5,043 matches
-
în privilegiul din 31 august 1458. La această dată, se acordă slobozie satului Borhinești. Locuitorii sunt scutiți de toate dările și slujbele datorate domniei și este pentru a doua oară când întâlnim, în secolul al XV-lea, scutirea parțială de oaste. Locuitorii din Borhinești erau obligați să meargă la oaste “când se va întâmpla însumi domniei mele să meargă la oaste”. Erau scutiți și de muncile de la cetatea Sucevei. De data aceasta se poate vorbi de imunitate, iar această imunitate este
Ştefan cel Mare şi Sfânt – domn al Ţării Moldovei : (1457-1504) by Manole NEAGOE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101012_a_102304]
-
se acordă slobozie satului Borhinești. Locuitorii sunt scutiți de toate dările și slujbele datorate domniei și este pentru a doua oară când întâlnim, în secolul al XV-lea, scutirea parțială de oaste. Locuitorii din Borhinești erau obligați să meargă la oaste “când se va întâmpla însumi domniei mele să meargă la oaste”. Erau scutiți și de muncile de la cetatea Sucevei. De data aceasta se poate vorbi de imunitate, iar această imunitate este acordată de abia în 1458 și numai unui sat
Ştefan cel Mare şi Sfânt – domn al Ţării Moldovei : (1457-1504) by Manole NEAGOE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101012_a_102304]
-
și slujbele datorate domniei și este pentru a doua oară când întâlnim, în secolul al XV-lea, scutirea parțială de oaste. Locuitorii din Borhinești erau obligați să meargă la oaste “când se va întâmpla însumi domniei mele să meargă la oaste”. Erau scutiți și de muncile de la cetatea Sucevei. De data aceasta se poate vorbi de imunitate, iar această imunitate este acordată de abia în 1458 și numai unui sat din domeniul mânăstirii Moldovița. În același privilegiu era menționat și dreptul
Ştefan cel Mare şi Sfânt – domn al Ţării Moldovei : (1457-1504) by Manole NEAGOE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101012_a_102304]
-
se acordă unei mânăstiri imunitate asupra satului, ai căror locuitori să nu dea “nici iliș, nici podvoadă, nici desetină, nici osluh, nici posadă, nici la moară să nu robească, nici la cetate, nici la vin să nu care, nici la oaste niciodată să nu meargă, nici cu jold și nici vreo altă oarecare slujbă a noastră și danie să nu aibă niciodată în veci. Pentru aceasta nici boer, nici vornic, nici osluhar, nici joldunar, nici posadnic, nici globnic, nici ilișar și
Ştefan cel Mare şi Sfânt – domn al Ţării Moldovei : (1457-1504) by Manole NEAGOE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101012_a_102304]
-
locuitorii satului. Documentul are o importanță excepțională din punctul de vedere al organizării militare a Moldovei. Este pentru prima dată și pentru ultima dată, în secolul al XV-lea, când locuitorii unui sat, care aparținea unei mânăstiri, erau scutiți de oaste. O dovadă că toți locuitorii țării erau obligați să meargă la oaste, fie că erau liberi, fie că erau aserviți unei mânăstiri. Acest privilegiu deosebit se explică prin aceea că satul Balasinăuți era satul unei mânăstiri de maici. La 8
Ştefan cel Mare şi Sfânt – domn al Ţării Moldovei : (1457-1504) by Manole NEAGOE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101012_a_102304]
-
organizării militare a Moldovei. Este pentru prima dată și pentru ultima dată, în secolul al XV-lea, când locuitorii unui sat, care aparținea unei mânăstiri, erau scutiți de oaste. O dovadă că toți locuitorii țării erau obligați să meargă la oaste, fie că erau liberi, fie că erau aserviți unei mânăstiri. Acest privilegiu deosebit se explică prin aceea că satul Balasinăuți era satul unei mânăstiri de maici. La 8 iulie 1453, Alexăndrel voievod reînoia privilegiul anterior, adăugând unele dispoziții: “nici gorștină
Ştefan cel Mare şi Sfânt – domn al Ţării Moldovei : (1457-1504) by Manole NEAGOE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101012_a_102304]
-
Giurgiu o arată și faptul că Ștefan cel Mare cumpără Frătăuții, pe prețul unui sat nefortificat, și îl dăruie mânăstirii sale. Dacă ținem seama de faptul că locuitorii satelor care fac parte din domeniul bisericesc sunt obligați să meargă la oaste, la chemarea domnului, înțelegem mai bine care era relația dintre domn și biserică. Țăranii liberi. Din documentele emise de cancelaria domnească, în secolul al XV-lea, avem informații bogate despre țăranii dependenți, pe care îi găsim în satele stăpânite de
Ştefan cel Mare şi Sfânt – domn al Ţării Moldovei : (1457-1504) by Manole NEAGOE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101012_a_102304]
-
locuitorii de la munte se ocupă nu numai cu păstoritul: pe lângă oi și vite, au livezi de pomi și fac și agricultură, atât cât le permite pământul și clima. În afară de aceasta, mai toți țăranii liberi mergeau călări când erau chemați la oaste. Faptul că se reped pe urmele tătarilor, când aceștia pradă, sau că, Ștefan cel Mare le dă voie să meargă și să vadă ce s-a întâmplat cu familiile lor, după năvala tătarilor din vara anului 1476, este o dovadă
Ştefan cel Mare şi Sfânt – domn al Ţării Moldovei : (1457-1504) by Manole NEAGOE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101012_a_102304]
-
urmele tătarilor, când aceștia pradă, sau că, Ștefan cel Mare le dă voie să meargă și să vadă ce s-a întâmplat cu familiile lor, după năvala tătarilor din vara anului 1476, este o dovadă că este vorba de o oaste care are o mare mobilitate, că e formată din călăreți. Studiile de sociologie istorică ale lui H. H. Stahl, Contribuții la studiul satelor devălmașe, în trei volume, au demostrat că obștile libere au supraviețuit până târziu, că satele, numite răzeșești
Ştefan cel Mare şi Sfânt – domn al Ţării Moldovei : (1457-1504) by Manole NEAGOE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101012_a_102304]
-
dreptul să îi judece decât stareța mânăstirii. Pare că este vorba de imunitate dar, în afara stareței, oamenii puteau fi chemați, și “înaintea domniei mele”. Așadar, domnul păstra și în acest caz excepțional dreptul de judecată. Nu se amintește nimic în legătură cu oastea, ceea ce înseamnă că locuitorii satului nu erau scutiți de oaste, așa cum se întâmpla cu țăranii din Balasinăuți, satul mânăstirii Horodnic. Cel de-al doilea document, în care se acordă unui sat slobozie, este din 13 martie 1466. Ștefan cel Mare
Ştefan cel Mare şi Sfânt – domn al Ţării Moldovei : (1457-1504) by Manole NEAGOE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101012_a_102304]
-
vorba de imunitate dar, în afara stareței, oamenii puteau fi chemați, și “înaintea domniei mele”. Așadar, domnul păstra și în acest caz excepțional dreptul de judecată. Nu se amintește nimic în legătură cu oastea, ceea ce înseamnă că locuitorii satului nu erau scutiți de oaste, așa cum se întâmpla cu țăranii din Balasinăuți, satul mânăstirii Horodnic. Cel de-al doilea document, în care se acordă unui sat slobozie, este din 13 martie 1466. Ștefan cel Mare întărea Episcopiei Romanului satul Negoești, pe pârâul Negru, sat care
Ştefan cel Mare şi Sfânt – domn al Ţării Moldovei : (1457-1504) by Manole NEAGOE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101012_a_102304]
-
o perioadă de cinci ani, scutirile fiind acordate pentru a atrage oameni să se așeze în acel sat. Chiar și în acest caz excepțional, domnul păstra dreptul de judecată asupra locuitorilor din Negoești și dreptul de a-i chema la oaste. Am insistat asupra acestor amănunte deoarece ele ne arată că feudalismul românesc are particularități, care îl singularizează față de feudalismul din Apusul continentului. Imunitatea feudală O trăsătură caracteristică a feudalismului o constituie imunitatea de care se bucură un domeniu. În procesul
Ştefan cel Mare şi Sfânt – domn al Ţării Moldovei : (1457-1504) by Manole NEAGOE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101012_a_102304]
-
XV-lea, îl reprezintă documentul din 8 iulie 1453. De data aceasta, domnul scutește satul Balasinăuți, care aparținea mânăstirii Horodnic, de toate dările și muncile datorate domniei, și, pentru prima dată, se menționează că locuitorii acelui sat erau scutiți de oaste. Ceea ce înseamnă că toți locuitorii Moldovei, chiar și cei din satele aservite boierilor sau mânăstirilor erau datori să meargă la oaste. Aceasta este caracteristica fundamentală, care deosebește feudalismul românesc de cel din statele feudale din Europa, în care oastea era
Ştefan cel Mare şi Sfânt – domn al Ţării Moldovei : (1457-1504) by Manole NEAGOE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101012_a_102304]
-
toate dările și muncile datorate domniei, și, pentru prima dată, se menționează că locuitorii acelui sat erau scutiți de oaste. Ceea ce înseamnă că toți locuitorii Moldovei, chiar și cei din satele aservite boierilor sau mânăstirilor erau datori să meargă la oaste. Aceasta este caracteristica fundamentală, care deosebește feudalismul românesc de cel din statele feudale din Europa, în care oastea era formată numai din seniori și vasalii lor, adică numai din cavaleri. La Horodnic era o mânăstire de maici și așa se
Ştefan cel Mare şi Sfânt – domn al Ţării Moldovei : (1457-1504) by Manole NEAGOE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101012_a_102304]
-
de oaste. Ceea ce înseamnă că toți locuitorii Moldovei, chiar și cei din satele aservite boierilor sau mânăstirilor erau datori să meargă la oaste. Aceasta este caracteristica fundamentală, care deosebește feudalismul românesc de cel din statele feudale din Europa, în care oastea era formată numai din seniori și vasalii lor, adică numai din cavaleri. La Horodnic era o mânăstire de maici și așa se explică de ce locuitorii din satul mânăstirii erau scutiți de oaste: era nevoie de mână de lucru bărbătească. Este
Ştefan cel Mare şi Sfânt – domn al Ţării Moldovei : (1457-1504) by Manole NEAGOE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101012_a_102304]
-
cel din statele feudale din Europa, în care oastea era formată numai din seniori și vasalii lor, adică numai din cavaleri. La Horodnic era o mânăstire de maici și așa se explică de ce locuitorii din satul mânăstirii erau scutiți de oaste: era nevoie de mână de lucru bărbătească. Este cunoscută importanța pe care o reprezenta biserica în societatea medievală. Era, după domnie, cea mai importantă instituție în stat, datorită autorității sale moral-spirituale, dar și puterii sale economice. S-a spus că
Ştefan cel Mare şi Sfânt – domn al Ţării Moldovei : (1457-1504) by Manole NEAGOE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101012_a_102304]
-
mânăstirea Bistrița primea un privilegiu prin care erau scutiți de toate dările și slujbele locuitorii din satul Borhinești. Este pentru a doua oară în secolul al XV-lea când este menționată îndatorirea locuitorilor unui sat mânăstiresc de a merge la oaste. Dacă locuitorii satului Balasinăuți erau scutiți de a merge la oaste, locuitorii unui alt sat mânăstiresc erau datori să meargă la oaste, numai atunci când mergea domnul însuși. Sunt însă niște deosebiri între felul în care se acordă imunitatea în Apus
Ştefan cel Mare şi Sfânt – domn al Ţării Moldovei : (1457-1504) by Manole NEAGOE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101012_a_102304]
-
dările și slujbele locuitorii din satul Borhinești. Este pentru a doua oară în secolul al XV-lea când este menționată îndatorirea locuitorilor unui sat mânăstiresc de a merge la oaste. Dacă locuitorii satului Balasinăuți erau scutiți de a merge la oaste, locuitorii unui alt sat mânăstiresc erau datori să meargă la oaste, numai atunci când mergea domnul însuși. Sunt însă niște deosebiri între felul în care se acordă imunitatea în Apus și felul în care se acordă la noi. În Apus, senoirul
Ştefan cel Mare şi Sfânt – domn al Ţării Moldovei : (1457-1504) by Manole NEAGOE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101012_a_102304]
-
oară în secolul al XV-lea când este menționată îndatorirea locuitorilor unui sat mânăstiresc de a merge la oaste. Dacă locuitorii satului Balasinăuți erau scutiți de a merge la oaste, locuitorii unui alt sat mânăstiresc erau datori să meargă la oaste, numai atunci când mergea domnul însuși. Sunt însă niște deosebiri între felul în care se acordă imunitatea în Apus și felul în care se acordă la noi. În Apus, senoirul îi acorda odată pentru totdeauna vasalului imunitatea pe domeniul său, care
Ştefan cel Mare şi Sfânt – domn al Ţării Moldovei : (1457-1504) by Manole NEAGOE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101012_a_102304]
-
doar la 13 sate și nu la toate cele menționate în 1462, deoarece este dat doar pentru satele mânăstirii, care se aflau în ținutul Neamț. Și ceea ce este foarte important, locuitorii din satele Bistriței erau obligați să meargă cu toții la oaste, la chemarea domnului. Este deci, vorba de o scutire parțială și nu de o imunitate completă ca în Apus. În afară de aceasta, în Apus, un domeniu imunitar exclude orice amestec în organizarea domeniului. Pe când la noi, în cazul Bistriței, la 22
Ştefan cel Mare şi Sfânt – domn al Ţării Moldovei : (1457-1504) by Manole NEAGOE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101012_a_102304]
-
fie întărită proprietatea mânăstirii asupra lor ? Documentul din 22 august 1447 ne arată că este vorba de scutiri parțiale și nu de imunitate deplină, din moment ce se menționează că locuitori celor 17 sate ale mânăstirii Neamț erau obligați să meargă la oaste, când va merge și domnul. Sunt scutite de dări și de slujbe și satele Putnei, dar nu trebuie uitat faptul că domeniul mânăstirii este creat de domn, care cumpără sate și își înzestrează propria ctitorie. Nu este vorba, ca în
Ştefan cel Mare şi Sfânt – domn al Ţării Moldovei : (1457-1504) by Manole NEAGOE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101012_a_102304]
-
logofătului Mihul fiind una dintre cele mai mari), dar care nu primește nici unul imunitate, este cea mai limpede dovadă că domeniul boieresc moldovenesc nu s-a bucurat de imunitate. O altă dovadă o constituie obligația tuturor locuitorilor să meargă la oaste. O scutire deplină nu o capătă decât două sate, Balasinăuți și cel ce se va ridica pe hotarul mânăstirii lui Iațco, iar aceată situație cu totul specială se explică prin aceea că cele două sate erau proprietatea unor mânăstiri de
Ştefan cel Mare şi Sfânt – domn al Ţării Moldovei : (1457-1504) by Manole NEAGOE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101012_a_102304]
-
capătă decât două sate, Balasinăuți și cel ce se va ridica pe hotarul mânăstirii lui Iațco, iar aceată situație cu totul specială se explică prin aceea că cele două sate erau proprietatea unor mânăstiri de călugărițe. Organizarea militară a Moldovei Oastea cea Mare. Una dintre instituțiile specifice organizării militare a țărilor noastre în Evul Mediu o constituie existența oastei mari, adică posibilitatea ca, în momentele de mare primejdie, domnul să cheme la oaste pe toți locuitorii țării în stare să poarte
Ştefan cel Mare şi Sfânt – domn al Ţării Moldovei : (1457-1504) by Manole NEAGOE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101012_a_102304]
-
situație cu totul specială se explică prin aceea că cele două sate erau proprietatea unor mânăstiri de călugărițe. Organizarea militară a Moldovei Oastea cea Mare. Una dintre instituțiile specifice organizării militare a țărilor noastre în Evul Mediu o constituie existența oastei mari, adică posibilitatea ca, în momentele de mare primejdie, domnul să cheme la oaste pe toți locuitorii țării în stare să poarte o armă. Îndatorirea tuturor locuitorilor țării, indiferent de condiția lor socială, de a merge la oaste datează de dinaintea
Ştefan cel Mare şi Sfânt – domn al Ţării Moldovei : (1457-1504) by Manole NEAGOE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101012_a_102304]
-
unor mânăstiri de călugărițe. Organizarea militară a Moldovei Oastea cea Mare. Una dintre instituțiile specifice organizării militare a țărilor noastre în Evul Mediu o constituie existența oastei mari, adică posibilitatea ca, în momentele de mare primejdie, domnul să cheme la oaste pe toți locuitorii țării în stare să poarte o armă. Îndatorirea tuturor locuitorilor țării, indiferent de condiția lor socială, de a merge la oaste datează de dinaintea formării statelor feudale românești. Cu unele nuanțări și alți istorici au ajuns la concluzia
Ştefan cel Mare şi Sfânt – domn al Ţării Moldovei : (1457-1504) by Manole NEAGOE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101012_a_102304]