4,526 matches
-
reflexul arcuit al podului de piatră. Rămân locului și cuget la covârșitoarea importanță a existenței. Numai când zilele se arată cenușii, stau acasă, să-mi măsor singurătatea. Pornesc, apoi, fără destinație hotărâtă și discut, pe drum, cu ghetele stropite de noroi. Mă opresc la vreo răspântie, cu ochii țintiți pe caimacul noroios, împroșcat de un vehicul pe manșeta pantalonului. Azvârl printre dinți apa adunată sub limbă în chipul hâd al unei dezolări catastrofale: în craniul bine conturat de rumegușul cenușiu al
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2305_a_3630]
-
se Însoare și și-au păstrat castitatea din principiu. Autorul se stinge stând ridicat În pat, Între cearșafuri apretate și perne Înfoiate, slujit de trei servitori și două surori medicale de profesie care fac cu rândul, În timp ce tinerii mor În noroiul din Țara Nimănui, În tranșee mizere, pe tărgi zgâlțâite sau În paturile spitalelor de campanie, printre gemetele camarazilor răniți. Dar, dintre cei alcătuiesc micul grup de ajutoare ale autorului, numai Burgess Noakes știe ce Înseamnă moartea pe frontul de vest
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
alamă la cap și apa o să curgă toată ziua și toată noaptea, o să-ți curgă prin corpul ăsta alb și frumos până la picioarele albe și frumoase, până or să ți se Înverzească, și sărmanele tale zdrențe ude și pline de noroi or să atârne din tavan, pentru ca prietenii să te recunoască; pic, pic, pic! Dar nu vei mai avea prieteni...“ Imaginea cadavrului gol al bietei fete era o transpoziție remarcabilă a nudului ca beau idéal Într-un fel de memento mori
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
odată cu el, mai bătrân, a început să-i producă mai multe griji decât situația militară de pe frontul de est, acolo unde marșul până atunci de neoprit al regimentelor noastre de tancuri se împotmolise cu puțin înainte de Moscova, mai întâi în noroi, apoi în zăpadă și gheață. „Taica Gerul“ a salvat Rusia. Și ce anume m-a ajutat la nevoie? Între timp, țelul tuturor dorințelor avea un nume. Trăiam chinurile primei iubiri, pe care nu o poate depăși nici un acces ulterior de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
aibă gust datorită boabelor de cafea adevărată. În orice caz, din cănile mari vine miros de cafea adevărată. Drumul până acolo și înapoi îmi înjumătățește timpul pentru micul meu dejun și puținele minute care mai rămân le folosesc ca să scot noroiul uscat rămas de ieri din țoalele de instrucție și să le perii, așa că, în repetate rânduri, sar în ochi la apelul de dimineață și trebuie să fac exerciții de pedeapsă: pas alergător cu echipamentul de campanie și masca de gaze
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
a Împlinit cele cuvenite și apoi a pus urechea la pământ. A auzit deslușit pașii tuturor bărbaților de pe lume și neîntârziat i-a cunoscut și pe ai furului. Pașii Îndepărtați ai lotrului străbăteau un oraș de dincolo de zare: unul cu noroaie și mansarde, dar fără perne de lemn și turnuri de porțelan, pe care Îl luau cu asalt deșerturi cu pășuni și cu ape Întunecate. Orașul se ascundea În Apus, peste potop de apusuri. Pentru a răzbi acolo, Tai An nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
-
pași de trapă, dar picioarele i se mișcau și mai Încet, cu stângăcie. Iar acum, În sfârșit, Norman văzu ceva care Învolbura sedimentul mâlos din spatele ei, În Întunericul de dincolo de lumini. Era ceva ca o tornadă, ca un vârtej de noroi. Nu putu să vadă ce era În mijlocul norului, dar Îi simțea forța interioară. — Aproape... Nor... Beth se Împiedică și căzu. Norul Învolburat se apropia de ea. AM SĂ VĂ OMOR ACUM. Beth se ridică În picioare, privi Înapoi și văzu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2313_a_3638]
-
de sub cupolă. Era ca și cum ar fi condus o mașină. Nu era mare lucru. Se deplasă Într-un arc lin, de la DH-7 spre DH-8. Se afla la șase metri Înălțime față de fundul oceanului, Îndeajuns de sus pentru ca elicele să nu stârnească noroiul. Mai avea șaptesprezece minute. La o viteză de ascensiune maximă de doi metri pe secundă - făcea calculele mintal, rapid și fără efort - avea să ajungă la suprafață În maximum două minute și jumătate. Timp berechet. Aduse submarinul aproape de DH-8. Reflectoarele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2313_a_3638]
-
o prindă, Norman alunecă și căzu pe fundul oceanului. „Atențiune! Șase minute și numărătoarea continuă“ — Grăbește-te, Norman! Șase minute! — La naiba, am auzit! Norman se ridică În picioare și se urcă din nou, dar acum costumul se murdărise de noroi și mănușile Îi deveniseră alunecoase. Harry număra: — Cinci-douăzeci și nouă... cinci-douăzeci și opt... cinci-douăzeci și șapte... Norman o apucă pe Beth de braț, dar o scăpă iarăși. — Dă-o naibii, Norman! Prinde-o bine! — Încerc! — Uite, apuc-o acum. „Atenție
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2313_a_3638]
-
geamăt și imaginea se mișcă. Țipătul fetei și al doilea zgomot înfundat. Oligofrenul triumfător, lovind cu ciocanul. Țipete, voci, trupul care se rotește ușor și se prăbușește cu fața în jos lăsând la iveală o gaură în craniu, plină de noroi roșiatic. Ciocanul ținut de mîna noduroasă care mai izbește odată cu putere. Imaginea se schimbă: sirene, ambulanța și oameni în halate împingînd în fugă targa pe marginea căreia se bălăngăne ca pe o undiță o pungă de perfuzie. „-Agresorul-continuă frumoasa prezentatoare
CELSIUS: 41,1˚. In: Celsius : 41.1 by Victor Cojocaru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/464_a_721]
-
-De ce minți?”-strigă ea și de ascuțimea sa necruțătoare nu pot scăpa nici acoperindu-mi urechile. Ea vine din lăuntru. „-Fiece gest și cuvînt, fiecare celulă ți-e impregnată de porcăria pe care ai făcut-o. Ai împroșcat cu noroi în tine și în cei iubiți. Ți-a făcut plăcere să chinuiești și-n delirul perversiunii tale, te-ai strivit. Pînă și lucrurile pe care le-ai atins s-au destrămat cuprinse de gangrenă. Caută mai bine!” Îngenunchez și îmi
CELSIUS: 41,1˚. In: Celsius : 41.1 by Victor Cojocaru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/464_a_721]
-
cerul plânge că mi-a murit iubirea Și viața mi este plânsă și trupul mi-e străin Departe în vecie e-un chip ce-a dus gândirea Din prea multă iubire un înger e hain. Privește cum mă zbat prin noroaie și furtuni Și-n nopți de grea durere sunt condamnat să rabd, Corola de iubire în patul meu de ASTRE și genuni E o taină arsă-n zile de un APUS prea cald. Când voi muri, nu știu, se pare
BRAŢELE CERULUI by Marina Costea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/458_a_1438]
-
ploi. 19-08-2000, 1925 h ALBIA DE NOPTE Am trăit prin viața unui asfințit de sânge, M-am răsfirat în bezna uitată de văpae Cu trupul alb de șoapte pe-o flacără ce plânge Și-un zâmbet adunat prin zgura de noroaie. Și-n frământări iscate în cruzime Am scris cu mâna dreaptă pe trupuri fără glas Și-n umbrele de AER, destinul ars de spume Mă însoțea prin așteptarea aceluiaș POPA’S, Și-n ceața veșniciei, mă alina ușor, Uitării să
BRAŢELE CERULUI by Marina Costea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/458_a_1438]
-
când apăream eu. Nu eram îmbrăcată în vreun costum de camuflaj, nu aveam petrecută peste piept nici o cartușieră și nici nu eram dotată cu vreo înfricoșătoare armă automată, iar în buzunar nu aveam nici o grenadă. N-aveam fața dată cu noroi. (Deși, dacă stau să mă gândesc, se poate să fi fost murdară. În perioada asta îngrozitoare băile mi-au ieșit completamente din program.) Dar mă simțeam puternică de parcă aș fi avut toate astea și eram tratată cu tot atâta teamă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
-
În mare același principiu, numai că-l spune mai frumos, atît de frumos Încît nici nu se mai distinge, iar cînd scriu „În mare” mă gîndesc chiar la mare, la apa clipocitoare a colectivității, cînd nu este de-a binelea noroiul În care-i recomandabil să stea o persoană dacă nu-i distinctă. Totuși, și aici apare uriașa deosebire, fiind exact situația inversă, individul dobîndește prioritate În societatea modernă din clipa-n care-a reușit să sară din magma mulțimii, din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
decît raza vizuală, auzeam vîjÎind sulițele, bardele, pietrele, urlete, groaznic zăngănit de fiare, ca fiarele se-ncordau barbarii, n-aveau nici o șansă, cu toate că exact asta a fost șansa lor, planuri apropiate, sînge, bufnete, tăieturi, scuturi, chirăieli, Încrucișări de metale, scîntei, noroi, acțiune, parc-aș fi fost acolo, chiar În mijlocul ororii, asurzit, transpiram, dădeam din mîini, mă apăram, loveam, vedeam capete zburînd ca să fie răzbunat solul, săgeți și alte obiecte de luptă treceau pe deasupra mea de la dreapta la stînga și invers, Încleștare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
bătălia de la Stalingrad. Mă opresc asupra unei singure scene: la un moment dat, luptele se dădeau În stradă, pentru fiecare casă, balcon, felinar, cu nemți și ruși Înnegriți de fum și Încordare, răniți, turbați, plini de sus pînă jos de noroi, sînge și praf de pușcă, și, deodată, dintr-o tranșee bine Întreținută răsare un ofițer impecabil, cu dungă, cu uniforma și căciula proaspăt scrobite și-un steag alb În mînă. Armata a nu știu cîta română capitula. În vreme ce ăilalți se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
și Lili Își imaginează pe rînd felul cum vor muri. Singura care se răzgîndește și nu mai vrea să participe la joc e Lili, care, două secvențe mai departe, se Îmbracă cu o imaculată rochie albă, dă drumul broscuțelor În noroi Începuse să plouă și-și trage un glonț În gură. Death. În cea mai nobilă tradiție americană a dramei, În final, visul despre plecarea-n Arizona se spulberă, Depp intră În magazinul părăsit definitiv de unchiul său și adoarme. „Înainte de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
ieșim vîjÎind În aerul din spatele cinematografului Gloria cu iubita perturbată de dramă pe brațe. Era În 1980. Patru ani mai tîrziu, crezîndu-ne recuperați, ne-am dus la Ciuleandra și-am țipat de fericire și la Rebreanu, țăranii dansau ciuleandra-n noroi din start cu lanțuri printre degetele de la picioare dîrji, cu boneta de oaie așezată pe-un ochi, eram stagiari, era tragic, un pensionar ne-a somat să părăsim cinematograful, și-am rîs cu lacrimi pînă i-a căzut unui sătean
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
Cred. — Ești sigur? — Da, sînt sigur. Denton conduse mașina pînă la adresa de pe South Duquesne - alt coteț acoperit cu carton și catran. Un Mercury mov trona pe alee - o hardughie tipică de cioroi, dotată cu ornamente pentru aripi și apărătoare de noroi. Pe o plăcuță montată pe capotă scria „Păgînii mov“. De tavanul verandei atîrna o combinație de sac de box cu minge de antrenament. Jack spuse: — Ăsta e luptătorul tău de semimijlocie. Denton zîmbi. Jack urcă scările și apăsă butonul soneriei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2036_a_3361]
-
mîinile În șolduri. Billy reveni, Însoțit de un individ mătăhălos. Musculosul Își prezentă marfa: flacoane cu pastile și o pungă transparentă, cu iarbă. Jack sprintă spre stradă. LÎngă bordură era tras un Buick sedan cu numerele de Înmatriculare mînjite cu noroi și În față, și În spate. Portierele Încuiate: ori spargi un geam, ori te-ntorci acasă cu mîna goală. Jack sparse geamul din partea șoferului. Pe scaunul din față cioburi și un singur plic de hîrtie cerată. Îl Înhăță și alergă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2036_a_3361]
-
care Jack ținea pistolul Începu să tremure. — Sid Hudgens, Patchett și Fleur-de-Lis. Ai de ales Între mine și Bud White, iar eu pot fi cumpărat. Lynn stinse flacăra și coborî canistra. — Și cu Lamar cum rămîne? Hinton: tîrÎndu-se prin noroi și scuipînd sînge. Jack coborî arma. — O să rămînă În viață. Și apoi el a tras primul În mine, așa că sîntem chit. — Nu a tras el În tine. Pierce... Pur și simplu știu că nu el a tras. — Atunci cine? Nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2036_a_3361]
-
fi priceput niciodată pe deplin și care, așa cum este, nu numai că se arată diferit unuia și altuia, ci și în funcție de eroare. De parcă numai trăind eroarea omul ar fi în stare să desprindă din adâncul puțului, cu mâinile mânjite de noroi, o licărire să-i arate drumul. Adică până la urmă tot despre lumină e vorba? Iar lumina asta este aceeași sau trebuie să fie aceeași pentru toți? Cum ai mai putea atunci să-ți cunoști condiția și să afli de cât
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
murmurând câteva vorbe ininteligibile, poate în ungurește. N-au mai vorbit, cât și-a băut cafeaua. Apoi reîncepu să-i povestească, dar Andrei Vlădescu nu se mai gândea deloc la ce-i spune, își privea pantofii pe care stropii de noroi se uscau. Podeaua era acoperită de preșuri țesute din cârpe și zdrențe. S-au auzit ciocănituri în ușă. Ea a tăcut la jumătatea unui cuvânt, și-a plimbat privirile-i speriate de la ușă la el și înapoi. Nu s-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
de minute. Își petrecu timpul consumând două pachete de Revel și un Curly-Wurls în sala de așteptare a autogării. Călătoria cu autobuzul a durat mai mult de o oră și aproape jumătate din acest timp în vehiculul obosit, care împroșca noroi și îl ducea pe drumuri tot mai întunecate, mai înguste, mai sălbatice și mai întortocheate, Michael era singurul pasager. Când a coborât din autobuz se afla încă, după socotelile lui, la circa zece, doisprezece kilometri de destinație. Singurele zgomote erau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]