3,808 matches
-
care s-a forțat să termine fraza: —... din dimensiunile de dictator, a bolborosit el. — Până la urmă, nu e decât un ziar, am spus eu cu o veselie forțată. Nu e o problemă supradimensionată, cu greutate. Nu-i mare scofală! Spre oroarea mea, cuvintele „supradimensionată“ și „cu greutate“ mi-au ieșit pe gură mult mai tare decât intenționasem. Simțeam stropi de sudoare pe buza de sus. Oare o văzusem într-adevăr pe Angela tresărind? Apoi Fergus, care încercase să arbitreze disputa Don
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
de ace! Ha, ha, ha! Vrei să-ți faci tu injecția? HA, ha, ha! Ți-ai adus garoul tău? Ha, ha, ha! Cel puțin n-o să trebuiască să împarți acul cu nimeni, ahahahahaha! Asudam îngrozită. Individul se înșela amarnic. Aveam oroare de ace. Și eram terifiată de grozăviile care aveau să vină. Tot corpul mi-a înțepenit atunci când doctorul mi-a ridicat buza și mi-a înfipt vârful ascuțit al acului în pielea sensibilă a gingiei. Din cauza durerii, în timp ce lichidul rece
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
-mi extind clădirea, când Chaquie a început să cânte „La mulți ani, domnule Președinte, cucușu“, de parc-ar fi fost Marilyn Monroe. își legăna posteriorul și-i arăta directorului decolteul... Am aruncat o privire către Chaquie. Chipul ei exprima numai oroare. Eram cuprinsă de un sentiment amestecat, de milă și bucurie. —...băuse toată după-amiaza. Dar când am întrebat-o dac-a luat ceva la bord, m-a mințit și-a zis că era perfect trează. Și un copil și-ar fi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
Luke al meu. Chipul îi era nehotărât. Luke n-a sărit pe mine, nu m-a sărutat și nu m-a învârtit prin cameră. Am început să-mi amintesc îngrozitoarea scenă finală când o terminase cu mine. Apoi, chircită de oroare, mi-am adus aminte de chestionar. Venise personal. Cum de putusem să cred c-o să-l pot evita? —Rachel. Salutul neprietenos din cap și faptul că nu-mi spusese „păpușo“ mi-au dat de înțeles că Luke nu venise cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
literalmente de frică. Era cel mai groaznic lucru care mi se putea întâmpla. M-am întrebat dacă așa se simțiseră și cei care fuseseră închiși în celule izolate fonic pentru a fi torturați de Inchiziție. Când își dădeau seama ce orori îi așteptau, dar tot nu le venea să creadă că totul avea să se întâmple cu-adevărat. Să li se întâmple chiar lor. Nu unui prieten. Nu unui coleg. Nu fratelui. Nu fiicei lor. Ci lor înșile. O cunoști de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
aprobarea tuturor celorlalți și compania lui Luke. Mi-am amintit de seara aceea în care mă dusesem cu Luke la o petrecere. Mă simțeam în siguranță fiindcă știam că nici unul dintre cunoscuții mei n-avea să fie acolo. Dar, spre oroarea mea, prima persoană pe care am văzut-o a fost Chloë, una dintre acolitele Helenkăi. înnebunită de panică, m-am întors pe călcâie și am părăsit încăperea. Luke m-a urmat uluit. — Ce s-a întâmplat, păpușo? m-a întrebat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
România. Prefață În ultimii ani, mărturiile despre comunism au crescut, din fericire, în progresie geometrică. Cu toate acestea, mereu aflăm ceva nou, mereu putem fi luați prin surprindere. Amintirile, rememorările, explorările - cum vrem să le spunem - au trecut încet-încet dinspre ororile din spațiul carceral către reconstituirea cenușiului vieții cotidiene, dinspre istoria elitelor către istoria oamenilor comuni, dinspre viața politică spre cea domestică sau de la focalizarea vieții adulților către cea a adolescenților sau a copiilor. Totuși, memoria noastră a rămas cumva insensibilă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2262_a_3587]
-
ale „revoluției“, „teroriștii“, grozăviile despre care relata presa internațională, farsa procesului, executarea soților Ceaușescu, imaginile de coșmar din căminele de copii abandonați și handicapați, stabilimente ce semănau cu barăcile unor lagăre de exterminare ce stârneau în Germania un val de oroare se contopeau într-un amestec de hybris și catharsis, luând proporții emoționale copleșitoare în preajma Sărbătorilor Crăciunului, când cei de-aici sunt cuprinși dintr-odată de o nețărmurită milostenie și de debordante accese de filantropie. La liceul particular la care fiul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2262_a_3587]
-
și ceai. Trăgând cu urechea la povestea ei, am simțit sau am presimțit atunci că intimitatea feminină prezenta interes pentru o serie de experimente asemănătoare acelora din lagărele de concentrare. Intuiam o legătură între întâmplarea ei și lecturile mele despre ororile dușmanilor naziști. Habar n-aveam pe atunci că istoria nu se derulase ca în filmele de război cu nemți. O astfel de apropiere e, bineînțeles, un sacrilegiu, însă așa credeam la vârsta aceea, cu inocența celui care ignoră adevăratul mers
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2262_a_3587]
-
mai poți rezista, și observi că în tot timpul ăsta ai mers cu picioarele prin noroi. Și vrei să te bălăcești în el. Și găsești o femeie ordinară, vulgară, de ultima speță, vreo ființă animalică în care strălucește cu înflăcărare oroarea sexualității, și te năpustești asupra ei ca o fiară. Și sorbi din ea până-ți potolești furia oarbă. Se uita la mine fără să se clintească. Izbuteam să-i susțin privirea. Vorbeam foarte rar: — Am să-ți spun ceea ce ți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2047_a_3372]
-
sinceră când se luptase împotriva dorinței soțului ei de a-l aduce pe străin în atelier. Bănuiesc că era speriată de el deși nu știa exact de ce. Și-mi amintesc cum prevăzuse dezastrul. Probabil că într-un chip destul de curios oroarea pe care o simțea față de el era un transfer al ororii față de ea însăși, pentru că Strickland o tulbura într-un fel manieră atât de straniu. Înfățișarea lui era aspră, sălbatică și neîngrijită. Era o detașare în ochii lui și o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2047_a_3372]
-
aduce pe străin în atelier. Bănuiesc că era speriată de el deși nu știa exact de ce. Și-mi amintesc cum prevăzuse dezastrul. Probabil că într-un chip destul de curios oroarea pe care o simțea față de el era un transfer al ororii față de ea însăși, pentru că Strickland o tulbura într-un fel manieră atât de straniu. Înfățișarea lui era aspră, sălbatică și neîngrijită. Era o detașare în ochii lui și o senzualitate care i se citea pe buze. Era mare și puternic
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2047_a_3372]
-
legătură cu trupul, ci aveau o viață independentă. Vrei să-i spui că dacă dorește să vadă pe altcineva i-l aduc eu? Nu vreau decât să fie fericită. Sora îl privi cu ochii calmi și blânzi care văzuseră toate ororile și suferințele de pe lume și totuși, copleșiți de vederea unei lumi pline de păcate, rămâneau senini. Am să-i spun când s-o mai calma. Plin de compătimire, Dirk o imploră să-i ducă imediat mesajul: — Poate o vindecă. Vă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2047_a_3372]
-
văzut nici o persoană legată de această poveste lamentabilă pe care mi-am scos-o din minte. Dar într-o bună zi, umblând prin oraș, m-am întâlnit cu Charles Strickland. Când l-am văzut mi-a revenit în minte toată oroarea pe care dorisem oarecum s-o uit și am simțit în adâncul firii mele o repulsie bruscă pentru cel care o pricinuise. Salutându-l din cap, căci ar fi fost o copilărie să-l evit, am mers repede mai departe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2047_a_3372]
-
carne și oase, dă viață acelei părți a ființei lui pe care altfel nu și-o poate exprima. Satisfacția lui este legată de sentimentul de eliberare. Scriitorul este mai preocupat să afle decât să judece. În sufletul meu simțeam o oroare absolut sinceră față de Strickland și alături de ea o curiozitate rece de a-i descoperi mobilurile. Mă uluia și abia așteptam să văd cum privește el tragedia pe care a adus-o în viețile unor oameni ce-l trataseră cu atâta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2047_a_3372]
-
și pe partenera inevitabilă a desfrâului. După ce-și recăpăta controlul asupra propriei sale ființe, se scutura înfiorat la vederea femeii de al cărui trup se bucurase. Atunci gândurile lui pluteau senine înspre Câmpiile Elizee și simțea față de această femeie oroarea pe care poate că o simte și fluturele frumos colorat învârtindu-se pe deasupra florilor, pentru crisalida scârboasă din care a ieșit în chip triumfător. Presupun că arta este o manifestare a instinctului sexual. E vorba de aceeași emoție e stârnită
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2047_a_3372]
-
da să pot glumi! Adică vreți să-mi spuneți că am lepră? — Din nefericire nu încape nici cea mai mică îndoială. Doctorul Contras le pronunțase multor oameni sentința de condamnare la moarte, și niciodată nu-i fusese ușor să învingă oroarea de care-l umplea această necesitate. Întotdeauna simțea ura furioasă care cu siguranță îl cuprinde pe un om condamnat să se compare cu doctorul zdravăn și sănătos care avea privilegiul inestimabil al vieții. Strickland îl privi în tăcere. Nu se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2047_a_3372]
-
știa peste tot că are lepră. Mai întâi Tané, băiatul, părăsise casa, iar apoi, ceva mai târziu, și bătrâna cu nepotul. Strickland și cu Ata rămăseseră singuri cu copiii lor. Nimeni nu se mai apropia de plantație căci, după cum știți, oroarea băștinașilor de boală este foarte puternică și, pe vremuri, când se descopereau urmele ei, bolnavul era ucis. Totuși, uneori, când băieții din sat se urcau pe dealuri, îl mai zăreau pe albul acela cu barba lui mare, roșie rătăcind pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2047_a_3372]
-
le-a rostit. Apoi ochii îi căzură pe patul de rogojini din colț și când se apropie văzu că obiectul acela îngrozitor, mutilat, de pe altă lume, era Strickland. Murise. Dr. Coutras făcu un efort de voință și se aplecă peste oroarea aceea zdrobită. Apoi tresări cumplit și spaima îi fulgeră inima căci simți pe cineva în spate. Era Ata. N-o auzise când se ridicase de jos. Acum stătea lângă el și se uita la ce se uita și el. — Dumnezeule
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2047_a_3372]
-
ți-am dat totul? ― Aimée, draga mea! (Am întins mâinile ca s-o îmbrățișez și să-i spun în clipa aceea: fii soția mea.) Ea mă respinse cu violență. Fără să vreau am surprins în gestul ei o grimasă de oroare, care îmi sugrumă orice avânt. Covârșit m-am lăsat pe un scaun, cătând la ea cu durere și uluire. Mihaela rămase în picioare impasibilă, parcă fugise din ea. O tăcere grea a coborât între noi ca să ne despartă și mai
Invitație la vals by Mihail Drumeș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295579_a_296908]
-
grav de sub control, nu mai era demult în limitele normalului. Priveliștea aceea grozavă îl scăldase-n toate spaimele și-i suci cu totul mintea. Aproape că nu mai putea respira; tot aerul îi devenise înăbușitor. Covârșit de un sentiment de oroare crescândă, indescriptibilă și de neîndurat, scoase la iveală în grabă, dintr-un ungher dosnic al încăperii, un ciocan - sau dracu’ știe ce era - și, presimțind parcă cum măreața oglindă se clatină pe tronul ei, în încercarea lui de a se
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1940]
-
insistent nevoia reîmpăcării cu sine și cu situația în care ajunsese, prin reîntregirea orgoliului său atât de sălbatic dărâmat. El, însă, nuși dorea să ajungă un criminal de rând, unul banal, ca atâția alții înaintea lui pe lume, pentru că avea oroare față de banalitate; banalitatea îi repugna. Așa încât, se gândi să facă o crimă aparte, una pe cât de teribilă, pe atât de transparentă. Silvestru punea la cale - pot spune - crima perfectă! Și, în felul acesta, ajunsese săși ocupe întreaga lui vreme, căci
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1940]
-
nevăzute, zău așa! Și sunt mulți draci, sunt din ce în ce mai mulți draci, legiuni întregi de draci, și toți niște hidoși împuțiți și foarte cumpliți! Noaptea peste care tocmai am trecut, cel puțin, a fost înfiorătoare parcă prea din cale-afară; toată jalea, oroarea și păcatele de pe lume le-am resimțit adunate în ființa mea (una, până la urmă, firavă). Totul era atât de sinistru și de neguros, iar eu simțeam că nu mai rezist și că mă sufoc de tot; m am trezit plin
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1940]
-
cu care mă obișnuiseră adaptările radiofonice, mi s-a părut impresionant. Dar de ce? Pentru că subiectul era generos, estompând stângăciile scenariului. Priviți! s-a strigat din mulțime. Începe să se vadă!... Mulțimea a scos un Aaa! plin de stupefacție și de oroare... Povestea era că Omul Invizibil (care nu mai putea redeveni vizibil), încolțit, ca să scape de urmăritori, trebuise să-și lepede hainele și bandajele și mănușile și ochelarii negri, toate lucrurile care până în clipa aceea îi fuseseră indispensabile pentru a putea
by PAUL TUMANIAN [Corola-publishinghouse/Imaginative/993_a_2501]
-
resemnată sau scandalizată: Mă descoși fiindcă știi că nu mai am mult de trăit? Fiindcă așa era ea: suspicioasă, găsea peste tot în jurul ei semne prevestitoare de rele. Într-o zi, căzându-i ochii pe șosetele mele, a exclamat cu oroare: Tu porți șosete negre?! Nu, mamă, i-am răspuns, ți se pare din cauza luminii slabe. Sunt bleumarin. N-a mai adăugat nimic, dar nici n-a părut convinsă că șosetele erau bleumarin. Dumnezeule, cum adică m-am revoltat în sinea
by PAUL TUMANIAN [Corola-publishinghouse/Imaginative/993_a_2501]