9,222 matches
-
plumb orientate spre pubisul ei de culoare aurie; țevile se lăsau mai jos și mai jos, În timp ce testiculele de bronz răsunau ciocnindu-se de genunchi și ciocnindu-se unele de altele, rotindu-se amenințător deasupra coapselor sale Întredeschise Într-o neobișnuit de tandră și melancolică așteptare. În timp ce Extraterestrul se străduia să curețe de pieliță o feliuță de salam rămasă În farfurie, pe Mașa o apucă din nou transpirația. Fusta ei foșni pe lângă scaun, cu intenția aproape vădită de-a fi luată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
-
sex. Și ar fi vrut să-l Întrebe ce Înseamnă cuvântul „metafizic“. Ca și noțiunea de dublu sex, avea pentru Mașa un sunet destul de enigmatic. Tirbușonul Extraterestrului și pâlnia spiralată de care el pomenise mai Înainte căpătau forme și proporții neobișnuite În conștiința ei. Creșteau și descreșteau. Căpătau când o nuanță gălbui-sinilie, când gălbui-portocalie. Dacă organul era În formă de tirbușon, Înseamnă că era ca la vier. Sau ca la rățoi. Lung și subțire, aducând cu cordonul de la telefon. „Are ceva
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
-
și mai jos, În timp ce clopotele de bronz răsunau rotindu-se amenințător deasupra coapselor sale cuprinse de o febrilă și În același timp placidă așteptare. Organul Extraterestrului, lung și subțire, aducând cu un tirbușon, și pâlnia spiralată căpătau forme și proporții neobișnuite În Închipuirea Mașei. „Nu cumva nemernicul mi-a făcut pocinogul, că am suferit astfel de transformări?“, Îi trecu prin minte. „Dar când?“, se Întrebă ea. Că doar oaspetele după ce s-a Îmbătat a adormit, iar ea a rămas În continuare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
-
deja dădea semne de neliniște. Cuțitele se mișcau de la locul lor și lingurile așijderea. Farfuriile trepidau În dulap de parcă le-ar fi apucat strechea. Solnița plină acum de mucuri stinse de țigară creștea pe masă ca un aluat, luând proporții neobișnuite. Toate acestea Ippolit le și vedea zburând prin Încăpere și izbindu-i pe musafiri În ochi. Însă nevasta continua să-și păstreze calmul. Acoperindu-i cu cenușă rănile, Își apropie buzele de picioarele sale ce abia Încăpeau În lighenaș și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
-
câteva rânduri, obligându-i pe urmașii lui „Homer”, să comenteze acest capriciu al primăverii - Încercând să-i găsească o explicație - fiecare după cunoștințele astronomice pe care le poseda. Tony Pavone zăbovise târziu după miezul nopții În oraș; Înciudat pe această neobișnuită zi de primăvara care-l făcu să renunțe la activitatea lui profesională fiind nevoit să-și Întrebuințeze orele libere În anturajul unor cunoscuți,la cafeneaua sa preferată din centrul orașului,Încercând să uite unele amintiri din trecut ce adesea ori
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
el, prins În vârtejul lucrărilor sale, aproape uitase. Se apropiau sărbătorile „Crăciunului”, iar de două zile vremea se Înrăutățise În mod simțitor. Vântul sufla cu tărie din toate direcțiile, uneori fiind Însoțit de lapoviță presărat cu puțină ninsoare. Vremea nefavorabilă - neobișnuit de timpurie - producea Întârzierea turnării unor stâlpi de rezistență la fabrica de mobilă, riscând să compromită toată lucrarea. Necăjit, Tony Pavone urma să plece urgent la Fabrica de Mobilă unde era așteptat. Atunci Însă, când se aștepta mai puțin, șeful
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
atenții materiale,reuși s’o conrupă pe funcționara ce ținea evidența cadrelor, notându-și numele și adresele celor doisprezece membri ai comisiei cu drept de vot asupra excursiei solicitate, iar la cîteva zile dela această realizare, porni convingător acest maraton neobișnuit. Încercă să uite de Lct.Col. Tudose Ion și iscoadele lui, făcându-și timp liber cam la două - trei după amieze, invitând la restaurant pe rând câte un individ din comisia oamenilor muncii În așa fel să nu aibă cunoștință
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
ajungea) de soțul ei la fel de nebun, Eisen, În Israel, trimițându-l pe Sammler În urmă cu zece ani s-o aducă pe Shula-Slawa la New York. Aceea fusese prima călătorie a lui Sammler În Israel. Scurtă. Într-o chestiune de familie. Neobișnuit de arătos, strălucitor, Eisen fusese rănit la Stalingrad. Împreună cu alți veterani mutilați În România, mai târziu, fusese aruncat dintr-un tren În mers. Se pare că din cauză că era evreu. Eisen degerase la picioare; degetele Îi erau amputate. „O, erau beți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2119_a_3444]
-
Shalom. Mașina Închiriată de domnul Sammler Îl dusese la Capernaum, unde Iisus predicase În sinagogă. De departe, văzuse Muntele Fericirilor. Doi ochi ar fi fost inadecvați pentru greutatea și netezimea culorii, despărțită cu dificultate de bărci de pescuit - apa albastră, neobișnuit de densă, grea, părea scufundată sub Înălțimile siriene goale. Inima lui Sammler era foarte sfâșiată de sentimente pe când stătea sub bananierii scunzi, curgând de frunze. „Și oare-n vremuri vechi cele picioare Bătură...” 1 Dar aceia erau munții verzi ai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2119_a_3444]
-
mine. Cât despre vederile sale, era de-a dreptul o masă de vederi inteligente. Exprima cât de multe putea și cu orice ocazie. Tot ce spunea am găsit până la urmă În formă scrisă. Era ca Voltaire, grafoman. Mintea lui era neobișnuit de activă, credea că trebuie să explice tot și chiar spunea anumite lucruri foarte bine. Cum ar fi „Știința este mintea rasei“. Chiar e adevărat, știi? E mai bine să scoți asta În evidență decât alte fapte colective, precum bolile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2119_a_3444]
-
Walter Bruch, care venise În camera lui pentru că simțea că poate vorbi cu el. Și probabil că Walter, când se va opri din plâns, va fi deranjat de referința la Kraft-Ebbing, de aserțiunea că deviația lui nu era atât de neobișnuită. Nimic nu pare să doară atât ca a fi răvășit de un viciu care nu e un viciu de frunte. Și aceasta Îi aduse aminte de descrierea comică făcută de Kierkegaard oamenilor ce fac Înconjurul lumii ca să vadă râuri și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2119_a_3444]
-
mai adânci pături ale sufletului și În cea mai subtilă liniște, unde se află cunoașterea nedescoperită. Acest soi de experiență, după judecata domnului Sammler, putea oferi anumitor oameni oportunități fascinante pentru minte și suflet, dar trebuia ca omul să fie neobișnuit de inteligent de la bun Început și În plus neobișnuit de dibaci și de critic. Nici măcar el nu considera că se califică pe baza acestui standard. Din cauza ratei mari de viteză, decenii, secole, epoci condensându-se În luni, săptămâni, zile, chiar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2119_a_3444]
-
subtilă liniște, unde se află cunoașterea nedescoperită. Acest soi de experiență, după judecata domnului Sammler, putea oferi anumitor oameni oportunități fascinante pentru minte și suflet, dar trebuia ca omul să fie neobișnuit de inteligent de la bun Început și În plus neobișnuit de dibaci și de critic. Nici măcar el nu considera că se califică pe baza acestui standard. Din cauza ratei mari de viteză, decenii, secole, epoci condensându-se În luni, săptămâni, zile, chiar propoziții. Așa Încât pentru a ține pasul, trebuia să alergi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2119_a_3444]
-
orbitele mari osoase, capabili să vadă totul, dar ca prin vis, visători, ca drogați. Era un gagiu pervers, spunea Angela. Cu doctorul Cosbie vorbea de sport. Interesul lui Wallace față de acest subiect nu era obișnuit. La el toate interesele erau neobișnuite. Îl apuca o febră sfâșietoare. Cai, fotbal, hochei, baseball. Știa media jucătorilor, recordurile, statisticile. Puteai să-l testezi după almanah. Doctorul Gruner spunea că stătea până la patru dimineața memorând tabele și notând cu stânga la viteză maximă peste corp. La
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2119_a_3444]
-
ajungă Într-o asemenea postură. Achizitorul unor bunuri murdare? Întreaga lui ființă se revoltă la acest gând. — Tata pune Întrebări foarte precise despre Wharton. — A auzit de povestea asta? — Exact, unchiule. Cine i-ar spune așa ceva? Pare o dovadă de neobișnuită cruzime. Nu știu dacă Înțelegi cum stă treaba cu umflatul ăla de Widdick, avocatul. El și Wharton sunt cumva rude. E un ticălos. Nu asta e și impresia mea, absolut deloc. Un șarlatan obișnuit, poate, dar asta ține strict de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2119_a_3444]
-
ai lăsat manuscrisul doctorului Lal? — L-am lăsat pe birou. — Ești sigur? — Firește că sunt sigur. Pe biroul meu. — Mai există vreun loc În care ai fi putut să-l pui? Știu că nu ești distrat, dar acum situația e neobișnuit de stresantă. — Nu e pe birou? Doctorul Lal e cu tine? — L-am pus să se așeze În sufragerie. Printre vasele cu pământ. Cum trebuie să se simtă Lal ăsta acum! Și știe că a dispărut? — Nu puteam foarte bine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2119_a_3444]
-
cu ochii răsfutuți“), o demolase În bătaie de joc și o făcuse una cu pământul. Iar Gruner apela la Sammler ca la mai mult decât un unchi bătrân, chior, mormăind straniu Într-o oxfordiană poloneză. Probabil credea că deține puteri neobișnuite, poate magice, de afirmare a legăturii umane. Ce făcuse să-i provoace o asemenea părere? Cum Îi sugerase așa ceva? Probabil pentru că se Întorsese din morți. Margotte avea multe de spus. Nu observă că tăcea. Pentru că se Întorsese, pentru că era preocupat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2119_a_3444]
-
Sammler simți aerul Închis, cu iz de material textil. Nu se făcu mai comod. Inima Îl strângea mai tare ca Înainte. Avea contracții În continuare; se gândi că nu poate fi mai rău, dar apoi fu mai rău. Traficul era neobișnuit de aglomerat, blocat la semafoare. Camioanele de marfă erau parcate pe două și chiar trei rânduri. Niciodată nu i se păruse mai lipsit de sens și mai dăunător modul În care se foloseau mașinile particulare În Manhattan. Se simți cuprins
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2119_a_3444]
-
ar fi Rolls-ul? Probabil că ăsta era cel mai plauzibil răspuns. Instinctul protector era foarte puternic la Elya. Actele de caritate nedezvăluite erau plăcerea lui. Avea multe stratageme prin care Își manifesta bunătatea. Eu unul știu prea bine. Cât de neobișnuită - uimitoare, dorința de a ne proteja și de a ne scoate din nevoie. Era uimitor pentru că, pe de altă parte, Elya chirurgul disprețuia slăbiciunea și incompetența. Numai instinctele mari și puternice lucrau atât de profund și de perfid, sfârșind În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2119_a_3444]
-
deveni instalatori sau vânzători. Anul trecut, am avut 240 de elevi care au dat GCSE2 și exact șase dintre ei au obținut mai mult decât satisfăcător. Școala reprezintă - cum să spun? - un mediu volatil. Atacurile asupra profesorilor nu sunt ceva neobișnuit. Cu un an înainte de venirea Shebei, trei băieți din clasa a opta s-au aplecat peste o fereastră de la laboratorul de științe și au aruncat în Deirdre Rickman, secretara școlii, cu niște arzătoare Bunsen. (Rănile cu care s-a ales
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2321_a_3646]
-
Îi înjură. Zice „la dracu“ și cuvintele cu „f“. Îi face în toate felurile. Asta m-a îngrijorat serios. Directorul e destul de îngăduitor cu înjurăturile. Dar strict vorbind, să pronunți insulte în fața copiilor e o ofensă gravă. Nu e ceva neobișnuit printre profesori - mai ales printre cei fără experineță - să înceapă să negocieze cu elevii nedisciplinați, iar apoi, când încercarea eșuează, să recurgă brusc la furie. Dar, în cele mai multe cazuri, aceste treceri sunt făcute calculat, cu ferocitate prefăcută. Profesorul se preface
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2321_a_3646]
-
o precizie teribilă, plină de grijă: un borcan de nes; o singură bucată de Kaiser cu puțină murdărie pe crusta tare; o conservă de ton; un borcan mare de maioneză; două pachete de șervețele Kleenex. M-am gândit la cina neobișnuit de extravagantă pe care o luasem la familia Hart. Ei cu siguranță nu se opreau niciodată la asemenea mici supermarketuri neigienice, în care plătești cât nu face. Nu, ei profită de dimensiunea economiei lor familiale și fac voioase expediții de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2321_a_3646]
-
înțeleagă? Ce a zis? Spune-mi. Sheba și-a lovit fruntea cu mâna și a lăsat-o acolo. Împotriva voinței mele, era ușor satisfăcută de groaza ei. — Ei bine, a zis ceva despre „prietena noastră comună“ care are „o relație neobișnuită“ cu unul dintre elevi. — La dracu! Era limpede că se referea la mine? — La cine altcineva ar fi putut? — De ce nu mi-ai spus mai demult? Tu ce ai zis? — Ei, m-am făcut că nu știu, desigur. Nu știam
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2321_a_3646]
-
-ți redau exact, Sheba. Mâncam și vorbeam în general despre școală, iar apoi a zis ceva de genul, „Am observat că prietena noastră comună pare să fie foarte apropiată de unul dintre elevi“. — A zis „foarte apropiată“? Sau „o relație neobișnuită“? Care dintre ele? Nu pot să cred că nu mi-ai spus mai devreme, Barbara. — Ei, amândouă, cred. A zis mai întâi „foarte apropiată“, apoi eu am zis „Ce tot spui acolo?“, iar el a zis: „Ei bine, prietena noastră
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2321_a_3646]
-
Nu pot să cred că nu mi-ai spus mai devreme, Barbara. — Ei, amândouă, cred. A zis mai întâi „foarte apropiată“, apoi eu am zis „Ce tot spui acolo?“, iar el a zis: „Ei bine, prietena noastră are o relație neobișnuită cu un elev de clasa a XI-a“. Ceva de genul ăsta. — Pe ce ton a spus? Părea să nu fie de acord? — Ei, nu părea prea încântat. — O, Doamne. O, Iisuse. Ai avut senzația că avea vreo dovadă? Sau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2321_a_3646]