mă întreb cum anume se va sfârși întîlnirea noastră. Aș vrea să fugim într-o insulă pustie și să plâng de dimineața până seara." Răspunsul lui Cioran la cumplita scrisoare
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
două rânduri, scrisori de la el. Rareori am întîlnit o asemenea patimă a scrisului, un asemenea mod de a te lăsa devorat prin cuvânt. Scrisorile, șerpuind pe zeci de pagini, ascundeau prost regretul că trebuie să se termine, constrânse fiind de nefericita convenție a epistolei. Pentru că păreau să avanseze în ritmul de respirație al autorului lor, erau dincolo de stil. Senzația pe care ți-o lăsau era că ar fi putut continua la nesfârșit. Oare, întrerupîndu-le, autorul nu risca să moară asfixiat? Ființa
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
plină de suferință. Pentru că centrul ființei mele s-a mutat în lumea pe care cartea a deschis-o, când lectura ei s-a încheiat eu nu mai aparțin lumii de aici. De aceea, recăzând în ea, sânt debusolat, buimac și nefericit. Dacă o carte nu creează această ruptură, dacă ea nu îți propune, în chiar mijlocul existenței în care ești împlîntat, o lume alternativă la care să poți face oricând recurs, dacă ea nu îți provoacă nevoia de a te freca
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
și pentru o clipă, o asemenea minune de om. joi, 22 august Cu cât ura care se strânge în jurul tău e mai mare, cu atât sensul vieții tale este mai bine conturat. Exilații, cei care își părăsesc lumea lor, sânt nefericiți, se usucă și mor sufletește pentru că nu mai e nimeni care, urîndu-i, să le poată da măsura împlinirilor lor. Ei pătrund în infernul indiferenței pure. Adevărul este că bine, plin și variat nu se trăiește decât în societățile în care
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
ci de cineva care avusese parte de "experiență"." Heinrich Zimmer scrie aceste rânduri despre Ioan Hrisostomul. Citindu-le, mi-am dat deodată seama că am tăcut bine atâția ani de zile. Neputința de a mă exprima m-a făcut, desigur, nefericit, dar ceea ce până acum m-a împiedicat să vorbesc liber a fost tocmai "sentimentul conștient al insuficienței personale". Veninul strâns în mine nu atinsese concentrația necesară pentru a deveni leac. Eram pur și simplu necopt. Nu trăisem de-ajuns ca să
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
neînsemnate chiar. {EminescuOpIX 99} Dacă însă serbarea s-ar întîmpla într-adevăr ca să aibă acea însemnătate istorică pe care i-o doriți d-voastră, dacă ea ar trebui să însemne piatra de hotar ce desparte pe planul istoriei un trecut nefericit de un viitor frumos, atunci trebuie să constatăm tocmai noi, aranjatorii serbării, cumcă meritul acesta, eroismul acestei idei, nu ni se cuvine nouă. Dacă o generațiune poate avea un merit, e acela de a fi un credincios aginte al istoriei
Opere 09 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295587_a_296916]
-
spițer este cu totul ecuivalent cu germ. Apotheker, iar calfă cu Gehilfe, iar vorba Apothekergehilfe id est calfă de spițer nu știm să se fi privit vreodată ca o espresie de dispreț, decât doar din când în când în conștiința nefericitului nostru secol, în care oamenii au început a se rușina de numele onestei și folositoarei lor meserii. Căci d-nul medic va concede că, oricâte titluri s-ar mai adăogi acestei meserii, ea rămâne ce este - o meserie (Gewerbe) și
Opere 09 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295587_a_296916]
-
mari farmace pentru clasele puternice din țările învecinate. în Prusia boierii începuseră a vorbi leșește de dragul instituțiilor polone, dar Marele Elector îi învață minte, lărgind dreptul breslelor și regulând starea țăranilor. În Suedia boierii vor tot aceste lucruri, încît Casa nefericită a regilor, dotată c-o energie și cu calități rare în istorie, nefiind în stare să înfrîneze aceste elemente de disoluțiune, le adună sub steag și declară război la toată lumea; o campanie care se sfârșește cu risipirea oștirilor lui Carol
Opere 09 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295587_a_296916]
-
aplecat ", de aceea acest soi de repertoriu, necesar din cauze reale, e un adevărat pericol pentru inima și creierii actorului, un pericol ce nu se poate neutraliza decât printr-un repertoriu seriu mic, însă ales, care să-i readucă pe nefericiții martiri, torturați în piesele de bulevard, într-un aer mai curat, la măsură mai dreaptă, la caractere adevărate, c-un cuvânt un repertoriu care să prefacă temnița și spitalul în teatru. Proba de vitalitate era în acest punct mai grea
Opere 09 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295587_a_296916]
-
viitoare. Oamenii cari au început regenerarea națională ne-au dat ideea întregului ce noi avem a o realiza. {EminescuOpIX 459} ["DOMNILOR, PROGRESUL OMENIREI... "] 2259 Domnilor, progresul omenirei nu zace adesea în mulțimea geniilor săi - națiuni cu genii străluciți sunt adesea nefericite - ci în acele personagii mute ale istoriei care lucrează neobosit, fără altă răsplată decât conștiința datoriei împlinite, în fine progresul e în toți, nu în unul or în unii. ["ÎN CARACTERISTICA LIMBEI ZIARELOR DIN ROMÎNIA... "] 2257 În caracteristica limbei ziarelor
Opere 09 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295587_a_296916]
-
de materialitate și-i corupe sufletul. Capitalul intelectual al actorilor ar fi putut să fie întrebuințat în studiarea altui teatru decât în a scenelor cu îndoite înțelesuri. [21 decembrie 1875] NEFERICITUL X Toți ascund scăpările lor din vedere după această nefericită literă pe care lumea o încalică. Dacă un naturalist prinde un corb și-l ține în casă ca să vadă dacă această pasere trăiește într-adevăr o sută de ani, el se numește X. - Dacă un tânăr, vrând să știe de
Opere 09 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295587_a_296916]
-
celui de-al XIV-lea, consecință a insuficientelor cercetări arheologice, a putut da impresia că au existat perioade ori momente când s-au produs masive goluri de populație în unele zone, în speță a noastră. Desigur, considerăm noi, împrejurări istorice nefericite au impus de multe ori o părăsire temporară a vetrelor din locurile deschise și expuse pericolelor, determinând refugierea oamenilor cu avutul lor în pădurile mari (numeroase documente și izvoare narative consemnează fenomenul), dar, imediat ce pericolul trecea și se îndepărta, oamenii
Umbrărești : vatră milenară de istorie by Ion T. SION () [Corola-publishinghouse/Science/101010_a_102302]
-
de frumos exprimate. Dar de la școlile din străinătate, Costache Conachi se va înapoia grav bolnav, mai tot timpul „fiind în slăbiciunea minții”, boală de care nu se va putea vindeca până la sfârșitul vieții. Tatăl îi dorea însănătoșirea, fiind mult prea nefericit de sănătatea șubredă a copiilor săi. Vasile, și el suferind la maturitate, cu toate că medicii consultați i-au recomandat să nu se căsătorească, nu respectă prescripția medicală dată și acceptă mariajul interesat cu Elena Manu, unul din cei 17 copii ai
Umbrărești : vatră milenară de istorie by Ion T. SION () [Corola-publishinghouse/Science/101010_a_102302]
-
Total Frecvent 647 126 174 45 39 68 Sursa: Direcția Educației Civice, Ministerul Învățământului Preuniversitar și al Educației Civice, 2003. Fără să discutăm valoarea punctuală a acestor cifre, vom aprecia, dimpotrivă, onestitatea și perplexitatea funcționarului respectiv, care notează: "Faptul foarte nefericit că n-am luat trenul de la plecare ne împiedică să cunoaștem numărul gărilor prin care a trecut pe parcurs. Ceea ce înseamnă că lipsa arhivelor bine ținute despre aceste cazuri de violență din școlile noastre nu ne permite să stabilim un
Violența în școală: provocare mondială? by Éric Debarbieux () [Corola-publishinghouse/Science/1097_a_2605]
-
care le-am pomenit, asemenea date nu existau în Franța și nu se putea răspunde într-un mod suficient de argumentat la întrebarea despre posibila creștere a violenței. Cum spunea mai sus funcționarul guineean pe care-l citam: "Faptul foarte nefericit că n-am luat trenul de la plecare ne împiedică să cunoaștem numărul gărilor prin care a trecut pe parcurs". Noi nu eram mai avansați și era ușor de văzut problema prin prisma ideologiei sale politice sau a intereselor sale imediate
Violența în școală: provocare mondială? by Éric Debarbieux () [Corola-publishinghouse/Science/1097_a_2605]
-
lor pentru aproape, la curent cu evenimentele. Când pot să aduc un ajutor, atunci în camera inimii mele intră o bucurie. Și atunci când nici unul dintre oameni nu are nevoie de ajutorul mâinilor mele harnice, stau în cămăruța mea și sunt nefericită. Nu-mi place să stau în cameră, de asta nu am nevoie decât de o cămăruță așa de mică, pentru că nu-mi place să stau într-o cameră. Din fericire e nevoie peste tot în lume de mâini harnice, care
by Werner Schwab [Corola-publishinghouse/Science/1078_a_2586]
-
spune Wottila ăsta. ERNA: Da' Wottila are o experiență de ani de zile. E un hobby de-al lui, să studieze fizionomiile la toți clienții din măcelărie. Odată mi-a spus că sunt o femeie bună, dar duc o viață nefericită, și s-a potrivit întocmai. MARIEDL: Nu trebuie niciodată să părăsești oamenii. Trebuie să rămâi mereu între oameni și să încerci cu multă prudență și atenție să îi împingi către credință, așa spune domnul părinte. ERNA: Wottila e un om
by Werner Schwab [Corola-publishinghouse/Science/1078_a_2586]
-
din fire, în timp ce un scâncet înăbușit iese din ea...): Ar fi trebuit dintotdeauna să bănuiesc. Sub apăsarea fricii am vorbit mereu din trupul meu. (suspină) Când cineva are puterea să facă lumea preafericită, atunci lumea trebuie să devină dintr-odată nefericită, (suspină) Toți oamenii l-au avut pe sfântul părinte ca exemplu, iar nenorociții ăștia de negri fac să stea pe loc globul pământesc. (Suspină, îngenunchează în fața patului și începe să se roage plângând...) HERRMANN (Râde parșiv): Acum ești din nou
by Werner Schwab [Corola-publishinghouse/Science/1078_a_2586]
-
atâta patimă la suflet fiecare rahat. Ești înnebunită după fiecare porcărie. Ce-o să te faci când n-o să mai găsești nici o greutate apăsătoare care să-ți procure poveri din cele mai rele? Atunci când nu te chinuiești ești de-a dreptul nefericită. DOAMNA WURM: Zăbălește-ți gura scârboasă, tu, șchiop blestemat! Acum ai făcut bucăți pe taică-meu cu viața ta trândavă. Ai copite ca și Satan. Iar ce se întâmplă genital prin pantalonii tăi, de asta nici nu vreau să aflu. A
by Werner Schwab [Corola-publishinghouse/Science/1078_a_2586]