16,610 matches
-
și acționă o tastă, care declanșa un șir întreg de evenimente: o alarmă începu să sune, McCann sosi în fugă, iar nava se opri din zbor. La câțiva pași de Grosvenor, McCann începu să discute cu Kent. - Da, domnule director, oțel, nu doar minereu de fier! Avem un detector capabil să discearnă deosebirile de acest fel. S-ar putea să fie vorba de o așezare îngropată - sau ascunsă - în mâlurile junglei. - Vom afla în câteva zile, spuse Kent, pe un ton
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85130_a_85917]
-
apoi se opriră din nou. Grosvenor se întoarse de la tabloul de comandă, unde meșterise ceva, și se așeză lângă McCann. - Ce-ai făcut? îl întrebă acesta, perplex. - După cum ai văzut, atacatorii se propulsau cu ajutorul unor magneți orientați spre pereții de oțel. Le-am opus un câmp antimagnetic. Procedeul nu e nou, dar în cazul de față e vorba de un proces termic simplu, asemănător celui care are loc în corpul fiecăruia dintre noi, când reținem căldura din afară. Acum, vor trebui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85130_a_85917]
-
zâmbetul doamnei Livezeanu, care era întotdeauna de părere opusă cu a consortului, continuă: — Va rezista măcar atâta vreme cât va ține Statuia Libertății din New York, a cărei... la care tot el a lucrat partea metalică. Domnul Gustave Eiffel e un geniu al oțelului, știe toată lumea. E drept că afacerea cu canalul Panama, atât de exagerată de gazete, chiar și la noi, a știrbit puțin din faima domnului inginer. A trecut totuși de mult vremea când un scriitor fără mari cărți, cum este deocamdată
Viața începe vineri by Ioana Pârvulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/586_a_1309]
-
din ce în ce mai iritat de propriile-i reacții. Tânăra continuă repezit: - Și dacă stăm să ne gândim, e uluitor că un polițist a încercat ușa și că alarma n-a funcționat. Mișcă mâna în care scânteia un obiect de metal, strălucitor ca oțelul în soarele amiezii. Nu era nici urmă de smerenie în glasul ei, nimic care să sugereze scuzele când spuse: - Vă rog să rămâneți acolo unde sunteți, domnule, până când îl chem pe tata. În meseria noastră, cu răspunderile pe care le
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85067_a_85854]
-
tânăr. Îl năpădi gândul înfricoșător că oamenii care voiau să mânjească, în chip atât de josnic, personalitatea Maiestății sale imperiale n-ar șovăi câtuși de puțin să-l rănească fizic pe Fara Clark. Tânărul reluă cu un glas ca de oțel: - Noi nu pretindem că ceea ce ai văzut se petrece chiar în clipa asta în Palat. Ar fi o coincidență prea mare. Secvența a fost înregistrată acum două zile. Femeia este Împărăteasa. Omul a cărui moarte a ordonat-o ea este
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85067_a_85854]
-
drumul înainte: - A refuzat să mă ajute, de față cu tot satul. E un băiat rău, e tare rău. - Da, zise Creel cu amărăciune. E rău. Sunt sigură că nici nu-ți dai seama cât de rău e. Rece ca oțelul, dar fără tăria ori soliditatea acestuia. I-a trebuit multă vreme să ajungă așa, dar și acum mă urăște pentru că mult timp te-am susținut, deși știam că greșești. - Ce mai e și asta, zise surprins Fara și adăugă cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85067_a_85854]
-
era tare ca piatra. Răceala lui de gheață îi pătrundea prin tălpi, străbătându-i parcă și măduva spinării. Privea înmărmurit sinistrul oraș Shardl. Îl cuprinse deodată o ură atât de puternică încât parcă simțea gheața dinlăuntru! său prefăcându-se în oțel. - Hai, mișcă-te mai repede, auzi el, și un baston îl înțepă în umăr. Unul dintre soldații care conduceau debarcarea lungului șir de bărbați încărunțiți urmă aceste îndemnuri și glasul suna straniu de sec în aerul acela rarefiat. Cayle nici măcar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85067_a_85854]
-
o dată acest proces pe teleecran. Acum însă era altceva, întrucât se afla la fața locului. În primul rând putea vedea mai bine mărimea clădirii. Se înălța spre cer, cam la vreo cinci sute de metri, compactă, prin construcția ei din oțel aliat și plastic, având aceeași lățime și lungime cât și înălțimea. Firește că trebuia să fie mare. Inginerii prevăzuseră niște goluri supradimensionate între diversele camere energetice. În interior, spațiul efectiv de locuit era destul de mic. Îi luă cam vreun ceas
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85067_a_85854]
-
mijloc l-îmflă, pân la vârf de brazi îl urcă, Ca pe-un lemn el îl trântește, pân copaci trupul i-ncurcă, (320) Și-n genunchi apoi l-îndoae ca pe-un vreascur ce îl frânge, I se îmflă mușchii vineți de oțel pe când îl strânge Și lovit, pierzând simțirea, smeul ca o muscă moare, Ce lovită este iarna de-o scîntee de ninsoare. - Să-mi rămâi cu bine fată, eu mă duc să cat acum (325) Cele două sori a tale... Se
Opere 06 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295584_a_296913]
-
pe buză 515Ei șoptesc... ș-ar spune multe și nu știu de und-să-nceapă Căci pe rând și-astupă gura, când și gura se adapă; El o simte-n a lui brațe tânără, rotundă, tare Și ea tremură ca varga de oțel de-a lui strânsoare. Își ascunde fața roșă de iubire și sfială, 520Ochii-n lacrimi îi ascunde-n părul moale de peteală... Și adorm. Somn greu îi varsă plumb în vinele - ostenite. Frații lui când văd cât doarme, ei se pun
Opere 06 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295584_a_296913]
-
s-o-ntrerupă 140Vuiri, murmure, s-o oprească n-o pot. O umbră sboară, pân se vede după Atâta mers, c-aude svon de clopot; Atunci văzu în zarea lui palatul În care - nchise fata-i Împăratul. 145În ziduri de oțel lucea castelu-i Cu streșini de - aur și cu turnuri nalte Și scris pe muri-i, minunat în felu-i, Făptură grea a meșterelor dalte. În mari grădine i se arătă lui 150Isvorul viu ce cade, vrând să salte. El se mira
Opere 06 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295584_a_296913]
-
înnalt, Mi-a căzut de-a curmezișul De îi spânzură frunzișul, Punte lungă de-un copac Peste-o liniște de lac; Punte lungă, punte mare De mi-o poți trece călare. Ștefan Vodă tinerel Trece puntea singurel, Cu pieptarul de oțel, Cu cușma neagră de miel, Drag i-e codrului de el. Cum venea la vânătoare Purta arcul pe spinare, Cu lungi plete pân- pe spate Dar la frunte retezate, Copilaș în haine strâmte Ușurel mi se mai simte. De ochește
Opere 06 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295584_a_296913]
-
din Neamț și de la Vrance Rezimat stetea pe lance, Dar pe toți i-ntrece-n slavă Pârcălabul de Suceavă. Și astfel jur împrejur Șed în blane de samur, Cu pieptare la un fel 108 {EminescuOpVI 109} Și cu mânici de oțel. Cei ce-n lume se înnalță Cisme roșie încalță, Cisme roși împintinate Și pieptare - mplătoșate, Cămăși de zale mărunte Ce par ca focuri de munte, Cine-n oaste are cârmă Poartă cămașă de sârmă... {EminescuOpVI 110} PESTE CODRI STA CETATEA
Opere 06 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295584_a_296913]
-
a dat Domnul roadă. Era-n spic ca vrabia Și-n pai ca trestia, Urați, strigați, măi, Hăi, hăi! Traian mult se bucura Și la târg alerga, Ș-a cumpărat 99 de oca de fier Și 99 de oca de oțel Ca să facă seceri mari 299 {EminescuOpVI 300} Pentru oameni de cei mari, Și să facă seceri mici Pentru copilași voinici. Și se duse-n sat, Și-a adus 12 iepe Toate sirepe, De par le legară Și cu biciul le
Opere 06 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295584_a_296913]
-
bâtă, încolțea un dor mai adânc, mai întunecos, mai mare - dorul voiniciei. Toate steteau în loc, numai Făt-Frumos mergea mereu, urmărind cu cântecul dorul inimii lui, și cu ochii buzduganul, ce sclipea prin nori și prin aer ca un vultur de oțel, ca o stea năzdrăvană. Când era-nspre sara zilei a treia, buzduganul căzând se isbi de o poartă de aramă, și făcu un vuiet puternic și lung. Poarta era sfărâmată și voinicul intră. Luna răsărise dintre munți și se oglindea într-
Opere 06 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295584_a_296913]
-
o floare rară. ― în schimb, prostia crește pe toate drumurile. Trage fermoarul, băiete! ― În regulă! Nu știu nimic despre Muzeul Chiusbaian, dar îmi pot imagina cum e asigurată paza: sisteme de alarmă, celule fotoelectrice, oameni... ― Adaugă și un grilaj de oțel. În spatele lui se află galeria de tablouri. Amănunt notabil, nici un om nu se află în muzeu. Paza este exterioară. Concluzia? ― Imposibil să te apropii! ― Nimic nu-i imposibil, drăguță! În 35 de ani încă n-ai aflat? Vei ocoli căile
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
apucând o scrumieră de marmură. Taci! Înțelegi să taci?! Melania Lupu o măsură cu ochi micșorați. " Ce se întîmplă cu Florence?" Raul Ionescu o examină pe doamna Miga, dus pe gânduri. " Ce ciudat! Are exact ochii Doinei... Același albastru de oțel, aceeași patimă..." Își scotea rar ochelarii cafenii cu rame grele. Pe stradă lumea întorcea capul după ea. O apariție stranie, plutind absentă, alunecând ca o nălucă pe lângă ziduri. Trupul îngust, înfășurat în voaluri, părea de fum. În magazine, în troleibuz
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
din atacurile acelea inutile, zadarnice împotriva Arsenalelor, și crezi că aș putea afla ceva în această privință ca să raportez consiliului Arsenalelor? Ochii ei verzi îl inundară cu văpaia lor. Cînd vorbi din nou, cuvintele îi răsunau ca niște schije de oțel: ― N-am să spun nimic care să-ți ofere o scăpare. Nu știu cam ce sistem de comunicații folosești cu superiorii tăi, dar sînt convinsă că unul există. Fizicienii mei au înregistrat adeseori pe instrumentele lor unde foarte puternice, pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85088_a_85875]
-
se răsti într-un tîrziu acesta. Dar mai avem o întrebare: După ce s-au căsătorit părinții, mama dumitale n-a mai păstrat legăturile cu prietenele de la universitate sau cu alți foști colegi? Hedrock ezită, privind drept în ochii ca de oțel al consilierului: ― Deci asta nu se potrivește, domnule Cadron? zise el într-un tîrziu cu o voce aspră, încordată. Dar ai dreptate. Am locuit prin apartamente de bloc. Serviciul tatei ne silea să ne mutăm cam la șase luni odată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85088_a_85875]
-
18. AVU NEVOIE DOAR DE O SINGURĂ PRIVIRE FUGARĂ PENTRU A-ȘI DA SEAMA CĂ ÎNTR-ADEVĂR CAMERA 1874 ESTE PROTEJATĂ PRINTR-UN SISTEM DE ALARMĂ FOARTE BUN. UȘA ȘI CADRUL EI ERAU DINTR-UN ALIAJ DE ALUMINIU CU DURITATEA OȚELULUI. ÎNCUIETOAREA ERA UN TUB ELECTRONIC ȘI EXISTA O ÎNSCRIPȚIE CU URMĂTORUL TEXT: "DACĂ SE UMBLĂ LA ACEASTĂ ÎNCUIETOARE MECANISMUL DECLANȘEAZĂ ALARMA ÎN BIROUL ADMINISTRATORULUI CLĂDIRII, LA SEDIUL POLIȚIEI, PRECUM ȘI LA TOATE AVIOANELE DE PATRULARE". ARSENALELE CREASERĂ VREO DOUĂSPREZECE MECANISME DE
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85088_a_85875]
-
culoare, dar bălțat. Ușa era întredeschisă. Întregul perete interior din jurul ei era lucrat din același metal, foarte frumos polisat. Hedrock păși prin ușa exterioară și se opri locului, dîndu-și seama ce nefiresc este efectul de ansamblu. Zidul interior era din oțel frusching, aliajul structural folosit exclusiv pentru cochiliile de mare rezistență ale navelor spațiale. Deci această clădire ciudată era un hangar pentru o navă cosmică. Și această navă se afla înăuntru. Nava lui Kershaw! Se prea poate să fi fost doar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85088_a_85875]
-
în pofida felului cum o cunoscuse pînă atunci, Hedrock era fascinat. Nu greșise niciodată socotind că Împărăteasa Innelda avea să joace un rol de frunte în toate marile crize ale acestei epoci neliniștite. Tigroaica își scoase ghearele și erau gheare de oțel, calme în violența lor. Sufletul acestei femei trebuie să fi fost flacără pură. Mintea începu să treacă în revistă implicațiile celor spuse de Împărăteasă. Rămase pur și simplu șocat. Ea arătase că tunurile ultraputernice erau instalate pe poziții, gata să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85088_a_85875]
-
Era ciudat să stea acolo și să recunoască în sinea ei că-i e frică. Simți repulsie la gîndul că e rudă cu această ființă care se arătase atît de agresivă și amenințătoare cînd era protejată de o fortăreață de oțel, iar acum tremura cumplit pentru o viață care nu valora nici cît o cîrpă. ÎMPĂRĂTEASA ÎNȚEPENI: \ DUCEȚI-L ÎNAPOI ÎN CELULA LUI. AM SĂ-I HOTĂRĂSC SOARTA MAI TÎRZIU. DE FAPT ȘTIA C-O SĂ-L LASE SĂ TRĂIASCĂ. ARDEA PUR
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85088_a_85875]
-
înțepenise, glasul i se încetini cînd spuse: ― Aș zice că e mult prea mare salariul. Ai grijă să fie redus la cinci milioane. Triner scoase un sunet nearticulat, dar Hedrock continuă să-i vorbească lui Royan cu același glas de oțel, într-un ritm foarte lent: Mai mult decît atît, în ciuda structurii ei cooperatiste, firma aceasta și-a dobîndit o reputație de neinvidiat în privința lipsei de remușcări, iar politica președintelui ei de a pune să se agate femeiuști drăgălașe pe stradă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85088_a_85875]
-
CÂND APĂRU PRIMUL DINTRE URIAȘI, SE AFLA ÎNCĂ ÎN ASCUNZĂTOAREA LUI. ATÎT DE RAPIDĂ A FOST REACȚIA. CHIAR PREA RAPIDĂ. DOVEDEA EXISTENȚA UNOR PLANURI PARTICULARE. DOVEDEA CĂ CEA MAI MARE PUTERE DIN ÎNTREG SISTEMUL SOLAR REACȚIONEAZĂ CA UN ARC DE OȚEL FIN REGLAT; ȘI N-AVEA NICI O ÎNDOIALĂ CĂ PRINTRE ACESTE PLANURI SE NUMĂRA ȘI HOTĂRÎREA DE A DETECTA IDENTITATEA PERSOANEI CARE LE CUNOȘTEA SECRETELE. ERA CHIAR PREGĂTIT SĂ CREADĂ CĂ EI ȘTIU CINE ESTE EL. DECI, SOSISE TIMPUL SĂ PUNĂ
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85088_a_85875]