4,789 matches
-
el an după an, treaptă după treaptă. Dar noi ce trebuie să facem?... Cîndva, urmașii noștri vor numi cîteva dintre generațiile noastre generații de papă-lapte: mai întîi am îngăduit cu supușenie să fim bătuți cu milioanele, pe urmă i-am ocrotit cu grijă pe ucigași, să-și trăiască fericiți bătrînețile. Ce-i de făcut dacă marea tradiție a căinței rusești ei n-o pot înțelege și li se pare ridicolă? Ce-i de făcut dacă frica animală de a îndura măcar
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1574_a_2872]
-
sub tăcere, confundîndu-l înlăuntrul nostru doar să nu iasă afară, noi, de fapt, îl semănăm, și el va răsări înmiit în viitor! Fără a-i pedepsi ori măcar a-i blama pe criminali, nu numai că pur și simplu le ocrotim bătrînețile infame, dar prin asta nu facem altceva decît să smulgem de sub noile generații orice fundament al ideii de dreptate. Iată de ce aceste generații cresc "indiferente", nu din pricina "slabei activități educative". Tinerii capătă convingerea că ticăloșia nu e pedepsită niciodată
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1574_a_2872]
-
o faptă atît de utilă, nu avea dezlegare de la comandanții săi pentru așa ceva. Îl privi negru de ură și îl scuipă drept între ochi. Gestul avea o funcție eliberatoare, dar nu îi potoli pe deplin furia. Se repezi la plantele ocrotite de sapa lui Sașa și începu să le strivească sub tălpile bocancilor. Firele de stuf, firele de porumb, rîndul lui Ivasiuc, rîndurile din jur, totul fu călcat în picioare, cu o violență ieșită din comun. Frenezia distrugerii părea să nu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1574_a_2872]
-
voia s-o mai vadă odată pe mama mea; era mai mult o plimbare În trecut decât o vizită. Bătrânul Își pierduse vederea și venise Întovărășit și călăuzit de fiica sa. Am văzut intrând pe poartă pe bătrânul Oedip sprijinit, ocrotit de o Antigonă, cu o pietate filială nemărginită. Cum cred mai mult În semne decât În fapte, această erupere a mitului În viața de toate zilele m-a impresionat prin elocvența ei mută mărită prin faptul că nu o cunoscusem
CORESPONDENŢĂ FĂLTICENEANĂ VOL.II by EUGEN DIMITRIU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/700_a_1279]
-
atât de diferite între ele: Lituania cu Vilniusul aproape familiar, ca Oradea sau Sibiul, ori Clujul vechi, unde religiozitatea și barocul din Biserica Sfânta Ana, sau Sfinții Apostoli Petru și Pavel ori Poarta Orașului (cu arcul dedicat icoanei Mater Misericordiosa) ocrotesc un ritm pe măsura omului: Letonia ambițioasă și feerică, în 29 iunie, sărbătorindu-l pe Apostolul Petru cu fastuoase focuri de artificii peste Daugava și impresionantul Dom al Mariei; Estonia cu capitala sa, Tallin, cu străzi și clădiri policrome, cu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
cu acest smerit harzuhal, în chip de magzar, cad la pragul prea înălțatului scaun al prea puternicei împărății, pe unde se revarsă izvoarele tuturor milelor..." "vechi obiceiu și pronomion al pământului nostru" "nesăvârșita cătră noi milostivire a strămoșilor împărăției tale, ocrotindu-ne subt umbra prea puternicului și nebiruitului acoperământ și purtării de grijă, ne-au miluit să ne adăpăm în toată îndestularea cu bunătățile sale..." "să avem dela împărăție musa-adea și merhamet" (1788) "ataxii (neorânduieli) și greșeli" "actimon" = capabil. "mare sevas
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
instituite la trecători și la trecerea apelor pe poduri umblătoare. Ștefan cel Mare stipula în privilegiul din 1460 o serie de măsuri care aveau drept scop asigurarea unei desfășurări normale a activității comerciale pe pământul Moldovei. Pentru felul cum erau ocrotiți negustorii străini ni se pare grăitor un pasagiu din acest privilegiu în care se spune că în unele târguri „carele să nu se scuture, ci neguțătorul să-și dea cuvântul său că n-are în carele sale marfă oprită, precum
Ştefan cel Mare şi Sfânt – domn al Ţării Moldovei : (1457-1504) by Manole NEAGOE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101012_a_102304]
-
Mare. Îl ia sub ocrotirea sa pe domn și Țara Moldovei care-și vor păstra „toate drepturile, privilegiile și libertățile” pe care le respectase și înaintașii săi. Îl iartă pe domn pentru greșalele sale și se angajează că nu va ocroti pe pământurile sale pe nici un vrășmaș al acestuia. Să menționa că Ștefan „ne va fi aliat el în persoană și toată țara sa împotriva păgânilor și a altor vrăjmași ai noștri”, regele obligându-se să-l apere „în persoană”, iar
Ştefan cel Mare şi Sfânt – domn al Ţării Moldovei : (1457-1504) by Manole NEAGOE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101012_a_102304]
-
într-un privilegiu fiind vorba de cumpărarea a trei seliști. S-a mai cumpărat un loc unde să se întemeieze un sat și o prisacă. Este greu de spus din cele arătate mai sus că domnul a sprijinit și a ocrotit proprietatea mică, dar este eronat să se spună că activitatea cancelariei domnești a fost controlată de marii boieri. Toate argumentele formulate, în legătură cu autoritatea domniei între 1457-1467, arată că Ștefan cel Mare a știut să fie drept și autoritar. Există câteva
Ştefan cel Mare şi Sfânt – domn al Ţării Moldovei : (1457-1504) by Manole NEAGOE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101012_a_102304]
-
instituție a statului feudal românesc. Ea se bucura de o autoritate morală-spirituală, pe care i-o conferea credința. Respectată de toată lumea, începând cu domnul, care era „unsul lui Dumnezeu” în urma ritualului oficiat de primul ierarh. Din această cauză, domnii au ocrotit și au sprijinit biserica. Din acest punct de vedere, Ștefan cel Mare a fost considerat nu numai cel mai mare ctitor, dar și cel care a înzestrat biserica mai mult decât alți domni. S-a creat impresia că în așa-
Ştefan cel Mare şi Sfânt – domn al Ţării Moldovei : (1457-1504) by Manole NEAGOE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101012_a_102304]
-
biserica mai mult decât alți domni. S-a creat impresia că în așa-zisa epocă a fărâmițării feudale, domnii nu au avut nici timpul, și nici mijloacele, să acorde atenția ce se cuvenea bisericii. A fost în interesul domniei să ocrotească biserica, deoarece, ca peste tot, în lumea feudală, dar mai ales la noi, biserica a constituit un sprijin pentru puterea centrală care o putea apăra împotriva puterii și lăcomiei unor mari feudali. Pentru a ne da seama care a fost
Ştefan cel Mare şi Sfânt – domn al Ţării Moldovei : (1457-1504) by Manole NEAGOE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101012_a_102304]
-
Ștefan cel Mare. Domnul nu ar fi acordat unor boieri posesia unor curți întărite, dacă se temea de puterea acestora. Curțile boierești se deosebeau de cele ale țăranilor doar prin întinderea lor și pentru că aveau garduri bine închegate, care să ocrotească averea boierului de atacul unor tâlhari. Întrebarea, care ar trebui să se pună, este de ce în secolul al XV-lea, dar și după aceea, nu au fost ridicate în Țările Române clădiri puternice din piatră, mai ales că, în anumite
Ştefan cel Mare şi Sfânt – domn al Ţării Moldovei : (1457-1504) by Manole NEAGOE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101012_a_102304]
-
și Bucovina de Nord, filiala Onești, al cărei președinte sunt, prin acțiunile întreprinse îmi place să cred că vor duce într-un viitor nu prea îndepărtat la realizarea unui nou 27 martie 1918, de care să se bucure urmașii noștri. Ocrotește-i Doamne pe Români!
O FAMILIE VICTIMĂ A STALINISMULUI. In: MEMORIILE REFUGIULUI (1940 - 1944) by Constantin Rusanovski () [Corola-publishinghouse/Memoirs/799_a_1709]
-
care puteam s-o văd din biroul meu, era dotată cu două umbrele, două mese și mai multe scaune. Întreaga proprietate era împrejmuită de un zid înalt de aproape doi metri, care ne asigura securitatea misiunii diplomatice, dar ne și ocrotea de indiscrețiile localnicilor. Cartierul era unul select, locuit de protipendada Perului și controlat de poliția orașului la intervale mici de circa o jumătate de oră. Magazia misiunii nu era prea dotată cu fotografii și alte materiale consacrate evenimentului pe care
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1535_a_2833]
-
de clasă superioară. În Piața Armelor, dreptunghiulară și foarte asemănătoare unei piețe madrilene, am văzut, odată, un bărbat complet gol, dormind pe o bancă, direct pe lemn, fără să folosească măcar un ziar sau o hârtie oarecare pentru a se ocroti de lemnul vopsit al băncii, sau pentru a se înveli și a se ocroti de privirile curioase ale mulțimii de turiști care mișunau prin piață și nu se sfiau să îl privească cu interes nemascat. Am fost uimit să constat
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1535_a_2833]
-
văzut, odată, un bărbat complet gol, dormind pe o bancă, direct pe lemn, fără să folosească măcar un ziar sau o hârtie oarecare pentru a se ocroti de lemnul vopsit al băncii, sau pentru a se înveli și a se ocroti de privirile curioase ale mulțimii de turiști care mișunau prin piață și nu se sfiau să îl privească cu interes nemascat. Am fost uimit să constat că polițiști treceau nepăsători pe lângă el, fără să-i zică ceva. Doar câțiva turiști
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1535_a_2833]
-
traversarea calm ca și când nimic ilegal nu făcuse. Intuind ce vrea să facă șoferul păgubaș, ceilalți șoferi îl avertizau în cor "Te mata, te mata" (te omoară, te omoară). Din partea opusă a șoselei, în întâmpinarea hoțului veneau trei peruani care îl ocroteau pe colegul lor și care se opriseră ostentativ să-l aștepte pe păgubaș. Analizând repede situația, diplomatul român renunță la intenția lui și se întoarse la mașină. Asemenea atacuri și furturi erau foarte frecvente în Lima, din această cauză era
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1535_a_2833]
-
sfida are o tradiție mai veche, din timpul țarului Petru cel Mare, al cărui testament politic viza dominația Rusiei în Europa, cucerirea Constantinopolului, a Mării Negre și a Mării Mediterane, cucerirea Indiei, și insista asupra rolului "mesianic", de a salva și ocroti pe creștinii din Imperiul Otoman. De aici provocarea unor războaie contra Turciei. Sovietele au avut același obiectiv, înlocuind însă sintagma "salvarea și ocrotirea creștinilor" prin "salvarea și ocrotirea muncitorilor de exploatarea capitalistă". Autoarea rezervă numeroase pagini acestor aspecte și insistă
Românii şi politica externă rusească : un secol din istoria Tezaurului românesc "păstrat" la Moscova : (studiu şi documente) by Viorica MOISUC () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100997_a_102289]
-
ce se succedau la mici distanțe de timp între Rusia, Turcia și Austria. Într-un astfel de context, Rusia ocupă Ismail, Chilia, Bender, Brăila și Cetatea Albă. Tratatul de la Kuciuk-Kainardji, care încheie războiul din 1768-1774, dădea Rusiei „dreptul” de a ocroti pe creștinii din Imperiul Otoman, pozițe extrem de avantajoasă pentrru atingerea celor trei obiective majore: Strâmtorile, Constantinopolul și anexarea Principatelor Române. Profitând de conjunctura ce i-o oferea înfrângerea Turciei, Austria a cotropit Țara de Sus a vechii Moldove (cu 7
Românii şi politica externă rusească : un secol din istoria Tezaurului românesc "păstrat" la Moscova : (studiu şi documente) by Viorica MOISUC () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100997_a_102289]
-
trepte. Cred că sunt peste 30 de trepte până la Sfântul Mormânt. Pe laturile scărilor sunt două altare: unul pe dreapta, cu mormintele Sfinților Părinți ai Sfintei Fecioare - Ioachim și Ana, și unul pe stânga, cu mormântul dreptului Iosif care a ocrotit-o pe Sf. Fecioară Maria. Sunt icoane mari și frumoase cu chipul celor Înmormântați. Iar mormintele sunt acoperite cu catifea grena și garnitură galbenă. Când coboară lumea la Sfântul Mormânt se oprește și se roagă și la aceste morminte și
Pelerinaj la Sfintele Locuri Și un buchet de poezii Duhovnicești by Maria Moşneagu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1640_a_2956]
-
părinții trupești. L-a crescut o bunică de-a lui. Bunica Maria s-a ocupat de creșterea și educarea lui. Ea Îl ducea la biserică la slujbe. Dar pe când sfântul era Încă mic a murit și bunica lui care-l ocrotea. După ce a murit și bunica, l-a luat o altă rudă care avea soție vitregă și se purta urât cu el. Majoritatea copiilor cărora le mor mamele adevărate au parte de mame vitrege. Nu degeaba se numesc așa, că vitregia
Pelerinaj la Sfintele Locuri Și un buchet de poezii Duhovnicești by Maria Moşneagu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1640_a_2956]
-
Domnului. După ce Domnul a fost răstignit, Sfânta Fecioară a locuit În casa apostolului Ioan căruia i-a fost Încredințată. Așa a spus Domnul de pe Cruce. De atunci a rămas Mama noastră a tuturor, Maica Cerului și a pământenilor. Ea ne ocrotește și ne ajută, se roagă permanent la Fiul ei. Ea este Maica Iubirii și a Durerii. Prin inima ei de Mamă a trecut sabia ucigașă a Durerii. Nesfârșit de mare și adâncă a fost durerea ei când a văzut pe
Pelerinaj la Sfintele Locuri Și un buchet de poezii Duhovnicești by Maria Moşneagu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1640_a_2956]
-
n-o vezi? Să-i spui că o aștept de ani și ani, Sub razele de Soare Ca ea, eu n-am aflat O știe Bunul Dumnezeu Că El a fost alinul meu Și Sfânta Maică Prea Curată Mi-a ocrotit viața toată, toată Să știi Măicuța mea Lumina mea, lumina mea Te strigă și te așteaptă Fiica ta, Maria! O lacrimă e pentru... Mama mea O Mama mea, Iustina, scumpa iubita mea! (Este compusă, Închinată scumpei mele Mameă 05-01-2006 La
Pelerinaj la Sfintele Locuri Și un buchet de poezii Duhovnicești by Maria Moşneagu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1640_a_2956]
-
De la copii și nepoți Dragi Îmi sunt Când vin toți. Cu drag eu spun lor Dragii mei Să vă Iubiți! Pe Domnul să Îl Slăviți El vă Binecuvântează Mintea El o luminează Inima v-o Întărește Viața El v-o ocrotește! Munca voastră să rodească Înzecită să vă crească Să aveți belșug din plin Ca să Dați la cei ce vin Să vă ceară ajutor Ca s-aveți În toate spor! Voi săracilor când dați Pe Iisus Împrumutați. Că-s plăcuți lui
Pelerinaj la Sfintele Locuri Și un buchet de poezii Duhovnicești by Maria Moşneagu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1640_a_2956]
-
peste ea ! Viața e un imn - Cântă-l ! Viața e o luptă - Accept-o ! Viața e o tragedie - Fii tare ! Viața e o aventură - Îndrăznește să ți-o asumi ! Viața e fericire - Fii astfel Încât s-o meriți ! Viața e Viață - Ocrotește-o ! (Maica Tereza de Calcuta) Rețetă Duhovnicească (Sf Ioan Iacob Românul) Un dram de viață cât mai este In lumea asta să trăiești Jertfește-l numai pentru Suflet Și lasă grijile lumești! Un singur an, s-au jumătate O lună
Pelerinaj la Sfintele Locuri Și un buchet de poezii Duhovnicești by Maria Moşneagu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1640_a_2956]