9,132 matches
-
și distilare pe plan cognitiv a nevoilor și, la nivel individual, ca o sinteză a trebuințelor personale cu cele grupal-societale. Eul simte de multe ori tendința de a nega, de a nu recunoaște anumite propensiuni; valorile însă nu sunt niciodată negate de eu. Spre deosebire de nevoi și propensiuni, valorile sunt proprii omului. În acest sens Ludwig von Bertalanffy (1971) notează că „...valorile sunt în parte verbalizări ori simbolizări ale datelor biologice și acestea se aplică la multe valori egotiste și societale din
Valori, atitudini și comportamente sociale. Teme actuale de psihosociologie by Petru Iluț () [Corola-publishinghouse/Science/2283_a_3608]
-
frecvente); în multe alte cazuri însă, eroii, mergând de asemenea până la sacrificii extreme, nu găsesc aprobări și recompense nici măcar pe termen mai îndelungat. Actele anonime de altruism fără așteptări premiale sunt probabil mai puține, dar existența lor nu poate fi negată. Absorbția axiologică totală a individului de către grup face imposibilă creația individuală în domeniul valorilor. Teoriile ce mizează pe astfel de mecanisme se potrivesc, eventual, contextelor socioculturale mai simple și standardizate, și nu celor cu structuri socioumane complexe și variate. Nu
Valori, atitudini și comportamente sociale. Teme actuale de psihosociologie by Petru Iluț () [Corola-publishinghouse/Science/2283_a_3608]
-
individuale. Adică, prin socializarea secundară, preadolescentul, adolescentul și tânărul își însușesc o lume mai mult sau mai puțin apropiată de cea a socializării primare, dar nu total diferită. Astfel încât, pe planul mentalității, al axiologicului, problema nu este atât de a nega, minimaliza sau distorsiona trecutul din perspectiva prezentului, cât de a armoniza, de a găsi sinteze între cele două „lumi”. Tânărul ce vine la oraș dintr-un contur ecologico-spiritual atât de specific cum e cel al unui sat este un exemplu-paradigmă
Valori, atitudini și comportamente sociale. Teme actuale de psihosociologie by Petru Iluț () [Corola-publishinghouse/Science/2283_a_3608]
-
rând, în măsura în care abordarea genetico-etiologică rămâne cât mai aproape de achizițiile cu un grad mare de certitudine, ea se referă la o porțiune foarte redusă a spectrului comportamentului uman. Nu pot fi descrise și interpretate tocmai conduitele complexe individuale și grupal-sociale. Neputând nega evidența realității contemporane de acest gen (viața urbană cu deosebire), unii reprezentanți ai orientării biologiste propun teza potrivit căreia fenomene din lumea modernă ca alienarea, izolarea, violența distructivă etc. și-ar avea geneza în neconcordanța dintre sistemul ecologico-cultural actual, mult
Valori, atitudini și comportamente sociale. Teme actuale de psihosociologie by Petru Iluț () [Corola-publishinghouse/Science/2283_a_3608]
-
reprezenta o tendință universală, bine conturată și direct determinată genetic, asemenea diferențe și schimbări cu greu s-ar fi putut produce. Psihologii sociali și sociologii, respingând ideea că violența este explicabilă în primul rând prin schema ei instinctual înnăscută, nu neagă orice rol al factorilor biologici. Cromozomul y, supranumerar, diferențele în structurile neurologice și alți parametri de natură biologică au importanță în spectrul comportamentului prosocial sau al celui antisocial. S-a constatat, de exemplu, că indivizii arestați pentru crime violente au
Valori, atitudini și comportamente sociale. Teme actuale de psihosociologie by Petru Iluț () [Corola-publishinghouse/Science/2283_a_3608]
-
ca vectori motivaționali de rang înalt -, de ce TAR nu a inserat în efortul ei explicativ factorul axiologic? Existența unui sistem de valori și norme la comunitățile sociale, care apare ca transsubiectiv și precedent acțiunilor individuale concrete, cu greu poate fi negată. Internalizarea datelor esențiale ale lui prin socializare explică, astfel, consensualitatea comportamentală din contexte socioculturale diferite și asigură reproducția culturală. De altfel, în literatura psihosociologică pe probleme ale cooperării și competiției, se face apel la diferențe individuale și culturale, vorbindu-se
Valori, atitudini și comportamente sociale. Teme actuale de psihosociologie by Petru Iluț () [Corola-publishinghouse/Science/2283_a_3608]
-
în însăși profunzimea spiritualității și civilizației americane. 3) Pluralismul cultural, principiu și model real în același timp, proclamă că situația cea mai potrivită este dezvoltarea unei societăți pluraliste, în care diferitele culturi etnice au valoare și drepturi egale. Fără a nega evidența, și anume că, dintre toate țările, în SUA se practică în cel mai înalt grad multiculturalismul - cum este numit el mai nou -, pluralismul cultural are și acolo un drum lung de parcurs de la principiu la realitatea cotidiană. S-a
Valori, atitudini și comportamente sociale. Teme actuale de psihosociologie by Petru Iluț () [Corola-publishinghouse/Science/2283_a_3608]
-
înverșunare fidel lui însuși, de a rezista fricii de abis, de a se bate împotriva necunoscutului și de a câștiga teren pentru ordinea lui umană”; pentru un astfel de artist „funcția artei e să afirme și să ordoneze, nu să nege și să dizolve”, convins fiind că „arta este, înainte de orice, semnul puterii omului asupra haosului și morții”. Față de interpretarea în tonalitate comică la Aurel Baranga sau în cheie tendențios-minoră la Paul Everac, dramaturgia lui L., însumând zece piese mari și
LOVINESCU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287852_a_289181]
-
continue activitatea în direcția gândită în proiect, fără să ia în seamă schimbările din audiență - proiectul prezentării devine un instrument nociv, care trimite direct spre conflicte și eșecul activității de prezentare (atât cea informativă, cât și cea persuasivă). Fără a nega justețea unor asemenea obiecții, trebuie să remarcăm că unghiul sub care este privită proiectarea prezentării astăzi este unul care favorizează o astfel de explicație negativă. Un alt punct de vedere, care-și propune să depășească aceste obiecții și să ofere
Comunicarea eficientă by Ion Ovidiu Prunișoară [Corola-publishinghouse/Science/1885_a_3210]
-
la frustrare ne confruntăm în ipostaza de cadru didactic sau părinte, îndeosebi la adolescenți; A. Cardon (2002) identifică negarea și ca posibilă strategie de manipulare - atunci când o persoană este atacată privitor la un comportament indezirabil pe care-l manifestă, ea neagă un fapt solicitând un exemplu apoi contestă validitatea exemplului: „Eu nu întârzii! Nu mi s-a întâmplat niciodată! Dă-mi un exemplu când am întârziat” va fi replica folosită; 6) proiecția se manifestă prin protejarea individului de sine însuși, de
Comunicarea eficientă by Ion Ovidiu Prunișoară [Corola-publishinghouse/Science/1885_a_3210]
-
de grup); 9) fixația se caracterizează prin menținerea unei reacții persistente neadaptate, chiar dacă toți parametrii arată că acel comportament nu este un răspuns adecvat la problemă (Luthans, 1985, pp. 387-390). Când i se reproșează un anumit lucru, persoana respectivă nu neagă problema, dar se exprimă în genul „Asta e!”. A Cardon (2002) intitulează fixația (atunci când apare sub forma unui joc de manipulare) „piciorul de lemn”; acest joc de manipulare pornește de la ideea că deși ești implicat în propria nereușită, nu poți
Comunicarea eficientă by Ion Ovidiu Prunișoară [Corola-publishinghouse/Science/1885_a_3210]
-
autistă - se referă la tendința oamenilor de a înceta să interacționeze cu persoane care le displac. Un exemplu este cel referitor la doi frați care conduc același magazin; unul îl acuză pe celălalt că a furat bani din casă, celălalt neagă că ar fi făcut acest lucru și astfel primul încetează să mai discute cu el pentru... 30 de ani. La capătul acestei perioade, un străin vine în magazin și le mărturisește că el a înfăptuit furtul și, mustrându-l conștiința
Comunicarea eficientă by Ion Ovidiu Prunișoară [Corola-publishinghouse/Science/1885_a_3210]
-
capătul acestei perioade, un străin vine în magazin și le mărturisește că el a înfăptuit furtul și, mustrându-l conștiința, s-a hotărât să le restituie banii; comunicarea între frați se restabilește); - defensiva perceptivă - când cineva ne atacă sistemul perceptiv, negăm, evităm, dezvoltăm „rezistențe”; - intervenția celei de-a treia părți în sens manipulativ în conflict - A. Cardon (2002) dă un exemplu interesant pentru un astfel de joc de manipulare intitulat „luptați-vă” și care pornește de la existența unui conflict în familie
Comunicarea eficientă by Ion Ovidiu Prunișoară [Corola-publishinghouse/Science/1885_a_3210]
-
în fața celorlalți acel referat (considerăm important de subliniat necesitatea unei atmosfere festive, de certificare și încurajare a efortului depus, precum și de dezvoltare a unei identități a grupului respectiv), îi vom cere să argumenteze într-un alt referat tocmai ceea ce a negat prin referatul de față (urmând ca într-o a treia ipostază să-și consolideze un proiect care să combine cele două fațete distincte ale problemei în cauză). Este un exercițiu util, mai ales în cadrul științelor socioumane, unde, de cele mai multe ori
Comunicarea eficientă by Ion Ovidiu Prunișoară [Corola-publishinghouse/Science/1885_a_3210]
-
schimbarea registrului de la o carte la alta. O metamorfoză aduce și romanul Femeia de la miezul nopții, din care apăruseră câteva fragmente în revista „Reporter” numai sub semnătura Galiei Faressova. Asupra existenței reale a acesteia S. insistă în prefața volumului, unde neagă și orice similitudine cu Doamna T., eroina lui Camil Petrescu. Autoarea-protagonistă se numea Galea Tecesova, prin căsătorie Unchiașu. Dar, ca și în Patul lui Procust, sfaturile date colaboratoarei sale, reproduse în prefață, dezvăluie părerile lui S. despre romanul subiectiv. Pentru
STAN-4. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289855_a_291184]
-
vieții sale Retractationes, Augustin va încerca să limiteze semnificația pe care filozofia ar fi avut-o în aceste opere. Ele sînt: un dialog în trei cărți, Contra Academicos, care combate scepticismul filozofilor academici și susține că omului nu îi este negată cunoașterea adevărului; o carte despre Viața fericită (De beata vita), care demonstrează că adevărata fericire constă în cunoașterea lui Dumnezeu; două cărți Despre ordine (De ordine), unde se discută despre ordinea ce domnește în univers și despre semnificația răului în cadrul
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
ne-am referit în vol. II, t. 1, pp. 350-352. Doctrinele lui Pelagius au fost însă răspîndite imediat de Celestius, tovarășul și discipolul său, care a început fără nici o ezitare să repună în discuție semnificația botezului și, mai ales, să nege necesitatea acestuia în cazul copiilor: ei nu erau atinși de nici un păcat, dat fiind că nu erau afectați de cel originar (așadar, potrivit lui Celestius, botezul era celebrat din pură obișnuință). Celestius a fost denunțat lui Aureliu pentru unele din afirmațiile
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
Despre pedepsirea și iertarea păcatelor și despre botezul copiilor (De peccatorum meritis et remissione et de baptismo parvulorum): în prima carte este reconfirmată doctrina păcatului lui Adam; în starea determinată de acel păcat se nasc toți copiii; cartea a doua neagă că omul ar putea scăpa de această condiție. Nu e adevărat că perfecțiunea omului ar deveni imposibilă, așa cum susțin pelagienii, atunci cînd nu este admisă posibilitatea de a nu păcătui; pur și simplu, liberul arbitru nu poate exclude intervenția harului
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
din 429-430 trimisă unui anume Rufin (Epistula ad Rufinum de gratia et libero arbitrio), Prosper spune că unii membri ai comunității monastice din care face el parte scriseseră prelegeri (collationes) contra lui Augustin, pe care el, însă, îl apăra. Prosper nega că Augustin ar fi propovăduit într-adevăr lucrurile de care era acuzat, și anume că, sub pretextul doctrinei harului, n-ar fi făcut decît să introducă destinul în viața omului și să elimine liberul arbitru. Punctul central al învățăturii criticilor
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
s-a mulțumit doar să provoace ostilitatea creștinilor de tendință ariană incendiindu-le biserica, ci, dezvoltînd tezele cristologice ale antiohienilor - care, pentru a apăra integritatea naturii umane în Cristos, subliniau distincția dintre Fiul lui Dumnezeu și omul Isus -, i-a negat Fecioarei Maria titlul de Theotokos, „mama lui Dumnezeu”, foarte prețuit de credincioșii din Constantinopol și, de altfel, solid atestat în tradiția teologică. Chiril l-a atacat întîi într-o scrisoare trimisă călugărilor din Egipt, apoi în epistola sărbătorească din 429
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
intitulează Thesauros deoarece „adună în sine ca într-un tezaur o mare cantitate de contemplații divine”, adică de știință teologică. Cele 35 de capitole încep cu chestiunile legate de născut și nenăscut, pentru a trece la respingerea tezei ariene care neagă eternitatea Fiului. Autorul abordează apoi homousia, oprindu-se asupra interpretării unor texte biblice clasice privitoare la relația dintre Tată și Fiu, fie că e vorba de cele care (precum Ioan 14, 11; 10, 30; 5, 26) sînt temelia caracterului pe
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
credinței ortodoxe și apostolice” și, în special, al întrupării Unului-născut (1-4). Intenția e realizată în restul operei (5-45) sub forma unei confutații a opiniilor cristologice eronate. După ce enumeră cîteva dintre ele (6), Chiril respinge concepțiile docetiștilor (7-9), ale celor care neagă nașterea din Fecioară și afirmă că divinitatea s-a transformat în carne omenească (10-13), ale celor care susțin că Logosul divin nu are existență proprie și îl consideră un simplu cuvînt rostit de Dumnezeu, care apoi și-a găsit sălaș
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
explică faptul că Logosul s-a supus nașterii dintr-o femeie, rămînînd în același timp ceea ce era, adică o entitate de origine celestă, superior întru totul, pentru că e Dumnezeu, chiar și prin trup. Cine nu acordă Mariei titlul de Theotokos neagă, în realitate, calitatea de Dumnezeu și Fiu a lui Cristos. Devenind om, asupra Logosului acționează limitările specifice condiției umane; nu exista alt mijloc de a-i răscumpăra pe cei ce erau în sclavie decît însușirea a ceea ce-i aparține sclavului
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
fragmente rămase, expunea și ataca sistematic tot ceea ce s-a transmis despre Isus în Evanghelii. Nu ne vom opri aici asupra operei lui Iulian și asupra ideilor fundamentale pe care le conține. Ne vom mulțumi să amintim că el nu neagă valoarea iudaismului, însă îl consideră inferior tradiției religioase și culturale elene, singura care, prin contemplarea universului, a putut să se înalțe pînă la ideea de Bine, suprema divinitate din care provin și zeii, în primul rînd cel mai important dintre
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
ipostas, ar fi fost compusă la Constantinopol la începutul secolului al VI-lea, în cercuri de orientare calcedoniană, însă legate de tradiția cristologică antiohiană, cum era mănăstirea Acemetilor. Invers, L. Scipioni, deși recunoaște că cele două scrieri sînt inițial, independente, neagă faptul că unica aluzie din dialog la un singur ipostas ar fi neapărat calcedoniană și propune ca ambele scrieri să-i fie atribuite lui Nestorie; acesta, după ce a fost nevoit să părăsească Antiohia și să plece în Egipt, ar fi
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]