142,832 matches
-
ceaiuri, singură cum nici singurătatea nu poate fi, singur cum singur sunt, ca sîngele scurs pe pietre și scris pe buzele plînse ale cuielor, atît de frumoasă încît mă învelesc cu cerul prin care îi caut sufletul ca într-un ochi lumina îngropînd întunericul, știe ea cîtă frumusețe a ascuns odată cu ea, de parcă într-o galerie adîncă din munți mîinile murdare ar căuta aurul fir cu fir în lacrima așezată în nor ca într-o fereastră iluzia copilului rămas singur acasă
Dama de pică by Gellu Dorian () [Corola-journal/Imaginative/12658_a_13983]
-
prin casă și sărută covoarele prin care urmele pașilor ei încă se mai aud, poate că nu, numai eu mor și înviu cum face sîngele în trupul răstignit, ca într-un spasm cîntecul terminat brusc într-o sală împînzită de ochi și urechi, poate că ar trebui să-i spun chiar eu, însă eu nu mai sunt decît sălașul frumuseții ei din care încă mai beau ca mahmurii în fiecare dimineață acoperindu-mă cu moartea ce mă ocrotește ca pe ultimul
Dama de pică by Gellu Dorian () [Corola-journal/Imaginative/12658_a_13983]
-
în lume, dezgropată din cer ca o stea într-o noapte adîncă, așa cum fac în măruntaiele pămîntului mîinile care aduc aurul atîrnînd în urechile ei prin care nu mai sunt auzit, atît de frumoasă încît frumusețea ei stă scrisă în ochii altora, într-ai mei o închid oblojindu-mi cu ea tristețea din care nu mai cobor decît înger deasupra capului ei, - poate numai mie îmi este străină lumea aceasta și joc atît de retras la o masă pustie dintr-un
Dama de pică by Gellu Dorian () [Corola-journal/Imaginative/12658_a_13983]
-
pustie dintr-un cazinou, uitat ca tablourile într-o galerie de artă închisă de ruși după război, poate eu sînt doar umbra ei așezată în oglinzi ca în cer trestiile unui lac liniștit, și respir cu gura ei, văd cu ochii ei, aud cu urechile ei, nu mai sunt eu, doar cealaltă imagine a mea din care se rupe frumusețea ei atît de îndepărtată ca umbra îngerilor prin cerul pe care-l respir și mor să fiu înviat de ea pe
Dama de pică by Gellu Dorian () [Corola-journal/Imaginative/12658_a_13983]
-
nu-mi dă decât simțământul că Eul, acest Eu dornic de libertate, are limită. Limita existențială a nodului de carne cu care depășim pământul. Revin din zborul meu plăpând deasupra unei mânăstiri. Păsări sculptate în cruci vechi odihnesc eterne. Cu ochii în adânc mă rog, mă rog unui nimb. Lumina curge liniștită. Cine mă cheamă din eter? Un conclav de îngeri năbădăioși se desprinde de pe zidurile vechi și mă atrag în vârtej. Intru în jocul lor amețitor. Mă rotesc cu ei
Poezie by Florentin Palaghia () [Corola-journal/Imaginative/12512_a_13837]
-
simt sfârtecarea pulsului, oglinzile otrăvindu-mi bănuiala că exist. Aseară am făcut două căni cu ceai, m-am așezat în fața ta și am început să mă rog. Simțeam din perete cum mă fixează absurdul. într-un colț mă urmăreau cu ochii înfipți într-o complicată gravură doi mareșali ostatici. Credeam la un moment dat că boarea de gânduri otrăvitoare îmi va rupe sigiliul de pe ușă, că vei veni așa precum întâmplarea, că mă vei desprinde din tabloul de siguranță cu un
Poezie by Florentin Palaghia () [Corola-journal/Imaginative/12512_a_13837]
-
de metaforă): marele fluviu aduce, nu-i așa, straturi mereu noi de aluviuni, muzica țărilor, devenite Triunghi, putem citi, apoi, marea cu verzi răsfoiri sărate , geometria eliberată-n larguri, păstrând totuși o amintire de linii drepte, o rază din marele Ochi. Și tot răspunzând, întrebând, lunecam spre mare, în jur era numai apă și stuf, în noi literatura, câte-o egretă albă, un cormoran cenușiu și libelula prinsă-n rășina peliculei, - și sângele nostru tăcut, tresărind o clipă, când, din nebăgare
Poezie by Ion Pop () [Corola-journal/Imaginative/12580_a_13905]
-
deasupra era sângele nostru, jos apa, aluviunile, deasupra cerul, jos peștii analfabeți și romanul, lectura pe veci neterminată și stuful, și cormoranii, și mâlurile neștiind că sunt triunghiuri sfinte, și noi vorbind gravi despre palimpseste, amețiți de muzica țărilor, sub Ochiul triunghiular. Deschideam ochii, închideam ochii, știind, neștiind. Alunecând spre mare. Pietŕ Voi auzi cândva ca prin vis cum se scot cuiele, ca mari rădăcini eliberând lutul, voi coborî încet printre tâlhari, spre genunchii tăi, Mamă către insomnia de veci. Mă
Poezie by Ion Pop () [Corola-journal/Imaginative/12580_a_13905]
-
nostru, jos apa, aluviunile, deasupra cerul, jos peștii analfabeți și romanul, lectura pe veci neterminată și stuful, și cormoranii, și mâlurile neștiind că sunt triunghiuri sfinte, și noi vorbind gravi despre palimpseste, amețiți de muzica țărilor, sub Ochiul triunghiular. Deschideam ochii, închideam ochii, știind, neștiind. Alunecând spre mare. Pietŕ Voi auzi cândva ca prin vis cum se scot cuiele, ca mari rădăcini eliberând lutul, voi coborî încet printre tâlhari, spre genunchii tăi, Mamă către insomnia de veci. Mă va aștepta, Doamne
Poezie by Ion Pop () [Corola-journal/Imaginative/12580_a_13905]
-
apa, aluviunile, deasupra cerul, jos peștii analfabeți și romanul, lectura pe veci neterminată și stuful, și cormoranii, și mâlurile neștiind că sunt triunghiuri sfinte, și noi vorbind gravi despre palimpseste, amețiți de muzica țărilor, sub Ochiul triunghiular. Deschideam ochii, închideam ochii, știind, neștiind. Alunecând spre mare. Pietŕ Voi auzi cândva ca prin vis cum se scot cuiele, ca mari rădăcini eliberând lutul, voi coborî încet printre tâlhari, spre genunchii tăi, Mamă către insomnia de veci. Mă va aștepta, Doamne, abia atunci
Poezie by Ion Pop () [Corola-journal/Imaginative/12580_a_13905]
-
petrecem cel mai mult timp te poți lega definitiv de cei care au călătorit pe malul fluviului pentru a convinge anotimpurile țin la oarecare distanță instrumentele noilor arte mai buna noastră relație strînge cioburile sub ziduri vechi în jurul dezastrelor cu ochii spre indicatoarele inversate în fiecare seară auzi ecoul vocii noastre de temut și-un arbore din occident se prăbușește ireproșabil la propria-i rădăcină cu toate camerele de supraveghere din jur ca o imagine din cărțile viitorului . recunoaștere avem suficiente
Poezie by Ioan Vieru () [Corola-journal/Imaginative/12534_a_13859]
-
înăbușeam de plăcerea de a o ști lîngă mine" a mea oarecum" chiar dacă povestea prostioarele ei" "experiențele" ei" caraghioase" O iubeam și mai mult, devenise indispensabilă, necesară" ca o mîncare delicată, nutrindu-mi întregul meu corp frenetic" Să-și ațintească ochii verzi, fascinanți, înfundați în orbite" Să facă doi-trei pași și eu să admir elasticitatea ființei ei teribile, mlădierea ei feroce, de animal tînăr pleacat după pradă, după nuci, după mere" fesele perfect rotunde, pîntecul plat înflorind amenințător într-o corolă
Să poți scrie! by Emil Brumaru () [Corola-journal/Imaginative/12754_a_14079]
-
rîd" mă hlizesc" că o laud" cum să-i explic? Cum s-o fac să înțeleagă că-i formidabilă, gingașă, seducătoare" cînd se strîmbă, ducîndu-și mîinile la cap, mimînd niște urechi uriașe" sau niște antene de extraterestră comică" da" holbîndu-și ochii, în clipa în care se suie într-un taxi? Că e delicioasă cînd mă momește cu cărți cu benzi de desen colorate" cu Strumpfi" cum? Băi, zice, hai să halim niște hot-doguri! Băi, zice, tu chiar ești scriitor? Băi, zice
Să poți scrie! by Emil Brumaru () [Corola-journal/Imaginative/12754_a_14079]
-
isc între pietre două oriflamă) Duh sfânt tocmește pietrele de ceară tăcerea gerul taie fața suptă din loc în loc cenușa întreruptă răzlețul corb o coase și coboară pe corzile-mi vocale și tresare Adâncul mării scoate munți de sare și ochiul orb ia chipul sării. Tată, uraniul bombardează cu nuclee atomul înstelarea să-și dividă: altoiul și sămânța astartee și sila grea de vierme și omidă. La capătul podului întinde mâna mireasa nopții despuindu-și lună furnică a pustiei și stăpâna
Poezie by Horia Zilieru () [Corola-journal/Imaginative/12466_a_13791]
-
astre. Binecuvântată a șaptea poartă tremură la vamă fiți luminați ca spicul în rodire mireasa mea închină-te o, Mamă, coboară lanț și pod din nemurire. Râul din lacrimă MORmânt îmi ești într-un neplâns pământ /cuvântul sacru dintru început/ ochiul secund în Ochiul tău răsfrânt eclipsă-i cosinus și azimut. La lumânarea sfinților sărac pe-o coastă sus mormântul din cuvânt prin răstignirea văzului îl trag altarului surpat cel care sunt. La Maica ta ce sân ai tulburat bizanțul lanț
Poezie by Horia Zilieru () [Corola-journal/Imaginative/12466_a_13791]
-
șaptea poartă tremură la vamă fiți luminați ca spicul în rodire mireasa mea închină-te o, Mamă, coboară lanț și pod din nemurire. Râul din lacrimă MORmânt îmi ești într-un neplâns pământ /cuvântul sacru dintru început/ ochiul secund în Ochiul tău răsfrânt eclipsă-i cosinus și azimut. La lumânarea sfinților sărac pe-o coastă sus mormântul din cuvânt prin răstignirea văzului îl trag altarului surpat cel care sunt. La Maica ta ce sân ai tulburat bizanțul lanț de stele străbătând
Poezie by Horia Zilieru () [Corola-journal/Imaginative/12466_a_13791]
-
cu pânea pari truditul domn mutând biserica din spic în vis. Dihanie e viața (îmi repeți cum peștele înoată pe uscat și cazna grea sub hămesiți nămeți cireșul altoit mi l-a uscat) Sunt caraule zi și noapte (trib cu ochi de lup la sângeros îndemn) tu (fiu rătăcitor) silitul (scrib vorbind cu grâul când dă pârga semn) O lacrimă pe râu n-ai auzit? a nu uita/ a pedepsi nu vezi lăutul pur? ca roua-n spini ascezi până cădem
Poezie by Horia Zilieru () [Corola-journal/Imaginative/12466_a_13791]
-
sichem aprinsele gâtlejuri sună orzul când jocul mă respinge. Nu mă chemi? la sunetul vertebrelor lovite jav țav lețav jav cav lehav zeher să le-nsoțesc cu mila dobândită la căutarea mierii în ether. Lacrimă, 3 Ceață plumb tăcere terțiară cerul ochiului mi l-au închis și imaginea verginei mis ecbatana ocna calcă iară. Pleoapele/ tavernă și tenebră/ țin distanța morții pe radar putrezit își plânge solidar palid iris pietrele în febră. Plăgile se-nchipuie meninge pagini vechi � mironosițe-n somn filtrând
Poezie by Horia Zilieru () [Corola-journal/Imaginative/12466_a_13791]
-
rosteai ruga e gol de turle-acum întorși în sine magii le pipăie prin fum îndreaptă trista cruce spre sânii grei pe rând până le simți sudoarea de smirnă rourând pe fața mea în febră. Cu plânsul meu ridic îmi sprijin ochi și tâmplă în ghimpe/spine/spic, cu mâinile tăcerii mă ții de subțiori și mâinile sunt aripi cu pași pierduți mă zbori deasupra pătimirii. Tăciuni vrăjiți ne țin înveșnicind durerea polenul plânge-n crin. Plângând te strigă Mame prin cântăreții-fii
Poezie by Horia Zilieru () [Corola-journal/Imaginative/12466_a_13791]
-
o harfă � și leagăn și mormânt ne leagănă pământul cerești tipografii pământul izgonindu-l din mine prin cuvânt să ar în el cu plugul un basm sădit demult să-vie pom și leșuri grâu încolțit să-ascult. între pământ și leagăn sunt ochii noștri goi încet mormântul/leagăn se leagănă cu noi rotind pe spire astre - pământul/ nepământ și leagănul ca raclă reintră în mormânt. Un pă valah dă mâna cu ânt să dea pământ și leagănul ridică la goarne îngerești înjefuit argintul
Poezie by Horia Zilieru () [Corola-journal/Imaginative/12466_a_13791]
-
Simbolistica morții, adierea neantului sunt evidente aici. În fapt, se poate spune, și criticii au observat acest lucru, că "regina moartă" e o imagine răsturnată, într-o oglindă tanatică, a poetei însăși: "Ci iar regina ta colindă peste lume/ Și ochiul meu născut de trupul ei se-arată/ Și trupul meu e umbra eternului ei trup/ Intrat în umbra cea adevărată// Și cum și-ntinde mâna se-ntinde mâna mea/ Spre umărul tău rece și aplecat și mare/ Și cum își
Efectul de palimpsest by Iulian Bol () [Corola-journal/Imaginative/12585_a_13910]
-
de frica păsării tăiate/ Și ascult prin ușa încuiată/ Cum se tăvălește și se zbate.// Strâmb zăvorul șubrezit de vreme/ Ca să uit ce-am auzit, să scap/ De această zbatere în care/ Trupul mai aleargă după cap.// Și tresar când ochii, împietrind de groază/ I se-ntorc pe dos ca să albească/ Și părând că-s boabe de porumb/ Alte păsări vin să-i ciugulească". Puritatea și inocența fac loc, în urma acestei revelații a morții, a răului, a neantului, unei cunoașteri vinovate
Efectul de palimpsest by Iulian Bol () [Corola-journal/Imaginative/12585_a_13910]
-
mai învelește carnea lui cea muritoare/ O lumină dinăuntru și-o lumină dinafară/ Lasă coastele să facă cercuri albe de răcoare.// Locul inimii așteaptă însemnat cu cheag de sânge/ Capul cel cu stea în frunte se mai vede numai unde/ Ochii umezi dați pe spate vine cineva să-i scoată/ Și desparte carnea rece de luminile rotunde.// Eu rămân tăcută-n preajma trupului ce se lungește/ Și se leagănă în aer parcă-anume ca să știu/ Că din el se vede doar o
Efectul de palimpsest by Iulian Bol () [Corola-journal/Imaginative/12585_a_13910]
-
minoră... Pormă... pormă veneam cu Dan Mititelu, pe Copou, spre casă... Dan îmi dăruise o geacă și o cămașă faină, mai trebuia să-mi cumpăr blugi și mi-aș fi schimbat look-ul, să o nenorocesc pe mogîldeața aia cu ochi verzi cît farfuria, să cadă lată... mă gîndeam că ea habar n-are de povești de astea... de primăvară... cu securitatea... și e bine că nu știe... eu încă n-am scăpat de obsesie... mi se face deodată frică... cred
Poveste de primăvară by Emil Brumaru () [Corola-journal/Imaginative/12717_a_14042]
-
ești cam nebună!... m-ai speriat, ce naiba ai tuns-o așa?... parcă te alergau ștrumpfii ăia ai tăi albaștri, din benzile desenate...nu mă enerva... stai locului și ascultă...că io am experiențe vaste, nu ca tine, o caraghioasă cu ochii verzi, rotitori, cît roata morii...de se-nvîrtesc: țac-țac-țac!... hm!... Bine, zice, sînt numa' urechi... și chiar să le mimeze, lipindu-și palmele reci de cap și fîlfîind grațios două degete subțiri... deodată întrebîndu-mă, o știi pe-aia cu melcul care
Afară să se topească întunericul... by Emil Brumaru () [Corola-journal/Imaginative/12673_a_13998]