4,367 matches
-
sfera umană. Așa mut, abdicând față-n față cu iarna, autorul pare să intoneze un cântec de lebădă. Pare a fi totodată mărturisirea sinceră a unui artist care a ajuns la înțelegerea umilă a nevolniciei artei sale față cu această ninsoare fabuloasă. Foaia albă este un pandant al zăpezilor de altădată. Creionul bont n-a putut birui, nici de data asta, candoarea inepuizabilă a poveștilor. Corneliu Traian Atanasiu Noapte geroasă - țârâitul greierului în dosul sobei O fi el greierul kigo de
COMENTARII LA POEME by Maria Tirenescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83883_a_85208]
-
același timp, un proces verbal de evenimente. 3. În cazul calamităților naturale Calamitățile naturale sunt fenomene naturale care, prin amplitudinea și urmările lor, provoacă pagube materiale uriașe, cât și multe pierderi de vieți umane. Acestea pot fi cutremure, incendii, inundații, ninsori abundente, alunecări de teren, avalanșe etc. În aceste situații agentul de pază trebuie să ia următoarele măsuri: să și salveze propria viață; după încetarea calamității să ia măsuri de salvare a persoanelor, bunurilor și valorilor păzite; să anunțe, după caz
Îndrumatul societăților specializate în pază și protecție by Ioan CIOCHINĂ-BARBU, Dorian Marian () [Corola-publishinghouse/Administrative/1224_a_2366]
-
o cenușă albă care scălda proprietatea abandonată Într-o lumină aproape sepulcrală. Se vedeau urme de pași În stratul de cenușă care acoperea terenul de tenis, de parcă un jucător singuratic și-ar fi așteptat În zadar adversarul după o scurtă ninsoare. De-a lungul fațadei dinspre mare a casei se Întindea o terasă de marmură, acum presărată cu țigle și bucăți de lemn ars căzute din fronton. Printre scaunele răsturnate și mesele cu postament Înfloreau netulburate flori În ghivece. Lipită de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1875_a_3200]
-
spune el, privindu-ne pe rând cu atenție. Mă îndrept mirată spre fereastră. îmi amintesc că mai devreme, când am venit la Eduard, era o vreme frumoasă, cu un soare nefiresc de cald. Bătea ușor vântul, dar nici urmă de ninsoare. Acum, însă, spre surprinderea mea, văd o natură dezlăn țuită afară: copaci înfiorându-se deznădăjduiți sub un bici ho hotitor, fulgi azvârliți care-ncotro din niște pumni nevăzuți de gheață, oameni contorsionați spasmodic de viscol, ca niște copaci dezrădăcinați. Și
Emoţia by Mirela Stănciulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1358_a_2734]
-
oglindă și studiindu-se cu atenție, încercând să descopere în trăsăturile femeii pe care o contempla ceva, oricât de puțin, din fata care fusese. Zări pentru o clipă o siluetă subțire, în canadiană neagră, care se hârjonise cu colega ei în ninsoare, trăgând cu coada ochiu lui la o făptură neclară care se mișca în depărtare și aruncân du-se apoi în zăpadă, cu ochii închiși, declarându-și fericirea și jurându-și că nu va uita niciodată acea zi. Probabil că jură
Emoţia by Mirela Stănciulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1358_a_2734]
-
o bucată de drum. Coborî din taxi pășind prin noroi cu teamă și dezgust, simțind câte un fior pe șira spinării ori de câte ori stropi murdari o atingeau pe haine și pe cizme. Nu-i plăceau ploile, așa cum nu-i plăceau nici ninsorile care acopereau totul de nu mai știai unde te afli. O înspăimânta ideea că nu mai vede pe unde merge sau nu mai știe unde este, că niște banale străzi devin dintr-odată niște posibile tuneluri spre alte lumi, obscure
Emoţia by Mirela Stănciulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1358_a_2734]
-
de ele cu pri virea, să fie năpădită de imensitatea muntelui sau a mării, putea trăi cu ele comprimate pe o hartă. Totuși, asta nu o fă cuse fericită. De ce fusese, oare, atât de fericită în ziua când alergase prin ninsoare și se aruncase în zăpadă? Ar fi vrut, prin întâlnirea cu Georgiana, să capteze ceva din ființa ei de adolescentă, ființa aceea repudiată timp de aproape douăzeci de ani. Ar fi vrut să o roage pe Georgiana să-i vorbească
Emoţia by Mirela Stănciulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1358_a_2734]
-
jeep-ul, dând roată prin zăpada din curtea de la Sans-Souci și recuperându-l din mers pe nesăbuitul care pleca de la o asemenea ocazie aleasă. La o vreme, intră în București și îl depuse în Piața Palatului Regal, sub o deasă ninsoare, abandonându-l, așa cum îi ceruse Vladimir, în apropierea marelui hotel Athenée Palace... Hăt mai târziu, același, șoferul ce se hrentuise prin nămeți cu mașina, a fost primul care avea să-l găsească, la întoarcere, pe sub cețurile nopții, în camera lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
de tare, de-i erau ude membrele descărnate, pielea pământie de pe ele și murdăria veche a cămășoiului, pe care, probabil, într-un acces de fierbințeală, îl lepădase de pe umeri-i slabi, îmbrăcându-l pe dos. Estimp, în noaptea potopită de ninsoare, bătuse de orele zece, până Vladimir înțelese, încet-încetișor, că ferestrele oarbe și întunecate, de dincolo de împrejmuirile de țiplă și de garduri făcute din pereți de iută importată, constituiau semnul renovării din temelii a edificiului, recomandând o altă locație de hotel
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
a aflat niciodată cum ajunsese el, personal, în asemenea hal de deteriorare și nici cum de toate hotelurile, în respectiva noapte, au fost atât de aglomerate. Într-o piață, în care se oprise, după ce o luase la nimereală, scrutând prin ninsoarea deasă a nopții, cu maleta-diplomat subsuoară, mereu adunată cu mâinile-amândouă, îi venea să plângă de necaz, precum copiilor care-și pierduseră mănușile, de usturimea degetelor înghețate. Salvarea providențială se apropia prin ninsoare, sub forma unui taximetrist clandestin, care opri mașina
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
oprise, după ce o luase la nimereală, scrutând prin ninsoarea deasă a nopții, cu maleta-diplomat subsuoară, mereu adunată cu mâinile-amândouă, îi venea să plângă de necaz, precum copiilor care-și pierduseră mănușile, de usturimea degetelor înghețate. Salvarea providențială se apropia prin ninsoare, sub forma unui taximetrist clandestin, care opri mașina chiar în dreptul necazului și disperării lui: Domnule, doriți un loc la un hotel, asta e sigur. Deci, stimate domnule, vă rog să veniți cu mine! Dintr-o ancestrală precauție de provincial și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
e sigur. Deci, stimate domnule, vă rog să veniți cu mine! Dintr-o ancestrală precauție de provincial și de bețiv, Vladimir încercă să rețină numărul mașinii și figura-i comună de șmenar de pe Dâmbovița. Însă taximetristul clandestin îl zori prin ninsoarea care nu mai contenea în noapte: Haideți, urcați, domnule Ferdinand! Pe mine mă cheamă Vladimir și nu Ferdinand, dacă vrei să știi. Și nu ne cunoaștem, se formaliză el, acru și prost dispus. Taximetristul clandestin își îndreptă gulerul vestonului de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
are frigiderul! În adevăr, refrigeratorul cel scos din priză era doldora de carafe care-i făceau cu ochiul. Își luă o sticlă pătrată de whisky, coborî scara de marmură, ieșind printr-o ușă laterală de exterior în noaptea plină de ninsoare. Fu surprins, să constate, afară, că fulgii se răriseră simțitor și că se afla în plină Câmpie a Bărăganului. Alte clădiri nu mai erau, hotelul Palace-Afrodita găsindu-se pe liziera deșertului Bucureștilor. În afară de vuietul îndepărtat, de mare oraș, al Capitalei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
picioare și ridicându-se de plecare... Lunile următoare au fost bântuite mereu de știri și de vești contradictorii despre plecarea pelerinilor în noaptea aceea. Tot ce se mai știa era că tandemul pornit către miazăzi nu se lăsase descurajat de ninsoarea deasă, care, vânturată violent de crivățul nordului, le acoperea de îndată urmele pașilor. Prin zăpada tot mai adâncă a troienelor acumulate de luna lui făurar, de pe bulevardul care duce la bariera de sud a orașului, potrivit unei Hărți a Raiului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
fu capturat din goana jeepului: Anibal deschise portiera, îl culese pe taică-său din zăpadă și înșfăcându-l de după cap, ca pe un cățeluș, îl aburcă pe bancheta din spate. Jeepul rulă încă vreo câteva zeci de metri, stopând în ninsoare și viră către miazănoapte, luând-o îndărăt pe drumul de întoarcere spre orașul care adormea sub zăpadă. Anibal încetini, oprind lângă solitarul pelerin, care, venindu-i din față, din nord, dinspre miazănoapte, continua să înoate prin troiene, în direcția nisipurilor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
permise răgazul de recuperare a forțelor. Eșuă în penibila căutare a unui adăpost temporar, undeva, în spatele zidului apărut în cale. Obstacolul acelui zid se contura în întunericul lăptos, revărsat de o Lună nevăzută, care se ghicea prin noapte și prin ninsoare. Se deplasă, clătinându-se, către profilul întunecat, al unei porți de grilaj, sugerând o copcă zugrăvită pe bezna congelată a nopții. Poarta rămăsese întredeschisă în omăt, după pasajul unui necunoscut care intrase ori ieșise, pe acolo, ceva mai devreme. O
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
cu Măslina! socoti că, lângă culcușul ei, nimerise, ca și în alte rânduri, vreunul dintre boschetarii beți-mangă, copleșiți de pofte de mascul, care o căutau, cu tandrețe de buturugi, pentru niște scopuri din acelea. Se mișcă, plină de frig sub ninsoare, simțind o greață nesfârșită de vremea aspră a nopții. Își urni trupul strâmb și deșirat mai aproape de insul ce sforăia încă de la uvertura aterizării sale și, descheindu-și paltonul murdar, îl încolăci, strângându-l la pieptul ei, ca o scândură
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
cioturi retezate, minuscule căciulițe flutură jalnic în bătaia vântului asemeni unor frunze albe pătate cu lacrimi rubinii. De-o bucată din ceea ce fusese trupușorul unui nou-născut spânzură un capăt de cămășuță înnegrită de funinginea ce cade peste ei asemeni unei ninsori venite din iad. Nepregătit pentru astfel de priveliști terifiante nici măcar după grozăviile frontului, Marius încremenește sub impactul unei slăbiciuni puternice, vecină cu leșinul. O transpirație rece îi invadează subit fruntea. Cu mișcările nesigure ale unui orb pipăie aerul după un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
Este și asta o modalitate prin care poți uita ceea ce ai făcut. De undeva, lătratul scurt a unei mitraliere alungă cu răutate tăcerea înfășurată deasupra orașului. Fără să riște nici o mișcare în plus, mișcă iute degetele pentru a alunga amorțeala. Ninsoarea se întețește și aproape că nu mai vede nimic în ciuda faptului că analizează zona cu foarte mare atenție. Brusc, în centrul obiectivului prinde ceva mișcare, chiar lângă biserica masivă ce se detașează ca o uriașă pată neagră în fulguiala deasă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
se întrevadă cărămida veche, de culoare pronunțat gălbuie. Pe zidul de la intrare cineva pictase cu vopsea roșie: "ROMÂNI! ENGLEZII V-AU VÂNDUT RUȘILOR! DE CE MAI LUPTAȚI?". Cu pași ușori, de pisică, pătrunde în locuința bombardată odată cu o pală înfiorată de ninsoare. Ascultă cu atenție. Liniștea este deplină, mai profundă decât a unui cavou în miez de noapte. Privirea lui întâlnește doar ziduri crăpate și goliciunea tristă a unei case părăsite. Prin spărtura din acoperiș, razele lunii cad oblic peste cadavrul unui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
păcate. Cu gesturi lente, se încheie la nasturii mantalei lungi și, înainte să iasă, își aruncă automatul pe umăr. Afară, pentru câteva clipe, privește cerul negru ca smoala. Luna se vede clar pe boltă, apatică, cu o nuanță verzuie, bolnăvicioasă. Ninsoarea încetase și gerul puternic al nopții începe să se facă simțit. Un vânt tăios spulberă troienele ca să le ducă, dezordonat, în altă parte. Își ridică gulerul și învăluit în aburii propriei lui respirații, pornește fără grabă. Pe albul metalic al
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
și organizat, puțini sunt cei care încearcă, inutil, o rezistență. Artileriștii cad rând pe rând. Doi sau trei dispar în pădure, dar nimeresc exact în fața oamenilor lui Mâțu care-i anihilează rapid. Cât durase totul? Exact 12 minute. Încet, încet, ninsoarea se potolește. Ieșită dintre nori, luna luminează cu raze reci corpurile a douăzeci și trei germani și doi români așa cum fuseseră surprinse de coasa morții. Aflate departe, familiile lor habar nu au că fratele, soțul sau copilul lor murise într-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
cu oile la munte și niciodată semnele nu au înșelat. Cam la vremea sorocită de Florea, prin fantele crestelor se vede cum pe cer încep să alerge într-o goană nebună norii de furtună. În bezna și mai groasă datorită ninsorii transformată într-un viscol zdravăn ce poartă aiurea crengile căzute din copaci, Marius arată mecanicilor niște adăposturi unde pot sta până trece vijelia. Intră și el în unul dintre ele, plasat exact la câțiva metri de hăul abrupt. Un foc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
țara lui. - Și noi suntem În țara noastră, dar nu e același lucru. - Mare popor, domnule Pavel. Iar el era un om deosebit. A plecat ca să-și urmeze fiica. Dacă erau vremuri normale ar fi rămas aici. Afară Începu o ninsoare Înceată. Se Încheia a doua zi a noului an; profesoara - căzuse amurgul - Își luă rămas bun de la noi. Conducînd-o pînă la poartă, rosti: - Și totuși țin la dumneavoastră. Poate vă iubesc. Vru să Întîrzie la mine, dar nu avu curajul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1888_a_3213]
-
59 lei. METEO Perioada 19-25 noiembrie În prima parte a intervalului vremea va fi rece și schimbătoare. Sâmbătă, cerul va fi parțial noros, apoi va deveni mai mult senin. Luni, se va înnora și sunt posibile precipitații sub formă de ninsoare. Vântul va sufla slab până la moderat, cu intensificări din sector nord-vestic și vestic. Temperaturile maxime se vor încadra între 1 și 2°C, iar cele minime, între -4 și -2°C. În partea a doua, vremea va deveni în general
Agenda2005-47-05-stiri () [Corola-journal/Journalistic/284407_a_285736]