5,657 matches
-
simt atât de normal și de mediocru pentru a putea compătimi pe cineva. Trebuie să fii un om care trăiește în afară de orice risc pentru a putea compătimi pe altul. Orice compătimire este un semn de superficialitate. Căci ori plesnești în fața nenorocirilor iremediabile, în fața destinelor frânte, ori amuțești pentru totdeauna. Mila și consolarea sânt nu numai ineficace, dar sânt și insulte. Și apoi, cum să compătimești pe altul când tu însuți suferi infinit? Compătimirea este un sentiment care nu angajează. De aceea
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]
-
inutil împotriva morții; el nu duce practic la nimic, însă se naște dintr-un sentiment infinit și duce la alt sentiment infinit. Românii au stat sub moarte ca sub turci, au acceptat-o. Și asta înseamnă a-i plăti birul. Nenorocirea noastră este c-am integrat moartea în ordinea firească și am primit-o cu duioșie și fără dramatism. Mai bine ne-am fi dispensat de ea, așa cum au făcut francezii, care au creat o cultură fără spirit tragic. Dar cine
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]
-
mari, atunci nu ne mai rămâne decât să ne îngropăm sufletul între zidurile afumate ale bisericilor noastre și să ne stingem în suspine la picioarele acelor sfinți idioți, car au ținut acestui popor de urât toată vremea trecutului său deșert. Nenorocirea noastră ține de condiția de viață a popoarelor agrare. Ritmul lor lent ar fi o fericire, dacă n-ar exista evoluția încordată a țărilor industriale. De o parte satul și de altă parte orașul. Entuziasmul pentru sat este nota comună
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]
-
rezultă din națiune. Țările fără o axă istorică își pierd conturul prin democrație. Acesta est cazul României. Ea n-a avut niciodată o formă, iar democrația nu i-a dat-o. Ea este prea mult politică și prea puțin istorie. Nenorocirea regimului democratic este că în el omul politic nu poate face nimic. Și cum o să facă, atunci când ascensiunea în democrație se bazează pe o șansă, iar puterea are caracterul unei durate efemere?! Dictaturile au toate un caracter de răscruce și
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]
-
apoi mai departe la Fenomenologia spiritului, pentru a ne arăta ce puțină răspundere avem în istoria universală. Și acum, să revenim la România și să vedem cum ar putea ea să nu mai fie o umbră a istoriei universale. Ce nenorocire pe capul acestei țări, că în locul unui ethos eroic, cu tot ce acesta presupune ca oroare și pasiune bestială, ne-am diluat sângele și ne-am îndulcit patimile cu un dor amăgitor, ale cărui virtuți dormitive ne-au îmbătat simțurile
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]
-
bogat... știi că te iubesc ca pe fiica mea... știi că tatăl tău te-ar vinde dacă i s-ar plăti prețul ce-l cere, căci e sărac, desfrânat, jucător... și că nu-i o altă cale ca să scapi de nenorocire decât fugind de această casă. Vrei un părinte?... Iată-mă... Vrei o casă? A mea îți stă deschisă. Vrei un amant, Cezara?... Iată-l. Și eu am iubit... cunosc din tinereță această dulce turbare... Tu ești însetată după ea... și
Opere 07 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295585_a_296914]
-
să fiu în stare de - a-mi jărtfi viața pentru tine. Îți sărut mâna pentru voința ce ai de-a mă face fericit, deși te înșeli când crezi că amorul tău de femeie m-ar putea face. Amorul este o nenorocire și fericirea ce mi-o oferi, venin. Că n-o știi aceasta este împrejurarea care te face adorabilă. Dac - ai avea pentr-un moment ochii mei, ce altfel ți s-ar arăta această lume în care tu cauți și speri
Opere 07 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295585_a_296914]
-
întregi... Acuma Castelmare are jocul liber... nu am cauze de-a mă opune căsătoriei cu el, căci tu nu vrei să știi nimica de mine. Nu mai voi să fug de la tatăl - meu, căci trebuie să caut a-mi uita nenorocirea, de se poate, prin o altă nenorocire... Sunt femeie... am crezut că sunt frumoasă... n-o mai pot crede... am crezut că am dreptul de-a desprețui amorul unui om ce mă iubește... mi s-a răsplătit cumplit acest dispreț
Opere 07 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295585_a_296914]
-
am cauze de-a mă opune căsătoriei cu el, căci tu nu vrei să știi nimica de mine. Nu mai voi să fug de la tatăl - meu, căci trebuie să caut a-mi uita nenorocirea, de se poate, prin o altă nenorocire... Sunt femeie... am crezut că sunt frumoasă... n-o mai pot crede... am crezut că am dreptul de-a desprețui amorul unui om ce mă iubește... mi s-a răsplătit cumplit acest dispreț cu aceeași măsură. - Cezara, zise el încet
Opere 07 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295585_a_296914]
-
te urmărească încă-n astă noapte. Ce-i și mai trist: contele voiește să se logodească cu mine în starea în care se află și nu am nici o putere de-a rezista!... Dar te iubesc. Crede că nu voi supraviețui nenorocirea mea. Rămâind aici; nu m-ai scăpa, ci m-ai face numai să mor de îngrijire... paserea mea! Fugi, și poate că... ah! unde-i o speranța de care să mă țin?... nu vezi că nu știu ce să-ți zic... Ți-
Opere 07 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295585_a_296914]
-
un om cu simțire, dintr-o ființă aievea, nu rămâne nimic, nimic de cât * o lungă, o-ntrupată desperare. Nu cunoști asemenea oameni. Ei nu pot aparținea cercurilor în care te miști tu. Ei sunt jos. Când o inimă pierdută-n nenorocire, în apăsare, în neputința de a cultiva simțiri, căci fiecare din ele își găsește marginile în puterile slabe a celui ce le are, când o asemenea inimă ș-ar rădica aspirațiunile până la tine, și le-ar rădica fără voință, luptând
Opere 07 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295585_a_296914]
-
să te urmărească încă-n astă noapte. Ce-i mai trist, contele vrea să se logodească cu mine în starea în care se află și nu am nici o putere de a rezista!... Dar te iubesc. Crede că nu voi supraviețui nenorocirea mea... Rămâind aici nu m-ai scăpa, ci m-ai face să mor de îngrijire, paserea mea... fugi și poate că... ah, unde-i o speranță de care să mă țin... nu vezi că nu știu ce să-ți zic... Ți-aș
Opere 07 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295585_a_296914]
-
bogat, știi că te iubesc ca pe fiica mea... știi că tatăl tău te-ar vinde dacă i s-ar plăti prețul ce-l cere, căci e sărac, desfrânat, jucător... și că nu-i o altă cale ca să scapi de nenorocire decât fugind de această casă. Vrei un părinte?... Iată-mă... Vrei o casă? A mea îți stă deschisă. Vrei un amant, Cezara?... Iată-l... Și cu toate astea ai fi în stare să scapi din mână cel mai frumos model
Opere 07 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295585_a_296914]
-
-mi oferi tot ceea ce tu crezi că m-ar ferici, mă face să fiu în stare de a-mi jertfi viața pentru tine, deși te-nșeli când crezi că amorul tău de femeie m-ar putea face. Amorul este o nenorocire și fericirea ce mi-o oferi, venin. Că n-o știi aceasta e o-mprejurare care te face adorabilă. Dac - ai avea pentr-un moment ochii mei, ce altfel ți s-ar arăta această lume în care tu cauți și
Opere 07 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295585_a_296914]
-
te urmărească încă-n astă noapte. Ce-i și mai trist: contele voiește să se logodească cu mine în starea în care se află și nu am nici o putere de-a rezista! Dar te iubesc. Crede că nu voi supraviețui nenorocirea mea. Rămâind aici, nu m-ai scăpa, ci m-ai face numai să mor de îngrijire.. poate că... ah! unde-i o speranță de care să mă țin?... nu vezi că nu știu ce să-ți zic... Ți-aș zice: vino la
Opere 07 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295585_a_296914]
-
bogat... știi că te iubesc ca pe fiica mea... știi că tatăl tău te-ar vinde dacă i s-ar plăti prețul ce-l cere, căci e sărac, desfrânat, jucător... și că nu-i o altă cale ca să scapi de nenorocire decât fugind de această casă. Vrei un părinte?... Iată-mă... Vrei o casă? A mea îți stă deschisă. Vrei un amant, Cezara?... Iată-l... Și eu am iubit... cunosc din tinereță această dulce turbare... Tu ești însetată după ea... și
Opere 07 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295585_a_296914]
-
fiu în stare de - a-mi jărtfi [jertfi] viața pentru tine. Îți sărut mâna pentru voința ce ai de-a mă face fericit, deși te înșeli când crezi că amorul tău de femeie m-ar putea face. Amorul este o nenorocire și fericirea ce mi-o oferi, venin. Că n-o știi aceasta este împrejurarea [e o-mprejurare ] care te face adorabilă. Dac - ai avea pentru [u]- un moment ochii mei, ce altfel ți s-ar arăta această lume în care
Opere 07 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295585_a_296914]
-
întregi... Acuma Castelmare are jocul liber... nu am cauze de-a mă opune căsătoriei cu el, căci tu nu vrei să știi nimica de mine. Nu mai voi să fug de la tatăl - meu, căci trebuie să caut a-mi uita nenorocirea de se poate prin o altă nenorocire... Sunt femeie... am crezut că sunt frumoasă... n-o mai pot crede... am crezut că am dreptul de-a desprețui amorul unui om ce mă iubește... mi s-a răsplătit cumplit acest dispreț
Opere 07 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295585_a_296914]
-
am cauze de-a mă opune căsătoriei cu el, căci tu nu vrei să știi nimica de mine. Nu mai voi să fug de la tatăl - meu, căci trebuie să caut a-mi uita nenorocirea de se poate prin o altă nenorocire... Sunt femeie... am crezut că sunt frumoasă... n-o mai pot crede... am crezut că am dreptul de-a desprețui amorul unui om ce mă iubește... mi s-a răsplătit cumplit acest dispreț cu aceeași măsură. - Cezara, zise el încet
Opere 07 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295585_a_296914]
-
te urmărească încă-n astă noapte. Ce-i și mai trist: contele voiește să se logodească cu mine în starea în care se află și nu am nici o putere de-a rezista!... Dar te iubesc. Crede că nu voi supraviețui nenorocirea mea. Rămâind aici, nu m-ai scăpa, ci m-ai face numai să mor de îngrijire... pasărea mea! - Fugi, și poate că... ah! unde-i o speranță de care sa mă țin?... nu vezi că nu știu ce să-ți zic... Ți-
Opere 07 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295585_a_296914]
-
se uita la mine. - Șezi ici pe pat, zisei eu, apucînd-o-n brațe și punînd-o să șadă ca pe-un copil obraznic... eu mă așezai alături cu ea, i-ncongiurai grumazul cu brațul meu și începui să-i povestesc amorul meu și nenorocirile mele. Ea asculta c-un fel de seriozitate și c-o atențiune copilărească - și când se uită drept în ochii mei, ai ei se împlură de lacrimi. - Sărmanul văr, zise ea, sărutîndu-mă cu atâta dulceață și tinerețe. Oalele fierbea pe
Opere 07 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295585_a_296914]
-
Tu te vei înamora, căci nimeni nu scapă de asta... Vai ție, căci mi-nchipuiesc de cine și știu cum... Vai de capul tău dacă te vei înamora, ți-o spun dinainte... Mai bine te-ai însura... și asta-i o nenorocire, dar pe lângă cealaltă nu-i nimic. - Însoară-mă, doamnă!... nu vezi că te ascult... - Să te-nsor... bine... Ea șezu lângă el și puse cotul ei gol pe umărul lui... - Uite acolo, în colțul salei, la acea fată... Vezi fruntea
Opere 07 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295585_a_296914]
-
ta, un urât ca mirosul florilor de măr ce se scutură de vânt și cad ca o ploaie, urâtul melancoliei dulci care se naște în omul civilizat citind o idilă de es., sau a poezie liniștită, intuitivă, cu bucurii și nenorociri modeste. În asemenea momente în omul tânăr intră liniștea bătrâneței și mai că-ți vine să te apuci de lucrul cel mai plăcut din lume: să-ți înșiri viața în scris, cu dureri și bucurii trecute, cari amândouă sunt pentru
Opere 07 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295585_a_296914]
-
opunea calitățile probabile ale fiecărui senator considerat separat, lipsei de înțelepciune, de considerație și rigoare morală, caracteristică deliberărilor comune ale ilustrei adunări de care depindea în acele vremuri pacea sau războiul lumii antice. Reluînd proverbul, exclama și Albert Einstein: "Cîte nenorociri nu se fac în numele umanității! Ea e izvorul războaielor ce umplu pămîntul de durere, de amărăciune și de lacrimi"8. Și filosoful italian Gramsci, cel care avea o bogată experiență în privința oamenilor și a meditat îndelung asupra maselor, a lăsat
Epoca maselor: tratat istoric asupra psihologiei maselor by Serge Moscovici () [Corola-publishinghouse/Science/1426_a_2668]
-
mai necesar, așadar, decît adaptarea presei la necesitățile civilizație franceze, care la un moment dat risca să extindă discuția asupra tuturor cîte sînt și să se întemeieze pe o perpetuă manifestare a gîndirii individuale, ceea ce ar fi însemnat o adevărată nenorocire, căci popoarele care deliberează acționează prea puțin"286. Dar, la fel ca eroul său, nici el nu a izbutit să facă avere din presă. Totul, în societatea modernă, conspiră împotriva ei. Conversația presupune o incertitudine, o divergență, o posibilitate de
Epoca maselor: tratat istoric asupra psihologiei maselor by Serge Moscovici () [Corola-publishinghouse/Science/1426_a_2668]