8,065 matches
-
e. S-au așternut peste ea amintirile clipelor brumate. Pas cu pas, vorbă cu vorbă, ca dorurile unui sfârșit de gerar printre offurile neștiute ale întunericului. VREAU SĂ MĂ ROG Nu dorm de multă vreme. Am uitat de când. Sub învolburarea neliniștii sfârșitului, care răscolește împrejurul. Îmi vin în minte vorbele unei rugăciuni, auzite seară de seară în copilărie. Spre înserare, când orătăniile se retrăgeau în cotenețe, glasul de mulțumire al bunicii pentru clipele de respirare și îmbucăturile curate. Intra în odaie
MĂ CHEAMĂ SINGURATATEA (VERSURI) de DANIELA GÎFU în ediţia nr. 1535 din 15 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/381279_a_382608]
-
și-am găsit un teanc de scrisori ce-mi amintesc de o adolescență goală, ivită și trecută ca roua de dimineață într-o zi caniculară. Pe colțurile foilor, însemnări prescurtate ce mă pregăteau de ieșirea de pe o scenă asediată de neliniști. Am devenit o femeie prudentă în dreptul inimii, o listă de nume risipite, în care mă refugiez doar la nevoie. --------------------------------------------------------- GÎFU Daniela, născută la 10 ianuarie 1973, în orașul Bârlad, Vaslui, România. Stabilită în Cluj-Napoca. Studii: Facultatea de Fizică a Universității
MĂ CHEAMĂ SINGURATATEA (VERSURI) de DANIELA GÎFU în ediţia nr. 1535 din 15 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/381279_a_382608]
-
România; Primește distincția „Cetățean de onoare” al comunei Bălăbănești, Galați, România. Cărți publicate: „Zeno Fodor-80” (Antologie-evocări), Ed. Nico, Tg.Mureș, 2014; „A nyugtalanság bűne” (Poezie), Ed. Mentor, Tg.Mureș, 2014; „Temeliile Turnului Babel” (Eseu), Ed. Acad. Rom., București., 2013; „Păcatul neliniștii” (Poezie), Ed. Eikon, Cluj-Napoca, 2012; „Violența simbolică în discursul electoral” (Eseu), Casa Cărții de Știință, Cluj-Napoca, 2012; „eu, tu și El” (Oglindiri spirituale), Ed. Limes, Cluj-Napoca, 2009; „Jurnal de inițiere spirituală” (Eseu), Ed. Limes, Cluj-Napoca, 2008. Membră a Uniunii Ziariștilor
MĂ CHEAMĂ SINGURATATEA (VERSURI) de DANIELA GÎFU în ediţia nr. 1535 din 15 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/381279_a_382608]
-
o stare la alta, prin fluctuații în dispoziții, etc. Tocmai de aceea întâmpină unele dificultăți în reglarea actului voluntar, deliberarea sau luarea hotărârii se face adesea sub influența unor factori emoționali. „Adolescența pubertară”, cum o numește M. Debesse este „vârsta neliniștilor”, caracterizată prin instabilitate emotivă, alternanță în contraste, hipersensibilitate. În constelația psihologică a acestui stadiu sentimentul este dominanta funcțională care își pune amprenta asupra întregului tablou comportamental. Alternanța în contraste se manifestă prin îmbinarea unor trăsături contrare. Înclinația spre bravură și
Metodica predării fotbalului în gimnaziu by Gheorghe BALINT () [Corola-publishinghouse/Science/1663_a_3119]
-
didactice (plictis); se joacă cu mâinile deseori sau se mișcă permanent, se comportă imatur În raport cu vârsta pe care o au; agitație exagerată, În scaun; vorbesc deseori excesiv; În timpul orelor Își părăsesc deseori locul, aleargă, se cațără; au o stare de neliniște permanentă manifestând, uneori, comportamente violente; are dificultăți de concentrare În sarcinile de lucru sau acasă; se reped cu răspunsuri Înainte ca Întrebările să fie complet formulate. Toate aceste caracteristici afectează direct performanțele școlare ale copilului și, cu toate că aceste comportamente nu
INTEGRAREA ŞCOLARĂ A COPILULUI CU HIPERACTIVITATE ŞI DEFICIT DE ATENȚIE (ADHD). In: Integrarea şcolară a copiilor cu CES şi serviciile educaţionale de sprijin în şcoala incluzivă by Gabriela RAUS, Corina-Roxana BÂRLĂDEANU,Maricica MANOLE () [Corola-publishinghouse/Science/1136_a_2168]
-
muncii de cercetare. Din acest prea plin context informațional rețin, pentru istoricul promovării editoriale a textelor literare, două volume de proză, detașate stilistic de tot ce fusese scrisul lui Nicolae Suțu până la ele. Un volum memorialistic, profiluri și destine umane, neliniști, spaime, împliniri, perspective, cuprinzând perioada dintre elaborarea Regulamentului Organic și sfârșitul domniei lui Al. I. Cuza, Mémoires du prince Nicolas Soutzo, Grand Logothète de Moldavie, 1798-1871. Publicat la Viena în 1899, de Panaïoti Rizos, asupra lui atrage atenția nota cu
Seducția manuscriselor by Cornelia Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/14974_a_16299]
-
sursă, și Ion Lucian Murnu. Vasilica Chifu și ordinea visului Pentru Vasilica Chifu, pictura este în primul rînd un document existențial. Departe de vuietul străzii, de convulsiile clipei și de freamătul istoriei nemijlocite, ea se concentrează exclusiv asupra propriilor sale neliniști. Amestec de exuberanță meridională și de grave disperări nordice, de jubilație și de dramatism în ultimă instanță, temperamentul său artistic este mărturia unei explozii neîntrerupte. Fără legături explicite cu lumea exterioară, cu realitatea episodică și cu formele constituite ale acesteia
Artiști în penumbră by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/14958_a_16283]
-
necesară, inexorabilă („bila era deja pe un plan înclinat”). Cu toate acestea, el este departe de a fi un simplu oportunist. Idealul său vizează dobândirea armoniei și a echilibrului personalității prin sincronizarea faptelor cu desfășurarea logică și rece a gândirii; neliniștea personajului însă, provenind dintr-un obscur sentiment de culpă, dovedește lipsa de consistență și caracterul efemer al unui astfel de ideal. Ca și doctorul Ilea, Ilie Chindriș este, cum spune Mircea Martin, un „mistificat”: el eșuează în înțelegerea vieții pentru că
IVASIUC. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287655_a_288984]
-
nu opiniile unor Sören Kierkegaard, Sigmund Freud, Martin Heidegger, Leon Șestov, Mircea Eliade, Emil Cioran sau, mai târziu, pe cele ale existențialismului francez. Opțiunea consolatoare primește în Individualitate și destin o întemeiere de principiu în constatarea alcătuirii dizarmonice a ființei. Neliniștea se revelează a fi însăși forța modelatoare a umanității din om. Între robia corpului și libertatea spiritului, omul, ființă cosmică prin origine și destin, îmbogățește fizionomia universului cu lumea valorilor (Essai sur la condition humaine, Permanențele clepsidrei. Încercare asupra întrebărilor
BIBERI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285719_a_287048]
-
morman de istorioare ticăloase / Mucegăiesc pe rafturi / Pledând pentru această infirmitate biografică” (Biografică). În volumele Haina de cânepă (1983) și Phantasticonul și alte poeme (1987), gama de atitudini și stări poetice se amplifică, adăugându-se acum ipostazele singurătății și ale neliniștii. Subiectul liric ascultă „bătăile negre ale cuvintelor”, înregistrează singurătatea, surparea primăverii și „blazarea” metaforelor: „Orice metaforă / E un rege blazat” (Puterile barbarilor). Omul e „insula Robinson”, iar visul înclină spre coșmar: „Din somnul meu neliniștit cresc vise / Întunecând hotarele permise
BOJAN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285798_a_287127]
-
Liviu Rebreanu, ar fi mai puțin însemnată. Dimpotrivă, reprezintă, așa cum s-a spus, întâia exegeză a marelui prozator făcută din unghi modern. R. îl privește pe Rebreanu în perspectivă existențială, urmărind să facă înțeles procesul prin care freamătul interior și neliniștea s-au transformat în operă, devenind calm și obiectivitate. Cu alte cuvinte, tot spiritul creator este cel observat. Totuși, însușirile criticului își dau întreaga măsură în cartea Gogol sau Fantasticul banalității, unde reușește să evite ceea ce i s-a întâmplat
RAICU-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289117_a_290446]
-
afirma chiar că ne aflăm aici în fața unui caz tipic de „intoxicație a rețelei”, similar practicii serviciilor secrete. Un mesaj extrem de coerent, prevalându‑se de numele unei persoane care întruchipează autoritatea însăși (Pavel), provoacă cititorilor‑auditori o stare paradoxală de „neliniște odihnitoare”, pe fondul unui teribil haos mental. Ei nu mai știu de fapt ce trebuie să creadă în această privință. Autorul epistolei creează exhaustiv numeroase imagini simbolice, extrem de vagi („cel nelegiuit”, „fiul pierzării”, 6∀ϑΞΠΤ<‑ul), care devin totuși extrem de
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
să ne amintim neîntârziat de Acela/ Care ne‑a promis darul vieții după moarte/ Și mai mult chiar, nemurirea/ Și bucuria vederii celor pe care ochiul nu le‑a văzut vreodată” (vv. 787‑790). Cutremur și încântare, teamă și bucurie, neliniște și fericire. Cutremur, provocat de gândul unui eventual eșec al existenței; dar și fericirea care vine din anticiparea unei împliniri. Iată, pe scurt, cadrul teologic și psihologic în care se înscrie secțiunea consacrată învierii și venirii celor „doi” anticriști (vv
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
prin notarea ecoului interior al informațiilor despre realitate. Roman al așteptării, La inima fermecată (1995), apropiat întrucâtva de scrierile autorilor din Școala de la Târgoviște, în care tehnica narativă reprezintă chiar substanța operei, urmărește existența apăsătoare a două femei marcate de neliniște, singurătate și neîmplinire. Fragmente disparate de realitate sunt montate discontinuu prin procedeul flashului cinematografic, iar naratorul se mulțumește să înregistreze cu precizie ceea ce intră în câmpul său vizual, fără a oferi o percepție unificatoare asupra lucrurilor și fără a urmări
SLAPAC. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289715_a_291044]
-
faptul că, de pildă, termenul de referință pentru Ținutul bufonilor (2001) poate fi găsit în poemul The Waste Land al lui T. S. Eliot, deși chiar postmodernismul ar putea să și-o revendice, măcar în parte. Accentul e dat de neliniștea pentru soarta omului și a omenirii, pentru descâlcirea noimelor existentului, însemnate sunt coloratura morală de fond, strădania de exorcizare întreprinsă de poet, exorcizare înrudită, într-un fel, cu cea practicată, de pildă, de Cezar Ivănescu. Opera lui S. se înfățișează
SIMIONESCU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289685_a_291014]
-
supună bărbaților lor ca Domnului. Pentru că bărbatul este cap femeii, precum și Hristos este capul Bisericii, trupul său, al cărui mântuitor și este...” - Efeseni 5; 21-2315) și din această rivalitate se nasc conflictele și teama (teama față de femeia cu puteri ascunse), neliniștea și dorințele. Pentru vremea Veacului de Mijloc, Biserica, ordonatorul ideologic necontestat (cu majore urmări, în toate tipurile de discurs, de la cel juridic la cel literar și în organizările sociale, în cadrul familiei mai cu seamă), și lectura ei fundamentală, Sfânta Scriptură
Văduvele sau despre istorie la feminin by Dan Horia Mazilu () [Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
obiéle, și den sărac m-ai îmbogățitț. I-au dzis Vasile-Vodă: «Așea știu și euț. Și i-au dzis să meargă, să grăiască cu Ciogolea, să audze se spune Ciogolea-spătariul”. Costin își urmărește personajele. Vrea să vadă cum le cuprinde neliniștea, teama, spaima („Se apăra serdariul de toate acelea, ce, ca un vinonat într-acéle sfaturi să apăra slabŭ”, era un neperformant într-ale persuaziunii), face pe judecătorul și moralizează („Iară osânda trage la plată...”). în rest „interogatorii”, „confruntări” - jocuri aproape gratuite
Văduvele sau despre istorie la feminin by Dan Horia Mazilu () [Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
1996. 122. Michel Pastoureau, O istorie ..., p. 170, 175. 123. „Ca și albul, negrul înseamnă absența sau suma tuturor culorilor. Dar, pe când albul reprezintă în mod simbolic unitatea luminii, negrul este negarea acesteia. Negrul, evocare a neantului, a haosului, a neliniștii și a morții, absoarbe lumina fără a o mai da înapoi. Și, cu toate acestea, negrul nopții deține promisiunea răsăritului, așa cum iarna o are pe cea a primăverii. Biblia vede în culoarea neagră noaptea originilor care precede creația: «întunericul acoperea
Văduvele sau despre istorie la feminin by Dan Horia Mazilu () [Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
în lumină valențe poetice ignorate, până în acel moment, ale autorului sonetelor pentru Bianca Milesi. Eseurile care au urmat monografiei despre Asachi sunt marcate, ca orientare tematică, de vocația lirică a lui S.: Structuri erotice în poezia română (1745-1870) (1982) și Neliniștea esențelor (1996), ambele premiate de Uniunea Scriitorilor. După moartea lui Marin Sorescu S. a pus în circulație atât scrierile de tinerețe ale fratelui său: Versuri inedite (2001), Săgeți postume (2002), Parodii. Fabule. Epigrame (2003), Proză scurtă (2003), pe care le
SORESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289799_a_291128]
-
Euridicei, București, 1970; Desen sonor, Craiova, 1978; Structuri erotice în poezia română (1745-1870), București, 1982; Scriitori români (1830-1870), Craiova, 1991; Neodihna vămilor, Craiova, 1993; Aripi în timp, Târgu Jiu, 1994; ed. 2, pref. Dumitru Micu, postfață Ovidiu Ghidirmic, Craiova, 1996; Neliniștea esențelor, Târgu Jiu, 1996; Colocvii în Grădina Hesperidelor, Craiova, 2002. Ediții: Mihai Eminescu, Făt-Frumos din lacrimă, Craiova, 1995; Marin Sorescu în scrisori de familie, introd. edit., Târgu Jiu, 1999; ed. Slatina, 2001; Marin Sorescu, Versuri inedite, introd. edit., Craiova, 2001
SORESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289799_a_291128]
-
înțelegând prin „tragic” ceea ce provine dintr-o tensiune ori antinomie ireconciliabilă): de la poeziile eminesciene în care se percepe „starea agonală a eului liric” (Odă în metru antic, Melancolie, Luceafărul), la „spaima de neant” a lui Bacovia și Blaga sau la neliniștea de tip acedía a lui Arghezi. Tocmai de aceea, în urmărirea uneia din temele „lirice tragice” predilecte în poezia română, și anume întâlnirea dintre Hypnos și Thanatos, autoarea vede „suspendarea antinomiilor” și, poate, cel mai provocator capitol este o hermeneutică
SORESCU-3. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289798_a_291127]
-
Încerc să Îi descopăr sensurile. Aceste semnificații ale lumii, pe care eu i le atribui prin gândirea mea, Îmi sunt necesare, Întrucât conștiința mea mă obligă să răspund la Întrebările chinuitoare ale propriei mele gândiri. Iar aceste Întrebări vin din neliniștea mea emoțională și intelectuală pe care eu nu mi-o pot explica, dar care se datorează faptului că și eu sunt În lume și că sunt Împreună cu celelalte obiecte și persoane ale acestei lumi. Neliniștea mă Închide, mă izolează, fiind
Tratat de psihologie morală (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) [Corola-publishinghouse/Science/2265_a_3590]
-
Iar aceste Întrebări vin din neliniștea mea emoțională și intelectuală pe care eu nu mi-o pot explica, dar care se datorează faptului că și eu sunt În lume și că sunt Împreună cu celelalte obiecte și persoane ale acestei lumi. Neliniștea mă Închide, mă izolează, fiind interogație. Răspunsul, dimpotrivă, mă deschide, mă face să nu mai fiu singur, plasându-mă Într-o relație inteligibilă, cel puțin pentru mine, cu lumea. Răspunsurile pe care mi le dau la Întrebările mele sunt „punți
Tratat de psihologie morală (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) [Corola-publishinghouse/Science/2265_a_3590]
-
Împreună cu aceștia. Este comunicare În planul relațiilor externe, dar În planul subiectivității mele interioare este un act de expansiune a ființei mele. Nu mai sunt numai Eu, ci Eu sunt Împreună cu celălalt/ceilalți. Aceasta mă Întărește, Îmi consolează până la anulare neliniștea Însingurării mele ca ființă individuală. Dacă aș rămâne singur, eu aș cădea pradă disperării și totul ar avea un final tragic, care se va Încheia prin a mă Închide În izolare și disperare. În schimb, comuniunea mea interioară cu ceilalți
Tratat de psihologie morală (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) [Corola-publishinghouse/Science/2265_a_3590]
-
și al morții, al destinului său. Psihologia Generală descrie Omul. Psihologia Morală caută ca să-l Înțeleagă. Prin aceasta ea depășește sfera strictă a observației analitice, trecând În domeniul intuiției, al Înțelegerii subiectului uman, al vieții sale interioare, al conștiinței, al neliniștilor existenței, dar și a efortului de depășire al acestora. Pentru Înțelegerea și precizarea acestor aspecte să Încercăm să facem o delimitare a diferențelor dintre Om și Persoană, În sensul intențiilor menționate mai sus. În conformitate cu Psihologia Morală trebuie să admitem că
Tratat de psihologie morală (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) [Corola-publishinghouse/Science/2265_a_3590]