3,282 matches
-
său partizan, ducele flotei Alexios Apokaukos, un om de proveniență joasă, care însă ajunsese la o poziție înaltă, datorită capacităților sale remarcabile și care se distinsese în timpul ultimului război civil în partida lui Andronic al III-lea adunând bogății și onoruri datorită lui Cantacuzino. Cândva, Alexios îi propusese lui Ioan să ridice o răscoală împotriva lui Andronic III, fusese refuzat și, de atunci, n-a mai avut niciodată încredere în Cantacuzino. Cearta a dus la izbucnirea unor intrigi la curte, în jurul
Ioan al VI-lea Cantacuzino () [Corola-website/Science/317503_a_318832]
-
câteva înfrângeri serioase și a plecat, cu rămășițele armatei sale, în Sebia, sub protecția despotului Ștefan Dușan. Amestecul în războiul civil bizantin răspundea perfect planurilor de expansiune ale regelui Serbiei și aristocrației sârbești. Regele și regina Serbiei primeau cu mari onoruri la Priștina pe împăratul latin rival (iulie 1342). Tratativele lui Cantacuzino cu Dușan și aristocrații sârbi ajungeau la concluzia unei alianțe în care fiecare parte își urmărea avantajul său. În Didymotika împresurată de dușmani a rămas să guverneze soția sa
Ioan al VI-lea Cantacuzino () [Corola-website/Science/317503_a_318832]
-
Es lebe Unser heiliges Deutschland!" ("Trăiască Germania noastră sacră!") Alții martori spun că ultimele sale cuvinte au fost: "Es lebe das geheime Deutschland!" ("Trăiască Germania secretă!") Fromm a ordonat ca ofițerii executați (foștii săi co-conspiratori) să fie îngropați imediat cu onoruri militare în cimitirul Matthäus din cartierul Schöneberg din Berlin. În ziua următoare, cu toate acestea, corpul lui Stauffenberg a fost exhumat de SS, fiindu-i confiscate medaliile și insignele, și apoi incinerat.
Claus von Stauffenberg () [Corola-website/Science/317581_a_318910]
-
prima oară în arta Italiei de Nord tema "Sacrei Conversații". În 1459 Mantegna se mută la Mantova, unde este numit pictor al curții de Gonzaga. Timp de cinci decenii el este cel mai important artist mantovan și este copleșit de onoruri și comenzi de lucru. O deosebită prețuire pentru opera sa o dovedește ducele de Gonzaga atunci când îi acordă lui Mantegna titlul de conte. Printre operele sale principale de la Mantova se numără frescele din Camera degli Sposi în Palatul Ducal, finisate
Andrea Mantegna () [Corola-website/Science/317681_a_319010]
-
rai, ajungând împreună cu ele într-un loc în care se alegeau vieți noi, umane și animale. A văzut sufletul lui Orfeu transformându-se într-o lebădă, Thamyras devenind o privighetoare, păsări muzicale alegând să devină oameni, sufletul lui Atalanta alegând onorurile unui atlet. Oamenii puteau fi văzuți metamorfozându-se în animale și animale sălbatice și de casă interschimbandu-se. După alegerea făcută, sufletele beau din Lethe și săgetau ca niște stele către nașterea lor. Sunt mituri și teorii de aceeași factură în
Metempsihoză () [Corola-website/Science/317762_a_319091]
-
de a crea și purta coroane și jertfe pentru a semnifica o onoare primită, un eveniment sărbătorit, sau un ritual observat. Așa cum era obiceiul lor, s-au adaptat unui obicei grec pe gusturile lor, creând o ierarhie de coroane pentru onoruri militare, așa cum era subliniat de lege. Există trei categorii de probe pentru premiile militare ale armatei romane: sursele literare, inscripțiile pe piatră (ocazional pe metale) și sculptura. Dovezile sunt în general neregulate, dar de multe ori complementare și nu se
Armata romană () [Corola-website/Science/318162_a_319491]
-
se căsători cu sebastocratorul Manuel, al patrulea fiu al împăratului Ioan Comnenul. Conrad al III-lea al Germaniei era o fire foarte orgolioasă. Aspirând la titlul imperial, el se considera egalul basileului și avea pretenția să i se dea aceleași onoruri ca și împăratului. Mai mult, amintindu-și că Imperiul Bizantin (de limbă greacă) își tăgea originea de la Roma, credea că monarhia bizantină datora Sfântului Imperiu Roman respectul pe care o fiică îl datorează mamei sale. Foarte îndrăgostit, în sfârșit, de
Bertha de Sulzbach () [Corola-website/Science/315586_a_316915]
-
era foarte amărât din această cauză; și ferm convins că era efectul blestemului, care dădea astfel cu totul dreptate prelatului. Pentru toate aceste motive, Manuel, din partea sa, se sătură repede de Irina. Fără îndoială, el îi păstră, cu politețe, toate onorurile exterioare ale puterii, curtea, gărzile, toată strălucirea puterii supreme. Dar se îndepărtă cu totul de ea. După numeroase aventuri, sfârși prin a-și lua o amantă oficială. Aceasta era nepoata lui, Teodora și el se apropie cu atât mai mult
Bertha de Sulzbach () [Corola-website/Science/315586_a_316915]
-
și soția legitimă, ea avu o curte, gardă și împărți cu excepția coroanei aproape toate prerogativele puterii supreme. Pentru dânsa, împăratul făcu cele mai nebunești cheltuieli: mări de bogăție, cum spunea Nicetas, fură vărsate la picioarele ei. Orgolioasă, arogantă, ea primea onorurile și banii: în jurul ei, după exemplul stăpânului, se îndesau curtenii, părăsind-o pe împărăteasa legitimă pentru favorită. Se pare că cea dintâi nu încercă de loc să pună capăt izolării ei. Irina își făcu viața ei aparte și o umplu
Bertha de Sulzbach () [Corola-website/Science/315586_a_316915]
-
s-au născut la Casa Buckingham. Reședința oficială a rămas Palatul St. James. George al III-lea și regina Charlotte arau cunoscuți cunoscători ai muzicii și admiratori pasionați ai lui George Frideric Handel. Amândoi aveau gusturi germane și au acordat onoruri speciale artiștilor și compozitorilor germani. În 1764 Wolfgang Amadeus Mozart, atunci în vârstă de opt ani, a sosit în Marea Britanie cu familia sa unde a rămas din aprilie 1764 până în iulie 1765. Familia Mozart a fost chemată la curte la
Charlotte de Mecklenburg-Strelitz () [Corola-website/Science/315633_a_316962]
-
până la vremea sa, la propria sa autobiografie (traduse în limba engleză de Ludwig Goldscheider în 1949), prima autobiografie a unui artist. Ghiberti a decedat în 1455, la vârsta de 77 de ani, în Florența și a fost înmormântat cu mari onoruri în biserica florentină Santa Croce. Începută în Italia Renașterea a marcat tranziția de la societatea medievală către societatea modernă, pe fondul unei înfloriri economice a nordulul Italiei, a slăbirii dominației societatății feudale medievale și în contradicție cu rigiditatea Bisericii Catolice. S-
Lorenzo Ghiberti () [Corola-website/Science/316553_a_317882]
-
-i refuză nimic. Ea fu autorizată să îmbrace insignele imperiale, să poarte pantofi de purpură; când ieșea călare, îmbrăcămintea calului și frâul erau de purpură, ca pentru o basilissa; o suită strălucitoare o escorta; în cale, i se aduceau aceleași onoruri ca unei împărătese; și supușii, în oraș ca și în palat, îi arătau același respect ca suveranei legitime și chiar mai mult. Basileul, îndrăgostit, ceda la toate capriciile amantei sale: Ana era pusă pe față în al doilea rând. Aventura
Ioan al III-lea Ducas Vatatzes () [Corola-website/Science/316809_a_318138]
-
acapella în jurul vârstei de șaisprezece ani, iar primele cântece pentru voce și pian când avea aproape optsprezece ani. Spektor a terminat programul de patru ani de compunere studio la Conservatorul de Muzică de la Purchase College, în trei ani, absolvind cu onoruri în 2001. În acest timp, a lucrat pentru o scurtă perioadă la o fermă de fluturi în Luck, Wisconsin și a studiat în Tottenham, Anglia timp de un semestru. A căpătat faima prin spectacole pe scena anti-folk în New York City
Regina Spektor () [Corola-website/Science/316831_a_318160]
-
-i pregătise calea tronului, tot așa influența ei se simți puternic în instalarea noii dinastii. Alexios I Comnen avea un foarte dezvoltat spirit de familie. Îndată ce fu stăpân pe putere, cea dintâi grijă a lui fu de a copleșii cu onoruri pe toate rudele sale; pentru frații, pentru cumnații săi, el a creat demnități noi și răsunătoare și a împărțit între ei cele mai înalte slujbe de stat. Pentru mama sa făcu și mai mult. Dincea mai fragedă vârstă el avusese
Ana Dalassena () [Corola-website/Science/315023_a_316352]
-
copleșit de escorta de Mustanguri ale operațiunii de bombardament american asupra Ploieștiului din 18 august 1944. În momentul căderii era asul cu cel mai mare număr de victorii aeriene (47) din Forțele Aeriene Regale ale României. A fost înmormântat cu onoruri militare în Cimitirul militar Ghencea în data de 22 august 1944. A fost citat de două ori pe ordin de zi și decorat cu numeroase ordine și medalii. Numele eroului căpitan aviator îl poartă acum Baza 95 Aeriană Bacău. Cel
Alexandru Șerbănescu () [Corola-website/Science/315210_a_316539]
-
găsit lângă Rușavăț. Fiind cunoscut și iubit de contemporani, moartea sa a fost considerată una din cele mai grele pierderi pentru aviația românească de vânătoare. În jurnalul său, Ion Dobran nota în data de 18 august 1944: Este înmormântat cu onoruri militare în data de 22 august 1944, la înmormântare participând atât un detașament român, cât și unul german. Comandantul său, gen. de escadră Emanoil Ionescu, l-a caracterizat astfel: După moartea sa, în data de 19 august comandorul George Miclescu
Alexandru Șerbănescu () [Corola-website/Science/315210_a_316539]
-
de Zaragoza, dar curând se retrage din viața publică. Între 1820 și 1823 conduce gărzile regale ale lui Ferdinand al VII-lea, dar ia partea Constituției în cadrul manifestațiilor ce se declanșează în regat și, ca atare, îi sunt retrase toate onorurile și însărcinările date de rege. Restaurația spaniolă, adusă de baionetele franceze, a fost un triumf al absolutismului și al reacțiunii. Parafox rămâne departe de viața publică timp de mulți ani. Primește de la regina Maria Cristina titlul de Grande de Spania
José de Reboledo Palafox y Melzi () [Corola-website/Science/316115_a_317444]
-
prin care să-i ridice de lângă toți oamenii de orice stare, clasă, condiție, demnitate și treaptă mai înaltă, voim să-i declarăm, să-i ținem, să-i numim deosebiți de distinși ca să poată beneficia și bucura în veci, de toate onorurile, milostivirile, privilegiile, favorurile, libertățile, imunitățile și prerogativele de care ceilalti nobili adevarați, născuți și neîndoioși și oameni militari, de drept și după obiceiul vechiu se bucură, cu atât mai mult apoi pentru declarația mai amplă a bunăvoinței noastre față de acesta
Ioan Lado de Zakal () [Corola-website/Science/316145_a_317474]
-
al Marelui Cartier General al Armatei Române, generalul Prezan se retrage la moșia sa de la Schinetea. Printr-o lege elaborată de Camera Deputaților i se conferă dreptul de a purta toată viața uniforma militară și de a se bucura de onorurile și avantajele materiale și de gradul avut în timpul războiului. Deși statul român i-a oferit o casă în București, iar Academia Română l-a ales ca membru de onoare, Prezan rămâne la Schinetea. A fost înaintat la gradul de mareșal al
Conacul Prezan de la Schinetea () [Corola-website/Science/316255_a_317584]
-
a bancherilor și investitorilor hispanofoni de la Miami, în Statele Unite, la 21 aprilie 1992. Trupul său a fost dus în Rusia și îngropat cu pompă la fortăreața Petru și Pavel din Sankt Petersburg. A fost primul Romanov care a primit asemenea onoruri după Revoluția Rusă. Cu toate acestea, autoritățile au insistat că acest lucru nu a fost un pas către restaurarea monarhiei, ci doar către ispășirea vinei istorice față de familia Romanov. După decesul lui Vladimir, fiica sa, Maria Vladimirovna, și-a asumat
Vladimir Kirillovici, Mare Duce al Rusiei () [Corola-website/Science/320049_a_321378]
-
ignorată însă vechiul ei iubit, ducele de Richelieu și-a folosit influența asupra amantei curente a regelui Ludovic al XV-lea, ducesa de Chateauroux, pentru a obține aprobarea necesară. Când a ajuns la Paris, ea a fost întâmpinată cu toate onorurile datorate rangului ei. Ea era acum o femeie robustă, cu fața roșie, semănând cu tatăl ei. A locuit pe Rue de Grenelle în Faubourg Saint-Germain și a devenit prietenă cu ducesa de Châteauroux. La moartea ducesa de Chateauroux, influența ei
Charlotte Aglaé de Orléans () [Corola-website/Science/321122_a_322451]
-
garanțiile au ajuns să includă interzicerea discriminării în chestiunile civile și politice. Diferențele religioase nu puteau fi folosite împotriva oricărei persoane pentru a o exclude sau pentru ai limita accesul la drepturile politice sau civile, la admiterea la funcțiile sau onorurile publice, sau la exercitarea oricărei meserii sau ocupații, în „orice localitate”. O analiză juridică făcute de Curtea Internațională de Justiție a notat că în cazul Convenției Ligii Națiunilor existau prevederi care recunoșteau comunitățile din Palestina drept națiuni independente. Mandatele au
Mandatul britanic pentru Palestina () [Corola-website/Science/321129_a_322458]
-
cvasiindependent timp de șaisprezece luni, armata Bourbonilor ocupând-o cu forța la 15 mai 1849. În timpul revoluției, conducătorul țării a fost Ruggero Settimo ("Ruggeru Sèttimu" în siciliană). După capitulare, Settimo a fugit în Malta unde a fost primit cu toate onorurile unui șef de stat. El a rămas exilat acolo toată viața și a murit în 1863. După formarea noului Regat al Italiei în 1861, lui Settimo i s-a oferit postul de Președinte al Senatului în nou-înființatul parlament, dar starea
Revoluția siciliană din 1848 () [Corola-website/Science/320511_a_321840]
-
când forțele sârbe au capturat orașul, trupul său a fost dezgropat și a rămas dispărut până în vara anului 1998, când a fost exhumat, împreună cu trupurile altor 937 de victime, dintr-o groapă comună din Borovo Naselje. a fost înmormântat cu onoruri pe "Aleja hrvatskih branitelja" (Aleea Apărătorilor Croației) din noul cimitir din Vukovar, pe 16 octombrie 1998. După moartea lui, a fost avansat post-mortem la gradul de general-maior. Doi din fiii săi au luptat împreună cu el în Vukovar; cel mai mare
Blago Zadro () [Corola-website/Science/321527_a_322856]
-
din lucrările sale sunt scoase din muzeele germane, autoritățile interzicându-i să mai picteze. În această perioadă realizează pe ascuns o serie de acuarele, pe care le denumește „tablourile mele ne-pictate”. După 1945, Emil Nolde obține numeroase distincții și onoruri. Pictează peste o sută de tablouri în ulei și numeroase acuarele. Participă la "documenta I" (1955), operele lui sunt expuse apoi "postum" la "documenta II" (1959) și "documenta III" în anul 1964 la Kassel. Emil Nolde moare în ziua de
Emil Nolde () [Corola-website/Science/321726_a_323055]