4,685 matches
-
citește lucrările. Scriitor născut, nu făcut, scrie poezie întru autocunoaștere și mai cu seamă pentru a umple ”golul acela întrevăzut” unde se macină tainele primordiale. Pentru a ieși învingător din bătălia sa personală autorul decide: „Nemurirea poetului/nu este nicidecum/nemurirea persoanei (...)” așa constată în vers, și astfel își justifică marea sa iubire Poezia, Creația. Știe ce știe.” Este președintele Asociației Scriitorilor din Județul Tulcea . Contururi De la un capăt la altul, soarele oblic încălzea cu o pulbere aurie casele de pe malul
Căutări prin vara arsă de cuvinte by Nicolae Stancu ; ed. îngrijită de Vasile Crețu, Nicoleta Cimpoae () [Corola-publishinghouse/Imaginative/472_a_1434]
-
de multă vreme, acum eu nu mai cred în plâns, am devenit omul îmbătat de nectarul zeilor și aștept ca vântul străin să-mi scrie testamentul pe bulgări de lut... și așa pot să mă sting încet printre nisipurile timpului Nemurire Nemurirea poetului nu este nicidecum nemurirea persoanei în lumea îndepărtată de dincolo; este, dimpotrivă, chiar în locul unde și-a terminat cursa, dăinuirea unei puteri excepționale acordate de EL formei sale muritoare, corpului său înmormântat mâniei sale împotriva adversarilor. Poetul nu
Căutări prin vara arsă de cuvinte by Nicolae Stancu ; ed. îngrijită de Vasile Crețu, Nicoleta Cimpoae () [Corola-publishinghouse/Imaginative/472_a_1434]
-
multă vreme, acum eu nu mai cred în plâns, am devenit omul îmbătat de nectarul zeilor și aștept ca vântul străin să-mi scrie testamentul pe bulgări de lut... și așa pot să mă sting încet printre nisipurile timpului Nemurire Nemurirea poetului nu este nicidecum nemurirea persoanei în lumea îndepărtată de dincolo; este, dimpotrivă, chiar în locul unde și-a terminat cursa, dăinuirea unei puteri excepționale acordate de EL formei sale muritoare, corpului său înmormântat mâniei sale împotriva adversarilor. Poetul nu mai
Căutări prin vara arsă de cuvinte by Nicolae Stancu ; ed. îngrijită de Vasile Crețu, Nicoleta Cimpoae () [Corola-publishinghouse/Imaginative/472_a_1434]
-
mai cred în plâns, am devenit omul îmbătat de nectarul zeilor și aștept ca vântul străin să-mi scrie testamentul pe bulgări de lut... și așa pot să mă sting încet printre nisipurile timpului Nemurire Nemurirea poetului nu este nicidecum nemurirea persoanei în lumea îndepărtată de dincolo; este, dimpotrivă, chiar în locul unde și-a terminat cursa, dăinuirea unei puteri excepționale acordate de EL formei sale muritoare, corpului său înmormântat mâniei sale împotriva adversarilor. Poetul nu mai există: și-a sfârșit existența
Căutări prin vara arsă de cuvinte by Nicolae Stancu ; ed. îngrijită de Vasile Crețu, Nicoleta Cimpoae () [Corola-publishinghouse/Imaginative/472_a_1434]
-
-un pustiu! Mă doare umbra asta ce-mi stă mereu în spate, Desprinde-o de durere și-aruncă-mă departe! Printre tăcute chipuri ascunse-n come-adânci Să plângă macii roșii, rătăcitori prin lunci. Să strig că sunt copilul uitat de Dumnezeu în nemurirea morții, cum i-am cerut chiar eu... Mă doare iar, cum seara ... Se-ntunecă speranța și moare câte-un pic; Mai dă-mi un strop de ziuă, sau nu îmi da nimic! Cu limbile de fiară mă lupt să-mi
Căutări prin vara arsă de cuvinte by Nicolae Stancu ; ed. îngrijită de Vasile Crețu, Nicoleta Cimpoae () [Corola-publishinghouse/Imaginative/472_a_1434]
-
în penumbre. Zboară-n pereți săgețile privirii, cum frigu-n sine dezvelit de liniști, iar moaștele stau lumânări gândirii, la osândirea spicelor pe miriști. Și curge și se prinde-n amorțire, pe trunchiul putred lacrima simțirii. în taină mii culori spre nemurire la jug de gheață trag îngerii vorbirii. Prin munți de întrebări rug de luminărăsfață-a duhului secătuit cuvânt, și întru pomenire cenușile-I se adună, să mistuiască vraja prin ochiul de pământ. Neagra sărutare Mor în muguri clipe fără stele, vin
Căutări prin vara arsă de cuvinte by Nicolae Stancu ; ed. îngrijită de Vasile Crețu, Nicoleta Cimpoae () [Corola-publishinghouse/Imaginative/472_a_1434]
-
-n suflet se adună. Un diamant scânteietor Brăzdat de umbră și lumină, Răzbate-n timp, nemuritor, în dans sălbatic de hermină. Izvor cu unde de cristalE liniștea dintre furtuni. E valul sfărâmat de mal Și ziditoare e de lumi. E nemurirea dintr-o clipă, E deznădejde și uitare, în zbor, e zbatere de-aripă, E cerul aplecat spre mare. Nu știu de-i vrajă sau blestem Aroma ta de orhidee!? Dar eu te chem. ..., te-alung ..., te chem.Nemuritoare odisee! Amurg
Căutări prin vara arsă de cuvinte by Nicolae Stancu ; ed. îngrijită de Vasile Crețu, Nicoleta Cimpoae () [Corola-publishinghouse/Imaginative/472_a_1434]
-
scrii plângând pe margini de cărări când plouă, Pe unde rătăcești ca un zănatic visător în căutarea gândului, vis triumfător. Rătăcești singur în păienjenișul de gânduri Străpunse de suliți din focul sacru al iubirii, Ce zboară spre cerul albastru al nemuririi. Te legeni în sfera iubirii desăvârșite, înotând prin zăpezi topite-n inimi vrăjite. în odiseea iubirii, strivești sub tălpi lanuri de vise Ce ard inimi înlănțuite într-un infinit de speranțe Și-o iubire turbată vibrează într-un fluviu de
Căutări prin vara arsă de cuvinte by Nicolae Stancu ; ed. îngrijită de Vasile Crețu, Nicoleta Cimpoae () [Corola-publishinghouse/Imaginative/472_a_1434]
-
o parte din bogăția sufletească Ce se zbate să iasă la iveală din trupul meu Zdrențuit de-o iubire eternă. Astăzi, cred c-ai închis în sufletul tău Chinul unei iubiri ce rătăcește în spațiu și timp, Alergând pe aripa nemuririi și privind tâmp Cum cerne prin minte sentimente amare căzând în hău. Toată viața vom zbura mână-n mână printre aștri Murmurând... Nu suntem singuri! Și fiecare va murmura: "Tu nu ești singur în eternitatea noastră". Seiful Vieții în seiful
Căutări prin vara arsă de cuvinte by Nicolae Stancu ; ed. îngrijită de Vasile Crețu, Nicoleta Cimpoae () [Corola-publishinghouse/Imaginative/472_a_1434]
-
pe umerii albi, albi de mirare gânduri ce devin flori de crini ce se pierd în ruguri de visare. Dar viața curge ca o apă cu torente, zidind între moleculele sale, mersul lumii. Cu o durere amară încerci să convingi Nemurirea că-n sfera iubirii suntem călători printre aștrii albaștri într-o noapte de cristal cu crini. Neliniște în ploaia de himere negre-al neființei Ne risipește vântul amar și fără sens Din nori curg lacrimi, sfâșâind sufletul ființei Suflet bântuit
Căutări prin vara arsă de cuvinte by Nicolae Stancu ; ed. îngrijită de Vasile Crețu, Nicoleta Cimpoae () [Corola-publishinghouse/Imaginative/472_a_1434]
-
ochi, la cea din urmă trîmbiță. Trîmbița va suna, morții vor învia nesupuși putrezirii, și noi vom fi schimbați. 53. Căci trebuie ca trupul acesta, supus putrezirii, să se îmbrace în neputrezire, și trupul acesta muritor să se îmbrace în nemurire. 54. Cînd trupul acesta supus putrezirii, se va îmbrăca în neputrezire, și trupul acesta muritor se va îmbrăca în nemurire, atunci se va împlini cuvîntul care este scris: "Moartea a fost înghițită de biruință. 55. Unde îți este biruința, moarte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85036_a_85823]
-
Căci trebuie ca trupul acesta, supus putrezirii, să se îmbrace în neputrezire, și trupul acesta muritor să se îmbrace în nemurire. 54. Cînd trupul acesta supus putrezirii, se va îmbrăca în neputrezire, și trupul acesta muritor se va îmbrăca în nemurire, atunci se va împlini cuvîntul care este scris: "Moartea a fost înghițită de biruință. 55. Unde îți este biruința, moarte? Unde îți este boldul, moarte?" 56. Boldul morții este păcatul, și puterea păcatului este Legea. 57. Dar mulțumiri fie aduse
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85036_a_85823]
-
aur și e incrustat cu multe pietre prețioase și jad. Lujerul ornamentat este sculptat cu simboluri ale recoltei: grâne și crengi încărcate cu fructe, piersici, mere și struguri. Cele trei capete sunt rodii din aur, care semnifică urmași numeroși și nemurire. Ochii lui Nuharoo scânteiază, și ea face o plecăciune adâncă. În frunte cu Nuharoo, toate șapte ne ridicăm și apoi cădem în genunchi, iarăși și iarăși. Ne facem plecăciunile față de împăratul Hsien Feng și Marea Împărăteasă. Ne cântâm replica la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
-
gâtul ei au răsunat o serie de „Ooohhha, haahaaha! Ohhha, hahaha!“. Mi-a luat ceva timp să-mi dau seama că râdea: — Frica e bună! Ooohaha! Frica vă chinuie și vă face să vă purtați cum trebuie! Nu puteți dobândi nemurirea fără ea, iar treaba mea e să bag frica în voi! Oooh, haha! Oooh, hahaha! Încă îi mai aud râsul. Mă întreb ce ar fi zis doamna Jin dacă ar fi știut că va fi victima copilului meu, a blestemului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
-
coridoarele întunecate ale sufletului său. Mi-l imaginez ținându-se pe lângă un zid roșu, făcând pași înceți. El nu moare de-adevăratelea, ci trece printr-o renaștere. Nu un sprijin de oase uscate caută spiritul său, ci lumina purpurie a nemuririi. Trupul lui Hsien Feng se contractă brusc. Mișcarea durează câteva secunde și apoi încetează. Aud vaietul lui Nuharoo și o văd cum își duce mâna în robă după un șirag de mătănii. Potrivit surpestiției, acesta ar putea fi momentul în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
-
nu este oare unul din răspunsurile cele mai energice pe care le dă omul "blestematei probleme insolubile?" Nu admirăm noi oare în ea victoria noastră asupra morții? Nu oprește artistul clipa, imortalizînd-o și dîndu-ne nouă, care o contemplăm materializată, fiorul nemuririi, trăit întîi de el? Miron Paraschivescu, îmi amintesc, a fost și el câtva timp neliniștit de patima oamenilor pentru stadioane, pentru istoriile pe pânză, din ce în ce mai fascinante, și care îi plăceau și lui, pentru micul ecran și pentru muzica ușoară, adusă
Imposibila întoarcere by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295610_a_296939]
-
singur în mijlocul naturii, ca ființă umilă, sau cu pușca în mână, la vânătoare sau la pescuit... Sadoveanu îndeamnă să punem scriitorilor români întrebarea: ce este omul? Cum răspund ei la această întrebare? Omul e o ființă însetată de iubire și nemurire. Sfârșitul său e totdeauna tragic. Ne vine acest răspuns gîndindu-ne la Eminescu. Omul e un comediant al prostiei, când nu e demn de compătimit, răspunde Caragiale. Iar Bacovia ni-l arată strivit de ploi putrede și amurguri violete, în timp ce Arghezi
Imposibila întoarcere by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295610_a_296939]
-
înseamnă că măcar atîta sens au cît trebuie să răspundă unor năzuințe ale noastre. Tinerețea fără bătrînețe și viața fără moarte țin atât de tare de dorința fiecăruia încît, demult cîndva, cineva cu imaginație a plăsmuit pentru ele un paleativ: nemurirea. Prin fapte sau prin artă ne-o putem asigura. La drept vorbind nemurirea asta e o abstracție ce ar putea să nu corespundă cu realitatea. Nu înseamnă că nu e un adevăr. Pentru cei vechi ea era reală și putea
CARTIERUL SULAMITEI by MARCEL TANASACHI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/513_a_701]
-
noastre. Tinerețea fără bătrînețe și viața fără moarte țin atât de tare de dorința fiecăruia încît, demult cîndva, cineva cu imaginație a plăsmuit pentru ele un paleativ: nemurirea. Prin fapte sau prin artă ne-o putem asigura. La drept vorbind nemurirea asta e o abstracție ce ar putea să nu corespundă cu realitatea. Nu înseamnă că nu e un adevăr. Pentru cei vechi ea era reală și putea fi însușită urmînd un rit de inițiere. Riturile creau convingerea că nemurirea e
CARTIERUL SULAMITEI by MARCEL TANASACHI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/513_a_701]
-
vorbind nemurirea asta e o abstracție ce ar putea să nu corespundă cu realitatea. Nu înseamnă că nu e un adevăr. Pentru cei vechi ea era reală și putea fi însușită urmînd un rit de inițiere. Riturile creau convingerea că nemurirea e adevărată iar, dacă ceremonialul nu era respectat, primejdii grozave se abăteau asupra celui care le încălcase. Nerăbdător, peste două zile l-am căutat iar pe acest bătrîn paradoxal. Era tot în livadă: într un fel pictorul se claustra în
CARTIERUL SULAMITEI by MARCEL TANASACHI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/513_a_701]
-
cântec și din a ei privire, întâia dimineață. Din jertfa ei trupească purtăm în noi o parte Cum poartă grâu, într‐însa, o mână de plămadă, și‐ o ducem fără știre, prin veacuri mai departe, Cum duce și caisul o nemurire‐n roadă. Înduioșarea mamei din clipa când o simți Mișcând cu ea deodată, în viața ei, un om, Noi o purtăm în suflet adânc, fără‐a o ști, Cum poartă bucuria‐nfloririi lui un pom. În ea ni‐i începutul
Cuvinte despre poeți şi poezie. In: OMAGIU MAMEI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/416_a_1082]
-
gândul pe hârtia atât de îngăduitoare la orice încercare. Referințe critice: În esența lor, iubirea și femeia - la Mihu Dragomir - sunt sinonime, semne ale purității, ale albului de zăpadă, ale vinului aromat și îmbătător, ale primăverii, ale poeziei, vehicule spre nemurire.” Aurel Martin Prefață la „Dor” poezii de dragoste”, Editura tineretului, 1969 MAMA Mama - i bătrână. și plânge ades. Câte leagăne ochii mamei țes pentru fratele meu - mort în război, fărâmițat în așchii de sânge și noroi! Plângi mamă ... Ca tine
Cuvinte despre poeți şi poezie. In: OMAGIU MAMEI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/416_a_1082]
-
în artă și în cult. Obiectele din lemn ne duc cu gândul că suntem muritori, deoarece lemnul putrezește, iar cele din piatră ne amintesc că prin suflet suntem nemuritori. Piatra este, deci folosită pentru a realiza obiectele care ne asigură nemurirea. În pictură Iisus Pantocrator dacă are Evanghelia închisă înseamnă că acea cameră sau clădire este consacrată morților, are morminte în interior sau în vecinătate, iar dacă Iisus Pantocrator este pictat având Evanghelia deschisă înseamnă că acel loc este consacrat liturghiei
Cetăţuia lui Gheorghe Duca Istorie, cultură şi spiritualitate ortodoxă. In: etăţuia lui Gheorghe Duca Istorie, cultură şi spiritualitate ortodoxă by Daniel Jitaru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/503_a_738]
-
nu se ia până la amiezi. Întind plasele și așteaptă să prindă fluturii mei, pe care i-a eliberat gura arsă de arșița zilelor trecute călare pe soarele-bulgăre aprins. Ele sunt aducătoarele de răvașe împrăștiate. Pierduții așteaptă, cuminți, semne albastre de nemurire. Nesătuii molfăie firele de nisip din clepsidra timpului ascuns. Mii de povești minunate, poveștile voastre, alunecă vertiginos în burți fără de sens, așa cum a alunecat, într-o zi sfântă, Iona în burta nesătulă a Balenei flămânzite de rugăciune. Acum, mistreții mei
Dacă aş putea străbate timpul by Dorina Neculce () [Corola-publishinghouse/Imaginative/775_a_1498]
-
nu mă interesează. O inițiere afectuoasă, asta era. Nu doar a trupului, poți fi sigur. Terapia unei concentrări care pune răul în paranteză. — Păi, angajați-o, domn’ doctor... Faci și o comunicare științifică, prețioasa idee ți-ar purta numele și nemurirea. Angajați-o la spital! Doamna Moarte, cu masca ei strălucitoare, superbă, cu sufletul caritabil și trupul terapeutic. Vestala inițierii în zădărnicie. Pământ! Pământ!, strigă corăbierii. Femei! Femeia din pământ care ne reobișnuiește cu pământul. Adevărul prim și ultim. Pământ am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]