7,995 matches
-
din țările arabe producătoare de petrol, renașterea islamului și constituirea “statului Islamic” la nivel mondial. În al doilea rând, ar fi sărăcia lucie din unele țări și regiuni din Orientul Mijlociu, adică “bombă” socială. În al treilea rând, ar fi frustrările, neputințele și nemulțumirile personale ale diverșilor indivizi. Și nu în ultimul rând, interesul financiar, având în vedere că acești “kamikaze” primesc o recompensă financiară pentru “jertfă” lor. Pe de o parte, sunt voci care susțin că vina principala pentru expansiunea terorismului
JOACA DE-A DUMNEZEU! de ŞTEFAN POPA în ediţia nr. 1911 din 25 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/378425_a_379754]
-
în stare să împărțim și să iertăm și în acest sens dragostea cea mai mare este realizată atunci, când noi putem spune: "Te-am iertat, frate!". Pe de o parte, iertarea este atributul dumnezeirii, pentru că Dumnezeu cunoaște toate slăbiciunile și neputințele ființei umane, iertând fiecare persoană în parte, indiferent de greșeala sau păcatul înfăptuit. Dumnezeu este dispus să ne ierte păcate grave, dacă noi mărturisim păcatul, ne căim și ne pocăim. Dumnezeu știe că ființa umană este imperfectă și că există
ÎNDEMN LA IERTARE! de ŞTEFAN POPA în ediţia nr. 1822 din 27 decembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/378422_a_379751]
-
a fost dat cu peste 2000 de ani în urmă, el este oportun și pentru zilele noastre. Chiar și marii specialiști ai psihologiei recunosc că circa 90 % din situațiile de criză, de conflict, de neînțelegeri dintre două persoane se datorează neputinței de a pricepe că „eu și numai eu sunt de vină, pentru că nu reușesc să accept iertarea sau renunțarea la orgoliul meu”. Încercăm să inventăm tot felul de vinovați pentru ceea ce ni se întâmplă, numai să nu luăm vina asupra
ÎNDEMN LA IERTARE! de ŞTEFAN POPA în ediţia nr. 1822 din 27 decembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/378422_a_379751]
-
să-și salveze părul, de care era tare mândru. - Trebuie tuns, o să te confunde cu o fetiță, iar tu ești băiat, chiar vrei să râdă băieții de tine? - Of, mami, dacă-i așa, nu am ce face, spuse ridicând a neputință din umeri, o să-l tund, dar nu prea mult, promiți? - Bine, atunci mâine mergem să scurtăm păruțul, să cumpărăm uniformă și gentuță, mă rog...și ce mai poftește inimioara ta! O să mergem la un magazin mare, unde o să găsim tot
de LUCHY LUCIA în ediţia nr. 1958 din 11 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/378429_a_379758]
-
distanțare, renunțare la ceea ce sunt; negare a ființei mele de fiecare zi în vederea regăsirii adevăratei asemănări. Însă această regăsire va constitui abia începutul. Pentru că ceea ce se va revela în urma renunțărilor succesive nu va fi noul om, ci tot cel al neputinței, al dependenței. „Fericit este omul care-și cunoaște slăbiciunea lui. Dar nimeni nu-și poate simți slăbiciunea sa de nu va fi lăsat puțin să fie încercat prin cele ce aduc durere fie trupului, fie sufletului”, ne spune același Sf.
ŞAPTE GÂNDURI LA ÎNCEPUT DE AN de ŞTEFAN POPA în ediţia nr. 1829 din 03 ianuarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/378423_a_379752]
-
pentru acceptarea darului. Pentru că a se cunoaște cineva pe sine înseamnă a cunoaște golul și așteptarea care-l mistuiesc, dragostea spre care tânjește cu toată puterea și conștiința deplinei sale neînțelepciuni. 3. Cunoașterea de sine Cunoașterea de sine înseamnă aflarea neputinței proprii și așteptarea ajutorului lui Dumnezeu care se cere prin rugăciune și smerenie; de asemenea, înseamnă cunoașterea firelor nevăzute, dar foarte puternice, care ne leagă de lume, anulându-ne libertatea. O dată ce omul a conștientizat starea în care se află, stare
ŞAPTE GÂNDURI LA ÎNCEPUT DE AN de ŞTEFAN POPA în ediţia nr. 1829 din 03 ianuarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/378423_a_379752]
-
patimilor presupune: „Să ieșim din lume [...], ne îndeamnă Cuviosul Isaia Pustnicul, ca să cunoaștem cele în care suntem”. 4. Mustrarea de sine Mare lucru este ca omul să se mustre pe sine. Ce înseamnă aceasta? Adică să ne cunoaștem nimicnicia, slăbiciunile, neputințele și neiscusințele. De ce? Pentru că numai astfel ne vom da seama că noi nu suntem în stare sau nu suntem vrednici de familia pe care o avem, de slujba pe care o avem, de prietenii pe care îi avem etc. Un
ŞAPTE GÂNDURI LA ÎNCEPUT DE AN de ŞTEFAN POPA în ediţia nr. 1829 din 03 ianuarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/378423_a_379752]
-
umbre din cetatea Aceluiași scenariu obosit. Adorm discret cu chipul tău în gând, Simt urletul cu glas de neființă Din mintea-mi răvășită de dorință, Sub lujerul iubirii tremurând. Și molipsită de făptura ta, Mă zbat absurd sub nori de neputință, Sfârșesc damnată, fără de voință, Să mă sfărâme-a patimii ghiulea. (din volumul "Pasiune", Editura Inspirescu, Satu-Mare, 2015) Referință Bibliografică: AMINTIRI STATORNICE / Camelia Ardelean : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1939, Anul VI, 22 aprilie 2016. Drepturi de Autor: Copyright © 2016
AMINTIRI STATORNICE de CAMELIA ARDELEAN în ediţia nr. 1939 din 22 aprilie 2016 [Corola-blog/BlogPost/378463_a_379792]
-
este fiu a lui Dumnezeu, are putere și lumină, dar are și slăbiciune, întuneric. Uită că, uneori, este doar o frunză, care desprinzându-se de Dumnezeu, va fi luată de vânt și distrusă. Omul, în general, își realizează doar în neputință, în boală, în încercări, fragilitatea și atârnarea de Dumnezeu. Doar rugăciunea și unirea cu Dumnezeu îi va da puterea de a supravețui, câștigându-și puterea și asemănarea cu El prin virtute. Iată încă o dovadă a faptului că datorită credinței
POEZIE-MANIFEST ÎN CUVINTE PE VERTICALĂ de OLGUŢA TRIFAN în ediţia nr. 1939 din 22 aprilie 2016 [Corola-blog/BlogPost/378464_a_379793]
-
pe picioare, zdravăn și să-i fie bine, să nu mai bolească că m-a omorât, sufletul în beznă mi l-a zăvorât. Că de-o fi așa, Doamne, scriu române, uit de bătrânețe, de nesomn, de foame, si de neputința, chiar de sărăcie, uit de tot, de toate, de politichie. Învăț limbi străine, învăț chiar și salsa, pluta mi-e ușoară, doar din lemn de balsa, traversez oceane, polul nord și sud, dorm precum fachirii, măi plantez un dud... Dar
MI SE SCURGE VIAȚA de DORA PASCU în ediţia nr. 1958 din 11 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/378506_a_379835]
-
mi-am făcut acum un plan de viață Și am rămas dator cumva iar sorții. Sau că norocu-mi joacă doar în față Și ce să fac să-ntârzii ora morții. Eu sunt îngândurat cumva spre seară Mă bântuie-ndoieli de neputință. Cât să suport durerea să mă doară? Căci sunt și eu acum doar o ființă. Cuvintele nespuse mă îndeamnă Să-ți spun povești cu zmei și cosânzene. Iar sub aripa-ți caldă iau doar seamă Că n-am în viață
FLORIN CEZAR CĂLIN [Corola-blog/BlogPost/378416_a_379745]
-
mai mult Nu mi-am făcut acum un plan de viațăși am rămas dator cumva iar sorții.Sau că norocu-mi joacă doar în fațăși ce să fac să-ntârzii ora morții.Eu sunt îngândurat cumva spre searăMă bântuie-ndoieli de neputință.Cât să suport durerea să mă doară? Căci sunt și eu acum doar o ființă.Cuvintele nespuse mă îndeamnăSă-ți spun povești cu zmei și cosânzene.Iar sub aripa-ți caldă iau doar seamăCă n-am în viață vreme a
FLORIN CEZAR CĂLIN [Corola-blog/BlogPost/378416_a_379745]
-
S-adun pic cu pic dorința, Visuri să renasc din fum, Pe un vis să-mi pun credința Într-o noaptea de Craciun! Bradu-așteaptă-mpodobit Să treci marea de uitare Și-n cuvânt meșteșugit Să-mi dai vers cu-nfiorare, Dezlegați de neputință Să unim sub jurământ O iubire, să ia ființă Din doi unul pe pământ! Arde vâscu-n toc ușă, Sufletele-ncet suspină, Phoenix naște din cenușă Nopțile cu lună plină! Și-ntr-o lume de poveste Strămutate cu un descânt, Două
LEGĂMÂNT de GABRIELA MIMI BOROIANU în ediţia nr. 1829 din 03 ianuarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/378605_a_379934]
-
aș desface ață Pe care numai tu ai creat-o, împletind visele Oh, a ta absența doar chinul îmi va dărui Și acrul gust al timpului uitat fără de tine În care gândurile-mi de iubire te vor învălui Îndulcindu-mi neputința ce roade-acum în mine Dacă vei învăța cum să faci două trupuri într-un suflet Lăuda-te-voi în aste rime, cu al iubirii umblet 39 O how thy worth with manners may I sing, When thou art all the
SONETUL 39 de MIHAELA TĂLPĂU în ediţia nr. 1972 din 25 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/378883_a_380212]
-
Un astfel de om era Părintele Paisie Olaru de la Sihla, care în ultimii cinci ani din viață a primit suferința orbirii, adică el care susținea faptul că omul nu poate ajunge la viața veșnică, decât prin suferință. A primit această neputință cu demnitate, cu dragoste, cu nădejdea dobândirii vieții veșnice. Și noi credem nu numai că a dobândit-o, ci a aterizat în direct în brațele Mântuitorului, așa cum îi plăcea să spună regretatului Părinte duhovnic Teofil Părăianu, el fiind orb din
NU EXISTĂ DESĂVÂRŞIRE, FĂRĂ SUFERINŢĂ! de ŞTEFAN POPA în ediţia nr. 1992 din 14 iunie 2016 [Corola-blog/BlogPost/378859_a_380188]
-
CINCI PUTERI Autor: Anne Marie Bejliu Publicat în: Ediția nr. 1972 din 25 mai 2016 Toate Articolele Autorului în măreția naturii stă un galben și o liră între cele patru puteri ale soarelui omul împinge roaba cu nisip împarte pietre neputințelor apoi se aruncă în mare când se încurcă în alge scrie un poem când prinde mișcarea peștilor începe să scrie proză nu contează genul cuvântul îl ține la suprafața tuturor apelor interior exterior apoi încet exterior până se îneacă în
PATRU CINCI PUTERI de ANNE MARIE BEJLIU în ediţia nr. 1972 din 25 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/378882_a_380211]
-
-ntristezi Și să-ți verși cu nepăsare Pe noi lacrimile verzi? Spune, ești mâhnită-n suflet C-ai ascuns cărările, Plângând frunze peste pașii Ce-și țeseau iubirile? Sau de vreo iubire-ascunsă Ți-o fi sufletul atins Și freamă-ți a neputință Că n-ai brațe s-o cuprinzi? Sau poate gura-ți uscată Ți-alungă iubirile Și-ale tale crengi uscate Îți opresc pornirile? Care-ți este suferința Când cu șuierat oftezi De-ți gonești frunzele-n cer Cu-ale tale
SUB LACRIMI VERZI de ANGELA MIHAI în ediţia nr. 2006 din 28 iunie 2016 [Corola-blog/BlogPost/378891_a_380220]
-
și-acest pământ.Amin.... XIII. CUVÂNT CU ARIPI ALBE, de Rodica Constantinescu , publicat în Ediția nr. 2224 din 01 februarie 2017. Sub cerul trist și zdrențuit de brațul iernii cam nervoase, visez că sunt săgeată-n zbor ce sfarmă umbra neputinței din pătimirea-temnicer, dar în tăcerea sfâșiată în mii de fire de păianjen se-aude un sunet vechi de clopot, e biata inimă ce bate printre dorințe efemere când mintea rece o clipă adoarme la capătul ideii fixe, atunci tânjește către
RODICA CONSTANTINESCU [Corola-blog/BlogPost/378741_a_380070]
-
Ceea ce-Ți cer, de multe ori, e vorbă-n vânt Folositoare unui trup, ce va sfârși să putrezească Dă-mi doar, ce-Ți cer, în rugăciunea Ta domnească, Precum în cer, așa și pe pământ! Și milostiv fii Doamne, neputinței mele În ceruri, pune-mă, de-a dreapta ca să stau Înfrânge-mi trupul, cu povara crucii grele Iar sufletul, îngreunat de fapte rele, Tu, mântuiește-l , și de vreau și de nu vreau! Cu lacrimi, umilință, post și rugăciune Oricât de
DĂ ,DOAMNE! de CONSTANTIN URSU în ediţia nr. 2006 din 28 iunie 2016 [Corola-blog/BlogPost/378907_a_380236]
-
văzuseră acele fotografii! Cu certitudine iubise femeile. Multe, puține, doar una a fost cu certitudine în inima lui și nu l-a înțeles. Deschise tremurând de emoție o scrisoare și o parcurse cu respirația tăiată. Strânse hârtia în pumn, cu neputință. Nu suporta nedreptatea! El nu fusese niciodată o slăbiciune a ei, dar ce citise era infam. Oameni de nimic! Cineva urca scările. Se ascunse după un manechin. John, în capătul scărilor scruta semiîntunericul. Femeia își ținu respirația. Se rugă să
ENIGMA (2) de CAMELIA CONSTANTIN în ediţia nr. 1969 din 22 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/378993_a_380322]
-
nu era prea bună. S-a întins pe pat, simțea oboseală și durere, însă durerea era suportabilă. Cel mai rău îi provoca febra și sfârșeala. Își simțea corpul amorțit pe jumătate și o chinuia o stare oribilă de teamă și neputință, simțea cum se topea și se scurgea asemeni unei lumânări de ceară aprinse . Cineva veni și îi puse un termometru, apoi vocile începură să se audă tot mai confuze până se transformară într-un murmur, ca apoi liniștea să cadă
FEMEIA CE COBORA DIN STELE de MARIA GIURGIU în ediţia nr. 1967 din 20 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/378997_a_380326]
-
Cu sărutul tău pe pântec Să mă răscolești, iubite, Și cu șoaptele-ți de cântec Scoate-mă de poți din minte. Prin dorințe să îți curg, Să îți freamăt cald ființa, Storși de patimi în amurg, Geamă-n noi doar neputința. Să mă-nalți apoi în zbor Printre vorbe de iubire Și cu glasu-ți plin de dor Curge-mă spre fericire. Și pe palma ta flămândă Poartă-mă prin cer, iubite, Cu-a ta lavă mă aruncă În păcate dulci și
PRIMESTE-MĂ ÎN TINE de ANGELA MIHAI în ediţia nr. 1966 din 19 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/379010_a_380339]
-
fost, eram doar eu pentru amândoi. Te privesc... un corp înțepenit într-un răsărit inutil, pleoapa ta, aripă frântă pulsează în clipa suspendată de care îmi agăț frica. Nu știu ce mă doare mai mult, plecarea ta sau străinul rămas, blocat în neputința de a-l afla. În zbaterea acuzării mele, plutește dragostea ta pentru mine. Nu vreau lacrima mea să cadă în ochii tăi întoarcere, țipăt doar de mine tradus. Să nu mă uiți! Cum să te uit, tată? Cum să nu
E ATÂT DE TÂRZIU TATĂ… de AGAFIA DRĂGAN în ediţia nr. 1964 din 17 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/379061_a_380390]
-
ca un adevărat pigmeu pentru că pieptul, umerii, brațele deși îi erau dezvoltate chiar musculoase, picioarele îi erau scurte iar cu piciorul drept șchiopata puțin, de asemenea expresia fetei lui impresiona era un amestec de șmecherie amestecata cu un fel de neputința și cu perversitate morală. Unii din cartier îl ocoleau pe Nando pentru că fusese și pe la pușcărie iar mai mult circulau pe seama lui prin cartier tot felul de zvonuri rele. Trăia întreținut de bunicii săi ce aveau pensii, iar el muncea
ORIZONTURI ÎNTUNECATE de EUGEN ONISCU în ediţia nr. 1654 din 12 iulie 2015 [Corola-blog/BlogPost/379931_a_381260]
-
și în minte. Îți simt pașii cum se plimbă prin curte, mașina gata să pornească și sculele care te-așteaptă și ele. Toți te-așteptăm din clipă în clipă. Știu că ești un înger care poate să îmi șoptească despre neputințe, despre durere sau chiar despre relațiile care nu merg. Aș vrea să te sun, să văd cum scrie Tati pe telefon și să îmi simți entuziasmul din voce. Aș mai vrea să te iau în brațe, căci nu am prea
DESPRE TINE de CORINA LUCIA COSTEA în ediţia nr. 2271 din 20 martie 2017 [Corola-blog/BlogPost/379990_a_381319]