KorAP: Find »[drukola/base=nerăbdător & drukola/pos=adjective]« with Poliqarp

<1 ...125 126 127 ...142 >

3,538 matches

Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390

trebuie să știe? făcu Violet, pălind. Ridicai din umeri. —Tu ce ai de pierdut? Oricum e mort. Nu-ți poate face nimic. De ce să nu le spui ce crezi? Dădu din cap, albă ca varul. — Ce e asta? zise Sophie, nerăbdătoare și invidioasă pe faptul că n-o băgam și pe ea în discuție. Despre ce vorbiți? Mă înțelesei cu Violet din priviri. Violet crede, zisei eu direct, că Philip Cantley a ucis-o pe fata pe care am găsit-o

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
slăbit, dar nu țin regim. Cred că e din cauza slujbei. De ani de zile tot vreau să se facă un film din cartea asta și, în cele din urmă, se pare că așa se va și întâmpla... Sunt atât de nerăbdătoare încât nici nu mă pot gândi la mâncare. — Ei, păi dacă funcționează - Mi-am terminat ginul tonic. Se auzi clopoțelul care anunța că mai sunt cinci minute până la începerea piesei. — Intrăm? Când am intrat în amfiteatru și ne-am așezat

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
micuța ar fi rămas înțepenită acolo pân’ la pauză. Observam că elocvența marca Steve era contagioasă pentru cei din jurul lui. — Păi și ce mama naibii s-a întâmplat? întrebă el. Înfășurând cablul în jurul cârligului de susținere, mașinistul zise peste umăr, nerăbdător: Păi ne uităm chiar acu’, nu? Băieții de sus de acolo cred s-au și pus pe treabă. —Ai simțit că era ceva în neregulă cu cablul? Cum naiba să simt că era ceva în neregulă cu cablul? Bărbatul se

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
zise el. Rezolvi și cobori, da? Se întoarse către noi, cu fața lui cea palidă și grăsuță care, la auzul veștilor, se umflase ca un pește tropical gata să împroaște cu venin. Păi, hai frate, care e treaba? zise Bez nerăbdător. Despre ce e vorba? Am remarcat că toată lumea considera acest lucru ca fiind problema teatrului, nu a Visului. În mod firesc, MM și Matthew erau de față, dar întreaga responsabilitate cădea pe umerii personalului teatrului Cross. — Zice că pe cablu

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
n-am fost prea sigură, dar știam că erau cel puțin cinci-șase. Și? zise Hugo. —Păi, când l-au găsit, își făcuse trei. Dar nu mai rămăsese nici una. Au căutat peste tot. Și în apartamentul lui. —Ei și? făcu Hugo nerăbdător. Poate că și le făcuse deja pe celelalte. Violet clătina din cap. —I le-am dat abia acum câteva zile. Și am fost împreună. Aș fi știut dacă și-ar fi făcut vreuna. Oricum, era foarte atent, după cum am spus

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
Practic au venit s-o vadă aseară toate numele grele. Uite-l pe Trevor Nunn1. Toți actorii de față săriră ca arși, de parcă cineva i-ar fi atins, ca pe vite, cu un fier încins pe șale. Unde? făcu Helen, nerăbdătoare. Acolo, vorbește cu MM și cu Ben. —Ben și martie din post, spuse Helen, înțepătoare. E șmecher băiatul. Hugo își dădu ochii peste cap. Dacă prin asta vrei să zici că se bate pentru ce-i al lui, nu ți

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
să beau acum. —Lurchie! Ben pocni din deget. Lurch flutură sticla de șampanie, pe jumătate goală, pe care o avea la el și se uită în jur după niște pahare. —Păi, du-te și adu-i un pahar! zise Bez, nerăbdător. Hai! Lurch dispăru la comandă. —E mișto să-l ai pe-aproape, zisei eu, cu invidie. Se poate aranja cumva să-l împărțim? —E folositor, nu? Ben pronunța cuvintele cu o oarecare dificultate. Mi-am schimbat părerea despre starea lui

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366

de neasemuita Sara. „De fiecare dată când Bălțata îmi făcea o vizită, știam că îi voi putea povesti tatălui tău lucruri care-l vor înveseli și îi vor da încredere pentru o săptămână întreagă. La sfârșit, el însuși mă întreba, nerăbdător, dacă «joljol-ul» nu răsunase cumva cât lipsise el de acasă.“ Într-o zi, Sara sosi încărcată de vești. Mai înainte chiar de a se așeza, începu să-și debiteze povestea făcând mii de gesturi. Tocmai aflase de la un văr instalat

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
într-un oraș precum Granada, chiar și în vremuri de restriște, nu dorește să se întoarcă spre a se îngropa într-un sătuc din împrejurimile Murciei. Ne puteam închipui că astea îi cam erau gândurile, când fratele ei o scutură, nerăbdător: Copiii ăștia sunt ai tăi? Ea se rezemă de un zid, clătinându-se pe picioare, și îngăimă un „nu“, acoperit imediat de un „da“. La auzul acestor cuvinte, Juan țâșni spre mine și mă apucă de un braț. Cum aș

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
fi chiar cruțat de o parte din cheltuieli și că, dacă adversarii caută să-l urmărească, locuitorii muntelui le vor veni de hac. L-am strâns pe Harun cu putere la pieptul meu, dar el s-a desprins iute, fiind nerăbdător să vadă ce anume îi rezerva soarta. ANUL MIRESEI 914 de la hegira (2 mai 1508 20 aprilie 1509) În anul acela a fost celebrată cea dintâi dintre căsătoriile mele, dorită de unchiul meu când era pe moarte, dar și de

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
lungit pe pat, m-am întins, degetele mele au atins ușor sfeșnicul. Preț de o clipă, m-am gândit să-l sting și să adorm la rându-mi, fie ce-o fi. Dar, în clipa următoare, un zgrepțănat la ușă, nerăbdător, neprevăzut, sau pur și simplu închipuit, mi-a reamintit îndatoririle. Zgomotele de afară mi se păreau dintr-odată mai presante, mai stăruitoare. Nu mai știam cât timp petrecusem în camera aceea de coșmar. Mi-am pus din nou mâna peste

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
povesti fiilor tăi într-o zi că șeriful șchiop era prietenul tău, că a poposit în casa ta și că a fost preocupat de soarta surorii tale. Însă atunci, eu nu-mi voi mai aminti. Tremuram amândoi, el de furie nerăbdătoare, eu de teamă. Mă simțeam amenințat, căci, dat fiind că-l cunoscusem înainte de perioada lui de glorie, eram într-un fel proprietatea lui, la fel de îndrăgit, disprețuit și detestat cum fusese pentru mine vechea-mi manta albă cârpită în ziua în

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
Spune-le oamenilor tăi să nu se clintească! urlă pretinsa cerșetoare cu glas bărbătesc. Zeruali făcu întocmai. — Poruncește-le să se îndepărteze până în satul vecin! Câteva minute mai târziu, pe drumul acela de munte nu mai erau deât un cal nerăbdător, doi bărbați nemișcați și un jungher cu tăișul curb. Încet, foarte încet, începură să se miște. Atacatorul de pe drum îl ajută pe Zeruali să se ridice, apoi îl duse pe jos, departe de drum, între stânci, așa cum o fiară își

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
clădire albă, înconjurată de palmieri și de sicomori. Se află pe o mică ridicătură, chiar în partea de miazănoapte a orașului vechi, drept deasupra Nilului. Am lăsat acolo un grădinar care va fi în slujba ta. Eram cu atât mai nerăbdător să ajung la destinație. L-am întrebat pe interlocutorul meu cam pe când se putea trage nădejde că ciuma va dispărea. — Epidemiile precedente s-au isprăvit toate înainte de începutul lunii mesori. L-am rugat să repete ultimul cuvânt, pe care credeam

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
Corola-publishinghouse/Imaginative/2274_a_3599

rostogoleau. Farfurii de ceramică antice se făceau praf la contactul cu podeaua. Sala, învăluită de obicei într-o liniște de muzeu, era cuprinsă acum de un vacarm îngrozitor: zgomotul sticlei și pietrei sparte, al focurilor de armă atunci când cei mai nerăbdători trăgeau în lacătele care refuzau să cedeze răngilor. Salam observă doi bărbați bine îmbrăcați punându-se metodic pe treabă cu un echipament profesionist de tăiat sticla. Podeaua se cutremura din cauza valurilor de oameni care năvăleau în muzeu, și, ignorând această

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2274_a_3599]
punându-se metodic pe treabă cu un echipament profesionist de tăiat sticla. Podeaua se cutremura din cauza valurilor de oameni care năvăleau în muzeu, și, ignorând această primă sală de expoziție, căutau noi trofee în alte părți. Se izbeau de cei nerăbdători să iasă, cărându-și prăzile neprețuite în cărucioare, roabe și pe biciclete, ori chinuindu-se sub greutatea cutiilor de plastic sau de carton. Salam îl recunoscu pe un prieten al tatălui său ieșind cu pași mari, cu fața transpirată și

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2274_a_3599]
-ți mai aparține. Merge înainte și fără tine. Și tu trebuie să faci la fel. Trebuie să te obișnuiești cu viața pe care o duci acum, așa cum e ea. Viața noastră. Deci ăsta e motivul pentru care fusese atât de nerăbdător să o vadă închisă în camera de consultații dimineață. Și ea care credea că voia pur și simplu s-o ajute să-și înceapă ziua conform programului. Chiar îi mulțumise pentru asta! În realitate, tot ce voia era ca gunoierii

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2274_a_3599]
aceste locuri căutau un singur lucru: Biblia. Nu îi interesa Palestina sau oamenii care au locuit aici timp de milenii. Căutau Pământul Sfânt. Erau străini, bineînțeles, americani sau europeni. Veneau la Jaffa sau în Ierusalim cu capul îmbuibat de scripturi, nerăbdători să meargă pe urmele lui Avraam, să vadă mormântul lui Hristos. Tânjeau după vestigii ale israeliților antici sau ale primilor creștini. Palestinienii, antici sau moderni, erau irelevanți. Cei din noua generație, din care făcea parte și Ahmed, erau specializați în

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2274_a_3599]
mâna. —Mahmud, bine ai venit, spuse un bărbat în semn de salut. Mahmud. Abdel-Aziz tuși. Ăsta trebuie să fie. Ar fi bine să nu scap momentul și să vorbesc cu el imediat. Să am grijă, nu trebuie să par prea nerăbdător. Dar era prea târziu. Nou-venitul, îmbrăcat cu o geacă neagră de piele și cu o brățară în jurul încheieturii, îl observase deja pe Abdel-Aziz și îi surprinsese privirea. —Bine ai venit, prietene. Cauți pe cineva? Îl caut pe Mahmud. Păi, poate

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2274_a_3599]
e atât de bun sunetul? Femeia conectă încă o pereche de căști la calculator, ca să asculte și ea în același timp. Îi zâmbi cu subînțeles lui Tal. Aveți ceva înăuntru! Cum? Își schimbă imediat expresia: nu trebuia să pară prea nerăbdător. Păi, au intrat multe flori și pachete cu mâncare în casa aceea. Să spunem doar că unul din buchete face mai mult decât să arate bine. Amir își scoase căștile și puse mâna pe umărul femeii. Țineți-o tot așa

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2274_a_3599]
din Tel Aviv. Clădirea în sine nu avea nimic deosebit, aceeași tencuială albă de beton. Trecură printr-un fel de tunel, pe sub șirurile de cutii poștale din metal și găsiră intrarea și interfonul. Uri apasă pe 72. Nu răspunse nimeni. Nerăbdătoare, Maggie îl dădu la o parte pe Uri și apăsă butonul mai mult timp. Tot nimic. Încearcă din nou la telefon. —A fost pe căsuța vocală toată după-amiaza. —Și ești sigur că ăsta e apartamentul? Sunt sigur. Maggie începu să

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2274_a_3599]
intifadei, s-a revigorat imediat ce s-au întors turiștii în Vechiul Oraș. Meritul pentru acest lucru a fost atribuit discuțiilor de la sediul guvernului: chiar și simpla eventualitate a păcii a fost suficientă pentru a aduce vizitatorii înapoi, fie aceștia creștini nerăbdători să pășească pe Via Dolorosa, musulmani dornici să se roage la Domul de pe Stâncă sau evrei tânjind să înghesuie un bilețel adresat lui Dumnezeu între crăpăturile Zidului de Vest. O luară la stânga, intrând într-o măcelărie. Lui Maggie îi veni

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2274_a_3599]
multe ori. Am fost aproape șterși de pe fața pământului. De asta avem nevoie de Israel, a zis. „Uri, după toate lucrurile prin care am trecut, avem nevoie de un loc al nostru.“ Asta a spus. Ceva anume, se gândea Maggie nerăbdătoare, depunând eforturi pentru a rămâne fidelă propriei reguli: știa că uneori e bine să lase pur și simplu oamenii să vorbească, să lase frazele să curgă până când ieșeau la iveală cuvintele esențiale. Mi-a povestit despre părinții lui, cum a

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2274_a_3599]
punându-i un deget pe buze. Însă înainte ca ea să scoată un cuvânt, gurile lor se întâlniseră deja. Sărutul lui fu tandru la început, cum fusese și noaptea trecută, dar asta nu dură mult. Se transformă curând într-unul nerăbdător, impulsionat parcă de un curent electric ce venea dinspre ea. Îl sărută cu nesaț, buzele și limba ei căutându-i cu disperare gura. Ferocitatea dorinței ei o surprinse, dar nu putea face nimic să o oprească. Fusese zăvorâtă atâta vreme

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2274_a_3599]
Maggie păși în lift și, numai în momentul în care ușile se închiseră, își dădu seama. Bineînțeles. Asta voise să spună Shimon Guttman. Ticălosul ăla bătrân și viclean! Cum putuse să nu-și dea seama până acum? Haide, haide, spuse, nerăbdătoare să se întoarcă și să-l trezească pe Uri. Se uită în sus, la cifrele luminoase, numărând etajele. Șapte, opt, nouă. Ieși încet din lift, pentru eventualitatea în care umbra ei, bărbatul sau bărbații care o urmăreau Dumnezeu știe de când

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2274_a_3599]