3,686 matches
-
supraveghere, orice încercare era aspru sancționată. Au fost foarte puține cazuri din cei care, nemairezistînd, au reușit să-și ia viața. Mulți au înnebunit, s-au smintit cu totul. În cartea lui Costin Merișca sînt, ca într-un catalog al ororii, nominalizate astfel de cazuri, locurile unde s-a aplicat "reeducarea", cine și cui, perioadele, cine dintre gardieni și comandanți au participat sau asistat în direct la aplicarea acestor nesfîrșite torturi etc. Se aflau, după spusele sale, într-un imperiu al
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1574_a_2872]
-
de-a lungul istoriei sale, tuturor românilor" (vezi Suplimentul de cultură, nr. 31/2005). Din nefericire, după aproape șaisprezece ani de la căderea comunismului, nu există nici o statistică oficială a celor supuși aproape cincizeci de ani unei terori pe care, prin ororile ei, mintea nu o poate cuprinde. Nici o instituție, oficial abilitată, nu a prezentat o astfel de statistică, la fel cum nu avem acces la listele torționarilor, turnătorilor și nu mai puțin a celor din primele eșaloane ale partidului comunist care
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1574_a_2872]
-
aprilie 1952 pentru a depune mărturie de cele întîmplate, la Gherla, în camera nr. 99, condusă de deținutul Stoian Ioan șeful torționarilor. Se pare că Securitatea aduna documente în contra reeducatorilor, tot timpul, instrumentați de ei, dar cum se aflase despre ororile de la Pitești și în afara țării, se căutau țapi ispășitori cei mai buni erau chiar torționarii, de care acum se lepădau. Întrebat, Chirica răspunde: "Imediat după intrarea mea în această cameră, au venit la mine patru deținuți, care mi-au smuls
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1574_a_2872]
-
Antologie, Răstigniții de la Pitești, încercarea de a arunca întreaga vină pe reeducatori, forțați, prin tortură, să-i incrimineze pe legionarii care i-ar fi instrumentat chipurile din afara țării, ca astfel Securitatea și Partidul să se debaraseze de orice implicare în ororile de la Pitești. În sinteză Banu Rădulescu, eliminînd minciuna securistă, punctează care a fost adevărul despre fenomenul criminal Pitești, unic, se pare, în istoria omenirii: "1) Reeducarea a fost inițiată de Securitatea comunistă, la indicațiile superioare de partid și de stat
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1574_a_2872]
-
luarea unor măsuri concrete, prin chemarea și judecarea în instanță a celor vinovați, va rămîne totul la nivelul declarațiilor. Sîntem gata să introducem în sistemul educațional studiul holocaustului, intenție binevenită, a cărei materializare este necesară, dar nimeni nu propune studierea ororilor comunismului, a genocidului bolșevic, ca obiect obligatoriu de studiu în programa școlară. Poate condamnarea comunismului de către președintele Țării în Parlament va provoca instaurarea legii lustrației, deconspirarea reală, introducerea în programa școlară, ca obiect de studiu genocidul comunist... Poate! (Convorbiri literare
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1574_a_2872]
-
anexat, fagocitat de către partidul / stat totalitar. În perioada 1945-1965 s-a urmărit cu obstinație intensificarea luptei de clasă, întărirea vigilenței revoluționare. Sub Gheorghe Gheorghiu-Dej a fost creată Securitatea ca instituție centrală a sistemului represiv. Gulagul românesc este prezentat în toată oroarea sa criminală. Continuator al lui Dej, Ceușescu care clama întărirea legalității socialiste, "a continuat demonizarea proprietății private, persecutarea credințelor și practicilor religioase, criminalizarea oricărei forme de opoziție. Nu mai puțin semnificativ, Ceaușescu și regimul său au dus la paroxism politica
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1574_a_2872]
-
ani fără a vorbi cu nimeni, într-o izolare totală. Cînd a ieșit din Gulag, a început să învețe să vorbească. Temnița din Sighet data din anul 1897, reorganizată în anul 1950 ca închisoare a elitei politice românești. Din arhipelagul ororii, Pitești a fost insula cea mai odioasă, în care s-a experimentat reeducarea prin tortură pe loturi de studenți. Botoșani, închisoare politică din 1960, sediul pentru deținerea reprezentanților partidelor politice, țărăniști, liberali, social-democrați. Aici s-a practicat reeducarea non-violentă prin
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1574_a_2872]
-
fost închise în lagăre și închisori din motive politice. Dintre acestea, cu aproximație 20% au murit în detenție și alți 20% la scurt timp de la eliberare. Cifrele în sine sînt seci, statistică goală. Numai concretizînd putem, cît de cît, cuantifica ororile infernului carceral, Pentru mulți poate părea inutilă înșiruirea cazurilor concrete, particulare, elocvente în sine și ilustrative; doar prin ele putem dezvălui, in concreto, abjecțiilor regimului. Cum cu un umor negru observă președintele IICCR, justiția nu doar e oarbă, cînd vine
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1574_a_2872]
-
puțin dimineața și peste toată mahalaua plutea un miros de noroi, de funingine, de lemn ars. Viziune atroce, de coșmar. N-am mai fost în stare să trec dincolo de Basarab - și m-am întors acasă, cu un sentiment de silă, oroare și neputință. La cincizeci de metri distanță, ardeau oamenii pe acoperiș, unde se refugiaseră văzând că imobilul - hotelul Splendid, cu douăzeci de etaje - ia foc, fără putință de scăpare ; mașini în flăcări, cu șoferul mort la volan, cu ocupanții mașinii
Zaraza by Andrei Ruse () [Corola-publishinghouse/Memoirs/864_a_1839]
-
că tot vechii tovarăși, unii dintre ei, pregătesc formele noi ale conducerii armatei, ministerelor, serviciile de informații, finanțelor etc. Puterea, pe scurt! Dar, nu numai că Într-un fel era firesc și previzibil, nu numai natura, dar și societatea are oroare de vacuum, de goluri, dar și la Nordul nostru lucrurile luau cam aceeași Întorsătură. Se știe ce a urmat - partidul sau partidele pe care se miza, din partea „opoziției”, au ajuns În sfârșit la putere, cu corifeii lor cu tot, În
(Memorii IV). In: Sensul vietii. by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
termin romanul. Ce n-am spus nimănui a fost că această carte fusese scrisă în mare parte în timpul nopții, când spiritul acestui descreierat mă vizita trezindu-mă uneori din cel mai adânc somn indus de Xanax. Atunci când am realizat, spre oroarea mea, ce voia personajul de la mine, am încercat să-i rezist, însă romanul s-a încăpățânat să se scrie până la final. Mi s-a rupt filmul în repetate rânduri timp de mai mult ore-n șir, doar ca să realizez apoi
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2048_a_3373]
-
prea multă băutură, prea multă inconștiență, de exhibiționism, de homosexualitate, că mă îngrășasem, de paranoia. Însă era vara lui Jeffery Dahmer, celebrul homosexual-cannibal-ucigaș în serie din Wisconsin, și atunci am fost sigur că individual fusese influențat de American Psycho, fiindcă ororile comise de el erau la fel de groaznice ca acelea ale lui Patrick Bateman. Și pentru că existase un ucigaș în serie în toate locurile alea împuțite - în Toronto, pentru Dumnezeu - care citise cartea și preluase modelul a două dintre crimele relatate în
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2048_a_3373]
-
eu - cu: „Mult noroc, Jayne“. ::::::::::::: La ora aceea Jayne se mutase din Los Angeles într-o suburbie anonimă din nord-est, îndeajuns de aproape de New York pentru muncă și afaceri, însă în același timp la o distanță suficient de mare de ceea oroarea vieții urbane, cum îi spunea ea. Atacul asupra clădirilor World Trade Center și Pentagon a constituit motivul inițial, deși Jayne se gândise chiar la un loc mai îndepărtat, în sud-vest, sau adânc în inima țării, însă în cele din urmă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2048_a_3373]
-
consultat rapoartele de autopsie privitoare la omuciderile din această perioadă - pentru că, în felul meu, le comisesem chiar eu. Eram responsabil și știam ce li se întâmplase victimelor fără să consult un legist. În același timp există și persoane care contestă oroarea evenimentelor care au avut loc în toamna aceea pe Elsinore Lane, iar atunci când cartea a fost supusă verificării de echipa de avocați de la Knopf, fosta mea soție s-a numărat printre cei ce au protestat împotriva cărții, ca de altfel
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2048_a_3373]
-
Nimeni nu mai știa ce înseamnă un comportament normal; unii erau de părere că această stare de lucruri constituia un soi de virtute și nimeni nu îi contrazicea. Nimeni nu contesta nimic. Anxietatea inunda zilele oamenilor. Eram cu toții preocupați de orori. Nebunia pâlpâia peste tot. Cincizeci de ani de cercetare confirmau asta. Existau diagrame care ilustrau problemele în cauză - cercuri și hexagoane și pătrate, diferite secțiuni colorate în ocru sau liliachiu sau gri. Cele mai îngrijorătoare semne erau cele aproape imperceptibile
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2048_a_3373]
-
a „maliției de conjunctură a universului“ (conform revistei Time). Acest gen de publicitate era menită să mobilizeze voluntarii, însă omenii își pierduseră speranța - atât de mulți băieți erau dați dispăruți, încât lumea pur și simplu devenise alienată și tânjea după orori mai puțin deprimante. S-au organizat seri de veghe la lumina lumânărilor, familiile dându-și mâinile și plecându-și capetele, îndurerate, rugându-se, deși mie îmi apăreau mai degrabă ca niște participanți într-o ședință de spiritism. Diverse organizații propuneau
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2048_a_3373]
-
realizasem propria condiție de muritor, perioadă în care durerea fizică și suferința reală nu prezentau nici un fel de sens pentru mine. Eram „transgresiv“ și cartea era despre „stil“, așa că n-avea nici un sens să retrăiesc crimele lui Patrick Bateman și oroarea pe care o inoculau. Stând la biroul meu, în fața lui Kimball, mi-am dat seama că nu de puține ori fabulasem despre exact acest moment. Era momentul în legătură cu care mă avertizaseră detractorii cărții mele: dacă-i s-ar fi întâmplat
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2048_a_3373]
-
pe care și-l dorea. Scriitorul vroia explozii de bombe. Scriitorul dorea o înfrângere olimpiană. Scriitorul nutrea nostalgia mitului și legendei și coincidenței și flăcărilor. Scriitorul îl vroia pe Patrick Bateman înapoi în viața noastră. Scriitorul spera că toată această oroare mă va inflama. Eram în situația în care tot ceea ce dorea scriitorul mă umplea de remușcări. Credeam cu inocență în metaforă, dar în acest moment scriitorul mă descuraja în mod activ. Existau acum două strategii contrare vizavi de situația curentă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2048_a_3373]
-
-i păsa de nimic niciodată.) Cazul a primit, la început, o atenție substanțială din partea mass-mediei, dar pentru că Jayne a refuzat să participe la parada de suferință care i se cerea, presa și-a pierdut rapid interesul. În plus apăreau atâtea orori de ultimă oră - bomba oribilă din Florida, pirații aerului care uciseseră doi controlori aerieni - încât dispariția fiului unei vedete de cinema trecu pe planul secund al viitorului incert al acestei țări. Jayne a angajat un detective particular care să se
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2048_a_3373]
-
detaliului, peisajele luxuriante, veșmintele de epocă, bijuteriile de preț, armurile cavalerilor, figurile mitologice, alegoriile biblice, personajele „fluide” ale lui El Greco (o viziune ciudată, anunțând un modern avant la lettre), „pictura întunecată” a lui Goya - enigmatică în simbolismul său lugubru -, sau ororile gen Colosul și Saturn devorându-și fiii, Velázquez cu Piticul și Triumful lui Bachus, alte și alte pânze celebre, pe care le știai înainte de a le fi văzut aievea, iar acum le recunoști pur și simplu. Am văzut o femeie
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
II-lea la Ypres, de-acum câțiva ani. Expoziția este realizată într-o manieră foarte modernă, pe suport multimedia. Redă nu atât actele de eroism ale combatanților, aidoma muzeelor sovietice, concepute drept instrumente ale propagandei, cât reproduce atmosfera războiului, cu ororile și spaimele lui, fixează gesturile dezonorante și străfulgerările de umanism în fața morții, distribuite în mod egal pe ambele părți ale liniei frontului, distrugând astfel prejudecata unicității - însușire pe care și-o atribuie, în exclusivitate, fiecare dintre beligeranți. Muzeul ne rezervă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
unei companii franceze asupra liniilor germane îți aduc în prim-plan soldați zvârcolindu-se în spasmele asfixierii. Te numeri și tu printre „victime” - un miros violent de gaz, greu de suportat, te învăluie. Nu este yprit, însă o stare de oroare și greață te cuprinde instantaneu și te grăbești să părăsești încăperea. Gata, ești prizonierul convenției. Abia ieșit de sub clopotul de cobai al primului atac chimic pe un teren de luptă, te izbești de stârvurile umflate ale unor cai, ce nu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
este politicoasă și înțeleaptă. Jacques Jouet, „tânăr revoluționar reformist la 1968”, are doar scurte replici: „Da, dar Sartre e un mare spirit, și asta contează mai mult la el”. Îi spun că pentru noi, cei din Est, care am trăit oroarea comunismului pe pielea noastră, contează enorm și atitudinea morală a unui intelectual ca Sartre, care a cauționat într-un fel crimele comunismului... Mă opresc însă, pentru că simt că mă inflamez și nu e cazul. Las ca discuțiile să „curgă” și
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
fost deportați în GULAG aproape 15.000 de letoni. Nemții, întâmpinați ca eliberatori, în 1941, au dezgropat în beciurile NKVD-ului sute de cadavre desfigurate - victimele comunismului în numai un an, care se pot vedea în pozele din standurile muzeului. Ororile au continuat sub ocupația nazistă: iulie 19418 mai 1945. Exterminați: 70.000 de evrei la Riga și Liepaja. Trupele SS îi împușcau, ordonându-le să stea pe marginea unor gropi pline cu cadavrele conaționalilor lor. Oribil. Un regiment de legionari
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
Internațional, și trebuia să iau avionul de la Șeremetievo-2. Însă hazardul, iată, își are legile lui, nepătrunse... Ceea ce m-a impresionat plăcut, și am luat acest lucru ca pe o compensare pentru bagajul meu „nostalgic” sau ca pe o contrabalanță a ororilor trăite mai recent, a fost mulțimea de tineri - unii cu ranițe în spinare - care adăstau pe borduri sau la marginea unor havuzuri și discutau pașnic, beau bere, glumeau sau citeau, ca în orice oraș european. Există un dram de normalitate
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]